Max Auschnitt
Max Auschnit | |
Max Auschnit | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 14 februarie 1888 Galați, România |
Decedat | 18 ianuarie 1957, (71 de ani) SUA |
Părinți | Osias Ausschnitt Clara Ausschnitt |
Căsătorit cu | Livia Pordea,1934 |
Copii | Steven și Robert |
Cetățenie | România Statele Unite ale Americii |
Religie | romano-catolică |
Ocupație | om de afaceri |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea de Economie și Administrare a Afacerilor din Viena[*] |
Partid politic | Partidul Național-Țărănesc |
Partener(ă) | Princess Leonora Brooke of Sarawak[*] |
Modifică date / text |
Max Auschnitt (scris și Ausschnitt sau Aușnit n. 14 februarie 1888, Galați – d. 18 ianuarie 1957, New York, Statele Unite)[1] a fost un industriaș din România, administrator delegat al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița (U.D.R.), cea mai mare societate pe acțiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut la Galați în anul 1888 în familia industriașului evreu Osias Ausschnitt, Max Auschnitt a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena, a fost președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați.
Max Auschnitt a condus U.D.R. cu succes, aceasta având cel mai mare capital social din România (1 miliard lei), cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulți angajați - 16 669 în anul 1938, respectiv, 22 892 în 1948.[necesită citare] Împreună cu fratele său Edgar deținea societatea Titan-Nădrag-Călan cu peste 4900 angajați în 1938.[necesită citare] A făcut parte din conducerea a numeroase companii străine din Viena, Monaco și companii românești precum Societatea Română de Telefoane, Banca Chrissoveloni, etc.
În decembrie 1934 s-a convertit la religia creștină catolică și s-a căsătorit cu o româncă, Livia Pordea. În anul 1939 a căzut în disgrația regelui Carol al II-lea, cu care era partener de croaziere și partide de poker, în favoarea rivalului său, Nicolae Malaxa. A fost arestat și dat în judecată și condamnat la 6 ani închisoare. Întreprinderile sale au fost „românizate” în ultima perioadă a Dictaturii regale și în timpul dictaturii antonesciene. În 1942 a fost eliberat din închisoare. În urma comutării sentinței la muncă în serviciul societății, pe care a efectuat-o la fostele sale întreprinderi. După căderea regimului antonescian procesul său a fost rejudecat și a fost achitat în toamna anului 1944.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Max Auschnitt și-a organizat și în SUA o bază pentru afacerile sale. Pentru a-i reprezenta interesele după încheierea războiului, Max Auschnitt l-a angajat pe Allen Dulles care, pe vremea aceea, era un avocat privat, priceput în a-și face intrarea la emigranții politici și în operațiuni secrete.[2]
Văzând pericolul instalării regimului comunist a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în 1957. Toate proprietățile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.
După Revoluția Română din 1989, urmașii lui Max Auschnitt au dat în judecată statul român, cerând despăgubiri pentru confiscarea uzinelor Titan-Nădrag-Călan. Procesul pentru acordarea despăgubirilor a început în 2001. În anul 2011 s-a dat sentința finală care le dă dreptul moștenitorilor lui Auschnitt să primească despăgubiri de 37 de milioane de dolari[3], în acțiuni ale Fondului Proprietatea, precum și drepturile pentru mai multe imobile.[4] Conform contractului de reprezentare, avocații primesc jumătate din suma totală, iar restul se împarte între trei moștenitori.[3]
În 2012, Steven Auschnitt, fiul lui Max Auschnitt, a revenit în România, la Lugoj, pentru a inaugura Centrul Memorial ridicat în onoarea tatălui său. Cu acest prilej, el a lansat și un proiect de afaceri în valoare de 15 milioane de euro, constând într-un complex de parcări, moteluri și restaurante pentru șoferii care tranzitează zona Banatului.[5]
În istoria orașului Galați, îi rămâne asociată o casă cunoscută drept "Casa Auschnitt" situată pe Str. Domnească 70 pe care Auschnitt a cumpărat-o în 1921. Intrarea casei cu un etaj este din stradă, prin ușa din fier forjat și are coloane înalte, cu capiteluri de inspirație corintică, cu ziduri cu decorațiuni baroce. Parterul deține trei camere largi și culoar, alte șase camere sunt la etaj.[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Anunțuri mortuare, în The New York Times, din 19 ianuarie 1957
- ^ Peter Grose, Operation Rollback: America's Secret War Behind the Iron Curtain, 256 p., Houghton Mifflin Harcourt, 2001
- ^ a b Urmașii lui Auschnitt primesc de la Stat despăgubiri de 37 de milioane de dolari
- ^ Capitalistul săptămânii: Max Auschnitt
- ^ O nouă investiție marca Auschnitt în România
- ^ „COMORI DE PATRIMONIU/ Superba casă a "Regelui de Fier" de pe strada Domnească - Viața Liberă Galați”. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Lucian Predescu, Enciclopedia României Cugetarea, București 1999
- Francisco Veiga: Istoria Gărzii de Fier 1919-1941 - Mistica ultranationalismului, Editura Humanitas, 1993
- Agenda.ro Nr. 51/17 decembrie 2005 Arhivat în , la Wayback Machine.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Scrisul de mână al lui Max Auschnitt Arhivat în , la Wayback Machine.
- Războiul nababilor: Malaxa vs. Auschnitt Arhivat în , la Wayback Machine., 14 februarie 2012, Historia
- Ce-au avut și ce-au pierdut[nefuncțională], 11 iunie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
- Max Auschnitt, închis de Carol al II-lea, eliberat de Ion Antonescu Arhivat în , la Wayback Machine., George Damian, Historia
- Guvernul Antonescu, pus în dificultate de o donației a lui Max Auschnitt Arhivat în , la Wayback Machine., 8 martie 2012, Ciprian Stoleru, Historia
- Oameni la putere Arhivat în , la Wayback Machine., Ion M. Ioniță, Historia
- Capitalistul săptămânii: Max Auschnitt, 28 februarie 2014, Ioana Matei, Business Magazin
Video
- Interviu cu Stephen Ausnit, fiul lui Max Auschnitt, despre România interbelică, tatăl său și alte lucruri
- Povestea fabuloasă a lui Max Ausnit. Magnatul oțelului care a ajuns să se ascundă de naziști prin dulapuri
- Nașteri în 1888
- Nașteri pe 14 februarie
- Decese în 1959
- Decese pe 18 ianuarie
- Convertiți la creștinism din iudaism
- Decese în New York City
- Evrei români
- Francmasoni români
- Francmasoni evrei
- Gălățeni
- Industriași români
- Industriași evrei
- Manageri români
- Militari români în Primul Război Mondial
- Oameni de afaceri români
- Oameni din România interbelică după județ
- Români ai Războiului Civil Spaniol
- Români expatriați în Franța
- Romano-catolici americani
- Români expatriați în Austria
- Români expatriați în Statele Unite ale Americii
- Români romano-catolici
- Senatori români