Sari la conținut

László Lőrinczi (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Pentru alte persoane cu același nume, vedeți László Lőrinczi (dezambiguizare).
László Lőrinczi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Țeline, România Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani) Modificați la Wikidata
Settimo San Pietro, Sardinia, Italia Modificați la Wikidata
PărințiFerenc Lőrinczi[*]​ Modificați la Wikidata
Frați și suroriFerenc Lőrinczi[*]​  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLiana Pasquali Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba rusă
limba franceză
limba occitană
limba engleză
limba spaniolă
limba italiană
limba maghiară Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

László Lőrinczi (n. , Țeline, Brădeni, Sibiu, România – d. , Settimo San Pietro, Sardinia, Italia) a fost un poet, jurnalist și traducător maghiar din România. A fost fiul lui Ferenc Lőrinczi (1884-1953) și fratele mai mic al lui Ferenc Lőrinczi (1916-1980).

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Lőrinczi a absolvit Colegiul Reformat din Cluj (1937), apoi Facultatea de Drept din Cluj (1941), iar mai târziu a urmat studii de filosofie și economie în Italia. A lucrat ca judecător stagiar la Tribunalul Cluj (1942-1946), secretar cultural al Magyar Népi Szövetség la București (1946-1949), redactor fondator al Editurii de stat pentru literatură și artă (1949-1951), colaborator la Romániai Magyar Szó și Művelődési Útmutató. În 1947 s-a mutat, împreună cu familia, la București. A lucrat până la pensionarea sa în 1981 ca director al redacției bucureștene a ziarului Új Élet. Începând din 1990 a fost colaborator la Valóság.

A fost un traducător reputat al literaturii române în limba maghiară, fiind autorul, printre altele, a unei traduceri a romanului Baltagul al lui Mihail Sadoveanu, care a fost publicată în 1960.[1] A tradus, de asemenea, poezii scrise de Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Salvatore Quasimodo, precum și romanul Todo modo de Leonardo Sciascia. În 1963 a redactat o antologie multilingvă Arghezi-Brecht-Quasimodo.

László Lőrinczi a fost căsătorit cu harpista italiană Liana Pasquali, cu care a avut o fiică pe nume Marinella Lőrinczi, care a predat mai târziu la Universitatea din Cagliari.[1] A frecventat cercul de studii italiene, fiind prieten cu profesorul Marco Cugno, cu care a păstrat o relație timp de zeci de ani.[1] László Lőrinczi s-a mutat în anul 1998 pe insula Sardinia.[1]

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • A szerető (comedie în trei acte, 1957);
  • Itáliai napok (1966);
  • Lépések visszhangja (1973);
  • Utazás a Fekete Kolostorhoz (1975);
  • Hazatérés Lucaniából (Cluj, 1982);
  • Közvetítő (eseuri, 1987);
  • Zöngés napló. Kriterion, București, 1997;
  • Második Napló (Best Company), 2001;
  • A lehetetlen kísérlet: Pier Paolo Pasolini árnyékában (Settimo San Pietro, 2002);
  • Sárból vétettél (roman, Cluj, 2005);
  • A Rhapsody fedélzetén (povestiri, Cluj, 2006);
  • Szomszédok (roman, Cluj, 2010);
  • Üzenetek Erdélybe (eseuri și note, Cluj, 2010);
  • Az alázat ünnepei (o selecție de traduceri literare, ediție bilingvă, Cluj, 2010);
  • Három dráma (Cluj, 2011);
  • Utazás a Fekete Kolostorhoz (ediția a III-a, revizuită, Cluj, 2011).

Traduceri din limba română

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d „In memoriam Marco Cugno”, Orizzonti culturali italo-romeni. Orizonturi culturale italo-române (7), iulie 2012, accesat în  

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Kakassy Endre: Sadoveanu magyarul. Korunk 1957/4.
  • Jánosházy György: Boszorkánykörben. Korunk 1958/4.
  • Pascu, Petre: Arghezi într-o nouă versiune maghiară. Viața Românească 1964/7.
  • László Gáldi: Romániai magyar fordítás-triptichon (Arghezi-Brecht-Quasimodo). Nagyvilág, Budapest, 1965/1.
  • Deák Tamás: Itáliai napok. Utunk, 1967/16.
  • Beke György: Tolmács nélkül. 1972. 290-305;
  • Beke György: Az író megbízólevele. A Hét, 1979/4.
  • Adonyi Nagy Mária: A gondolat útján. Utunk, 1973/22.
  • Franyó Zoltán: Lőrinczi László zarándokútjai a Fekete Kolostorhoz. Előre, 1975. április 6.
  • Bárczi Géza: Emlékek egy könyv olvasása közben. Irodalomtörténet, Budapest, 1976/1.
  • Balogh Edgár: Köszöntjük Transsylvanus Viatort. Igaz Szó, 1979/1.
  • Gálfalvi Zsolt: Özönvíz után avagy Harag György következetessége. A Hét, 1982/45.
  • Marosi Péter: Varázsolt naturalizmus. Utunk, 1982/46.
  • Páll Árpád: Ősbemutató – negyedszázad múltán. Új Élet, 1982/24.
  • Pomogáts Béla: Közírás, úti rajz. Élet és Irodalom, Budapest, 1984. január 27.
  • Szász János: Napló az óvárosi arszlánokról. A Hét, 1985/15.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=László_Lőrinczi_(scriitor)&oldid=15591784