Sari la conținut

Giambattista Vico

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giambattista Vico
Date personale
Nume la naștereGiovan Battista Vico Modificați la Wikidata
Născut23 iunie 1668(1668-06-23)
Napoli, Regatul Neapolelui
Decedat (75 de ani)
Napoli, Regatul Neapolelui
Căsătorit cuTeresa Caterina Destito[*][[Teresa Caterina Destito |​]] Modificați la Wikidata
NaționalitateNapolitană
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
sociolog[*]
istoric
collector of fairy tales[*][[collector of fairy tales |​]]
jurist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină
limba italiană[1][2] Modificați la Wikidata
PregătireFrancesco Verde[*][[Francesco Verde (Roman Catholic bishop)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
PatronajUniversitatea din Napoli  Modificați la Wikidata
Specie literarăDrept roman, Platonism
Opere semnificativeScienza Nuova.

Giovanni Battista (Giambattista) Vico sau Vigo (n. 23 iunie 1668; d. 23 ianuarie 1744) a fost un filosof, retorician, istoric și jurist italian, din perioada iluminismului italian, care a elaborat o metafizică și o filosofie a istoriei. În scrierile sale, dintre care cea mai celebră este Scienza Nuove (Noua Știință, 1725), el a criticat expansiunea și dezvoltarea raționalismului modern, considerând analiza Carteziană și alte tipuri de reducționism ca fiind nepractice pentru viața umană.

Tatăl său Antonio Vico era librar sărac, iar mama sa Candida Masulla - fiica unui căruțaș în Napoli, Italia. A fost influențat de Platon, Cicero, Varro, Tacitus, Machiavelli, Francis Bacon și Hugo Grotius și i-a influențat pe De Maistre, Goethe, Hegel, Coleridge, Marx, Croce, Gramsci, Joyce, Evola, Michelet, Quinet și pe James Hillman.

A fost educat la școlile locale, precum și de diferiți meditatori iezuiți și la Universitatea din Napoli pe care a absolvit-o în 1694 cu titlul de Doctor în Științe Civile și Religioase.[3] Așa cum relatează în autobiografia sa[4], o cădere la vârsta de 7 ani, când a suportat o fractură de craniu, a cauzat o absență de trei ani de la școală.[3] Vico relatează în autobiografia sa că „drept consecință a acestui ghinion a rămas cu o melancolie și un temperament iritabil.”

  1. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Stanford Encyclopedia of Philosophy, Costelloe Timothy, „Giambattista Vico”, 2022
  4. ^ Vita di Gianbattista Vico scritta da se medesimo (1725-1731

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Bedani, Gino. Vico Revisited: Orthodoxy, Naturalism and Science in the Scienza Nuova. Oxford: Berg Publishers, 1989.
  • Berlin, Isaiah. Vico and Herder: Two Studies in the History of Ideas. London: Hogarth, 1976.
  • Bizzell, Patricia, and Bruce Herzberg. The Rhetorical Tradition: Readings from Classical Times to the Present. 2nd ed. Basingstoke: Macmillan; Boston, Ma: Bedford Books of St Martin's Press, 2001. Pp. Xv, 1673. (First Ed. 1990). 2001.
  • Colilli, Paul. Vico and the Archives of Hermetic Reason. Welland, Ont.: Editions Soleil, 2004.
  • Croce, Benedetto. The Philosophy of Giambattista Vico. Trans. R.G. Collingwood. London: Howard Latimer, 1913.
  • Danesi, Marcel. Vico, Metaphor, and the Origin of Language. Bloomington: Indiana UP, 1993
  • Fisch, Max, and Thomas Bergin, trans. Vita di Giambattista Vico (The Autobiography of Giambattista Vico). 1735-41. Ithaca: Cornell UP, 1963.
  • Vico, Giambattista. The New Science of Giambattista Vico. (1744). Trans. Thomas G. Bergin & Max H. Fisch. Ithaca: Cornell University Press, 1948.
  • Grassi, Ernesto. Vico and Humanism: Essays on Vico, Heidegger, and Rhetoric. New York: Peter Lang, 1990.
  • Joyce, James. Finnegans Wake. Viking 1939.
  • Levine, Joseph. Giambattista Vico and the Quarrel between the Ancients and the Moderns. Journal of the History of Ideas 52.1(1991): 55-79.
  • Lilla, Mark. "G. B. Vico: The Making of an Anti-Modern." Cambridge, MA: Harvard University Press, 1993.
  • Mazzotta, Giuseppe. "The New Map of the World: The Poetic Philosophy of Giambattista Vico." Princeton: Princeton University Press, 1999.
  • Miner, Robert. "Vico, Genealogist of Modernity." Notre Dame: University of Notre Dame Press, 2002.
  • Nicolini, Fausto, ed. Opera di G.B. Vico. Bari: Laterza, 1911-41.
  • Palmer, L.M., trans. De Antiquissima Italorum Sapientia ex Linguae Originibus Eruenda Librir Tres (On the Most Ancient Wisdom of the Italians Unearthed from the Origins of the Latin Language). 1710. Ithaca: Cornell UP, 1988.
  • Pinton, Girogio, and Arthur W. Shippee, trans. Institutiones Oratoriae (The Art of Rhetoric). 1711-1741. Amsterdam: Editions Rodopi B.V., 1984.
  • Pompa, Leon, trans. Scienza Nuova (The First New Science). 1725. Cambridge: Cambridge UP, 2002.
  • Schaeffer, John. Sensus Communis: Vico, Rhetoric, and the Limits of Relativism. Durham: Duke UP, 1990.
  • Verene, Donald. Vico's Science of Imagination. Ithaca: Cornell UP, 1981.
  • Verene, Molly Black "Vico: A Bibliography of Works in English from 1884 to 1994." Philosophy Documentation Center, 1994.
  • Vico, Giambattista. "On Humanistic Education," trans. Giorgio A. Pinton and Arthur W. Shippee. Ithaca: Cornell UP, 1993.
  • Vico, Giambattista. "On the Study Methods of Our Time," trans. Elio Gianturco. Ithaca: Cornell UP, 1990.
  • Vico, Giambattista. "The New Science of Giambattista Vico, trans. Thomas G. Bergin and Max H. Fixch. Ithaca: Cornell UP, 1968.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]