Sari la conținut

Hendrik Brugmans

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hendrik Brugmans
Date personale
Nume la naștereHendrik Brugmans Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Amsterdam, Țările de Jos[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[2][3][4] Modificați la Wikidata
Brugge, Flandra, Belgia[6][8] Modificați la Wikidata
PărințiHajo Brugmans[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriIeb Brugmans[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
politician
istoric
cadru didactic universitar[*]
romanist
luptător în rezistență[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba neerlandeză[9]
limba engleză[10]
limba franceză Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Reprezentanților din Țările de Jos Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Grup parlamentarSociaal-Democratische Arbeiderspartij[*][[Sociaal-Democratische Arbeiderspartij (former political party in the Netherlands)|​]]

PremiiPremiul Carol cel Mare ()
Partid politicSDAP[*]  Modificați la Wikidata
Alma materFacultatea de Litere din Paris[*]
Universitatea din Amsterdam

Hendrik Brugmans (n. , Amsterdam, Țările de Jos – d. , Brugge, Flandra, Belgia) a fost un om politic și intelectual neerlandez.

Părinții lui Hendrik Brugmans au fost istoricul Hajo Brugmans și Maria Keize.

Brugmans și-a făcut studiile de limbă și literatură franceză și și-a trecut doctoratul în 1934, cu o teză consacrată poetului și dramaturgului francez Georges de Porto-Riche (1849-1930).

Pentru scurt timp s-a ocupat de politică devenind membru din partea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor (Țările de Jos) al celei de-a Doua Camere a Statelor Generale (în neerlandeză Tweede Kamer der Staten-Generaal). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo, fiind închis între 1942 și 1944. Participând la Rezistența din țara sa, a devenit, după al Doilea Război Mondial, purtător de cuvânt al guvernului Schemerhorn.

Din 1948 până în 1950 Brugmans a predat literatura franceză la Universitatea din Utrecht. În 1950 a fost numit primul rector al Collège d'Europe, fiind unul dintre principalii fondatori ai acestuia, sarcină pe care a dus-o până în 1972, când a fost succedat de Jerzy Łukaszewski. Din 1972 până în 1980 a fost profesor extraordinar la Katholieke Universiteit Leuven (KUL), secția din Kortrijk / Courtrai, unde a predat Istoria Culturii Europene. Brugmans a fost cofondator al Fundației Europene a Culturii, de care a fost legat 43 de ani. A fost și președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni (UEF).

După pensonarea de la Collège d'Europe, a continuat să locuiască la Bruges.

Din prima sa căsătorie cu Engelina Carolina Mary Kana avut o fiică. S-a recăsătorit cu Joanna Bral (pseudonim: Hanna Kirsten).

În cursul șederii sale la Bruges, calvinistul și agnosticul Hendrik Brugmans s-a convertit la catolicism, fiind primit în această confesiune de episcopul de Bruges, Émile-Joseph De Smedt.

Brugmans a fost un publicist neobosit pentru promovarea unei Europe federaliste.

  • Cité européenne. Programme fédéraliste, Paris, 1950.
  • Schets van een Europese samenleving, Rotterdam, 1952.
  • Europa voorbij het nulpunt 1969-1975, Antwerpen - Amsterdam, N.V. Scriptoria, 1975 (247 p.)
  • Levend in Europa. Ontmoetingen en herinneringen, Alphen aan den Rijn, 1980.
  • Wij, Europa. Een halve eeuw strijd voor emancipatie en Europees federalisme. Opgetekend door H. Kirsten, Leuven/Amsterdam, 1988.
  • 1951: Premiul Carol cel Mare la Aachen
  • 1972: rector onorific al Collège d'Europe
  • 1972: cetățean de onoare al orașului Bruges
  • 1990: Medalia Uniunii Limbii Neerlandeze
  • 1997: Anul academic 1997-1998 al Collège d'Europe l-a luat pe Hendrik Brugmans drept patron al său.
  1. ^ https://www.parlement.com/id/vg09lkyttcuk  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Dr. Hendrik Brugmans (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  3. ^ a b Hendrik Brugmans, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Hendrik Brugmans, Autoritatea BnF 
  5. ^ Hendrik Brugmans, Munzinger Personen, accesat în  
  6. ^ a b Catalogus Professorum Academiae Rheno-Traiectinae, accesat în  
  7. ^ „Hendrik Brugmans”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Hendrik Brugmans”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  • Annemarie Van Heerikhuizen, Pioniers van een verenigd Europa, Digitale Bibliotheek Nederland, 2007

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hendrik Brugmans