Sari la conținut

Monoftong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Monoftongul (din termenul grec „μονόφθογγος”-monóphthongos, un singur sunet), spre deosebire de diftong, este reprezentat de o singură vocală aflată în stare „pură”, fiind constituit dintr-un singur element vocalic. Începutul și respectiv sfârșitul articulării unui monoftong este fix, și nu se schimbă către o altă valoare vocalică în timpul pronunției acesteia. Un monoftong se poate obține prin reducerea unui diftong.[1]

Acțiunea de a (se) monoftonga și rezultatul ei; reducerea unui diftong la un singur sunet (vocală) se numește monoftongare.[2]

Exemple de monoftongare:[3]

  • o floare / două flori
  • o scrisoare /două scrisori
  • o cafea/două cafele
  • o fereastră / două ferestre
  • moale / moi
  • întreagă / întregi
  • (a telefona) telefonează / să telefoneze
  • (a întreba) întreabă / să întrebe

Vezi și

Referințe

  1. ^ Monoftong” la DEX online Accesat pe data de 3 octombrie 2013
  2. ^ DEX online: monoftongare
  3. ^ Victoria Moldovan, Liana Pop, Lucia Uricaru, Nivel prag pentru învățarea limbii române ca limbă străină, Departamentul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească, Facultatea de Litere, Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca și Institutul Limbii Române, Ministerul Educației și Cercetării București, 2002