Bătălia de pe Somme (1916)

Bătălia de la Somme
Parte din Frontul de vest,Primul Război Mondial
Soldați britanici în tranșee la Ovillers-la-Boisselle, pe drumul Albert–Bapaume în timpul Bătăliei de pe Somme
Informații generale
Perioadă 1 iulie – 18 noiembrie 1916 Loc râul Somme, Picardia, Franța 50°00′56″N 2°41′51″E ({{PAGENAME}})
Beligeranți
Puterile Antantei: Imperiul Britanic Franța	Imperiul German
Conducători
Douglas Haig Ferdinand Foch Henry Rawlinson	Rupert, prinț al Bavariei Max von Gallwitz Fritz von Below
Efective
cca. 104 divizii	cca. 50 divizii
Pierderi
624,187	335,688→465,000

Bătălia de pe Somme din 1916 a fost una dintre cele mai lungi și mai sângeroase din Primul Război Mondial, cu mai mult de un milion de morți în ambele părți. Forțele britanice și franceze au încercat să rupă liniile germane pe un front de 40 km la nordul și sudul râului Somme, în nordul Franței. Principalul scop al acestei lupte era ca germanii să aducă trupe de la Verdun; totuși, pierderile din Somme au terminat fiind superioare celor de la Verdun.

Desfășurare

Pe 1 iulie, 14 divizii britanice - aproximativ 120.000 de oameni - au atacat liniile germane pe un front ce se întindea pe o distanță de 18 kilometri. Până la sfârșitul zilei, 19.000 de englezi muriseră, iar alți 38.000 erau dispăruți sau răniți. În schimbul acestor imense pierderi, englezii nu cuceriseră decât o secțiune a liniei de front germane din sud, cu mult sub așteptările comandanților. Sir Douglas Haig, comandantul forțelor britanice, spera că prin această ofensivă majoră vor penetra liniile germane și va putea să-și trimită cavaleria până la Bapaume. Tocmai aceste așteptări foarte mari au stat la baza dezastrului britanic din prima zi de lupte. Pentru a elibera drumul pentru cavalerie, Haig dăduse unităților de artilerie sarcina de a distruge liniile de apărare ale germanilor. De aceea, el și-a extins pe o distanță mult prea lungă pentru a-și îndeplini scopul. Artileria germană a rămas în mare parte neatinsă și a putut astfel distruge unitățile de infanterie britanice în timp ce avansau.

În ciuda acestui prim eșec, Haig era hotărât să continue ofensiva. Francezii l-au și încurajat în acest sens, din moment ce unitățile franceze dinspre sud se descurcaseră mult mai bine decât englezii. Scopul lui Haig era de a se apropia de cea de-a doua linie de apărare germană din sectorul de sud, acolo unde atacul de pe 1 iulie se bucurase de singurul succes. Acest plan se conturează în cea de-a doua perioadă a luptei, în care atacurile se derulau fără oprire, însă nu cu aceeași forță ca la 1 iulie. Atunci ¾ din forțele lui Haig fuseseră concentrate pe un front continuu, în timp ce acum atacurile zilnice erau la scară mică, folosind în medie doar 14% din unitățile disponibile. Tactica englezilor le-a permis germanilor să-și mute unitățile de artilerie din acele zone care nu erau atacate direct în regiunile mici pe care se concentrau englezii. În această a doua perioadă a luptei, armata britanică a mai pierdut încă 25.000 de oameni.