Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei
Marele Duce Constantin Nikolaevici al Rusiei (rusă Константин Николаевич; 9 septembrie 1827 – 13 ianuarie 1892) a fost al cincilea copil şi al doilea fiu al Ţarului Nicolae I al Rusiei.
În timpul domniei fratelui său Alexandru al II-lea, Constantin a fost amiral al flotei ruse şi a reformat marina rusă. De asemenea, a avut un rol esenţial în reforma emancipării iobagilor. A fost mai puțin norocos ca vicerege al Poloniei şi a trebuit să fie rechemat în Rusia, unde a fost atacat pentru liberalismul lui.
După asasinarea fratelelui său, Țarul Alexandru al II-lea, Constantin a căzut în dizgrație. Noul Țar, Alexandru al III-lea, nepotul său, s-a opus ideilor liberale ale Marelui Duce Constantin şi, treptat, l-a deposedat de toate poziţiile sale guvernamentale. După ce a suferit un accident vascular cerebral, el a petrecut ultimii ani ca un invalid.
Educație
Constantin s-a născut la St. Petersburg, fiind al doilea fiu și al cincilea copil al Țarului Nicolae I al Rusiei și a împărătesei Alexandra Feodorovna. Părinții săi au fost foarte bucuroși de nașterea unui al doilea fiu după nouă ani în care au avut trei fete. Nicolae I și soția lui au fost devotați unul altuia și copiilor lor, dându-le o excelentă educație.
În mod normal, copii familiei imperiale aveau o guvernantă până la împlinirea vârstei de șapte ani. Totuși, de la cinci ani Constantin a devenit de nestăpânit iar tatăl său a ales o tutelă msculină pentru el, amiralul Fiodor Litke.[1]
Marele Duce a învățat rusă, engleză, germană și franceză.[2] A studiat matematica, științe, statistică și administrare guvernamentală. De asemenea, a avut în program lecții militare. Îi plăcea muzica și a învățat să să cânte la pian și la violoncel. Îi plăcea desenul și a avut un mare interes pentru arte; de asemenea îi plăcea să citească iar fascinația pentru Homer l-a determinat să traducă Odiseea din germană.
Când a împlinit opt ani a primit un yacht mic, pe care-l putea naviga între Peterhof și Kronstadt. În timpul instruirii militare, Constantin a fost tratat la fel ca orice cadet, făcea de quart noaptea chiar pe ploaie și furtună.[3] La vârsta de 16 ani a fost promovat la rang de căpitan și a primit comanda fregatei Ulyses cu care a vizitat diferite porturi de-a lungul Golfului Finlandei.
O altă influență importantă în educația lui a avut-o încurajarea și îmdrumarea mătușii lui, Marea Ducesă Elena Pavlovna. Elena i-a extins gustul în literatură și muzică și l-a pus la curent cu ultimele idei științifice. Ea era binecunoscută pentru punctele sale de vedere liberale și a avut o puternică influență asupra opțiunilor politice ale nepotului său. Constantin a debutat în viața publică luând sub patronajul său Societatea de geografie a Rusiei imperiale. Această societate era subordonată ministerului de interne, unde se strânsese un număr mare de funcționari liberali.
Căsătoria
Sora lui Constantin, Marea Ducesă Olga, s-a căsătorit cu Carol de Württemberg (mai târziu rege sub numele de Carol I) în 1846. Marele Duce a însoțit cuplul la Stuttgart apoi a continuat călătoria la Altenbourg. La curtea Saxa-Altenbourg i s-a prezentat prințesa Alexandra de Saxa-Altenbourg.
Constantin avea 19 ani iar Alexandra trei ani mai puțin; s-au logodit însă au așteptat doi ani înainte să se căsătorească. La 12 octombrie 1847 Alexandra a ajuns în Rusia. În februarie s-a convertit la ortodoxism luând numele de Marea Ducesă Alexandra Iosifovna. Șase luni mai târziu, la 11 septembrie 1848 s-au căsătorit la Palatul de iarnă.
Pentru primii cinci ani ai căsătoriei, au fost devotați unul altuia și au avut o căsnicie fericită.