Marian Popa
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
 | Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |
Marian Popa (15.09.1938) este un istoric şi critic literar român, stabilit în Germania. Este fiul Mariei Rapolti, de origine austriacă, spălătoreasă, după cum îi plăcea criticului să o prezinte, tatăl fiind o enigmă. : „M-aş putea numi, cu generozitate în interpretare, un copil din categoria lui Iisus: care-şi cunoaşte cu precizie mama, dar mai mult din auzite tatăl. (..) Prin forţa împrejurărilor, unicul lucru important este că n-am avut tată. Astfel că nu pot fi parafat, cu Like father, like son. Cu alte cuvinte: n-am avut stăpân. Mi-am devenit propriul tată, căruia mă pot adresa cu simpatie: ce mai faci, bătrâne?” Între 1952-1955 a frecventat Şcoala Medie Tehnică de Mecanică nr.2 din Bucureşti, iar în 1958 a absolvit Liceul seral „Grigore Preoteasa” al uzinelor „Electromagnetica” din Capitală. Între 1955-1961 va îndeplini diferite slujbe: manipulant de materiale şi macaragiu la o fabrică de gheaţă, frezor şi rabotor la secţia de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din Bucureşti. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, fiind reţinut ca asistent al Catedrei de literatură universală şi comparată a aceleiaşi facultăţi. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază de o bursă Humboldt în R.F. Germania (Stuttgart), iar între anii 1983-1987 este lector de limba şi literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului se decide să rămână în Germania federală, deşi autorităţile îi refuză statutul de azilant politic. În România, Marian Popa s-a făcut cunoscut mai ales prin publicarea unui Dicţionar de literatură română contemporană (1971), urmat în 1977 de o nouă ediţie (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproşându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentaţi. Se remarcă negativ prin Istoria literaturii române de azi pe mâine, două volume groase, cuprinzând peste 1200 de pagini, cu toate că a fost şi apreciată pozitiv, spre exemplu, de către cunoscutul George Pruteanu, acesta considerând apariţia Istoriei lui Popa, drept cel mai important eveniment editorial din România de după 1989 şi comparând lucrarea cu Istoria lui George Călinescu. Se pare că a stârnit apele prin atacurile la adresa unor personalităţi literare de talia lui Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Mihai Şora, Al.Ivasiuc, Augustin Buzura etc.