Sari la conținut

Iudaism mesianic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol face parte din o serie de articole despre
Iudaism mesianic
Iudaism Mesianic - Cheia Regelui David
Teologie și practici
Texte religioase
Organizații
Mișcări similare
Opoziție
Portal:Iudaism mesianic

Iudaismul Mesianic este o mișcare religioasă sincretică modernă care combină Creștinismul —și cel mai important, credința că Isus este Mesia—și îmbină elemente de Iudaism și Tradiția Evreiască,[1][2][3][4][5]. Forma curentă actuală de Iudaism Mesianic apare în SUA între anii 1960-1970.[1][2][6][7][8][9][10][11]

Iudaismul Mesianic este o mișcare a unei mici minorități dintre evrei, care crede că Ieșua (Isus în limba ebraică) este Mesia Evreu promis și Mântuitor Israelului și-al Lumii.[12] Iudaismul Mesianic este o ramură a religiei abrahamică numită Iudaism Târziu și credincioșii sunt numiți evrei iudaici-mesianici și uneori sunt confundați cu evreii mesianici din diferite grupuri și sub-grupuri religioase.

Mesianicii sau evreii mesianici sunt o categorie de evrei sau ne-evrei care cred ca Ieșua[13] (Iisus) este Mesia (ha Mashiach, fiul lui Dumnezeu) care practică credința iudaică și alte tradiții religioase ca un sub-grup.[14]

În Ebraică evreii iudaici-mesianici tind să se refere la ei înșiși ca maaminim ("credincioși"), nu convertiți, și yehudim ("Evrei"), nu notzrim ("Creștini").[a] organizațiile evreiești resping această încadrare, iar Curtea Supremă a Israelului a respins această afirmație în cazurile legate de Legea Întoarcerii, și în schimb consideră Iudaismul Mesianic ca fiind o formă de Creștinism. Există un discurs în rândul cărturarilor cu privire la faptul dacă Iudaismul Mesianic ar trebui să fie etichetat ca o sectă religioasă creștină sau evreiască.[15]

Mesianicii sunt păstrători ai religiei iudaice, în forma sa scripturală, serbând Shabbatul (Sabatul sau Sâmbăta;) ca zi de odihnă. Diferența dintre mesianici și evreii creștini o reprezintă tocmai rămânerea primilor lângă principiile de bază ale iudaismului combinat cu creștinismul primelor secole creștine (credința în Ieșua haMeșiah, serbarea șavatului, ținerea Frângerii Pâinii - Euharistia, ținerea unei diete cușer ș.a.).

În Europa De Est mișcarea religioasă a apărut în Moldova și România, încă din perioada secolului al XIX-lea, în special în mediul rural, cunoscuți și sub alte nume. În 1884 Joseph Rabinowitz a stabilit o misiune creștină ebraică și congregație numită "Israeliții Noului Legământ" în Chișinău (atunci Basarabia).[16][17][18] Rabinowitz a fost susținut din străinătate de Ebraistul Evreu en:Franz Delitzsch, traducător al primei moderne Traduceri Ebraică a Noului Testament.[19] În 1865, Rabinowitz a creat un exemplu de ordin de închinare pentru serviciul de dimineață de Sabat bazat pe un amestec de elemente evreiești și creștine. Mark John Levy a presat Biserica Angliei pentru a permite membrilor să îmbrățișeze obiceiurile evreiești.[17]

Istoric

Ante-Sec. XIX-lea

Eforturile ucenicilor evrei spre evrei prozeliți au început în primul secol, când Apostolul Pavel a predicat în sinagogile din fiecare oraș pe care la vizitat.[20] Totuși, scrierile extra-biblice ale misiunilor către evrei[21] nu menționează evreii convertiți în niciun rol de conducere în prozelitism.[22] Convertiți remarcabili din Iudaism care au încercat să se convertească pe alți teologi la începutul secolului al XIII-lea, când convertitul evreu en:Pablo Christiani a încercat să convertească la alți evrei. Totuși, de obicei această activitate avea lipsă vreo congregație evreiască-creștină independentă și a fost adesea impusă cu forța de către bisericile creștine organizate.[23]

Secolul XIX-lea și Începutul Secolului al XX-lea

Începuturile creștinilor evrei în secolul al XIX-lea includ o împletire cu organizațiile misionare evreiești, care s-au format în zona anglo-saxonă și germană. [24] În primul rând și în primul rând este Societatea Londoneză pentru Promovarea Creștinismului printre evrei, care a fost fondată la Londra în 1809. În contextul unor astfel de organizații, au apărut grupuri și comunități de evrei credincioși în Iisus care nu au vrut să renunțe la identitatea lor „ebraică”.

Întâlnirea din septembrie 1813 a Congregației "Beni Abraham" a lui Frey la "Capela evreilor" închiriată din Spitalfields este uneori indicat ca nașterea semi-autonom Mișcarea creștină Ebraică Anglican și alte biserici stabilite în Marea Britanie.[25] Cu toate acestea, ministrul capelei de la Spitalfields i-a evacuat pe Frey și congregația sa trei ani mai târziu, iar Frey și-a întrerupt legăturile cu societatea.[26] O nouă locație a fost găsită și Societatea Abrahamică a Capelei Evreilor Episcopali înregistrată în 1835.[27]

În 1814, Biserica din Piața Palestinei, Londra, a început să se închine în limba ebraică. O congregație din Ierusalim a fost fondată la Hamburg în 1845. Alianța Creștină Ebraică din Marea Britanie a fost formată în 1866, Prima Biserică Creștină Ebraică a lui Jacob Freshman din New York în 1882 și Uniunea Creștină Ebraică de Rugăciune din Londra. Adoptarea practicii religioase evreiești a fost larg respinsă în aceste cercuri.

În Europa De Est, Joseph Rabinowitz(1837–1899) a deschis în 1884 noi drumuri în acest sens în Basarabia, Chișinău. El a fondat o sinagogă mesianică, care s-a ținut deliberat departe de bisericile creștine și a subliniat independența mișcării mesianice. Ca pionier al acestei abordări, el a fost deja numit „inima iudaismului mesianic”. [28]

Prima congregație din Chișinău purta numele de „Convocarea Israeliților Noului Legământ”. Mișcarea Novy Israel este considerată primul lanț de congregații mesianice și își avea sfera de activitate în România, Ungaria, Germania, Rusia, și Statele Unite ale Americii;

În Statele Unite, o congregație de evrei convertiți la creștinism a fost înființată în New York în 1885. În anii 1890, evreii imigranți convertiți la creștinism s-au închinat la Misiunea Metodistă "Speranța Israelului" din New York Partea Estică de Jos, păstrând în același timp unele rituri și obiceiuri evreiești.[29]

În 1890, emigranți convertiți la Creștinism prin mișcarea metodistă au stabilit Misiunea "Hope of Israel" (Speranța lui Israel) pe partea estică a New York reținând riturile evreiești și obiceiuri. În 1895, Revista Speranța lui Israel Speranța Noastră (Hope of Israel's Our Hope) a purtat subtitlul “Un Studiu de Profeție Devotat Iudaismului Mesianic.”

În 1895, a IX-a ediție a revistei Speranței Israelului Speranța Noastră a purtat subtitlul" o lună dedicată studiului profeției și Iudaismului Mesianic", fiind prima utilizare a termenului "Iudaism Mesianic".[30][31]

În 1894, misionarul creștin Leopold Cohn, un convertit din Iudaism, a fondat Misiunea Brownsville pentru Evrei în secțiunea Brownsville din Brooklyn, New York ca misiune creștină către Evrei. După mai multe modificări ale numelui, structurii și focalizării, organizația este acum numită Misiunea Oameni Aleși (Chosen People Ministries).

Mișcarea Est-Europeană s-a dezintegrat în 1939 odată cu escaladarea persecuției evreilor în Europa.

Misiunile pentru evrei au cunoscut o perioadă de creștere între anii 1920 și 1960.[32] În anii 1940 și 1950, misionari din Israel, inclusiv Baptiștii Sudici, a adoptat termenul meșichyim (משיחיים, "mesianici") pentru a contracara conotațiile negative ale cuvântului notsrim (נוצרים, "Creștini"). Termenul a fost folosit pentru a desemna toți evreii care s-au convertit la creștinismul evanghelic Protestant.

În 1975, pentru a contracara confuzia între evreii mesianici și iudaici mesianici, Alianța Creștină Evreiască din America (HCAA) a fost redenumită Alianța Evreiască Mesianica din America sau Alianța Iudaică Mesianică din America (Messianic Jewish Aliance of America) (MJAA)[33][34][35].

Sigiliul mesianic al Ierusalimului

Un simbol albastru pe fundal alb reprezentând Cheia lui David. Sus este sfeșnicul Menora, conectată cu Steaua lui David în centru, și mai departe însăși steaua cu 12 laturi este conectată jos cu un pește Ichthus ca simbol al pescarilor.
Sigiliul Iudaismului Mesianic

Sigiliul Mesianic al Ierusalimului este denumirea primită în Statele Unite ale Americii pentru Cheia lui David care este un simbol folosit de Iudaismul Mesianic. Simbolul este o reprezentare a sfeșnicului Menora din Templul, un vechi Evrei simbol, împreună cu Ichthys, o reprezentare reprezentativă antică a Credința Creștină și comunitatea de Iisus urmăritori, creând un Steaua lui David la intersecție. În statele Unite se consideră că sigiliul mesianic nu este singurul simbol al Iudaismului Mesianic, care are alte simboluri, cum ar fi crucea în Steaua lui David și delfinul care în Germania sunt considerate simboluri ale evreilor creștini.

Există o dispută în curs de desfășurare cu privire la faptul dacă sigiliul găsit pe vase de lut lângă Ierusalim datează sau nu din secolul I CE, sau dacă este o invenție din secolul XX-lea bazată pe Apocalipsa cap. 2 și pe stema cu steaua de pe pieptul regelui David.

Cultură

Muzică

Imnurile evreiești mesianice diferă de cele creștine evanghelice prin concentrarea lor asupra rolului Israelului în istorie și a speranței mesianice. Alte diferențe includ referirea la Iisus-folosind de obicei numele Ieșua - ca "mântuitorul lui Israel". Imnurile mesianice încorporează adesea cântece israeliene ca "Oseh Șalom" și psalmi. Mișcarea are mai mulți artiști de înregistrare care consideră că muzica lor este mesianică în mesaj, cum ar fi în Statele Unite cântărețul Joel Chernoff din trupa Lamb, Jonathan Seatle, Ted Pearce, Paul Wilbur, Chuck King, Kelly Ferary, etc.

Recepție

Printre creștinismul de masă

În Statele Unite, apariția mișcării evreiești mesianice a creat unele tensiuni cu alte organizații evreiești-creștine și misionare. În 1975 Părtășia mărturiilor creștine cu evreii condamnat mai multe aspecte  mișcării evreiești mesianice.[36]

În Israel, distincția lingvistică dintre evreii mesianici și creștinii de masă este mai puțin clară, iar numele meshihiy (משיחי, 'mesianic') este frecvent utilizat de biserici în locul notsri (נוצרי, 'Creștin'). Israel Trust al Bisericii Anglicane, cu sediul la Biserica Hristos, Ierusalim, o organizație care este Ecumenic în outlook și operează o școală interconfesională în Ierusalim, oferă un anumit sprijin social evreilor mesianici din Israel.[37]

Printre Evrei

Ca și în obiecțiile evreiești tradiționale față de teologia creștină, oponenții iudaismului mesianic susțin că textele de probă creștine, cum ar fi profețiile din Biblia ebraică pretinse că se referă la suferința și moartea lui Mesia, au fost scoase din context și interpretate greșit.[38] Teologia evreiască respinge ideea că Mesia, sau orice ființă umană, este un divinitate. Credința în Trinitate este considerată idolatră de majoritatea autorităților rabinice. Chiar dacă este considerat shituf (literal, "parteneriat")—o asociere a altor indivizi cu Dumnezeul lui Israel—acest lucru este permis doar pentru neamuri și asta numai conform unor opinii rabinice. Este considerat universal idolatru pentru evrei.[39] Mai mult, iudaismul nu vede rolul lui Mesia de a fi mântuirea lumii din păcatele sale, o învățătură integrală a creștinismului[40] și a Iudaismului Mesianic.

Oponenții evrei ai iudaismului mesianic își concentrează adesea criticile asupra separării ideologice radicale a mișcării de credințele evreiești tradiționale, afirmând că acceptarea lui Isus ca Mesia creează o diviziune insurmontabilă între așteptările mesianice tradiționale ale iudaismului și pretențiile teologice ale creștinismului.[41] Ei afirmă că, deși iudaismul este o religie mesianică, Mesia ei nu este Iisus, și astfel termenul este înșelător. Toate confesiunile iudaismului, precum și organizațiile evreiești naționale, resping Iudaismul mesianic ca formă de iudaism. În ceea ce privește această diviziune, Reconstructionist Rabin Carol Harris-Shapiro "a îmbrățișa miezul radioactiv al goimului-încalcă tabuul final al iudaismului. .Credința în Iisus ca Mesia nu este pur și simplu o credință eretică, așa cum ar fi putut fi în primul secol; a devenit echivalentul unui act de sinucidere etnoculturală."[42]

Bânai Brith Canada consideră activitățile mesianice drept incidente antisemite. Rabi Toovia Singer fondator al Organizației anti-misionare Outreach Iudaism, remarcat despre un rabin mesianic din Toledo: "El nu conduce o sinagogă evreiască.... Este o biserică proiectată să apară ca și cum ar fi o sinagogă și sunt acolo să-l expun. Ceea ce fac acești creștini extremiști iresponsabili este o formă de fraudă a consumatorilor. Ele estompează distincțiile dintre iudaism și creștinism pentru a atrage poporul evreu care altfel ar rezista unui mesaj direct."

Asocierea unui politician evreu cu un rabin mesianic, invitându-l să se roage la o întâlnire publică, chiar dacă a fost făcută din greșeală, a dus la condamnarea aproape universală a congregațiilor Evreiești din Detroit în 2018, deoarece opinia majoritară atât în cercurile evreiești israeliene, cât și în cele americane este de a considera Iudaismul Mesianic ca Creștinătate și adepții săi ca creștini.

Reacția guvernului israelian

Evreii mesianici sunt considerați eligibili pentru Statutul Legii Întoarcerii în Israel numai dacă pot pretinde și descendența evreiască. Un asistent al unuia dintre cei doi avocați implicați într-un aprilie 2008 Curtea Supremă a Israelului cazul explicat la Jerusalem Post că evreii mesianici care nu sunt evrei conform Legii rabinice evreiești, dar care aveau suficientă descendență evreiască pentru a se califica sub Legea Întoarcerii, ar putea pretinde automat noul statut de imigrant și cetățenia, în ciuda faptului că sunt mesianici. Granturile Statului Israel Aliyah (dreptul de întoarcere) și cetățenia evreilor și celor cu părinți sau bunici evrei care nu sunt considerați evrei conform halakha, cum ar fi persoanele care au un tată evreu, dar o mamă neevreiască. Vechea lege a exclus orice "persoană care a fost un evreu și-a schimbat în mod voluntar religia lui", și o decizie a Curții Supreme Israeliene decizia din 1989 a decis că Iudaismul Mesianic constituia o altă religie. Cu toate acestea, la 16 aprilie 2008, Curtea Supremă a Israelului a decis într-un caz adus de un număr de evrei mesianici cu tați și bunici evrei. Cererile lor pentru Aliyah au fost respinși pe motiv că erau evrei mesianici. Reclamanții au argumentat că nu au fost niciodată evrei în conformitate cu halakha și, prin urmare, nu au fost excluși de clauza de conversie. Acest argument a fost susținut în hotărâre.

Raportul internațional privind libertatea religioasă din 2008, publicat de Biroul democrației, drepturilor omului și muncii din SUA, a declarat că discriminarea împotriva evreilor mesianici din Israel crește. Au avut loc și unele acte de violență; într-un incident din 20 martie 2008, o bombă ascunsă ca un coș de cadouri cu alimente de Purim a fost livrată casei unei familii evreiești mesianice proeminente în Ariel, în Cisiordania, care l-a rănit grav pe fiul familiei. În cele din urmă, Iaakov Teitel a fost arestat pentru "Tentativă de omor".

Acest antagonism a dus la hărțuire și la unele violențe, în special în Israel, unde există o comunitate ortodoxă mare și militantă. Mai multe organizații Ortodoxe, printre care Iad Lî'Achim, sunt dedicate înrădăcinării activității misionare în Israel, inclusiv a congregațiilor evreiești mesianice. O tactică este de a tencui afișe care cer israelienilor să boicoteze magazinele în care evrei mesianici sunt proprietari sau angajați; alta este de a raporta evreii mesianici Ministerului de Interne, care este însărcinat cu aplicarea unei legi israeliene care interzice prozelitismul. Într-un alt incident, Primarul din Or Iehuda, o suburbie din Tel Aviv, a ținut o carte publică-arderea literaturii transmisă imigranților Etiopieni. Ulterior și-a cerut scuze pentru acțiune.

Răspunsul guvernelor SUA

Flota Marinei USA a luat o decizie ca capelanii evrei mesianici trebuie să poarte ca însemnele lor crucea creștină, și nu tabletele legii, însemnele capelanilor evrei. Potrivit Ieșiva World News, Consiliul Uniformei Marinei a poruncit ca Michael Hiles, candidat la capelanie, să poarte însemnele creștine. Hiles a demisionat din program, mai degrabă decât să poarte crucea. Rabinul Eric Tokajer, purtător de cuvânt al mișcării evreiești mesianice, a răspuns că "această decizie îi împiedică în esență pe evreii mesianici să servească ca capelani în cadrul Marinei SUA, deoarece le-ar cere să poarte un însemn incompatibil cu credința și sistemul lor de credințe."

Un caz de discriminare religioasă din Birmingham, Alabama a unui angajat al poliției a fost soluționat în favoarea ei după ce a intentat proces pentru că a trebuit să lucreze în Sabatul Evreiesc.

Organizații mesianice


Note

  1. ^ Credincioșii sunt numiți fie יְהוּדִים מְשִׁיחִיִּים y'hudím mešiḥiyim; Iehudim Meșichiyim ori simplu נוֹצְרִים nocirim (creștini)

Referințe

[1] [7] [8] [5] [3] [20] [4] [10] [23] [9] [2] [47] [6] [22] [11]

  1. ^ a b c Ariel, Yaakov (). „Judaism and Christianity Unite! The Unique Culture of Messianic Judaism”. În Gallagher, Eugene V.; Ashcraft, W. Michael. Jewish and Christian Traditions. Introduction to New and Alternative Religions in America. 2. Westport, Conn: Greenwood Publishing Group. p. 191. ISBN 978-0-275-98714-5. LCCN 2006022954. OCLC 315689134. Accesat în . La sfârșitul anilor 1960 și 1970, ambii evreii și creștinii din Statele Unite se întrebau despre o mișcare viguroasă a creștinilor evrei. Pentru mulți observatori, o astfel de combinație pare a fi ca un "oxymoron" (oxi-nărod), deoarece au văzut cele două credințe ca fiind complet diferite una de cealaltă. În timp ce Creștinismul a început în primul secol al Erei Comune ca grup evreiesc, el sa despărțit rapid de iudaism și a pretins că îl înlocuiește; de când relația dintre cele două tradiții a fost adesea tensionată Dar în secolul al XX-lea, grupuri de tineri evrei au susținut că au depășit cele două religii și au îmbinat tradițiile și obiceiurile evreiești cu credința creștină. Încercând să depășească diferențele istorice dintre cele două tradiții religioase, acești evrei convertiți la Creștinism se definesc înșiși ca Evrei Mesianici, punctând spre ideologia mișcării de întoarcere la rădăcinile credinței creștine. 
  2. ^ a b c Melton, J. Gordon. Encyclopedia of Protestantism. Infobase Publishing, 2005, ISBN: 978-0-8160-5456-5, p. 373.
  3. ^ a b Kessler, Edward (). „Messianic Jews”. În Kessler, Edward; Wenborn, Neil. A Dictionary Of Jewish-Christian Relations. Cambridge, England: Cambridge University Press. p. 292. ISBN 978-0-521-82692-1. LCCN 2005012923. [Messianic Judaism's] syncretism confuses Christians and Jews ... 
  4. ^ a b Cohn-Sherbok, Dan (). „Messianic Jewish mission”. Messianic Judaism. London: Continuum International Publishing Group. p. 179. ISBN 978-0-8264-5458-4. OCLC 42719687. Accesat în . 
  5. ^ a b Ariel, Yaakov S. (). „Chapter 20: The Rise of Messianic Judaism”. Evangelizing the chosen people: missions to the Jews in America, 1880–2000 (Google Books). Chapel Hill: University of North Carolina Press. p. 223. ISBN 978-0-8078-4880-7. OCLC 43708450. Accesat în . 
  6. ^ a b Feher, Shoshana (). „Exodus and Communion”. Passing over Easter: Constructing the Boundaries of Messianic Judaism. AltaMira Press. p. 140. ISBN 978-0761989530. Accesat în . 
  7. ^ a b Ariel, Yaakov (). „Judaism and Christianity Unite! The Unique Culture of Messianic Judaism”. În Gallagher, Eugene V.; Ashcraft, W. Michael. Jewish and Christian Traditions. Introduction to New and Alternative Religions in America. 2. Westport, Conn: Greenwood Publishing Group. p. 194. ISBN 978-0-275-98714-5. LCCN 2006022954. OCLC 315689134. Accesat în . 
  8. ^ a b Ariel, Yaakov (). „Judaism and Christianity Unite! The Unique Culture of Messianic Judaism”. În Gallagher, Eugene V.; Ashcraft, W. Michael. Jewish and Christian Traditions. Introduction to New and Alternative Religions in America. 2. Westport, Conn: Greenwood Publishing Group. pp. 194–195. ISBN 978-0-275-98714-5. LCCN 2006022954. OCLC 315689134. Accesat în . 
  9. ^ a b Lewis, James R. (). Odd Gods: New Religions & the Cult Controversy. Prometheus Books. p. 179. ISBN 978-1-57392-842-7. 
  10. ^ a b Cohn-Sherbok, Dan (). „Modern Jewish Movements”. Judaism Today. London; New York: Continuum International Publishing Group. p. 100. ISBN 978-0-8264-2231-6. LCCN 2009045430. 
  11. ^ a b Șenay, Bülent. „Messianic Judaism/Jewish Christianity”. Overview of World Religions. Division of Religion and Philosophy at the University of Cumbria. Accesat în . 
  12. ^ „Messianic Judaism”. bethyeshuainternational.com. Accesat în . 
  13. ^ ברית חדשה (Berit Chadașah), Interlinear Ebraic-Român, Leipzig 1877-1987, Charity No. 232692
  14. ^ Hanna Rucks: Evrei-Mesianici, Istoria și Teologia Mișcării în Israel; Messianische Juden. Geschichte und Theologie der Bewegung in Israel. Neukirchener Verlag, Neukirchen-Vluyn 2014, ISBN 978-3-7887-2879-3, S. 4–15.
  15. ^ Clarke, Peter B., ed. (). „Messianic Judaism”. Encyclopedia of new religious movements. London; New York: Routledge. pp. 397–399. ISBN 9-78-0-415-26707-6.  p. 399.
  16. ^ Kessler 2005, p. 180.
  17. ^ a b Cohn-Sherbok 2000, pp. 18, 19, 24.
  18. ^ Ariel 2000, p. 19.
  19. ^ The Missionary review of the world No. 35 Royal Gould Wilder, Delavan Leonard Pierson, James Manning Sherwood – 1912 "Scrisoare către Joseph Rabinowitz aduce un încurajator răspuns și totodată câteva copii ale Noului Testament tradus intru ebraică de Franz Delitzsch. Ei au dat gând lui Scheinmann să organizeze o clasă de tineri pentru studiul lor"
  20. ^ a b Barnett, Paul (). „17.4 The Churches of Paul”. Jesus & the Rise of Early Christianity: A History of New Testament Times (Google Books). Westmont, Illinois: InterVarsity Press. p. 367. ISBN 978-0-8308-2699-5. LCCN 99036943. Accesat în . Nonetheless, Paul appears always to have preached first in the synagogues to offer his fellow Israelites the first opportunity to hear about their Messiah ( cf. Rom 1:16). 
  21. ^ Cum ar fi en:Epiphanius of Salamis' menționează despre convertirea lui Iosif din Tiberiada și relatările lui en:Sozomendespre convertirile altor evrei
  22. ^ a b Stemberger, Günter (). Jews and Christians in the Holy Land: Palestine in the Fourth Century. Continuum. p. 81. ISBN 978-0-567-08699-0. 
  23. ^ a b Flannery, Edward H. () [1965]. „An Oasis and an Ordeal”. The Anguish of the Jews: Twenty-Three Centuries of Antisemitism (Google Books) (ed. 3rd revised). Paulist Press. p. 129. ISBN 978-0-8091-4324-5. LCCN 85060298. Accesat în . 
  24. ^ Dan Cohn-Sherbok. Saxonia. ISBN 0-304-70730-9. 
  25. ^ Sobel 1968, pp. 241–250.
  26. ^ Gidney 1908, p. 57.
  27. ^ Cohn-Sherbok 2003.
  28. ^ Kai Kjaer-Hansen. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids 1995. ISBN 0-8028-0859-X. 
  29. ^ Ariel 2000, p. 9.
  30. ^ a b Rausch 1982b. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "FOOTNOTERausch1982b" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  31. ^ Harris-Shapiro 1999, p. 27.
  32. ^ Ariel 2000, p. 191.
  33. ^ Juster 1995, pp. 152–153.
  34. ^ David Rausch scrie că schimbarea "a însemnat mult mai mult decât o expresie semantică—a reprezentat o evoluție a proceselor de gândire și a perspectivei religioase și filosofice către o expresie mai ferventă a identității evreiești."
  35. ^ Rausch 1982a, p. 77.
  36. ^ Peter J. Tomson, Doris Lambers-Petry The image of the Judaeo-Christians in ancient Jewish and Christian ... 2003 p. 292 "From outside the movement hostile criticism of Messianic Judaism was voiced by such bodies as the Fellowship of Christian Testimonies to the Jews. At their annual conference from 16 to 19 October 1975 a resolution was passed condemning "
  37. ^ Kessler 2005, p. 97.
  38. ^ Cohn-Sherbok 2000, p. 183.
  39. ^ Berger 2003.
  40. ^ Grudem 1994, pp. 568–570.
  41. ^ Cohn-Sherbok 2000, p. 182.
  42. ^ Harris-Shapiro 1999, p. 177.
  43. ^ „Chosen People Ministries”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „About HaYesod”. HaYesod. 
  45. ^ „The Association of Messianic Congregations (AMC) homepage”. Accesat în . 
  46. ^ „UMJC homepage”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ „Typical Messianic Statement of Faith”. Messianic Jewish Alliance of America. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

Legături externe

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iudaism_mesianic&oldid=14828830