Grotta Gigante: Diferență între versiuni
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
'''Grotta Gigante''' cunoscută şi sub numele de Riesengrotte sau Grotta di Brisciachi, este o peşteră de mari dimensiuni din [[Carst|carstul]] [[Trieste|triestin]] [[Italia|italian]]. Galeria principală are 107 m înălţime, 65 m lăţime şi 160 m lungime aducându-i în anul 1995 titlul [[Guiness Book]] de cea mai mare, încăpătoare peşteră turistică. Peştera conţine [[Stalactită|stalactite]] şi [[Stalagmită|stalagmite]] de mari dimensiuni, multe de o mare frumuseţe. Un tip particular de stalagmite este cel sub formă de „teancuri de farfurii”; acestea s-au format prin căderea picăturilor de apă de la o înălţime de 80 m depunând [[carbonatul de calciu]] pe o arie mare. |
'''Grotta Gigante''' cunoscută şi sub numele de Riesengrotte sau Grotta di Brisciachi, este o peşteră de mari dimensiuni din [[Carst|carstul]] [[Trieste|triestin]] [[Italia|italian]]. Galeria principală are 107 m înălţime, 65 m lăţime şi 160 m lungime aducându-i în anul 1995 titlul [[Guiness Book]] de cea mai mare, încăpătoare peşteră turistică. Peştera conţine [[Stalactită|stalactite]] şi [[Stalagmită|stalagmite]] de mari dimensiuni, multe de o mare frumuseţe. Un tip particular de stalagmite este cel sub formă de „teancuri de farfurii”; acestea s-au format prin căderea picăturilor de apă de la o înălţime de 80 m depunând [[Carbonat de calciu|carbonatul de calciu]] pe o arie mare. |
||
Versiunea de la 22 martie 2007 14:40
Grotta Gigante cunoscută şi sub numele de Riesengrotte sau Grotta di Brisciachi, este o peşteră de mari dimensiuni din carstul triestin italian. Galeria principală are 107 m înălţime, 65 m lăţime şi 160 m lungime aducându-i în anul 1995 titlul Guiness Book de cea mai mare, încăpătoare peşteră turistică. Peştera conţine stalactite şi stalagmite de mari dimensiuni, multe de o mare frumuseţe. Un tip particular de stalagmite este cel sub formă de „teancuri de farfurii”; acestea s-au format prin căderea picăturilor de apă de la o înălţime de 80 m depunând carbonatul de calciu pe o arie mare.
Istoric
Peştera a fost explorată pentru prima dată de către Antonio Federico Lindner în 1840. În acea perioadă Carstul din jurul oraşului Trieste era cercetat pentru a se găsi apa râului Timavo în subteran, necesară alimentării cu apă a oraşului Trieste şi pentru a planifica construcţia unui apeduct. În 1897 peştera a fost cartată în întregime de către Andrea Perko, în 1905 echipată în mod corepunzător pentru vizitarea ghidată turistică iar în 1908, inaugurată. După cel de-al doilea Război Mondial, în anii '20 Societatea Alpină Iuliană a devenit proprietar al peşterii. Turismul a început să fie practicat în mod intensiv din 1957 când peştera a fost electrificată, descoperindu-se noi perspective şi detalii.