Limba friulană

Format:CutieLimbi Friuliana sau limba friuliană ( furlan  sau denumită cu afecțiune marilenghe în friuliană, friulano în italiană) este o limbă romanică aparținând familiei limbilor rhețiene, vorbită în regiunea Friuli-Venezia Giulia, situată în nordestul Italiei. Friuliana numără aproximativ 600.000 de vorbitori nativi, a căror vastă majoritate vorbesc și italiana. Friuliana este adeseori denumită și Ladina estică întrucât ladina și friuliana sunt puternic înrudite.

Spre deosebire de ladină, vorbită de mult mai puțini vorbitori (circa 30.000), dar care a fost foarte conservativă, friuliana s-a îndepărtat de "matca" inițială suferind influențe multiple din partea limbilor care au înconjurat-o: germana, italiana, venețiana și slovena. Documente scrise în friuliană sunt atestate încă din secolul al XI-lea, iar literatura în friuliană, atât poezie cât și proză, datează de la începutul anilor 1300. În secolul 20, a existat un interes renăscut crescând pentru această limbă rhețiană, care continuă și azi.

Poeți și scriitori faimoși

• Ermes di Colorêt (secolul al 16-lea)
• Pietro Zorutti (secolul al 19-lea)
• Pier Paolo Pasolini (secolul al 20-lea)

Gramatică

Fonologie

Vocalele lungi sunt tipice pentru limba friuliană. Acest fapt a determinat o influență semnificativă pentru pronunția atât în friuliană cât și în italiană.

Distincția pe care friuliana o face între vocale lungi și vocale scurte este evidentă în perechi minimale (în ortografia oficială, vocalele lungi sunt marcate printr-un accent circumflex).

lat (lapte)

lât (mers, dus)

fis (compact, dens)

fîs (fii)

lus (lux)

lûs (lumină)

Dialectele friulianei diferă în modul de a trata vocalele lungi. În unele dialecte vocalele lungi devin diftongi. Ulmător tabel indică cum patru cuvinte (pît - picior, sêt - sete, pôc - mic(ă) și fûc - foc) sunt pronunțate în patru dialecte. Fiecare dialect utilizează o combinație unică de diftongi (în galben) și monoftongi (în albastru) pentru vocalele lungi.

	Vest	Codroipo	Carnia	Central
sêt	[seit]	[se:t]	[seit]	[se:t]
pît	[peit]	[peit]	[pi:t]	[pi:t]
pôc	[pouk]	[po:k]	[pouk]	[po:k]
fûc	[fouk]	[fouk]	[fu:k]	[fu:k]

Consoanele duble (ll, rr, ș.a.m.d.), utilizate frecvent în italiană, sunt aproape absente în friuliană.

Morfologie

Articole

În friuliană, substantivele care se referă la lucruri lipsite de viață sau concepte abstracte sunt fie masculine ori feminine. Spre exemplificare "il mûr" ("zidul", masculin), "la cjadree" ("scaunul", feminin).

Articolele iau următoarele forme, derivate din latină, ille și unus:

Articole hotărâte
Număr	Masculin	Feminin
Singular	il	la
Plural	i	lis

Înaintea unui cuvânt ce începe cu o vocală, ambele pot fi abreviate la l'.

Articolul nehotărât în friuliană variază corespunzător cu genul substantivului.

Articolele nehotărâte
Masculine	un
Feminine	une

A se remarca că aceste forme reprezintă forme standard; în limba vorbită se poate auzi adesea și el (în friuliana nordică) ori al (în friuliana sudică și vestică) în loc de il, li (sau las în friuliana nordică) în loc de lis și le în loc de la, dar aceste variante trebuiesc evitate în limba friuliană scrisă. Vocalele finale, așa cum ar fi -e din une se pronunță.

Există de asemenea și articol partitiv; are doar o formă, des. Spre exemplu, des vacjis înseamnă niște vaci).

Vezi și

• Limba valonă
• Limba retoromană
• Limba friuliană
• Limba ladină
• Limba română