Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei

Marele Duce Constantin Nikolaevici al Rusiei (rusă Константин Николаевич; 9 septembrie 1827 – 13 ianuarie 1892) a fost al cincilea copil şi al doilea fiu al Ţarului Nicolae I al Rusiei.

În timpul domniei fratelui său Alexandru al II-lea, Constantin a fost amiral al flotei ruse şi a reformat marina rusă. De asemenea, a avut un rol esenţial în reforma emancipării iobagilor. A fost mai puțin norocos ca vicerege al Poloniei şi a trebuit să fie rechemat în Rusia, unde a fost atacat pentru liberalismul lui.

După asasinarea fratelelui său, Țarul Alexandru al II-lea, Constantin a căzut în dizgrație. Noul Țar, Alexandru al III-lea, nepotul său, s-a opus ideilor liberale ale Marelui Duce Constantin şi, treptat, l-a deposedat de toate poziţiile sale guvernamentale. După ce a suferit un accident vascular cerebral, el a petrecut ultimii ani ca un invalid.

Educație

Constantin s-a născut la St. Petersburg, fiind al doilea fiu și al cincilea copil al Țarului Nicolae I al Rusiei și a împărătesei Alexandra Feodorovna. Părinții săi au fost foarte bucuroși de nașterea unui al doilea fiu după nouă ani în care au avut trei fete. Nicolae I și soția lui au fost devotați unul altuia și copiilor lor, dându-le o excelentă educație.

În mod normal, copii familiei imperiale aveau o guvernantă până la împlinirea vârstei de șapte ani. Totuși, de la cinci ani Constantin a devenit de nestăpânit iar tatăl său a ales o tutelă msculină pentru el, amiralul Fiodor Litke.

Marele Duce a învățat rusă, engleză, germană și franceză. A studiat matematica, științe, statistică și administrare guvernamentală. De asemenea, a avut în program lecții militare. Îi plăcea muzica și a învățat să să cânte la pian și la violoncel. Îi plăcea desenul și a avut un mare interes pentru arte; de asemenea îi plăcea să citească iar fascinația pentru Homer l-a determinat să traducă Odiseea din germană.

Când a împlinit opt ani a primit un yacht mic, pe care-l putea naviga între Peterhof și Kronstadt. În timpul instruirii militare, Constantin a fost tratat la fel ca orice cadet, făcea de quart noaptea chiar pe ploaie și furtună. La vârsta de 16 ani a fost promovat la rang de căpitan și a primit comanda fregatei Ulyses cu care a vizitat diferite porturi de-a lungul Golfului Finlandei.

O altă influență importantă în educația lui a avut-o încurajarea și îmdrumarea mătușii lui, Marea Ducesă Elena Pavlovna. Elena i-a extins gustul în literatură și muzică și l-a pus la curent cu ultimele idei științifice. Ea era binecunoscută pentru punctele sale de vedere liberale și a avut o puternică influență asupra opțiunilor politice ale nepotului său. Constantin a debutat în viața publică luând sub patronajul său Societatea de geografie a Rusiei imperiale. Această societate era subordonată ministerului de interne, unde se strânsese un număr mare de funcționari liberali.

Căsătoria

Marele Duce Constantin Nicolaievici cu familia (de la stânga la dreapta): Marele Duce Dmitri Constantinovici; neidentificat; jos pe pământ Marele Duce Constantin Constantinovici; pe scaun Marea Ducesă Alexandra și Marele Duce Constantin Nicolaievici ținându-l pe Marele Duce Viaceslav; sus: Marea Ducesă Olga Constantinovna și Marele Duce Nicolae Constantinovici.

Sora lui Constantin, Marea Ducesă Olga, s-a căsătorit cu Carol de Württemberg (mai târziu rege sub numele de Carol I) în 1846. Marele Duce a însoțit cuplul la Stuttgart apoi a continuat călătoria la Altenbourg. La curtea Saxa-Altenbourg i s-a prezentat prințesa Alexandra de Saxa-Altenbourg.

Constantin avea 19 ani iar Alexandra trei ani mai puțin; s-au logodit însă au așteptat doi ani înainte să se căsătorească. La 12 octombrie 1847 Alexandra a ajuns în Rusia. În februarie s-a convertit la ortodoxism luând numele de Marea Ducesă Alexandra Iosifovna. Șase luni mai târziu, la 11 septembrie 1848 s-au căsătorit la Palatul de iarnă.

Pentru primii cinci ani ai căsătoriei, au fost devotați unul altuia și au avut o căsnicie fericită. Cuplul a locuit în cele mai luxoase palate din imperiu: Pavlovsk, Strelna și palatul Marble. Constantin a primit palatul Marble din St. Petersburg ca dar de nuntă de la părinții săi. La un an de la nuntă Constantin a moștenit Pavlovsk de la unchiul său Marele Duce Mihail Pavlovici și, la moartea mamei sale, palatul Oreanda în Crimea.
Constantin a fost un tată iubitor. În 1867, fiica lui cea mare, Olga, s-a căsătorit cu regele George I al Greciei. Avea numai 16 ani iar inițial, Marele Duce Constantin a fost reticent în a o lăsă să se căsătorească așa de tânără. În iulie 188, primul copil al Olgăi a primt numele de Constantin după bunicul său. Începutul familiei fiicei sale a coincis cu destrămarea căsniciei lui Constantin.

După douăzeci de ani de mariaj s-a îndepărtat de soția sa; punctele de vedere politice și interesele diferite au săpat încet-încet fundamentul relației lor. Alexandra Iosifovna era tot atât de conservatoare pe cât era Constantin de liberal. La sfârșitul anilor 1860, Constantin s-a angajat într-o aventură având o fiică nelegitimă, Maria Condousso. În anii 1880, Maria a fost trimisă în Grecia unde a fost doamnă de onoare pentru sora sa vitregă, regina Olga. În cele din urmă Maria s-a căsătorit cu un bancher grec. La scurt timp după nașterea Mariei, Constantin a început o nouă relație cu o tânără dansatoare de la Conservatorul din Sankt Petersburg, Anna Vasilievna Kuznetsova, care era fiica nelegitimă a balerinei Tatiana Markianovna Kuznetsova și a actorului Vasili Andreievici Karatigin. Anna era cu douăzeci de ani mai tânără decât Constantin și inițial, ea a rezistat avansurilor lui însă în 1873 a născut primul ei copil cu Constantin. Au mai urmat alți patru.

Constantin a cumpărat pentru cea de-a doua familie a sa, o dacea confortabilă pe moșa de la Pavlovsk. O dată în plus, Constantin a dat muniție inamicilor săi și societății care, în acest scandal, s-au situat de partea soției care a încercat să-i suporte infidelitățile cu demnitate.

În 1874, scandalul a izbucnit atunci când s-a descoperit că fiul cel mai mare al lui Constantin, Marele Duce Nicolae Constantinovici, care a trăit o viaţă dezordonată şi avea idei revoluţionare, a furat trei diamante valoroase de la o icoană din dormitorul Alexandrei Iosifovna în complicitate cu amanta sa, o curtezană americană. A fost găsit vinovat, declarat nebun şi exilat pe viață în Asia Centrală. Constantin a suferit o nouă lovitură puternică în 1879 când cel mai mic fiu al său legitim, Viaceslav, a murit în mod neaşteptat de o hemoragie cerebrală.

Retragerea

Marele Duce Constantin Nicolaievici, vicerege al Poloniei.

Începând cu anul 1865, Constantin a făcut presiuni pentru o constituţie în Rusia. În calitate de preşedinte al Consiliului de Stat, el a ajutat la pregătirea propunerii pentru o adunare electivă, care a fost aprobată de Alexandru al II-lea în ziua în care a fost asasinat. Pentru Constantin şi tovarășii săi reformatori, speranța s-a încheiat în momentul ascensiunii noului împărat pe tron.

Alexandru al III-lea a distrus documentul și cum nu l-a plăcut niciodată pe unchiul său pe care-l considera un "centru de putere liberal", i-a cerut demisia. Constantin a refuzat.

După şaisprezece ani în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, Constantin fost deposedat de birou şi a fost înlocuit cu fratele său, care era mai maleabil, Marele Duce Mihail Nicolaevici; de asemenea, Alexandru al III-lea, l-a demis pe Constantin din calitatea de şef al Departamentului Naval, dând postul propriului său frate, Marele Duce Alexei Alexandrovici. Constantin nu mai era binevenit la curte.

Concedierea a scăzut foarte mult pe încă vibrante, Konstantin energic, lăsându-l în derivă, fără nici un rol propriu-zis. El a fost un jucător de şah entuziast şi problemele de şah sale au fost publicate in reviste internationale, dar care nu a fost un substitut pentru poziţie pe care a avut o singură dată, la centrul de afaceri. El a petrecut timp ce în ce mai mult cu familia de-al doilea, soţia lui în continuare umilitoare legitime.

Această privare de toate drepturile sale l-au lovit serios pe dinamicul și energicul Constantin care a început să plutească în derivă nemaiputând să joace un rol real în Rusia imperială. Constantin era un jucător pasionat de şah iar problemele sale de șah au fost publicate în reviste internaționale însă acest lucru nu a putut înlocui poziţia pe care a avut-o odată în centrul de afaceri. A început să-și petreacă din ce în ce mai mult timp cu cea de-a doua familie.
Neavând ce face Constantin s-a retras la Pavlovsk, călătorea peste graniță sau la moșia sa din Crimea. În august 1881 un incediu i-a distrus în totalitate palatul Oreanda din Crimea, palat pe care nu l-a reconstruit niciodată. În aprilie 1885, doi dintre fii săi nelegitimi au murit de scarlatină.

Dintre cei cinci copii pe care Constantin i-a avut cu Kousnetzova, doar două fete, Marina şi Anna, au trăit mai mult decât părinții lor. Dintre copiii legitimi, Constantin a avut în mod special o relație apropiată cu fiica lui Olga pe care a vizitat-o în Grecia în 1883. Nepotul său, Prinţul Christopher al Greciei şi Danemarcei, i-a moștenit vocea clară și puternică.

Ultimii ani

În 1886, Constantin a fost furious când Alexandru al III-lea a restricţionat titlul de Mare Duce numai pentru copiii și nepoții suveranului însă nu a avut ce face. Țarul și-a chemat unchiul la curte o singură dată, cu ocazia nunții nepoatei lui Constantin (fiica Olgăi), Alexandra a Greciei, cu fratele Țarului și nepotul lui Constantin, Marele Duce Paul Alexandrovici.

La începutul lui august 1889, Constantin a suferit un accident vascular cerebral sever care i-a paralizat piciorul stâng și i-a pierdut capacitatea de a vorbi. Invalid, Constantina a rămas în îngrijirea soției legale care s-a putut răzbuna pe infidelitățile și umilințele din trecut.
Alexandra Iosifovna nu a expulzat-o pe Anna Kuznetsova și pe copiii acesteia din casa dăruită de Constantin însă s-a asigurat că însoțitorii soțului ei nu-l vor duce niciodată acolo. Constantin a încercat în zadar să-și convingă însoțitorii să-l ducă la cea de-a doua sa familie; aceștia aveau ordine stricte să n-o facă și se prefăceau că nu înțelegeau dorințele invalidului. Într-una din zile, adus acasă de însoțitori, el și-a apucat soția de păr și a lovit-o cu un băț înainte ca cineva să poată interveni.

Constantin a murit la Pavlovsk la 13/25 ianuarie 1892. Înainte să moară, soția lui le-a invitat pe Kousnetzova și pe cele două fiice să-l vadă pentru ultima dată.

Copii

Constantin și soția lui Marea Ducesă Alexandra Iosifovna au avut șase copii:

• Marele Duce Nikolai Constantinovici (1850–1918)
• Olga, regină a Greciei (1851–1926)
• Vera, Ducesă de Württemberg (1854–1912)
• Marele Duce Constantin Constantinovici (1858–1915)
• Marele Duce Dimitri Constantinovici (1860–1919)
• Marele Duce Viaceslav Constantinovici (1862–1879)

Constantin a avut cincii copii nelegitimi cu amanta sa Anna Kuznetsova (1847–1922); ei au purtat numele de Kniazev:

• Serghei Constantinovici Kniazev (1873–1873)
• Marina Constantinovna Kniazev (8 decembrie 1875 – 8 iunie 1941); c. 24 aprilie 1894 cu Alexandru Pavlovici Ershov, fiu al generalului Pavel Ershov
• Anna Konstantinovna Kniazev (16 martie 1878 Saint Petersburg – 5 februarie 1920); a murit de febră tifoidă; c. 29 aprilie 1898 la Saint Petersburg cu Nicolae Nicolaievici Lialin, fiu al generalului Nicolae Lialin
• Izmail Constantinovici Kniazev (1879–1885); a murit de scarlatină
• Lev Constantinovici Kniazev (1883–1885); a murit de scarlatină

Arbore genealogic

16. Charles Frederick, Duce de Holstein-Gottorp

8. Petru al III-lea al Rusiei

17. Anna Petrovna a Rusiei

4. Paul I al Rusiei

18. Christian August, Prinţ de Anhalt-Zerbst

9. Caterina a II-a a Rusiei

19. Johanna Elisabeth, Prinţesă de Holstein-Gottorp

2. Nicolae I al Rusiei

20. Karl Alexander, Duce de Württemberg

10. Friedrich al II-lea, Duce de Württemberg

21. Maria Augusta Anna de Thurn şi Taxis

5. Sophie Dorothea de Württemburg

22. Friedrich Wilhelm, Margrave de Brandenburg-Schwedt

11. Friederike Dorothea de Brandenburg-Schwedt

23. Sophie Dorothea Marie, Prinţesă a Prusiei

1. Marele Duce Constantin Nicholaievici al Rusiei

24. Prinţul Augustus William al Prusiei

12. Frederick William al II-lea al Prusiei

25. Louise Amalie de Brunswick-Lüneburg

6. Frederick William al III-lea al Prusiei

26. Ludovic al IX-lea, Landgrave de Hesse-Darmstadt

13. Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt

27. Karoline de Zweibrücken

3. Charlotte a Prusiei

28. Charles Louis Frederick, Duce de Mecklenburg-Mirow

14. Charles al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz

29. Prinţesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen

7. Louise de Mecklenburg-Strelitz

30. Georg Wilhelm de Hesse-Darmstadt

15. Friederike Caroline Luise de Hesse-Darmstadt

31. Maria de Leiningen-Dagsburg

Bibliografie

• Chavchavadze, David. The Grand Dukes. Atlantic, 1989. ISBN 0938311115
• Ferrand, Jacques, Descendances naturelles des souverains et grands-ducs de Russie, de 1762 à 1910 : répertoire généalogique,1995.
• King, Greg, and Wilson, Penny. Gilded Prism. Eurohistory, 2006. ISBN 0-9771691-4-3
• Van Der Kiste, John. The Romanovs 1818–1959. Sutton Publishing, 1999. ISBN 0-7509-2275-3.
• Zeepvat, Charlotte. Romanov Autumn. Sutton Publishing, 2000. ISBN 0-7509-2739-9