Dieceză

În Bisericile creştine, dieceza este o unitate administrativ-teritorială condusă de episcop, şi este numită adesea episcopie sau sediu episcopal, chiar dacă ultimul titlu ar însemna mai degrabă titlul oficiului episcopului.

În Biserica latină, o dieceză importantă (datorită dimensiunilor sale sau a rolului istoric), şi care este condusă de un arhiepiscop, se numeşte arhidieceză. Conform Annuario Pontificio, în anul 2003 existau 569 de arhidieceze şi 2014 de dieceze ale Bisericii Catolice.

În organizarea târzie a Imperiului Roman, provinciile (destul de) fragmentate erau grupate în unităţi administrativ-teritoriale mai mari, numite dieceze (lat. diœcesis, gr. διοίκησις, însemnând administraţie), fiind introduse de împăratul Diocletian (284-305) ca subîmpărţire administrativă financiară. Biserica Catolică a moştenit direct această structură administrativă în secolele V şi VI, atunci când episcopii îşi asumau în întregime rolul unui præfectus. De altfel, centrele acelor dieceze romane coincideau cu sediile episcopiilor. În zilele noastre, această practică s-a păstrat, şi astfel, de cele mai multe ori, sediile mitropoliilor coincid cu sediile administraţiei civile centrale. Exemplele sunt mai multe, începând cu Arhidieceza de Bucureşti, al cărei arhiepiscop este şi mitropolit al provinciei metropolitane de rit latin din România, continuând apoi cu Arhidieceza de Viena, al cărei arhiepiscop este şi Primat al Austriei, sau cu exemplul Arhidiecezei de Varşovia, al cărei arhiepiscop este şi Primat al Poloniei.

În tradiţia Bisericilor răsăritene orientale, dieceza poartă numele de eparhie.