Sari la conținut

Hans Fackelmann: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
m wikizare introducere
m →‎Bibliografie: cheie de sortare
Linia 38: Linia 38:


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==
BICA, Smaranda Maria, ''Biserici ale secolului 20,'' Editura Mirton, Timișoara, 2004.
* Bica, Smaranda Maria, ''Biserici ale secolului 20,'' Editura Mirton, Timișoara, 2004.
* Constantin, Paul, ''Dicționar universal al arhitecților,'' Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.


{{DEFAULTSORT:Fackelmann, Hans}}
CONSTANTIN, Paul, ''Dicționar universal al arhitecților,'' Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. <br />
[[Categorie:Arhitecți români]]

[[Categorie:Arhitecți_români]]
[[Categorie:Șvabi bănățeni]]
[[Categorie:Șvabi_bănățeni]]

Versiunea de la 21 decembrie 2019 09:45

Hans Fackelmann (n. 24 noiembrie 1933, Macea, România – d. 30 iulie 1979, Timișoara) a fost un arhitect și academician român de origine germană, făcând parte din grupul etnic al șvabilor din Banat. Ca arhitect s-a identificat cu perioada de înflorire a arhitecturii postbelice din România, proiectând timp de 20 de ani, împreuna cu soția sa Aurelia (1933-1991), arhitectă și ea, numeroase clădiri funcționale în România.[1]

Studii

După absolvirea Liceului Moise Nicoară din Arad, H. Fackelmann a urmat studiile de arhitectură la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București între anii 1953 la 1958. După terminarea studiilor s-a angajat la Institutul de proiectare "IPROTIM" din Timișoara, activând până în 1970 când s-a transferat la Departamentul de arhitectură și sistematizare a Facultății de Construcții a Institutului Politehinic Traian Vuia din Timișoara.

Activitate

1958 – 1959 - Pavilion al Spitalului din comuna Bozovici, județul Caraș Severin;

1960 – 1961 - Planurile pentru Universitatea de Vest din Timișoara (ca șef de proiect), finalizată în 1965, clădirea fiind considerată printre primele construcții moderne din România;

1967 – 1968 - Sediul administrativ al Hidrocentralei „Porțile de Fier” din Drobeta-Turnu Severin;

1967 – 1969 - Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, în colaborare cu soția sa, arhitecta Aurelia Fackelmann;

1968 – 1969 - Studii preliminare pentru realizarea Institutului Agronomic din Timișoara, lucrare continuată și terminată de soția sa, Aurelia Fackelman în 1978;

1970 – 1976 - Ansamblul Bisericii romano-catolice „Neprihănita Zămislire” din Orșova, monument istoric (MH-II-m-B-10371)[2], la care a colaborat cu inginerul constructor Victor Gioncu (1933-2013), sculptorul Péter Jecza și pictorul Gabriel Popa (1937–1995, pentru Calea Crucii).[3]

Biserica de rit catolic din Orșova a fost ridicată în vremea comunismului după ce fostul lăcaș de cult s-a acoperit de ape, în timpul construcției barajului de la Porțile de Fier I. Având în vedere că la acea dată, în Orșova exista o puternică comunitate de catolici (germani, unguri și cehi), regimul comunist a permis în mod excepțional ridicarea unei noi biserici cu finanțare exclusivă din Germania.[4]

1972 – 1973 - Atelierul școală al Facultății de Construcții din Timișoara;

1976 – 1979 - Biserica romano-catolică din Dumbrăvița, județul Timiș.[5]

Premii și distincții[5]

1964 - Premiat de Comitetul de Stat pentru Construcții pentru realizarea proiectului Universitatea din Timișoara;

1967 - Premiat de Uniunea Arhitecților pentru realizarea proiectului Universitatea din Timișoara;

1970 - Mențiune de creație acordată de Uniunea Arhitecților pentru lucrarea Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, realizată în colaborare cu arh. Aurelia Fackelmann.

Sala de concerte a Liceului de Muzica a fost gândită ca un fotoliu imens care să reunească întreg publicul sub o cupolă comună și deține o acustică deosebită. Yehudi Menuhin, violonistul de talie internațională, cu ocazia înregistrărilor din 1969 a considerat acustica, pentru vremea respectivă, ca fiind cea mai bună din Europa.[6]

Începând cu anul 1970 Hans Fackelmann a fost conferențiar la Facultatea de Construcții a Institutului Politehinic Traian Vuia din Timișoara, prilej de formare a unei generații întregi de arhitecți. Asociația Arhitecților din România l-a numit vice-președinte între anii 1970 -1979.

Note

  1. ^ Mihai Opriș. „ÎN TRADUCERE, FACKELMANN ÎNSEAMNĂ «BĂRBAT FĂCLIE»”. Accesat în . 
  2. ^ Biserica romano-catolică Neprihănita Zămislire Orșova.JPG
  3. ^ Marius Miclăuș. „Fackelmann-Biserica Catolica Orsova 1976”. Accesat în . 
  4. ^ http://www.edition-musik-suedost.de/html/orschowa.html
  5. ^ a b Vlad Gaivoronschi. „HANS FACKELMANN 1933 – 1979”. Accesat în . 
  6. ^ Lucian Bureriu. „La San Francisco, în căutarea lui Yehudi Menuhin și George Enescu”. Accesat în . 

Bibliografie

  • Bica, Smaranda Maria, Biserici ale secolului 20, Editura Mirton, Timișoara, 2004.
  • Constantin, Paul, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.