Hans Fackelmann: Diferență între versiuni
infocasetă |
m wl, stil |
||
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Infocaseta Biografie}} |
{{Infocaseta Biografie}} |
||
'''Hans Fackelmann''' (n. [[24 noiembrie]] [[1933]], [[Macea]], [[România]] – d. [[30 iulie]] [[1979]], [[Timișoara]]) a fost un [[arhitect]] și |
'''Hans Fackelmann''' (n. [[24 noiembrie]] [[1933]], [[Macea]], [[România]] – d. [[30 iulie]] [[1979]], [[Timișoara]]) a fost un [[arhitect]] și conferențiar universitar<ref name=":1" /> român de origine germană, făcând parte din grupul etnic al [[Șvabi bănățeni|șvabilor din Banat]]. Ca arhitect s-a identificat cu perioada de înflorire a arhitecturii postbelice din România, proiectând timp de 20 de ani, împreuna cu soția sa Aurelia (1933-1991), arhitectă și ea, numeroase clădiri cu estetică funcționalistă în România.<ref name=":1">{{Citat web|url=http://arhitectura-1906.ro/2013/03/in-traducere-fackelmann-inseamna-barbat-faclie/ |accessdate=2019-12-20 |autor=[[Mihai Opriș (arhitect)|Mihai Opriș]] |titlu=În traducere, Fackelmann înseamnă «bărbat făclie»}}</ref> |
||
== Studii == |
== Studii == |
||
Linia 6: | Linia 6: | ||
== Activitate == |
== Activitate == |
||
1958–1959 - Pavilion al Spitalului din comuna [[Bozovici, Caraș-Severin|Bozovici]], județul Caraș Severin; |
|||
1960–1961 - Planurile pentru [[Universitatea de Vest din Timișoara]] (ca șef de proiect), finalizată în 1965, clădirea fiind considerată printre primele construcții moderne din România; |
|||
1967–1968 - Sediul administrativ al Hidrocentralei „Porțile de Fier” din Drobeta-Turnu Severin; |
|||
1967–1969 - [[Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara|Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara]], în colaborare cu soția sa, arhitecta Aurelia Fackelmann; |
|||
1968–1969 - Studii preliminare pentru realizarea [[Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara|Institutului Agronomic din Timișoara]], lucrare continuată și terminată de soția sa, Aurelia Fackelman în 1978; |
|||
1970–1976 - Ansamblul Bisericii romano-catolice „Neprihănita Zămislire” din [[Orșova]], monument istoric (MH-II-m-B-10371), la care a colaborat cu inginerul constructor Victor Gioncu (1933-2013), sculptorul [[Péter Jecza]] și pictorul Gabriel Popa (1937–1995, pentru ''Calea Crucii'').<ref>{{Citat web|url=https://e-zeppelin.ro/istoria-acum/fackelmann-biserica-catolica-orsova-1976/text-critic/|accessdate=2019-12-20|autor=Marius Miclăuș|titlu=Fackelmann-Biserica Catolica Orsova 1976}}</ref> |
|||
Biserica de rit catolic din Orșova a fost ridicată în vremea comunismului după ce fostul lăcaș de cult s-a acoperit de ape, în timpul construcției barajului de la [[Porțile de Fier I]]. Având în vedere că la acea dată, în Orșova exista o puternică comunitate de catolici (germani, unguri și cehi), regimul comunist a permis în mod excepțional ridicarea unei noi biserici cu finanțare exclusivă din Germania.<ref><nowiki>http://www.edition-musik-suedost.de/html/orschowa.html</nowiki> </ref> |
Biserica de rit catolic din Orșova a fost ridicată în vremea comunismului după ce fostul lăcaș de cult s-a acoperit de ape, în timpul construcției barajului de la [[Porțile de Fier I]]. Având în vedere că la acea dată, în Orșova exista o puternică comunitate de catolici (germani, unguri și cehi), regimul comunist a permis în mod excepțional ridicarea unei noi biserici cu finanțare exclusivă din Germania.<ref><nowiki>http://www.edition-musik-suedost.de/html/orschowa.html</nowiki> </ref> |
||
1972–1973 - Atelierul școală al Facultății de Construcții din Timișoara; |
|||
1976–1979 - Biserica romano-catolică din [[Dumbrăvița, Timiș|Dumbrăvița]], județul Timiș.<ref name=":0">{{Citat web|url=http://arhitectura-1906.ro/2013/03/hans-fackelmann-1933-1979/|accessdate=2019-12-20|autor=Vlad Gaivoronschi|titlu=HANS FACKELMANN 1933 – 1979}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.parohiacatolicadumbravita.ro|accessdate=2019-12-23|autor=Redacția|titlu=Parohia romano-catolică din Dumbrăvița - Istoric}}</ref> |
|||
== Premii și distincții<ref name=":0" /> == |
== Premii și distincții<ref name=":0" /> == |
||
1964 - Premiat de ''Comitetul de Stat pentru Construcții'' pentru realizarea proiectului Universitatea din Timișoara; |
|||
1967 - Premiat de ''Uniunea Arhitecților'' pentru realizarea proiectului Universitatea din Timișoara; |
|||
1970 - Mențiune de creație acordată de ''Uniunea Arhitecților'' pentru lucrarea Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, realizată în colaborare cu arh. Aurelia Fackelmann. |
|||
Sala de concerte a Liceului de Muzica a fost gândită ca un fotoliu imens care să reunească întreg publicul sub o cupolă comună și deține o acustică deosebită. [[Yehudi Menuhin]] |
Sala de concerte a Liceului de Muzica a fost gândită ca un fotoliu imens care să reunească întreg publicul sub o cupolă comună și deține o acustică deosebită. [[Yehudi Menuhin]], cu ocazia înregistrărilor din 1969, a considerat acustica, pentru vremea respectivă, ca fiind cea mai bună din Europa.<ref>{{Citat web|url=https://bureriu.wordpress.com/2019/11/25/la-san-francisco-in-cautarea-lui-yehudi-menuhin-si-george-enescu/|accessdate=2019-12-20|autor=Lucian Bureriu|titlu=La San Francisco, în căutarea lui Yehudi Menuhin și George Enescu}}</ref> |
||
Începând cu anul 1970 Hans Fackelmann a fost conferențiar la [[Facultatea de Construcții a Universității Politehnica Timișoara|Facultatea de Construcții a Institutului |
Începând cu anul 1970 Hans Fackelmann a fost conferențiar la [[Facultatea de Construcții a Universității Politehnica Timișoara|Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic Traian Vuia din Timișoara]], prilej de formare a unei generații întregi de arhitecți. Asociația Arhitecților din România l-a numit vice-președinte între anii 1970–1979. |
||
== Note == |
== Note == |
||
Linia 41: | Linia 41: | ||
* Bica, Smaranda Maria, ''Biserici ale secolului 20,'' Editura Mirton, Timișoara, 2004. |
* Bica, Smaranda Maria, ''Biserici ale secolului 20,'' Editura Mirton, Timișoara, 2004. |
||
* Constantin, Paul, ''Dicționar universal al arhitecților,'' Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. |
* Constantin, Paul, ''Dicționar universal al arhitecților,'' Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. |
||
* TVRTimișoara, [https://www.youtube.com/watch?v=u6g8oaGk6fg video youtube], 16 ianuarie 2020. |
|||
{{DEFAULTSORT:Fackelmann, Hans}} |
{{DEFAULTSORT:Fackelmann, Hans}} |
||
[[Categorie:Arhitecți români]] |
[[Categorie:Arhitecți români]] |
||
[[Categorie:Șvabi bănățeni]] |
[[Categorie:Șvabi bănățeni]] |
||
[[Categorie:Nașteri în 1933]] |
|||
[[Categorie:Decese în 1979]] |
Versiunea curentă din 20 iulie 2024 16:52
Hans Fackelmann | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Macea, România |
Decedat | (45 de ani)[1] Timișoara, România[1] |
Cetățenie | Germania[1] România[1] |
Ocupație | arhitect cadru didactic universitar[*] |
Locul desfășurării activității | Banat[1] |
Modifică date / text |
Hans Fackelmann (n. 24 noiembrie 1933, Macea, România – d. 30 iulie 1979, Timișoara) a fost un arhitect și conferențiar universitar[2] român de origine germană, făcând parte din grupul etnic al șvabilor din Banat. Ca arhitect s-a identificat cu perioada de înflorire a arhitecturii postbelice din România, proiectând timp de 20 de ani, împreuna cu soția sa Aurelia (1933-1991), arhitectă și ea, numeroase clădiri cu estetică funcționalistă în România.[2]
Studii
[modificare | modificare sursă]După absolvirea Liceului Moise Nicoară din Arad, H. Fackelmann a urmat studiile de arhitectură la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București între anii 1953 la 1958. După terminarea studiilor s-a angajat la Institutul de proiectare "IPROTIM" din Timișoara, activând până în 1970 când s-a transferat la Departamentul de arhitectură și sistematizare a Facultății de Construcții a Institutului Politehinic Traian Vuia din Timișoara.
Activitate
[modificare | modificare sursă]1958–1959 - Pavilion al Spitalului din comuna Bozovici, județul Caraș Severin;
1960–1961 - Planurile pentru Universitatea de Vest din Timișoara (ca șef de proiect), finalizată în 1965, clădirea fiind considerată printre primele construcții moderne din România;
1967–1968 - Sediul administrativ al Hidrocentralei „Porțile de Fier” din Drobeta-Turnu Severin;
1967–1969 - Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, în colaborare cu soția sa, arhitecta Aurelia Fackelmann;
1968–1969 - Studii preliminare pentru realizarea Institutului Agronomic din Timișoara, lucrare continuată și terminată de soția sa, Aurelia Fackelman în 1978;
1970–1976 - Ansamblul Bisericii romano-catolice „Neprihănita Zămislire” din Orșova, monument istoric (MH-II-m-B-10371), la care a colaborat cu inginerul constructor Victor Gioncu (1933-2013), sculptorul Péter Jecza și pictorul Gabriel Popa (1937–1995, pentru Calea Crucii).[3]
Biserica de rit catolic din Orșova a fost ridicată în vremea comunismului după ce fostul lăcaș de cult s-a acoperit de ape, în timpul construcției barajului de la Porțile de Fier I. Având în vedere că la acea dată, în Orșova exista o puternică comunitate de catolici (germani, unguri și cehi), regimul comunist a permis în mod excepțional ridicarea unei noi biserici cu finanțare exclusivă din Germania.[4]
1972–1973 - Atelierul școală al Facultății de Construcții din Timișoara;
1976–1979 - Biserica romano-catolică din Dumbrăvița, județul Timiș.[5][6]
Premii și distincții[5]
[modificare | modificare sursă]1964 - Premiat de Comitetul de Stat pentru Construcții pentru realizarea proiectului Universitatea din Timișoara;
1967 - Premiat de Uniunea Arhitecților pentru realizarea proiectului Universitatea din Timișoara;
1970 - Mențiune de creație acordată de Uniunea Arhitecților pentru lucrarea Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara, realizată în colaborare cu arh. Aurelia Fackelmann.
Sala de concerte a Liceului de Muzica a fost gândită ca un fotoliu imens care să reunească întreg publicul sub o cupolă comună și deține o acustică deosebită. Yehudi Menuhin, cu ocazia înregistrărilor din 1969, a considerat acustica, pentru vremea respectivă, ca fiind cea mai bună din Europa.[7]
Începând cu anul 1970 Hans Fackelmann a fost conferențiar la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic Traian Vuia din Timișoara, prilej de formare a unei generații întregi de arhitecți. Asociația Arhitecților din România l-a numit vice-președinte între anii 1970–1979.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f archINFORM, accesat în
- ^ a b Mihai Opriș. „În traducere, Fackelmann înseamnă «bărbat făclie»”. Accesat în .
- ^ Marius Miclăuș. „Fackelmann-Biserica Catolica Orsova 1976”. Accesat în .
- ^ http://www.edition-musik-suedost.de/html/orschowa.html
- ^ a b Vlad Gaivoronschi. „HANS FACKELMANN 1933 – 1979”. Accesat în .
- ^ Redacția. „Parohia romano-catolică din Dumbrăvița - Istoric”. Accesat în .
- ^ Lucian Bureriu. „La San Francisco, în căutarea lui Yehudi Menuhin și George Enescu”. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bica, Smaranda Maria, Biserici ale secolului 20, Editura Mirton, Timișoara, 2004.
- Constantin, Paul, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
- TVRTimișoara, video youtube, 16 ianuarie 2020.