Sari la conținut

Marian Popa: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
m Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate)
 
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 17 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Wikizare|iulie 2009}}{{referințe}}
{{wikizare}}{{referinţe}}{{necat}}
{{Infocaseta Scriitor}}
'''Marian Popa''' (15.09.1938) este un istoric şi critic literar român, stabilit în Germania.
'''Marian Popa''' (n. [[15 septembrie]] [[1938]]) este un istoric și critic literar român, stabilit în [[Germania]].


==Biografie==
== Biografie ==
Este fiul Mariei Rapolti, de origine austriacă, spălătoreasă, după cum îi plăcea criticului să o prezinte, tatăl fiind o enigmă. : „M- putea numi, cu generozitate în interpretare, un copil din categoria lui Iisus: care-şi cunoaşte cu precizie mama, dar mai mult din auzite tatăl. (..) Prin forţa împrejurărilor, unicul lucru important este că n-am avut tată. Astfel că nu pot fi parafat, cu ''Like father, like son''. Cu alte cuvinte: n-am avut stăpân. Mi-am devenit propriul tată, căruia mă pot adresa cu simpatie: ce mai faci, bătrâne?” Între 1952-1955 a frecventat Şcoala Medie Tehnică de Mecanică nr.2 din Bucureşti, iar în 1958 a absolvit Liceul seral „Grigore Preoteasa” al uzinelor „Electromagnetica” din Capitală. Între 1955-1961 va îndeplini diferite slujbe: manipulant de materiale şi macaragiu la o fabrică de gheaţă, frezor şi rabotor la secţia de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din Bucureşti. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, fiind reţinut ca asistent al Catedrei de literatură universală şi comparată a aceleiaşi facultăţi. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază de o bursă Humboldt în R.F. Germania (Stuttgart), iar între anii 1983-1987 este lector de limba şi literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului se decide să rămână în Germania federală, deşi autorităţile îi refuză statutul de azilant politic.
Este fiul Mariei Rapolti, de origine austriacă, spălătoreasă, după cum îi plăcea criticului să o prezinte, tatăl fiind o enigmă: „M- putea numi, cu generozitate în interpretare, un copil din categoria lui Iisus: care-și cunoaște cu precizie mama, dar mai mult din auzite tatăl. (..) Prin forța împrejurărilor, unicul lucru important este că n-am avut tată. Astfel că nu pot fi parafat, cu ''Like father, like son''. Cu alte cuvinte: n-am avut stăpân. Mi-am devenit propriul tată, căruia mă pot adresa cu simpatie: ce mai faci, bătrâne?”{{nc}}
Între 1952-1955 a frecventat Școala Medie Tehnică de Mecanică nr. 2 din București, iar în 1958 a absolvit Liceul seral „Grigore Preoteasa” al uzinelor „Electromagnetica” din Capitală. Între 1955-1961 va îndeplini diferite slujbe: manipulant de materiale și macaragiu la o fabrică de gheață, frezor și rabotor la secția de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din București. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, fiind reținut ca asistent al Catedrei de literatură universală și comparată a aceleiași facultăți. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază de o bursă Humboldt în R.F. Germania (Stuttgart), iar între anii 1983-1987 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului se decide să rămână în Germania Federală, deși autoritățile îi refuză statutul de azilant politic.

În România, Marian Popa s-a făcut cunoscut mai ales prin publicarea unui ''Dicţionar de literatură română contemporană'' (1971), urmat în 1977 de o nouă ediţie (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproşându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentaţi. Se remarcă negativ prin ''Istoria literaturii române de azi pe mâine'', două volume groase, cuprinzând peste 2500 de pagini (vol I - 1230 p., vol II - 1274 p.), cu toate că a fost şi apreciată pozitiv, spre exemplu, de către cunoscutul George Pruteanu, acesta considerând apariţia ''Istoriei'' lui Popa, drept cel mai important eveniment editorial din România de după 1989 şi comparând lucrarea cu ''Istoria'' lui George Călinescu. Se pare că a stârnit apele prin atacurile la adresa unor personalităţi literare de talia lui Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Mihai Şora, Al.Ivasiuc, Augustin Buzura etc.
În România, Marian Popa s-a făcut cunoscut mai ales prin publicarea unui ''Dicționar de literatură română contemporană'' (1971), urmat în 1977 de o nouă ediție (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproșându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentați.
==Opera==

* ''Homo factus, Bucureşti'', 1968;
Se remarcă prin publicarea unei ample ''Istoria literaturii române de azi pe mâine'', două volume groase, cuprinzând peste 2500 de pagini (vol I - 1230 p., vol II - 1274 p.). George Pruteanu a considerat apariția ''Istoriei'' lui Popa, drept cel mai important eveniment editorial din România de după 1989 și comparând lucrarea cu ''Istoria'' lui George Călinescu. Se pare că ''Istoria...'' lui Marian Popa a deranjat prin atacurile la adresa unor personalități literare de talia lui [[Nicolae Manolescu]], [[Mircea Dinescu]], [[Ana Blandiana]], [[Mihai Șora]], [[Alexandru Ivasiuc]], [[Augustin Buzura]] etc.
* ''Dicţionar de literatură română contemporană'', Bucureşti, 1971, ed. 2, Bucureşti, 1977;

* ''Modele şi exemple'', Bucureşti, 1971;
== Opera ==
* ''Camil Petrescu'', Bucureşti, 1972;
* ''Homo fictus: Structuri și ipostaze'', Ed. pentru Literatură, București, 1968;
* ''Călătoriile epocii romantice'', Bucureşti, 1972;
* ''Dicționar de literatură română contemporană'', Ed. Albatros, București, 1971; ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Albatros, București, 1977;
* ''Comicologia'', Bucureşti, 1975;
* ''Modele și exemple: eseuri necritice'', Ed. Eminescu, București, 1971;
* ''Forma ca deformare'', Bucureşti, 1975;
* ''Camil Petrescu'', Ed. Albatros, București, 1972;
* ''Doina Doicescu şi Nelu Georgescu'', Bucureşti, 1977;
* ''Călătoriile epocii romantice'', Ed. Univers, București, 1972;
* ''Călătorie sprâncenată'', Bucureşti, 1980;
* ''Comicologia'', Ed. Univers, București, 1975;
* ''Geschichte der rumänischen Literatur'', tr. Thomas Kleininger, Bucureşti, 1980;
* ''Viscolul şi carnavalul'', Bucureşti, 1980;
* ''Forma ca deformare'', București, 1975;
* ''Doina Doicescu și Nelu Georgescu'', roman, București, 1977;
* ''Podul aerian'', Bucureşti, 1981;
* ''Viscolul și carnavalul'', eseu despre opera lui Fănuș Neagu, Ed. Eminescu, București, 1980;
* ''Competenţă şi performanţă'', Bucureşti, 1982;
* ''Călătorie sprâncenată'', București, 1980;
* ''Istoria literaturii române de azi pe mâine'', I – II, Bucureşti, 2001;
* ''Geschichte der rumänischen Literatur'', traducere din germană de Thomas Kleininger, București, 1980;
* ''Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan'', Bucureşti, 2003;
* ''Podul aerian'', București, 1981;
==Antologii==
* ''Competență și performanță'', București, 1982;
* ''Realismul'' I – III, introd. Edit. Bucureşti, 1969
* ''Istoria literaturii române de azi pe mâine: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989'', I–II, Fundația Luceafărul, București, 2001; ed. a II-a, 2009<ref>[http://www.romlit.ro/marian_popa_-_istoria_literaturii_romne_de_azi_pe_mine_literatur_i_politic Marian Popa - Istoria literaturii române de azi pe mâine: Literatură și politică - Fundatia Romania Literara<!-- Titlu generat de robot -->]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref><ref>{{Citat web |url=http://catavencu.ro/sursa-va-informeaza-in-em-istoria-literaturii-romane-de-azi-pe-miine-em-29705 |accessdate=2011-02-17 |titlu=copie arhivă |archive-date=2010-12-01 |archive-url=https://web.archive.org/web/20101201001817/http://catavencu.ro/sursa-va-informeaza-in-em-istoria-literaturii-romane-de-azi-pe-miine-em-29705 |dead-url=yes }}</ref>
* ''Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan'', București, 2003<ref>[http://www.observatorcultural.ro/Cazul-Marian-Popa-in-literatura-romana-de-azi-pe-miine*articleID_10284-articles_details.html Cazul Marian Popa in literatura romana de azi pe miine - Numarul 209 - Februarie - 2004 - Arhiva - Observatorcultural.ro<!-- Titlu generat de robot -->]</ref>

== Antologii ==
* ''Realismul'' I – III, introd. Edit. București, 1969
== Note ==
<references/>
== Bibliografie ==
* [http://revistacultura.ro/nou/2010/11/marian-popa/ Articol în Cultura] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110510110723/http://revistacultura.ro/nou/2010/11/marian-popa/ |date=2011-05-10 }}
{{Control de autoritate}}

{{DEFAULTSORT:Popa, Marian}}
[[Categorie:Nașteri în 1938]]
[[Categorie:Istorici literari români]]
[[Categorie:Critici literari români]]
[[Categorie:Scriitori români din exil]]
[[Categorie:Bursieri Humboldt]]

Versiunea curentă din 18 martie 2023 15:10

Marian Popa
Date personale
Născut (86 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
eseist
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București (limba română, )[2]
PatronajFacultatea de Litere a Universității din București
Universitatea din Köln
Rocar[2]  Modificați la Wikidata

Marian Popa (n. 15 septembrie 1938) este un istoric și critic literar român, stabilit în Germania.

Este fiul Mariei Rapolti, de origine austriacă, spălătoreasă, după cum îi plăcea criticului să o prezinte, tatăl fiind o enigmă: „M-aș putea numi, cu generozitate în interpretare, un copil din categoria lui Iisus: care-și cunoaște cu precizie mama, dar mai mult din auzite tatăl. (..) Prin forța împrejurărilor, unicul lucru important este că n-am avut tată. Astfel că nu pot fi parafat, cu Like father, like son. Cu alte cuvinte: n-am avut stăpân. Mi-am devenit propriul tată, căruia mă pot adresa cu simpatie: ce mai faci, bătrâne?”[necesită citare]

Între 1952-1955 a frecventat Școala Medie Tehnică de Mecanică nr. 2 din București, iar în 1958 a absolvit Liceul seral „Grigore Preoteasa” al uzinelor „Electromagnetica” din Capitală. Între 1955-1961 va îndeplini diferite slujbe: manipulant de materiale și macaragiu la o fabrică de gheață, frezor și rabotor la secția de sculărie a Uzinelor „Autobuzul” din București. În 1966 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, fiind reținut ca asistent al Catedrei de literatură universală și comparată a aceleiași facultăți. În 1971 devine doctor în filologie. Între 1973-1974 beneficiază de o bursă Humboldt în R.F. Germania (Stuttgart), iar între anii 1983-1987 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului se decide să rămână în Germania Federală, deși autoritățile îi refuză statutul de azilant politic.

În România, Marian Popa s-a făcut cunoscut mai ales prin publicarea unui Dicționar de literatură română contemporană (1971), urmat în 1977 de o nouă ediție (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproșându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentați.

Se remarcă prin publicarea unei ample Istoria literaturii române de azi pe mâine, două volume groase, cuprinzând peste 2500 de pagini (vol I - 1230 p., vol II - 1274 p.). George Pruteanu a considerat apariția Istoriei lui Popa, drept cel mai important eveniment editorial din România de după 1989 și comparând lucrarea cu Istoria lui George Călinescu. Se pare că Istoria... lui Marian Popa a deranjat prin atacurile la adresa unor personalități literare de talia lui Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Mihai Șora, Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura etc.

  • Homo fictus: Structuri și ipostaze, Ed. pentru Literatură, București, 1968;
  • Dicționar de literatură română contemporană, Ed. Albatros, București, 1971; ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Albatros, București, 1977;
  • Modele și exemple: eseuri necritice, Ed. Eminescu, București, 1971;
  • Camil Petrescu, Ed. Albatros, București, 1972;
  • Călătoriile epocii romantice, Ed. Univers, București, 1972;
  • Comicologia, Ed. Univers, București, 1975;
  • Forma ca deformare, București, 1975;
  • Doina Doicescu și Nelu Georgescu, roman, București, 1977;
  • Viscolul și carnavalul, eseu despre opera lui Fănuș Neagu, Ed. Eminescu, București, 1980;
  • Călătorie sprâncenată, București, 1980;
  • Geschichte der rumänischen Literatur, traducere din germană de Thomas Kleininger, București, 1980;
  • Podul aerian, București, 1981;
  • Competență și performanță, București, 1982;
  • Istoria literaturii române de azi pe mâine: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989, I–II, Fundația Luceafărul, București, 2001; ed. a II-a, 2009[3][4]
  • Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003[5]
  • Realismul I – III, introd. Edit. București, 1969