Vizualizare sursă pentru „Rusia”

{{Infocaseta Țară
| imagine_hartă = Russian Federation (orthographic projection).svg
| descriere_hartă = Rusia pe glob
| nume_genitiv = Rusiei
| eveniment_fondare1 = Sosirea lui [[Rurik]]<ref>{{cite web|url=http://www.1150russia.ru/ukaz-prezidenta-rf-o-prazdnovanii-1150-letiya-zarozhdeniya-rossiyskoy-gosudarstvennosti.html |script-title=ru:Указ Президента РФ "О праздновании 1150-летия зарождения российской государственности" |trans-title=Presidential Decree "On celebrating the 1150th anniversary of Russian statehood" |language=Russian |author= |date=3 martie 2011 |website=www.1150russia.ru |publisher={{lang|ru| Комитет культуры Новгородской области}} (Novgorod Region Culture Committee) |access-date=20 octombrie 2016 |quote= |archive-url=https://web.archive.org/web/20140714233159/http://www.1150russia.ru/ukaz-prezidenta-rf-o-prazdnovanii-1150-letiya-zarozhdeniya-rossiyskoy-gosudarstvennosti.html |archive-date=14 iulie 2014 |dead-url=yes}}</ref>
| dată_fondare1 = 862
| eveniment_fondare2 = [[Rusia Kieveană]]
| dată_fondare2 = 882
| eveniment_fondare3 = [[Cnezatul Moscovei|Marele Țarat al Moscovei]]
| dată_fondare3 = 1283
| eveniment_fondare4 = [[Țaratul Rusiei]]
| dată_fondare4 = {{Dată|16 January 1547}}
| eveniment_fondare5 = [[Imperiul Rus]]
| dată_fondare5 = {{Dată|22 October 1721}}
| eveniment_fondare6 = [[Republica Rusă]]
| dată_fondare6 = {{Dată|14 September 1917}}
| eveniment_fondare7 = [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă|RSFS Rusă]] ([[Revoluția din Octombrie]])
| dată_fondare7 = {{Dată stil vechi|1917|10|25|calendar=julian}}
| eveniment_fondare8 = [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunea Sovietică]]
| dată_fondare8 = {{Dată|30 December 1922}}
| eveniment_fondare9 = {{Ill-wd|Q1432329|3=Declarația de suveranitate}}
| dată_fondare9 = {{Dată|12 June 1990}}
| eveniment_fondare10 = [[Acordurile de la Belaveja|Declarația CSI]]
| dată_fondare10 = {{Dată|8 December 1991}}
| eveniment_fondare11 = Federația Rusă
| dată_fondare11 = {{Dată|25 December 1991}}
| eveniment_fondare12 = [[Constituția Federației Ruse|Actuala constituție]]
| dată_fondare12 = {{Dată|12 December 1993}}
}}
'''Rusia''' (în {{ru|Росси́я|Rossia}}; {{Pronunție}}), oficial '''Federația Rusă''' (în {{ru|Росси́йская Федера́ция|Rossiiskaia Federația}}, pronunțat {{IPA|/rɐˈsʲijskəjə fʲɪdʲɪˈratsɨjə/}}), este o [[Stat suveran|țară]] în [[Eurasia]].<ref name=britannica>{{cite web |url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513251/Russia |title=Russia |publisher=Encyclopædia Britannica |accessdate=31 ianuarie 2008}}</ref> Cu {{dim|17125200|km²}}, Rusia este cea [[Lista țărilor după suprafață|mai întinsă țară din lume]], acoperind peste o optime din suprafața locuită a Pământului, și [[Lista țărilor după populație|a noua ca populație]], cu peste 144 de milioane de oameni în decembrie 2017, excluzând [[Crimeea]]. Aproximativ 77% din populație trăiește în [[Rusia europeană|partea vestică, europeană]], a țării. Capitala Rusiei, [[Moscova]], este unul dintre {{Ill-wd|Q1496553|3=cele mai mari orașe din lume}}; alte mari {{Ill-wd|Q135134|3=orașe}} sunt [[Sankt Petersburg]], [[Novosibirsk]], [[Ekaterinburg]] și [[Nijni Novgorod]].

Extinsă pe aproape toată [[Asia de Nord]] și pe o mare parte din [[Europa de Est]], Rusia se întinde pe {{Ill-wd|Q187202|3=unsprezece fuse orare}} și cuprinde o gamă largă de {{Ill-wd|Q5381074|3=tipuri de mediu}} și forme de relief. De la nord-vest spre sud-est, Rusia {{Ill-wd|Q4146572|3=are frontiere terestre}} cu [[Norvegia]], [[Finlanda]], [[Estonia]], [[Letonia]], [[Lituania]] și [[Polonia]] (ambele cu [[Regiunea Kaliningrad]]), [[Belarus]], [[Ucraina]], [[Georgia]], [[Azerbaidjan]], [[Kazahstan]], [[Republica Populară Chineză|China]], [[Mongolia]] și [[Coreea de Nord]]. Are {{Ill-wd|Q3089219|3=frontiere maritime}} cu [[Japonia]] în [[Marea Ohotsk]] și cu [[Statele Unite ale Americii|SUA]] (statul [[Alaska]]) în [[Strâmtoarea Bering]].

[[Slavi estici|Slavii răsăriteni]] au apărut ca grup identificabil în [[Europa]] între secolele al III-lea și al VIII-lea e.n.<ref name="autogenerated2">{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513251/Russia?anchor=ref422350|accessdate=31 ianuarie 2008|publisher=Encyclopædia Britannica|titlu=Russia}}</ref> Întemeiat și guvernat de o elită războinică [[Varegi|varegă]] și de urmașii ei, statul [[Evul Mediu|Evul Mediu]] [[Rusia Kieveană|Rutenia]] a apărut în secolul al IX-lea. În 988, el a adoptat [[Biserica Ortodoxă|crestinismul ortodox]] de la [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Bizantin]],<ref name="Curtis" /> începând o sinteză a culturilor bizantină și slavă care a definit {{Ill-wd|Q1976715|3=cultura rusă}} în următorul mileniu.<ref name="Curtis">{{Citat web|url=http://www.shsu.edu/~his_ncp/Kievan.html|nume=Excerpted from Glenn E. Curtis (ed.)|accessdate=20 iulie 2007|publisher=Washington, D.C.: Federal Research Division of the [[Library of Congress]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070927230631/http://www.shsu.edu/~his_ncp/Kievan.html|year=1998|archivedate=27 septembrie 2007|titlu=Russia: A Country Study: Kievan Rus' and Mongol Periods}}</ref> Rutenia s-a dezintegrat în cele din urmă în mai multe state mici; majoritatea teritoriilor sale au fost apoi [[Invazia mongolă în Rusia Kieveană|invadate de mongoli]] și au devenit tributare [[Hoarda de Aur|Hoardei de Aur]] nomade în secolul al XIII-lea.<ref>{{Citat carte|nume=Prawdin|prenume=Michael|legătură-autor=Michael Prawdin|dată=1967|titlu=The Mongol Empire: Its Rise and Legacy|url=https://books.google.com/books?id=1xOTdQWlpGYC|pagini=512–550|capitol=Introduction|locul-publicării=|editură=Transaction Publishers|isbn=141282897X}}</ref> [[Cnezatul Moscovei|Marele Cnezat al Moscovei]] a reunificat treptat principatele rusești din jur și a obținut independența față de Hoarda de Aur. Până în secolul al XVIII-lea, această țară își întinsese mult granițele prin cuceriri, anexări și {{Ill-wd|Q11793481|3=explorări}}, transformându-se în [[Imperiul Rus]], al treilea [[Lista celor mai mari imperii|imperiu ca întindere]] din istorie, din [[Polonia Congresului|Polonia]] în vest până în [[America Rusă|Alaska]] în est.<ref>{{Citat revistă|nume=Rein Taagepera|legătură-autor=Rein Taagepera|an=1997|titlu=Expansion and Contraction Patterns of Large Polities: Context for Russia|journal={{Ill-wd|Q13129253}}|volum=41|număr=3|pagini=475–504|doi=10.1111/0020-8833.00053|issn = 0020-8833}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://jwsr.ucr.edu/archive/vol12/number2/pdf/jwsr-v12n2-tah.pdf|publisher=Journal of World-Systems Research, Vol. 12 (no. 2)|date=2006|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070222011511/http://jwsr.ucr.edu/archive/vol12/number2/pdf/jwsr-v12n2-tah.pdf|pagini=219–229|format=PDF|archivedate=22 februarie 2007|author=Peter Turchin|titlu=East-West Orientation of Historical Empires}}</ref>

După [[Revoluția Rusă din 1917|Revoluția Rusă]], [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă]] a devenit principala și cea mai mare republică constituantă a [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste]], primul [[stat socialist]] prin constituție din lume.<ref>{{Citat carte|autor=Jonathan R. Adelman|autor2=Cristann Lea Gibson|dată=1 iulie 1989|titlu=Contemporary Soviet Military Affairs: The Legacy of World War&nbsp;II|url={{Google books|plainurl=y|XXcVAAAAIAAJ|pg=PA4+}}|pagină=4|editură=Unwin Hyman|isbn=978-0-04-445031-3|data-accesării=15 iunie 2012}}</ref> Deși inițial aliată cu [[Germania Nazistă]], Uniunea Sovietică a jucat un [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|rol decisiv]] în victoria [[Aliații din al Doilea Război Mondial|Aliaților]] în [[al Doilea Război Mondial]],<ref>{{Citat carte|autor=Weinberg, G. L.|an=1995|titlu=A World at Arms: A Global History of World War&nbsp;II|pagină=264|editură=Cambridge University Press|isbn=0-521-55879-4}}</ref><ref>Rozhnov, Konstantin, "[http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4508901.stm Who won World War&nbsp;II?]". BBC.</ref> din care a ieșit ca [[superputere]] mondială rivală cu [[Statele Unite ale Americii|Statele Unite]] în [[Războiul Rece]]. Epoca sovietică a adus unele dintre {{Ill-wd|Q7805904|3=cele mai importante realizări tehnologice}} ale secolului al XX-lea, între care [[Sputnik 1|primul satelit artificial]] și lansarea [[Iuri Gagarin|primilor oameni în spațiu]]. Până la sfârșitul lui 1990, [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunea Sovietică]] avea a doua economie a lumii, cea mai mare armată permanentă din lume și cel mai mare stoc de arme de distrugere în masă.<ref name="GDPinfobox1990">{{Citat carte|an=1991|titlu=GDP – Million 1990|url=http://www.theodora.com/wfb/1990/rankings/gdp_million_1.html|pagină=|locul-publicării=|editură=[[CIA Factbook]]|data-accesării=30 noiembrie 2015}}</ref><ref>Scott and Scott (1979) p. 305</ref><ref>{{Citat web|url=https://www.ctbto.org/specials/testing-times/30-october-1961-the-tsar-bomba|publisher=|titlu=30 octombrie 1961 – The Tsar Bomba: CTBTO Preparatory Commission}}</ref> După [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|dizolvarea Uniunii Sovietice]] în 1991, au apărut douăsprezece republici independente: Rusia, [[Ucraina]], [[Belarus]], [[Kazahstan]], [[Uzbekistan]], [[Armenia]], [[Azerbaidjan]], [[Georgia]], [[Kârgâzstan|Kîrgîzstan]], [[Republica Moldova|Moldova]], [[Tadjikistan]], [[Turkmenistan]], iar Statele Baltice anexate forțat și-au redobândit independența: [[Estonia]], [[Letonia]], [[Lituania]]; [[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă|RSFS Rusă]] s-a reconstituit sub forma Federației Ruse și este recunoscută în dreptul internațional ca continuatoare a personalității legale și succesoare a [[Guvernul U.R.S.S.-ului|Uniunii Sovietice]].<ref name="uk">{{Citat web|url=http://www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-advice-by-country/country-profile/europe/russia/|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Foreign & Commonwealth Office of the United Kingdom|archiveurl=https://web.archive.org/web/20091016040108/http://www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-advice-by-country/country-profile/europe/russia/|archivedate=16 octombrie 2009|titlu=Country Profile: Russia}}</ref> Este guvernată ca republică [[Federație|federală]] [[Republică semi-prezidențială|semiprezidențială]].

[[Economia Rusiei|Economia rusă]] este [[Lista țărilor în funcție de PIB (nominal)|a douăsprezecea ca mărime]] după [[Produs intern brut|PIB nominal]] și [[Lista țărilor în funcție de PIB (PPC)|a șasea]] după [[paritatea puterii de cumpărare]] în 2015.<ref>{{Citat web|url=http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2015/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=83&pr.y=16&sy=2015&ey=2015&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=193%2C273%2C223%2C156%2C924%2C922%2C132%2C184%2C134%2C534%2C536%2C136%2C158%2C112%2C111%2C542&s=NGDPD%2CPPPGDP&grp=0&a=|accessdate=27 aprilie 2015|publisher=[[International Monetary Fund|IMF]]|titlu=Report for Selected Countries and Subjects}}</ref> Bogatele resurse minerale și energetice ale Rusiei sunt cele mai mari din lume,<ref>{{Citat web|url=http://www.unesco.ru/en/?module=pages&action=view&id=1|accessdate=29 octombrie 2010|publisher=Unesco.ru|titlu=Commission of the Russian Federation for UNESCO: Panorama of Russia}}</ref> țara fiind unul dintre principalii {{Ill-wd|Q912281|3=producători de țiței}} și {{Ill-wd|Q2633578|3=gaze naturale}} din lume.<ref name="IEA-Oil">{{Citat web|url=http://omrpublic.iea.org/omrarchive/18jan12sup.pdf|accessdate=20 februarie 2012|date=18 ianuarie 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120518015934/http://omrpublic.iea.org/omrarchive/18jan12sup.pdf|format=PDF|archivedate=18 mai 2012|titlu=International Energy Agency – Oil Market Report}}</ref><ref name="cia-gas">"[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2249rank.html Country Comparison :: Natural gas – production] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160315051210/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2249rank.html |date=2016-03-15 }}", CIA World Factbook. Retrieved 3 februarie 2014.</ref> Este una dintre cele cinci țări [[Tratatul de Neproliferare Nucleară|recunoscute]] ca [[Listă de țări cu arme nucleare|deținătoare de arme nucleare]] și posedă [[Rusia și armele de distrugere în masă|cel mai mare arsenal de distrugere în masă]].<ref name="fas">{{Citat web|url=https://fas.org/nuke/guide/summary.htm|accessdate=19 martie 2014|publisher=Federation of American Scientists|date=March 2008|titlu=Status of Nuclear Powers and Their Nuclear Capabilities}}</ref> Rusia se revendică [[mare putere]] și ca {{Ill-wd|Q339834|3=putere regională}} având ambiții de [[Superputeri emergente|potențială superputere]]. Este {{Ill-wd|Q6688521|3=membru permanent}} al [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite]] și partener activ al [[ASEAN]],<ref>{{Citat știre|title=Strengthened ASEAN-Russian military links are a signal Russia is serious about its pivot to Asia|url=https://www.aseantoday.com/2018/05/strengthened-asean-russian-military-links-are-a-signal-russia-is-serious-about-its-pivot-to-asia/|journal=www.aseantoday.com|access-date=2018-11-16|archive-date=2020-08-31|archive-url=https://web.archive.org/web/20200831093723/https://www.aseantoday.com/2018/05/strengthened-asean-russian-military-links-are-a-signal-russia-is-serious-about-its-pivot-to-asia/|dead-url=yes}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Russia and ASEAN reaffirm to deepen their partnership {{!}} Global Edition|url=https://www.devdiscourse.com/Article/8113-russia-and-asean-reaffirm-to-deepen-their-partnership|prenume=Devdiscourse News|nume=Desk|language=en|journal=Devdiscourse}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://en.russia-asean20.ru/|lucrare=en.russia-asean20.ru|limbă=en|titlu=ASEAN - Russia|accessdate=2018-11-16|archive-date=2020-06-22|archive-url=https://web.archive.org/web/20200622132535/http://en.russia-asean20.ru/|dead-url=yes}}</ref> precum și membru al [[Organizația pentru Cooperare de la Shanghai|Organizației pentru Cooperare de la Shanghai]], al [[G20]], al [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]], al [[Cooperarea Economică Asia-Pacific|Cooperării Economice Asia-Pacific]] (APEC), al [[Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa|Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa]] (OSCE), și al [[Organizația Mondială a Comerțului|Organizației Mondiale a Comerțului]] (WTO), precum și membrul conducător al [[Comunitatea Statelor Independente|Comunității Statelor Independente]] (CSI), al [[Organizația Tratatului de Securitate Colectivă|Organizației Tratatului de Securitate Colectivă]] (CSTO) și unul din cei cinci membri ai [[Uniunea Economică Euroasiatică|Uniunii Economice Eurasiatice]], împreună cu [[Armenia]], [[Belarus]], [[Kazahstan]] și [[Kârgâzstan|Kîrgîzstan]].

== Etimologia ==
Numele ''Rusia'' este derivat din {{Ill-wd|Q225435|3=Rus'}}, numele unui stat medieval astăzi tradus în română ca ''Rutenia'' și populat în mare parte de către [[Slavi estici|slavii răsăriteni]]. Acest nume propriu a devenit, ulterior, mai proeminent și țara a început să fie numită de către locuitorii ei {{Lang|ru|Русская Земля}} („Russkaia zemlea”), care poate fi tradus ca „Pământul rusesc” sau „Țara Rusilor". {{Ill-wd|Q225435|3=Numele ''Rus''}} în sine provine de la [[rusii]] medievali, negustori și războinici {{Ill-wd|Q956420|3=suezi}}<ref>{{Citat web|url=http://www.etymonline.com/index.php?term=Russia|accessdate=2 noiembrie 2011|publisher=Etymonline.com|titlu=Online Etymology Dictionary}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.thefreedictionary.com/rus|accessdate=2 noiembrie 2011|publisher=Thefreedictionary.com|titlu=Rus – definition of Rus by the Free Online Dictionary, Thesaurus and Encyclopedia}}</ref> care au trecut Marea Baltică și au fondat un stat centrat în [[Veliki Novgorod|Novgorod]], care mai târziu a devenit [[Rusia Kieveană]].

Versiunea latină a numelui Rus' era {{Ill-wd|Q609850}}, de unde numele de Rutenia, aplicat mai ales regiunilor de sud și de vest ale teritoriilor fostului stat medieval, adiacente Europei Catolice. În scopul de a distinge Rusia Kieveană de alte state derivate din ea, este numită ''[[Rusia Kieveană|Rutenia Kieveană]]'' de către istoriografia modernă. Numele actual al țării, {{Lang|ru|Россия}} (Rossia), vine de la denumirea [[Limba greacă medievală|greacă bizantină]] pentru țara {{Ill-wd|Q225435|3=Rus'}}, Ρωσσία ''Rossía''—scris Ρωσία (''Rosía'' {{IPA-el|roˈsia|pron}}) în [[Limba greacă modernă|greaca modernă]].<ref>{{Citat carte|nume=Milner-Gulland|prenume=R. R.|an=1997|titlu=The Russians: The People of Europe|url={{Google books|plainurl=y|BgJjHFwmj2UC|page=1}}|pagini=1–4|editură=Blackwell Publishing|isbn=0-631-21849-1|data-accesării=15 decembrie 2016}}</ref>

Modul standard de denumire a cetățenilor Rusiei în română este „[[wikt:rus|ruși]]”;<ref name="merriamwebster">{{Citat web|url=http://www.merriam-webster.com/dictionary/Russian|accessdate=21 septembrie 2016|publisher=Merriam-Webster|titlu=Definition of Russian}}</ref> în rusă cuvântul fiind ''rossiane'' ({{Lang|ru|россияне}}). Există însă două cuvinte [[Limba rusă|rusești]] care se traduc în română ca „ruși”. Unul este „{{Lang|ru|русские}}” (''russkie''), care de cele mai multe ori înseamnă „etnici [[ruși]]”. Altul este „{{Lang|ru|россияне}}” (''rossiane''), care înseamnă „{{Ill-wd|Q2754061|3=cetățeni din Rusia}}, indiferent de etnie”.

== Istoria ==
{{Articol principal|Istoria Rusiei}}
=== Istoria timpurie ===
{{Ill-wd|Q1361802|3=Pastoralismul nomad}} s-a dezvoltat în [[Stepa ponto-caspică|stepa Pontico-Caspică]] începând cu [[Epoca cuprului|Epoca Cuprului]].<ref name="Belinskij">{{Citat revistă|nume=Belinskij A, Härke, H|an=1999|titlu=The 'Princess' of Ipatovo|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20080610043326/http://cat.he.net/~archaeol/9903/newsbriefs/ipatovo.html|url=http://cat.he.net/~archaeol/9903/newsbriefs/ipatovo.html|journal=Archeology|volum=52|număr=2|access-date=26 decembrie 2007|archive-date=10 iunie 2008}}</ref>

În [[Epoca Clasică|antichitatea clasică]], stepa Pontică era denumită [[Sciția]]. Începând cu secolul al VIII-lea î.e.n., negustorii [[Limba greacă veche|antici greci]] au adus civilizația lor în prăvăliile din [[Tana (Tanais)|Tanais]] și [[Fanagoria|Phanagoria]]. Unii exploratori greci, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind [[Pytheas]], au ajuns chiar până la actualul [[Regiunea Kaliningrad|Kaliningrad]], la Marea Baltică. [[Roma Antică|Romanii]] s-au așezat și ei pe țărmul vestic al [[Marea Caspică|Mării Caspice]], unde [[Imperiul Roman|imperiul lor]] avea extremitatea răsăriteană.<ref>{{Citat carte|autor=Jacobson, E.|an=1995|titlu=The Art of the Scythians: The Interpenetration of Cultures at the Edge of the Hellenic World|pagină=38|editură=Brill|isbn=978-90-04-09856-5}}</ref> În secolele al III-lea și al IV-lea e.n., există legende despre un regat got al lui {{Ill-wd|Q1432491}} în sudul Rusiei care a fost, apoi, cucerit de [[huni]]. Între secolele al III-lea și al VI-lea e.n., [[Regatul Bosforului]], o entitate statală elenistică succesoare a coloniilor grecești,<ref>{{Citat carte|autor=Tsetskhladze, G. R.|an=1998|titlu=The Greek Colonisation of the Black Sea Area: Historical Interpretation of Archaeology|pagină=48|editură=F. Steiner|isbn=978-3-515-07302-8}}</ref> a căzut și el sub presiunea invaziilor unor popoare războinice nomade, ca hunii și [[Avari|avarii]].<ref>{{Citat carte|autor=Turchin, P.|an=2003|titlu=Historical Dynamics: Why States Rise and Fall|pagini=185–186|editură=Princeton University Press|isbn=978-0-691-11669-3}}</ref> [[Popor turcic]], [[Hazar|hazarii]] au dominat stepele [[Volga|Volgăi]] inferioare dintre [[Marea Caspică|Mările Caspică]] și [[Marea Neagră|Neagră]] până în secolul al X-lea.<ref>{{Citat carte|autor=Christian, D.|an=1998|titlu=A History of Russia, Central Asia and Mongolia|pagini=286–288|editură=Blackwell Publishing|isbn=978-0-631-20814-3}}</ref>

[[Ruși|Rușii]] moderni consideră drept strămoși {{Ill-wd|Q159837|3=triburile slave}}, despre care unii specialiști spun că ar fi originare din zonele împădurite ale [[Mlaștina Pripet|mlaștinilor Pinsk]].<ref>Pentru o discuție despre originile slavilor, vezi {{Citat carte|nume=Barford, P. M.|an=2001|titlu=The Early Slavs|pagini=15–16|editură=Cornell University Press|isbn=978-0-8014-3977-3}}</ref> Slavii răsăriteni s-au stabilit treptat în vestul Rusiei, în două valuri: unul dinspre [[Kiev]] spre actualele [[Suzdal]] și [[Murom]] și un altul din [[Poloțk|Polotsk]] spre [[Veliki Novgorod|Novgorod]] și Rostov. Începând din secolul al VII-lea, slavii răsăriteni formează cea mai mare parte a populației vestului Rusiei<ref>{{Citat carte|autor=Christian, D.|an=1998|titlu=A History of Russia, Central Asia and Mongolia|pagini=6–7|editură=Blackwell Publishing}}</ref> și au asimilat {{Ill-wd|Q952057|3=popoarele fino-ugrice}} băștinașe, inclusiv {{Ill-wd|Q1439159|3=meria}}, {{Ill-wd|Q1439159|3=muromii}}, și {{Ill-wd|Q1439159|3=meșcerii}}, triburile [[scit]]e și [[sarmat]]ice iar mai târziu și triburile [[varegi]]lor de origine germanică.

=== Rusia Kieveană ===
[[Fișier:Kievan_Rus_en.jpg|miniatura|Rusia kieveană în secolul al 11-lea]]
Înființarea primelor state ale slavilor răsăriteni în secolul al IX-lea a coincis cu sosirea [[Varegi|varegilor]]&nbsp;{{ndash}} negustori, războinici și coloniști din regiunea Mării Baltice. Ei erau în primul rând [[vikingi]] de origine [[Scandinavia|scandinavă]], care s-au aventurat de-a lungul căilor navigabile de pe țărmul estic al Mării Baltice până la {{Ill-wd|Q378346|3=Mările Neagră}} și {{Ill-wd|Q2661187|3=Caspică}}.<ref>{{Citat carte|autor=Obolensky, D.|an=1994|titlu=Byzantium and the Slavs|pagină=42|editură=St Vladimir's Seminary Press|isbn=978-0-88141-008-2}}</ref> Potrivit ''[[Cronica vremurilor trecute|Cronicii vremurilor trecute]]'', un vareg dintre [[Rusii|rusi]], pe nume [[Ruric|Rurik]], a fost ales domn al [[Veliki Novgorod|Novgorodului]] în 862. În 882, succesorul lui, [[Oleg din Novgorod|Oleg]], s-a extins spre sud și a cucerit [[Kiev|Kievul]],<ref>{{Citat carte|autor=Thompson, J.W.|autor2=Johnson, E.N.|an=1937|titlu=An Introduction to Medieval Europe, 300–1500|pagină=268|editură=W. W. Norton & Co.|isbn=978-0-415-34699-3}}</ref> care, până atunci, plătea tribut [[Hazar|hazarilor]], întemeind Rusia Kieveană. Oleg, [[Igor al Kievului|Igor]] (fiul lui Rurik) și [[Sviatoslav I al Kievului|Sviatoslav]] (fiul lui Igor) au supus apoi triburile locale [[Slavi estici|est-slave]] dominației kievene, au distrus [[Hazar|haganatul hazar]] și au lansat mai multe expediții militare în {{Ill-wd|Q2705892|3=Bizanț}} și {{Ill-wd|Q2383436|3=Persia}}.

În secolele al X-lea și al XI-lea, Rusia Kieveană a devenit unul dintre cele mai mari și mai prospere state din Europa.<ref>{{Citat web|url=https://www.state.gov/t/pm/64851.htm|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=U.S. Department of State|titlu=Ukraine: Security Assistance}}</ref> Domniile lui [[Vladimir I al Kievului|Vladimir cel Mare]] (980-1015) și a fiului lui, [[Iaroslav I cel Înțelept|Iaroslav cel Înțelept]] (1019-1054), constituie [[Epoca de Aur]] a Kievului, în care s-a [[Creștinarea Rusiei Kievene|acceptat]] [[Biserica Ortodoxă|creștinismul ortodox]] de la [[Imperiul Roman de Răsărit|Bizanț]] și a apărut primul cod de legi al slavilor răsăriteni, ''[[Pravila rusă|Russkaia Pravda]]''.

În secolele al XI-lea și al XII-lea, incursiunile constante ale triburilor turcice nomade, cum ar fi {{Ill-wd|Q682597|3=kipceakii}} și [[Pecenegi|pecenegii]], au provocat o migrație masivă a populațiilor slave spre regiunile des împădurite din nord, în special în zona cunoscută sub numele de {{Ill-wd|Q2338372|3=Zalesie}}.<ref>{{Citat carte|autor=Klyuchevsky, V.|an=1987|titlu=The course of the Russian history|url=http://www.kulichki.com/inkwell/text/special/history/kluch/kluch16.htm|volum=1|editură=Myslʹ|isbn=978-5-244-00072-6}}</ref>
[[Fișier:Lebedev_baptism.jpg|stanga|miniatura|''[[Creștinarea Rusiei Kievene|Botezul kievenilor]]'', de Klavdi Lebedev]]
Epoca [[Feudalism|feudalismului]] și descentralizării a fost marcată de o permanentă luptă internă între membrii [[Dinastia Rurik|dinastiei Rurik]] care domnea colectiv în Rusia Kieveană. Dominația Kievului a slăbit, în folosul statului [[Cnezatul Vladimir-Suzdal|Vladimir-Suzdal,]] în nord-est, [[Republica Novgorodului|Republicii Novgorod]] în nord-vest și a [[Cnezatul Galiției-Volînia|Galiției-Volîniei]], în sud-vest.

În cele din urmă, Rusia Kieveană s-a dezintegrat, lovitura finală fiind dată de [[Invazia mongolă în Rusia Kieveană|invazia mongolă]] din 1237–40<ref>{{Citat carte|autor=Hamm, M.F.|an=1995|titlu=Kiev: A Portrait, 1800–1917|editură=Princeton University Press|isbn=978-0-691-02585-8}}</ref> care s-a soldat cu distrugerea Kievului<ref>{{Citat web|url=https://tspace.library.utoronto.ca/citd/RussianHeritage/4.PEAS/4.L/12.III.5.html|accessdate=19 ianuarie 2011|publisher=Tspace.library.utoronto.ca|archiveurl=https://archive.is/20110427075859/https://tspace.library.utoronto.ca/citd/RussianHeritage/4.PEAS/4.L/12.III.5.html|archivedate=27 aprilie 2011|titlu=The Destruction of Kiev}}</ref> și cu moartea a circa jumătate din populația țării.<ref>{{Citat web|url=http://www.parallelsixty.com/history-russia.shtml|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=Parallelsixty.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100121024544/http://www.parallelsixty.com/history-russia.shtml|archivedate=21 ianuarie 2010|titlu=History of Russia from Early Slavs history and Kievan Rus to Romanovs dynasty}}</ref> Elita mongolilor invadatori, împreună cu popoarele turcice cucerite de aceștia (cumani, kipceaki, bulgari), au format poporul [[Tătari|tătar]], și au întemeiat [[Hoarda de Aur]], de unde au continuat să prade cnezatele rusești; mongolii dominau [[Cumania|confederația cumano-kipceakă]] și [[Bulgaria de pe Volga]] (în zona sudului și centrului Rusiei europene de astăzi) timp de peste două secole.<ref>{{Citat carte|autor=Рыбаков, Б. А.|an=1948|titlu=Ремесло Древней Руси|pagini=525–533, 780–781}}</ref>

Galiția-Volînia a fost în cele din urmă absorbită de către {{Ill-wd|Q577867|3=Regatul Poloniei}}, în timp ce Vladimir-Suzdal și Republica Novgorod, două regiuni dominate de mongoli la periferia Kievului, au pus bazele statalității rusești moderne.<ref name="Curtis"/> Novgorodul, împreună cu [[Pskov|Pskovul]], au păstrat un anumit grad de autonomie în timpul [[Invazia mongolă în Rusia Kieveană|dominației mongole]] și au fost în mare măsură cruțate de atrocitățile care au afectat restul țării. În frunte cu cneazul [[Aleksandr Nevski|Alexandr Nevski]], novgorodenii au respins invazia suedeză în [[bătălia de pe Neva]] în 1240, precum și pe [[Cruciadele Nordice|cruciați germanici]] în [[Bătălia de la Lacul Peipsi|bătălia de pe gheață]] în 1242, întrerupând încercările lor de a coloniza Rutenia nordică.

=== Marele Cnezat al Moscovei ===
[[Fișier:Lissner_TroiceSergievaLavr.jpg|miniatura|[[Serghei de Radonej|Serghie de Radonej]] îl binecuvântează pe [[Dmitri Donskoi]] în {{Ill-wd|Q211962|3=Lavra Sf. Treime a lui Serghie}}, înainte de [[bătălia de la Kulikovo]], reprezentat într-o pictură de {{Ill-wd|Q4263327}}]]
Cel mai puternic stat care a apărut în cele din urmă, după distrugerea Rusiei Kievene a fost [[Cnezatul Moscovei|Marele Cnezat al Moscovei]] („Țara Muscălească” în cronicile românești), inițial, o parte din [[Cnezatul Vladimir-Suzdal|Vladimir-Suzdal]]. Pe când încă era dominată de [[Mongoli|mongolo]]-[[tătari]] și cu complicitatea lor, Moscova a început să-și afirme influența în centrul zonei rutenești prin secolul al XIV-lea, devenind treptat forța conducătoare a procesului de reunificare a Ruteniei și de expansiune a Rusiei.<ref>{{Cite book|first=Brian|last=Davies|title=Warfare. State and Society on the Black Sea Steppe, 1500–1700|trans_title= Război. Stat și societate în stepa Mării Negre, 1500-1700|publisher= Routledge, 2014|p=4|url=http://www.reenactor.ru/ARH/PDF/Davies.pdf}}</ref> Ultimul rival al Moscovei, [[Republica Novgorodului|Republica Novgorod]], prospera ca principal centru de negoț cu {{Ill-wd|Q878138|3=blănuri}} și cel mai răsăritean port al [[Liga Hanseatică|Ligii Hanseatice]].

Vremurile erau tot grele, cu frecvente {{Ill-wd|Q2365500|3=raiduri mongolo-tătărești}}. [[Agricultură|Agricultura]] a avut de suferit de pe urma [[Mica eră glaciară|Micii Ere Glaciare]]. Ca și în restul Europei, [[Pestă|ciuma]] își făcea frecvent apariția între 1350 și 1490.<ref name="Byrne p.62" /> Cu toate acestea, din cauza densității scăzute a populației și a unei igiene mai bune—folosirea pe scară largă de {{Ill-wd|Q1759615|3=banea}}, sauna rusească—rata deceselor pricinuite de ciumă nu a fost la fel de mare ca în Europa de Vest,<ref name="banya">
 {{Citat web|url=http://sauna-banya.ru/ist.html|archiveurl=https://archive.is/20120530043947/http://sauna-banya.ru/ist.html|limbă=ru|archivedate=2012-05-30|titlu=The history of banya and sauna}}</ref> și populația se redresase pe la 1500.<ref name="Byrne p.62">{{Google books|yw3HmjRvVQMC|page=62|title=Black Death}}. Joseph Patrick Byrne (2004). p. 62. {{ISBN|0-313-32492-1}}</ref>

În frunte cu cneazul [[Dmitri Donskoi]] al Moscovei și sprijinită de către [[Biserica Ortodoxă Rusă]], armata unită a cnezatelor rusești a provocat o înfrângere de referință mongolo-tătarilor în [[bătălia de la Kulikovo]] în 1380. Moscova a absorbit treptat cnezatele din jur, inclusiv foștii rivali puternici precum {{Ill-wd|Q163268|3=Tverul}} și [[Republica Novgorodului|Novgorodul]].

[[Ivan al III-lea al Rusiei|Ivan al III-lea]] ("cel Mare") s-a eliberat în cele din urmă de dominația [[Hoarda de Aur|Hoardei de Aur]] și a consolidat toată Rutenia Centrală și de Nord sub controlul Moscovei. El a fost și primul care și-a luat titlul de „Mare Cneaz al tuturor Rușiilor”.<ref>
{{Citat web|url=http://www.accd.edu/sac/history/keller/Mongols/states3.html|accessdate=27 decembrie 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080607055652/http://www.accd.edu/sac/history/keller/Mongols/states3.html|archivedate=7 iunie 2008|author=May, T.|titlu=Khanate of the Golden Horde}}</ref> După [[căderea Constantinopolului]] în 1453, Moscova [[A treia Romă|a revendicat succesiunea la moștenirea]] [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]]. Ivan al III-lea s-a căsătorit cu [[Sofia Palaiologhina|Sophia Palaiologhina]], nepoata ultimului [[Lista împăraților bizantini|împărat bizantin]] [[Constantin al XI-lea Paleologul|Constantin al XI-lea]], și a preluat [[Steagul și emblema Imperiului Bizantin|vulturul bicefal bizantin]] drept însemnul său propriu și, în cele din urmă, al Rusiei.

=== Țaratul Rusiei ===
[[Fișier:Ivan_grozny_frame.jpg|thumb|left|upright|Țarul [[Ivan al IV-lea al Rusiei|Ivan cel Groaznic]], ilustrare în ''Țarski Titulearnik'', secolul al XVII-lea]]
În dezvoltarea ideii celei de [[A treia Romă|a Treia Rome]], marele cneaz [[Ivan al IV-lea al Rusiei|Ivan al IV-lea]] („cel Groaznic”)<ref>{{Citat carte|first=Frank D.|last=McConnell|url={{Google books|plainurl=y|rqhZAAAAMAAJ}}|title=Storytelling and Mythmaking: Images from Film and Literature|publisher=[[Oxford University Press]]|year=1979| ISBN = 0-19-502572-5| p=78}}</ref> a fost încoronat oficial ca primul [[Țaratul Rusiei|''țar'']] („[[Cezar (titlu)|cezár]]”) al Rusiei în 1547. ''Țarul'' a promulgat un nou cod de legi ({{Ill-wd|Q2376942|3=Sudebnikul din 1550}}), a stabilit primul organism feudal reprezentativ rusesc ([[Zemski Sobor]]) și a introdus autoadministrarea locală în regiunile rurale.<ref>{{Citat carte|autor=Solovyov, S.|an=2001|titlu=History of Russia from the Earliest Times|volum=6|pagini=562–604|editură=AST|isbn=978-5-17-002142-0}}</ref><ref>{{Citat carte|autor=Skrynnikov, R.|an=1981|titlu=Ivan the Terrible|pagină=219|editură=Academic Intl Pr|isbn=978-0-87569-039-1}}</ref>

În lunga sa domnie, Ivan cel Groaznic aproape că a dublat deja întinsul teritoriu rusesc prin anexarea celor trei hanate tătărești în care se dezmembrase [[Hoarda de Aur]]: [[Hanatul Kazanului|Kazan]] și [[Hanatul Astrahanului|Astrahan]] de-a lungul [[Volga|Râului Volga]], și [[Hanatul Siberiei]], în sud-vestul Siberiei. Astfel, la sfârșitul secolului al XVI-lea, Rusia se transformase deja într-un [[Stat multinațional|stat multietnic]], [[Confesiune|multiconfesional]] și {{Ill-wd|Q1323642|3=transcontinental}}.

Țaratul a fost însă slăbit de eșecurile repetate în îndelungatul [[Războiul Livonian|Război Livonian]] împotriva unei coaliții formate din Polonia, Lituania, și Suedia pentru ieșirea la coasta Mării Baltice și pentru accesul la comerțul maritim practicat acolo.<ref>{{Citat carte|autor=Solovyov, S.|an=2001|titlu=History of Russia from the Earliest Times|volum=6|pagini=751–908|editură=AST|isbn=978-5-17-002142-0}}</ref> În același timp, tătarii din [[Hanatul Crimeii|Hanatul Crimeei]], singurul successor rămas al Hoardei de Aur, a continuat raidurile de pradă în sudul Rusiei.<ref>{{Citat web|url=http://www.econ.hit-u.ac.jp/~areastd/mediterranean/mw/pdf/18/10.pdf|accessdate=4 mai 2013|publisher=Mediterranean Studies Group at Hitotsubashi University|date=|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110501041101/http://www.econ.hit-u.ac.jp/~areastd/mediterranean/mw/pdf/18/10.pdf|format=PDF|archivedate=1 mai 2011|author=Eizo Matsuki|titlu=The Crimean Tatars and their Russian-Captive Slaves}}</ref> Într-o încercare de a restaura hanatele de la Volga, crimeeni și aliații lor [[Imperiul Otoman|otomani]] [[Războaiele Ruso-Crimeene|au invadat Rusia centrală]] și au reușit și să {{Ill-wd|Q686961|3=ardă părți din Moscova}} în 1571.<ref>{{Citat carte|autor=Solovyov, S.|an=2001|titlu=History of Russia from the Earliest Times|volum=6|pagini=751–809|editură=AST|isbn=978-5-17-002142-0}}</ref> Dar, în anul următor, marea armată invadatoare a fost învinsă de ruși în {{Ill-wd|Q1760784|3=bătălia de la  Molodi}}, eliminând pentru totdeauna amenințarea expansiunii otomano-crimeene în Rusia. {{Ill-wd|Q4242966|3=Raidurile pentru sclavi ale crimeenilor}} nu au încetat însă până spre sfârșitul secolului al XVII-lea, chiar dacă noua linie de fortificații din sudul Rusiei, {{Ill-wd|Q913578|3=Marea Linie a Abatizei}}, a îngustat constant zona accessibilă pentru incursiuni.<ref>{{Citat web|url=http://www.jamestown.org/uploads/media/Crimean_Tatar_-_complete_report_01.pdf|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131021092115/http://www.jamestown.org/uploads/media/Crimean_Tatar_-_complete_report_01.pdf|year=2013|lucrare={{Ill-wd|Q2090146}}|pagină=27|format=PDF|archivedate=21 octombrie 2013|author={{Ill-wd|Q17026772}}|titlu=The Sultan's Raiders: The Military Role of the Crimean Tatars in the Ottoman Empire}}</ref>
[[Fișier:Appeal_of_Minin.jpg|thumb|right|upright|[[Kuzma Minin]] se adresează poporului din [[Nijni Novgorod]] cerând ridicarea unei armate de voluntari împotriva [[Războiul Polono-Rus (1605-1618)|invadatorilor polonezi]]]]
Moartea fiilor lui Ivan a marcat sfârșitul vechii [[Dinastia Rurik|Dinastiei Rurik]] în 1598 și, în combinație cu {{Ill-wd|Q192836|3=foametea din 1601-1603}},<ref>{{Citat carte|autor=Borisenkov, E., Pasetski, V.|an=1988|titlu=The Thousand-Year Annals of the Extreme Meteorological Phenomena|pagină=190|isbn=978-5-244-00212-6}}</ref> a condus la un război civil, la domníi de pretendenți, și la intervenția străină în [[Timpurile tulburi|Timpurile Tulburi]] din secolul al XVII-lea.<ref>{{Citat carte|autor=Solovyov, S.|an=2001|titlu=History of Russia from the Earliest Times|volum=7|pagini=461–568|editură=AST|isbn=978-5-17-002142-0}}</ref> [[Uniunea statală polono-lituaniană|Uniunea Polono–Lituaniană]] a ocupat părți din Rusia, inclusiv Moscova. În 1612, polonezii au fost obligați să se retragă de către voluntarii ruși conduși de doi eroi naționali, negustorul [[Kuzma Minin]] și cneazul [[Dmitri Pojarski]]. [[Dinastia Romanov]] a urcat pe tron în 1613, prin hotărârea Zemski Soborului, și țara a început redresarea treptată din criză.

Rusia și-a continuat creșterea teritorială tot secolul al XVII-lea, perioadă care a reprezentat epoca [[Cazaci|cazacilor]]. Cazacii erau războinici organizați în comunități militare, asemănătoare [[Piraterie|piraților]] și [[Pionier nord-american|pionierilor din Lumea Nouă]]. În 1648, țăranii din Ucraina s-au alăturat [[Cazaci zaporojeni|cazacilor zaporojeni]] în rebeliunea împotriva Poloniei-Lituaniei în timpul [[Răscoala lui Hmelnițki|Răscoalei lui Hmelnițki]] din cauza oprimării sociale și religioase de care sufereau sub dominație polonă. În 1654, liderul ucrainean [[Bogdan Hmelnițki]] a cerut protecția țarului rus [[Alexei I al Rusiei|Alexei I]] pentru Ucraina. Alexei a acceptat oferta, ceea ce a dus la un alt [[Războiul Ruso-Polonez (1654–1667)|război ruso-polon]]. În cele din urmă, Ucraina a fost împărțită de-a lungul [[Nipru|Niprului]], lăsând partea de vest, [[Ucraina de pe malul drept]], sub dominație polonă, iar partea de est ([[Ucraina de pe malul stâng]] și [[Kiev|Kievul]]) sub stăpânirea Rusiei. Mai târziu, în 1670-71, [[Cazaci de pe Don|cazacii de la Don]] conduși de [[Stenka Razin]] au inițiat o revoltă majoră în [[Povolgia|Regiunea Volga]], dar trupele țarului i-au învins pe rebeli.

În est, explorarea și colonizarea rapide ale unor imense teritorii din Siberia a fost condusă în mare parte de vânătorii cazacii care căutau blănuri și fildeș. {{Ill-wd|Q11793481|3=Exploratorii ruși}} au înaintat spre est, în primul rând, de-a lungul {{Ill-wd|Q4106561|3=rutelor fluviale siberiene}}, și pe la mijlocul secolului al XVII-lea existau așezări rusești în Siberia de Est, pe [[Peninsula Ciukotsk|Peninsula Ciukci]], de-a lungul [[Amur (fluviu)|râului Amur]], și pe coasta Pacificului. În 1648, [[Strâmtoarea Bering]] dintre Asia și America de Nord a fost traversată pentru prima dată de către {{Ill-wd|Q4372626}} și [[Semion Dejnev|Semion Dejniov]].

=== Rusia imperială ===
[[Fișier:Peter_der-Grosse_1838.jpg|thumb|right|upright|[[Petru I al Rusiei|Petru cel Mare]], [[Lista monarhilor ruși|țar al Rusiei]] în 1682-1721 și primul {{Ill-wd|Q2618625|3=împărat al Întregii Rusii}} în 1721-1725. Portret de [[Paul Delaroche]] în {{Ill-wd|Q169542}}.]]
Sub [[Petru I al Rusiei|Petru cel Mare]], Rusia a fost proclamată imperiu în 1721 și a devenit recunoscută ca putere mondială. Domnind între 1682 la 1725, Petru a învins Suedia în [[Marele Război al Nordului]], obligând-o să-i cedeze [[Carelia|Karelia]] Occidentală și [[Ingria]] (două regiuni pierdute de Rusia în [[Timpurile tulburi|Timpurile Tulburi]]),<ref>{{Citat carte|autor=Solovyov, S.|an=2001|titlu=History of Russia from the Earliest Times|url=http://militera.lib.ru/common/solovyev1/09_01.html|volum=9, ch.1|editură=AST|isbn=978-5-17-002142-0|data-accesării=27 decembrie 2007}}</ref> precum și {{Ill-wd|Q720496|3=Estonia}} și [[Livonia]], asigurând Rusiei accesul la mare și comerțul maritim.<ref>{{Citat carte|autor=Solovyov, S.|an=2001|titlu=History of Russia from the Earliest Times|url=http://militera.lib.ru/common/solovyev1/15_01.html|volum=15, ch.1|editură=AST}}</ref> La [[Marea Baltică]], Petru a fondat o nouă capitală numită [[Sankt Petersburg]], cunoscută mai târziu ca „fereastra spre Europa” a Rusiei. {{Ill-wd|Q1973700|3=Reformele lui Petru cel Mare}} au adus considerabile influențe culturale vest-europene în Rusia.

Domnia fiicei lui Petru I, [[Elisabeta a Rusiei|Elisabeta]], în 1741-62 a adus participarea Rusiei în [[Războiul de Șapte Ani]] (1756-63). În timpul acestui conflict, Rusia a anexat temporar [[Prusia Răsăriteană|Prusia de Est]] și chiar a cucerit Berlinul. Cu toate acestea, la moartea Elisabetei, toate aceste cuceriri au fost retrocedate [[Regatul Prusiei|Regatului Prusiei]] de către [[Petru al III-lea al Rusiei]] care avea o orientare pro-prusacă.

[[Ecaterina a II-a a Rusiei|Ecaterina a II-a]] („cea Mare”), care a domnit între 1762-96, a domnit de-a lungul epocii {{Ill-wd|Q3560581|3=iluminismului rusesc}}. Ea a extins controlul politic rusesc asupra Uniunii Polono-Lituaniene și a încorporat cele mai multe dintre teritoriile sale în Rusia în timpul [[Împărțirile Poloniei|împărțirilor Poloniei]], împingând spre vest frontiera rusă în Europa Centrală. În sud, după succesul [[Războiul Ruso-Turc|Războaielor Ruso-Turce]] împotriva [[Imperiul Otoman|Turciei Otomane]], Ecaterina a dus frontierele Rusiei până la Marea Neagră, învingând [[Hanatul Crimeii|Hanatul Crimeei]]. Ca urmare a victoriilor împotriva [[Dinastia Qajară|Iranului Qajar]] în {{Ill-wd|Q8543350|3=Războaiele Ruso-Persane}}, până în prima jumătate a secolului al XIX-lea Rusia a dobândit și importante câștiguri teritoriale în [[Transcaucazia]] și în [[Caucazul de Nord]], forțând Iranul să-i cedeze definitiv Rusiei ceea ce este în zilele noastre [[Georgia]], [[Daghestan]], [[Azerbaidjan]] și [[Armenia]].<ref>Timothy C. Dowling [https://books.google.com/books?id=KTq2BQAAQBAJ&pg=PA728 ''Russia at War: From the Mongol Conquest to Afghanistan, Chechnya, and Beyond''] pp 728–730 ABC-CLIO, 2 decembrie 2014 {{ISBN|1598849484}}</ref><ref>John F. Baddeley, "The Russian Conquest of the Caucasus", Longman, Green and Co., London: 1908. {{ISBN|978-0700706341}} p. 90</ref> Expansiunea a continuat și în timpul lui [[Alexandru I al Rusiei|Alexandru I]] (1801-1825) care a smuls Finlanda de la slăbitul regat al Suediei din 1809, și [[Basarabia]] de la Moldova dominată de otomani în 1812. În același timp, rușii [[America Rusă|au colonizat Alaska]] și chiar au fondat așezări în California, cum ar fi {{Ill-wd|Q1278115}}.
[[Fișier:Fair._Kustodiev.jpg|stanga|miniatura|''Din sat'', de către Boris Kustodiev]]
În 1803-1806, a fost efectuată {{Ill-wd|Q4349237|3=prima circumnavigație rusească}}, urmată mai târziu de alte călătorii rusești de explorare pe mare. În 1820, [[Fabian Gottlieb von Bellingshausen|o expediție rusească]] a descoperit continentul [[Antarctida|Antarctica]].

În diverse alianțe cu țările europene, Rusia a luptat împotriva Franței lui [[Napoleon I|Napoleon]]. [[Campania din Rusia (1812)|Invazia franceză a Rusiei]], la apogeul lui Napoleon în 1812 a ajuns la Moscova, dar în cele din urmă a eșuat lamentabil din cauza rezistenței insistente în combinație cu frigul aprig al {{Ill-wd|Q2668539|3=iernii rusești}} care au dus la o înfrângere dezastruoasă a invadatorilor, în care a pierit peste 95% din [[Grande Armée]] pan-europeană.<ref>{{Citat web|url=http://countrystudies.us/russia/5.htm|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Library of Congress|titlu=Ruling the Empire}}</ref> Condusă de [[Mihail Kutuzov]] și [[Mihail Andreas Barclay de Tolly|Barclay de Tolly]], armata rusă l-a izgonit pe Napoleon din țară și a străbătut Europa în [[Războiul celei de-a Șasea Coaliții|Războiul celei de a Șasea Coaliții]], pătrunzând, în cele din urmă, în Paris. Alexandru I a condus delegația Rusiei la [[Congresul de la Viena]] care a definit harta Europei postnapoleoniene.

Ofițerii [[Războaiele Napoleoniene|Războaielor Napoleoniene]] au adus ideile liberalismului cu ei înapoi în Rusia și au încercat să reducă puterile țarului în timpul [[Revolta decembriștilor|Revoltei Decembriste]] eșuate în 1825. La sfârșitul domniei conservatoare a lui [[Nicolae I al Rusiei|Nicolae I]] (1825-1855), o perioadă de apogeu a puterii și influenței Rusiei în Europa a fost perturbată de înfrângerea în [[Războiul Crimeii|Războiul Crimeei]]. Între 1847 și 1851, aproximativ un milion de oameni au murit de [[holeră]] asiatică.<ref>Geoffrey A. Hosking (2001). "''[https://books.google.com/books?id=oh-5AAmboMUC&pg=PA9 Russia and the Russians: a history]''". Harvard University Press. p. 9. {{ISBN|0-674-00473-6}}</ref>

Succesorul lui Nicolae, [[Alexandru al II-lea al Rusiei|Alexandru al II-lea]] (1855-1881), a adoptat schimbări importante în țară, inclusiv [[Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861|abolirea iobăgiei în 1861]]. Aceste ''Mari Reforme'' au stimulat industrializarea și au modernizat armata rusă, care a reușit să elibereze Bulgaria de sub dominația otomană în [[Războiul Ruso-Turc (1877–1878)|Războiul Ruso-Turc din 1877-1878]].
[[Fișier:Russian_Imperial_Family_1913.jpg|dreapta|miniatura|Împăratul [[Nicolae al II-lea al Rusiei]] și familia sa [[Execuția familiei Romanov|au fost omorâți]] de bolșevici în 1918]]
Sfârșitul secolului al XIX-lea a adus creșterea a diverse mișcări socialiste în Rusia. Alexandru al II-lea a fost ucis în 1881 de teroriști revoluționari, și domnia fiului său [[Alexandru al III-lea al Rusiei|Alexandru al III-lea]] (1881-1894) a fost mai puțin liberală, dar mai liniștită. Ultimul împărat rus, [[Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] (1894-1917), nu a putut preîntâmpina evenimentele [[Revoluția rusă din 1905|Revoluției din 1905]], declanșată de înfrângerea în [[Războiul Ruso-Japonez]] și de incidentele de la demonstrațiile cunoscute sub numele de [[Duminica însângerată (1905)|Duminica Însângerată]]. Revolta a fost înăbușită, dar guvernul a fost obligat să efectueze reforme majore ([[Constituția Rusiei (1906)|Constituția rusă din 1906]]), inclusiv să acorde [[Libertatea de exprimare|libertate de exprimare]] și [[Libertatea de reuniune|de întrunire]], să legalizeze partidele politice și să înființeze un organism legislativ ales, [[Duma de Stat (Imperiul Rus)|Duma de Stat a Imperiului Rus]]. [[Reforma lui Stolîpin|Reforma agrară a lui Stolîpin]] a condus la o migrație masivă a țăranilor înspre [[Siberia]]. Peste patru milioane de coloniști au sosit în această regiune între 1906 și 1914.<ref>N. M. Dronin, E.&nbsp;G. Bellinger (2005). {{Google books|9a5j_JL6cqIC|page=38|title=Climate dependence and food problems in Russia, 1900–1990: The interaction of climate and agricultural policy and their effect on food problems}}. Central European University Press. p. 38. {{ISBN|963-7326-10-3}}</ref>

=== Revoluția din Februarie și Republica Rusă ===
În 1914, Rusia a intrat în [[Primul Război Mondial]] , ca răspuns la declarația de război a Austro-Ungarii față de Serbia, aliata Rusiei, și a luptat pe mai multe fronturi, deși era izolată de aliații săi din [[Antanta]]. În 1916, [[Ofensiva Brusilov]] a armatei ruse a distrus aproape complet capacitățile militare ale [[Austro-Ungaria|Austro-Ungariei]]. Cu toate acestea, neîncrederea deja existentă în rândul publicului față de regim a fost accentuată de creșterea costurilor de război, de {{Ill-wd|Q1378456|3=numărul mare de victime}}, și de zvonurile despre corupție și trădare. Toate acestea au format climatul [[Revoluția Rusă din 1917|Revoluției Ruse]] din 1917, realizată în două acte majore.

[[Revoluția din Februarie|Revoluția din februarie]] l-a obligat pe [[Nicolae al II-lea al Rusiei|Nicolae al II-lea]] să abdice; el și familia sa au fost închiși și [[Execuția familiei Romanov|mai târziu executați la Ekaterinburg]] în timpul [[Războiul Civil Rus|Războiului Civil Rus]]. Monarhia a fost înlocuită de o coaliție șubredă de partidele politice care s-a proclamat „[[Guvernul Provizoriu Rus, 1917|Guvernul Provizoriu]]”. Pe 1/14 septembrie 1917, printr-un decret al Guvernului Provizoriu, a fost proclamată Republica Rusă.<ref>{{Citat web|url=https://www.prlib.ru/history/619540|date=7 februarie 2017|lucrare=Президентская библиотека имени Б.Н. Ельцина|titlu=Провозглашена Российская республика}}</ref> Pe 6/19 ianuarie 1918, [[Adunarea Constituantă Rusă]] a proclamat Rusia republică democratică federală (ratificând astfel hotărârea Guvernului Provizoriu). A doua zi Adunarea Constituantă a fost dizolvată de {{Ill-wd|Q946380|3=Comitetul Executiv Central pan-rus}}.
[[Fișier:Thecristisrizenoldrussiancivilwarposter.jpg|thumb|left|upright|Afiș de propagandă al [[Mișcarea Albă|Armatei Albe]] din timpul [[Războiul Civil Rus|Războiului Civil]]]]

=== Rusia sovietică și războiul civil ===
Simultan cu guvernul provizoriu, socialiștii au fondat un guvern paralel, [[Sovietul din Petrograd|Sovietul de la Petrograd]], care exercita puterea prin intermediul sfaturilor de muncitori și țărani alese democratic, și numite ''[[Soviet|soviete]]''. Această concurență între autoritățile revoluționare a agravat criza din țară, în loc să o rezolve. Socialiștii au beneficiat însă de pe urma unei teorii a revoluțiilor, elaborată pe baza evenimentelor trecute din Franța, care le-a facilitat anticiparea unor mișcări ale adversarilor și le-a oferit soluții verificate, dar care i-a și împins spre extremism. În cele din urmă, [[Revoluția din Octombrie]], condusă de liderul [[bolșevic]] [[Vladimir Ilici Lenin|Vladimir Lenin]], a răsturnat Guvernul Provizoriu și a adus sovietelor toată puterea, pe care au folosit-o pentru a fonda primul [[stat socialist]].

În urma Revoluției din Octombrie, a izbucnit un [[Războiul Civil Rus|război civil]] între [[Anticomunism|anticomuniștii]] din [[Mișcarea Albă]] și noul regim [[Consiliu muncitoresc|sovietic]] cu [[Armata Roșie|Armata lui Roșie]]. Rusia Bolșevică a pierdut teritoriile din Ucraina, Polonia, Țările Baltice, și Finlanda prin semnarea [[Tratatul de la Brest-Litovsk|Tratatului de la Brest-Litovsk]] , care au încheiat ostilitățile cu [[Puterile Centrale]] din Primul Război Mondial. [[Aliații din Primul Război Mondial|Puterile Aliate]] au lansat o primă [[Intervenția aliaților în Războiul Civil Rus|intervenție militară]] în sprijinul forțelor anticomuniste. Între timp, atât bolșevicii cât și Mișcarea Albă au declanșat campanii de deportări și execuții împotriva taberei opuse, cunoscute drept [[Teroarea Roșie]] și, respectiv, {{Ill-wd|Q525197|3=Teroarea Albă}}. Până la sfârșitul războiului civil, economia și infrastructura Rusiei au fost grav deteriorate. Milioane de oameni au devenit {{Ill-wd|Q152538|3=emigranți albi}},<ref>[https://books.google.com/books?id=uUsLAAAAIAAJ&pg=PA3 Transactions of the American Philosophical Society]. James E. Hassell (1991), p. 3. {{ISBN|0-87169-817-X}}</ref> și [[Foametea din 1921-1922 din Rusia|foametea din 1921]] a produs până la 5 milioane de victime.<ref>[https://web.archive.org/web/20121219101057/http://www.icrc.org/eng/resources/documents/misc/5rfhjy.htm Foametea din Rusia: ascuns ororile din 1921], Comitetul Internațional al Crucii Roșii</ref>

=== Uniunea Sovietică ===

[[Fișier:Soviet_Union_-_Russian_SFSR_(1922).svg|miniatura|RSFS Rusă la momentul [[Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice|formării URSS]] în 1922]]
[[Fișier:Soviet_Union_-_Russian_SFSR_(1940).svg|miniatura|RSFS Rusă ca parte a URSS în 1940, după {{Ill-wd|Q56558925|3=modificările teritoriale intrasovietice din 1924-1936}} și despărțirea [[Republica Socialistă Sovietică Carelo-Finică|RSS Karelo-Finice]] în 1940]]
[[Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă]], împreună cu [[Republica Sovietică Socialistă Ucraineană|Republicile Sovietice Ucraineană]], [[Republica Sovietică Socialistă Belarusă|Bielorusă]], și [[Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană|Transcaucaziană]], [[Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice|au format]] [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste]] (URSS, sau Uniunea Sovietică), la 30 decembrie 1922. Din cele 15 [[Republicile Uniunii Sovietice|republici care aveau să formeze URSS]], cea mai mare în dimensiune și cu peste jumătate din totalul populației Uniunii era RSFS Rusă, care avea să domine uniunea de-a lungul tuturor celor 69 de ani de istorie a ei.

În urma morții lui [[Vladimir Ilici Lenin|Lenin]] în 1924, o [[Lista conducătorilor Uniunii Sovietice|troică]] a fost desemnată să guverneze Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, [[Iosif Vissarionovici Stalin|Iosif Stalin]] a fost ales [[Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice|secretar general al Partidului Comunist]], și a reușit să suprime toate grupurile de opoziție din interiorul partidului și să consolideze puterea în mâinile sale. [[Lev Davidovici Troțki|Leon Troțki]], principalul susținător al {{Ill-wd|Q874579|3=revoluției mondiale}}, a fost exilat din Uniunea Sovietică în 1929, și linia principală s-a fixat pe ideea [[Socialism într-o singură țară|socialismului într-o singură țară]]. Permanenta luptă internă din Partidul Bolșevic a culminat cu [[Marea Epurare]], o perioadă de represiuni în masă în 1937-1938, în care sute de mii de persoane au fost executate, inclusiv [[Vechi bolșevic|membri originari ai partidului]] și liderii militari acuzați de conspirații pentru [[Lovitură de stat|lovituri de stat]].<ref>Abbott Gleason (2009). {{Google books|JyN0hlKcfTcC|page=373|title=A Companion to Russian History}}. Wiley-Blackwell. p. 373. {{ISBN|1-4051-3560-3}}</ref>

Sub conducerea lui Stalin, guvernul a lansat o [[economie planificată]], industrializarea țării predominant rurale, și [[Colectivizarea în Uniunea Sovietică|colectivizarea]] agriculturii. În această perioadă de schimbări sociale și economice rapide, milioane de oameni au fost trimiși [[Gulag|în lagăre de muncă penale]],<ref name="Getty">Getty, Rittersporn, Zemskov. "Victimele Sovietice Sistemului Penal în Anii de Dinainte de Război: O Primă Abordare pe Baza de Dovadă". ''The American Historical Review'', Vol. 98, Nr. 4 (octombrie 1993), pp. 1017-49.</ref> inclusiv mulți care au fost condamnați politic pentru opoziția lor față de puterea lui Stalin; milioane de oameni au fost [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică|deportați și exilați]] în zonele îndepărtate ale Uniunii Sovietice.<ref name="Getty" /> Dezorganizarea produsă de colectivizarea agriculturii, combinată cu cele politicile de stat și cu seceta, au condus la foametea sovietică din 1932-1933.<ref>[[R. W. Davies]], [[S. G. Wheatcroft]] (2004). ''The Years of Hunger: Soviet Agriculture, 1931–33'', p. 401.</ref> Uniunea Sovietică a fost transformată într-un interval scurt de timp cu costuri imense dintr-o economie în mare măsură agrară într-un important centru industrial de putere.

Conform doctrinei [[Stat ateu|ateismului de stat]] în URSS, a existat un „program de stat pentru convertirea forțată la {{Ill-wd|Q1186975|3=ateism}}” efectuat de comuniști.<ref>Religion and the State in Russia and China: Suppression, Survival, and Revival, by Christopher Marsh, page 47. Continuum International Publishing Group, 2011.</ref><ref>Inside Central Asia: A Political and Cultural History, by Dilip Hiro. Penguin, 2009.</ref><ref name="Adappur2000">{{Citat carte|nume=Adappur|prenume=Abraham|an=2000|titlu=Religion and the Cultural Crisis in India and the West|url={{Google books|plainurl=y|44DYAAAAMAAJ}}|editură=Intercultural Publications|limbă=en|isbn=9788185574479|data-accesării=14 iulie 2016|quote=Forced Conversion under Atheistic Regimes: It might be added that the most modern example of forced "conversions" came not from any theocratic state, but from a professedly atheist government — that of the Soviet Union under the Communists.}}</ref> Regimul [[Comunism|comunist]] a atacat religiile pe baza interesului statului și, deși majoritatea religiilor organizate nu au fost interzise, proprietățile cultelor au fost confiscate, credincioșii au fost hărțuiți, și ateismul a fost propagat prin școli.<ref>{{Citat web|url=https://www.loc.gov/exhibits/archives/anti.html|accessdate=2018-04-09|lucrare=www.loc.gov|limbă=en|titlu=Anti-religious Campaigns}}</ref> În 1925, guvernul a fondat {{Ill-wd|Q619552|3=Liga Militanților Atei}} pentru a intensifica persecuțiile.<ref>Geoffrey Blainey; A Short History of Christianity; Viking; 2011; p.494"</ref> În ce privește Biserica Ortodoxă Rusă, autoritățile au încercat să o controleze și să o exploateze în folosul regimului la momentele de criză, chiar dacă scopul pe termen lung era eliminarea ei.

Politica de [[Conciliatorism|conciliere]] a [[Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord|Regatului Unit]] și a [[Franța|Franței]] față de [[Anschluss|anexarea Austriei]] și [[Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial|dezmembrarea Cehoslovaciei]] de către [[Adolf Hitler]] a avut ca urmare o creștere a puterii și influenței [[Germania Nazistă|Germaniei Naziste]]. În același timp, [[Germania Nazistă|al Treilea Reich]] s-a aliat cu [[Imperiul Japonez|Imperiul japonez]], un rival al URSS în Orientul Îndepărtat și inamic al URSS în {{Ill-wd|Q696389|3=Războiul Sovieto–Japonez}} din 1938-39.
[[Fișier:RIAN_archive_2153_After_bombing.jpg|miniatura|[[Asediul Leningradului]] în timpul celui de [[al Doilea Război Mondial]] a fost asediul unui oraș cu cele mai multe victime din istorie.]]
În august 1939, guvernul sovietic a dus această poltiică de conciliere la un nuvel mai înalt, hotărând să îmbunătățească relațiile cu Germania, prin încheierea [[Pactul Ribbentrop-Molotov|Pactului Ribbentrop–Molotov]], prin care cele două țări se angajau la [[Pact de neagresiune|neagresiune]] între ele, dar își împărțeau Europa de Est în sfere de influență pe socoteala statelor independente mai mici din regiune. În timp ce Hitler a cucerit Polonia, iar Franța și alte țări au făcut front comun împotriva lui la începutul celui de [[al Doilea Război Mondial]], URSS a reușit să-și construiască armata și să ocupe [[Ucraina de Vest]], [[Basarabia]], [[Ținutul Herța]] și [[Bucovina de Nord]], [[Letonia]], [[Lituania]] și [[Estonia]], ca urmare a [[Invazia sovietică a Poloniei|Invaziei Sovietice a Poloniei]], [[Războiul de Iarnă|Războiului de Iarnă]], {{Ill-wd|Q14505142|3=ocupării statelor Baltice}} și [[Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord|ocupării Basarabia și Bucovina de Nord]].

Pe 22 iunie 1941, Germania Nazistă a rupt pactul de neagresiune și a invadat Uniunea Sovietică cu cea mai mare și cea mai puternică forță de invazie din istoria omenirii,<ref>{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/648813/World-War-II|accessdate=9 martie 2008|lucrare=Encyclopædia Britannica|titlu=World War&nbsp;II}}</ref> deschizând [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|cel mai mare teatru al celui de al Doilea Război Mondial]]. Deși [[Wehrmacht|armata germană]] a avut mult succes la început, atacul lor a fost oprit în [[bătălia de la Moscova]]. Ulterior, Germanii au suferit mari înfrângeri, în primul rând, în [[bătălia de la Stalingrad]] din iarna lui 1942-1943,<ref>{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/648813/World-War-II|accessdate=12 martie 2008|lucrare=Encyclopædia Britannica|titlu=The Allies' first decisive successes: Stalingrad and the German retreat, summer 1942 – February 1943}}</ref> și, apoi, în [[bătălia de la Kursk]] din vara anului 1943. Un alt eșec german în [[Asediul Leningradului]], în care orașul a fost complet blocat pe uscat între 1941 și 1944 de către forțele germane și finlandeze, și populația a suferit de foame cu peste un milion de decese, dar nu a capitulat.<ref>[https://web.archive.org/web/20110629173955/http://www.cambridge.org/gb/knowledge/isbn/item1173696/?site_locale=en_GB Moștenirea Asediul Leningradului, 1941-1995]. Cambridge University Press.</ref> Sub administrarea lui Stalin și sub conducerea unor comandanți ca [[Gheorghi Jukov]] și [[Konstantin Rokosovski|Konstantin Rokossovski]], forțele Sovietice au cucerit Europa de Est în 1944-1945 și [[Bătălia Berlinului|au capturat Berlinul]] în 1945. În august 1945, [[Armata Sovietică]] i-a îndepărtat pe japonezi din [[Manciukuo|Manchukuo]] (nord-estul Chinei) și Coreea de Nord, contribuind la victoria aliaților asupra Japoniei.
[[Fișier:Sputnik_asm.jpg|dreapta|miniatura|[[Sputnik 1]] a fost primul satelit artificial]]
Perioada 1941–1945 din Al Doilea Război Mondial a fost denumit de propaganda rusească „[[Marele Război pentru Apărarea Patriei (termen)|Marele Război Patriotic]]”. Uniunea Sovietică s-a văzut astfel obligată să treacă de partea Aliaților și, împreună cu Statele Unite, Regatul Unit și China a fost considerată una dintre [[cei patru mari]] ai aliaților din al Doilea Război Mondial,<ref>{{Citat carte|nume=Brinkley|prenume=Douglas|legătură-autor=Douglas Brinkley|an=2003|titlu=The New York Times Living History: World War II, 1942–1945: The Allied Counteroffensive|url={{Google books|plainurl=y|HymSg_Pp7X0C|page=223}}|editură=Macmillan, 2004|isbn=9780805072471}}</ref> după care a devenit unul din cei patru jandarmi mondiali după fondarea [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite]].<ref>{{Citat carte|nume=Urquhart|prenume=Brian|legătură-autor=Brian Urquhart|titlu=Looking for the Sheriff|editură=New York Review of Books, 16 iulie 1998}}</ref> În timpul războiului, care a cuprins multe dintre {{Ill-wd|Q3874858|3=operațiunile militare cu cele mai multe victime}} din istoria omenirii, URSS a pierdut 10,6&nbsp;milioane de combatanți și 15,9&nbsp;milioane de civili,<ref>{{Citat carte|autor=Erlikman, V.|an=2004|titlu=Poteri narodonaseleniia v XX veke : spravochnik|locul-publicării=Moskva|editură=Russkai︠a︡ panorama|id=Note: Estimates for Soviet World War&nbsp;II casualties vary between sources|isbn=978-5-93165-107-1}}</ref> adică o treime din numărul total de [[Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial|victime ale celui de al Doilea Război Mondial]].<ref>Geoffrey A. Hosking (2006). {{Google books|CDMVMqDvp4QC|page=242|title=Rulers and victims: the Russians in the Soviet Union}}. Harvard University Press. p. 242. {{ISBN|0-674-02178-9}}</ref> [[Economia Uniunii Sovietice|Economia sovietică]] a suferit o devastare masivă care a fost una din circumstanțele [[Foametea din 1946-1947 (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)|foametei din 1946–47]],<ref>{{Citat web|url=http://countrystudies.us/russia/12.htm|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Library of Congress|titlu=Reconstruction and Cold War}}</ref> dar Uniunea Sovietică a ieșit din război ca superputere militară recunoscută pe continentul european.
[[Fișier:Soviet_Union_-_Russian_SFSR.svg|miniatura|RSFSR în 1956-1991, mai ales după achizițiile teritoriale din urma tratatelor postbelice, anexării republicii [[Republica Populară Tuva|Tuva]] în 1944, {{Ill-wd|Q4350192|3=transferului Crimeei către RSS Ucraineană în 1954}} și încorporarea [[Republica Socialistă Sovietică Carelo-Finică|RSS Karelo-Finice]] în 1956. În 1991, frontierele imperiului rus au devenit granițele Federației Ruse cu state suverane.]]
După război, Europa Centrală și de Est, inclusiv [[Republica Democrată Germană|Germania de Est]] și o parte din [[Austria]] au fost ocupate de [[Armata Roșie]] conform înțelegerii de la [[Conferința de la Potsdam]]. URSS a suprimat eforturile de clădire a unor state democratice moderne în teritoriile ocupate, forțând instaurarea de regimuri totalitare comuniste, guverne pe care și le-a aservit constituind [[Blocul răsăritean|Blocul Răsăritean]], și cărora nu le-a permis nicio reformă liberală, invadând chiar Cehoslovacia când aceasta a încercat așa ceva în 1968. Devenind a doua [[Rusia și armele de distrugere în masă|putere nucleară]] a lumii, URSS a impus acelor state comasarea în [[Pactul de la Varșovia]], o alianță care a intrat într-o luptă pentru dominare globală cunoscută sub numele de [[Războiul Rece]], cu Statele Unite și [[Organizația Tratatului Atlanticului de Nord|NATO]]. Uniunea Sovietică a sprijinit mișcări revoluționare comuniste în întreaga lume, inclusiv în nou formata Republică Populară Chineză, în [[Coreea de Nord|Republica Populară Democrată Coreea]] și, mai târziu, în [[Cuba|Republica Cuba]]. Importante resurse sovietice au fost {{Ill-wd|Q16849272|3=alocate pentru susținerea}} regimurilor comuniste din alte țări.<ref>[http://rs6.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd/cstdy:@field%28DOCID+su0391%29 Foreign trade] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170309155830/http://rs6.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd%2Fcstdy%3A%40field%28DOCID+su0391%29 |date=2017-03-09 }} din ''A Country Study: Soviet Union (Former)''. Proiect al [[Library of Congress Country Studies]].</ref>

După moartea lui Stalin și o perioadă scurtă de {{Ill-wd|Q5146169|3=conducere colectivă}}, noul lider [[Nikita Sergheevici Hrușciov|Nikita Hrușciov]] a denunțat [[cultul personalității]] lui Stalin și a lansat politica de {{Ill-wd|Q277560|3=destalinizare}}. Sistemul de muncă forțată penală a fost reformat și mulți deținuți au fost eliberați și reabilitați (mulți dintre ei postum).<ref>{{Citat știre|title=Great Escapes from the Gulag|url=http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,916205-2,00.html|data=5 iunie 1978|accessdate=1 august 2008|journal=TIME|archive-date=2009-06-26|archive-url=https://web.archive.org/web/20090626002132/http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,916205-2,00.html|dead-url=yes}}</ref> Relaxarea generală a politicilor represive a devenit cunoscută mai târziu drept [[Dezghețul Hrușciov|Dezghețul lui Hrușciov]]. În același timp, însă, tensiunile cu Statele Unite au sporit când cei doi rivali s-au ciocnit pe desfășurarea de către Statele Unite a {{Ill-wd|Q1473449|3=rachetelor Jupiter}} din Turcia și amplasarea de către sovietici [[Criza rachetelor cubaneze|a unor rachete în Cuba]].

În 1957, [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunea Sovietică]] a lansat primul [[satelit artificial]] din lume, ''[[Sputnik 1]]'', începând astfel [[Era spațială|Epoca Spațială]]. [[Astronaut|Cosmonautul]] rus [[Iuri Gagarin]] a devenit primul om pe orbita Pământului, la bordul navei cu echipaj uman ''[[Vostok 1]]'' pe {{Ill-wd|Q673442|3=12 aprilie 1961}}.

În urma înlăturării de la putere a lui Hrușciov în 1964, a urmat o altă perioadă de {{Ill-wd|Q13548824|3=conducere colectivă}}, până când [[Leonid Brejnev]] a devenit lider. Epoca anilor 1970 și începutul anilor 1980 a fost desemnat mai târziu ca [[Perioada stagnării (1964–1985)|Epoca Stagnării]], o perioadă în care creșterea economică a încetinit și politicile sociale au devenit statice. {{Ill-wd|Q4530429|3=Reforma lui Kosîghin}} din 1965 își propunea o [[descentralizare]] parțială a [[Economia Uniunii Sovietice|economiei sovietice]] și a schimbat accentul de la [[industria grea]] și de armament spre {{Ill-wd|Q770899|3=industria ușoară}} și a [[Bun final|bunurilor de consum]], dar a fost înăbușită de către aripa comunistă conservatoare venită la putere odată cu Brejnev.
[[Fișier:Gorbachev_and_Reagan_1988-5.jpg|thumb|left|upright|Secretarul general comunist sovietic [[Mihail Gorbaciov]] și președintele SUA [[Ronald Reagan]] în Piața Roșie în timpul Summitului de la Moscova, 31 mai 1988]]
În 1979, după o revoluție comunistă în Afganistan, [[Războiul din Afganistan (1979-1989)|forțele sovietice au intrat]] în această țară în sprijinul comuniștilor. Ocupația a drenat resursele economice și a trenat fără a obține rezultate politice semnificative. În cele din urmă, Armata Sovietică a fost retrasă din Afganistan în 1989 din cauza opoziției internaționale, a războiului de gherilă antisovietic persistent și a lipsei de susținere de către cetățenii sovietici.

Începând cu 1985, ultimul lider sovietic [[Mihail Gorbaciov]], care a încercat să înfăptuiască reforma liberală a sistemului sovietic, a introdus politicile de ''[[glasnost]]'' (deschidere) și ''[[perestroika]]'' (restructurare), într-o încercare de a pune capăt [[Perioada stagnării (1964–1985)|perioadei de stagnare economică]] și de a democratiza guvernarea. Aceasta a condus însă la creșterea unor puternice mișcări naționaliste și separatiste. Înainte de 1991, economia sovietică era a doua din lume,<ref>{{Citat web|url=http://www.umsl.edu/services/govdocs/wofact90/world12.txt|accessdate=9 martie 2008|publisher=[[Central Intelligence Agency]]|titlu=1990 CIA World Factbook|archive-date=2011-04-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20110427053700/http://www.umsl.edu/services/govdocs/wofact90/world12.txt|dead-url=yes}}</ref> dar, în timpul ultimilor ani, a fost afectată de lipsa bunurilor din magazinele alimentare, de deficitele bugetare uriașe, și de creșterea explozivă a ofertei de bani, care a condus la inflație.<ref>{{Citat web|url=http://www.photius.com/countries/russia/economy/russia_economy_unforeseen_results_o~1315.html|accessdate=10 martie 2008|publisher=The Library of Congress Country Studies; CIA World Factbook|titlu=Russia Unforeseen Results of Reform}}</ref>

Prin 1991, frământările economice și politice au început să fiarbă, după ce Republicile Baltice au ales să se separe de Uniunea Sovietică. Pe 17 martie, s-a organizat un {{Ill-wd|Q2679354|3=referendum}}, în care marea majoritate a cetățenilor participanți au votat în favoarea modificării Uniunii Sovietice într-o [[Noul tratat unional|nouă federație]]. În august 1991, [[Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991|o tentativă de lovitură de stat]] organizată de unii membri ai guvernului lui Gorbaciov, îndreptată împotriva lui Gorbaciov și vizând conservarea Uniunii Sovietice, a dus, în schimb, la sfârșitul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la un nou val de declarații de independență ale republicilor constituente. Pe 25 decembrie 1991, URSS [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|s-a dizolvat]] în 15 [[state postsovietice]].

=== Federația Rusă ===
[[Fișier:Moscow-city-MIBC.jpg|miniatura|[[Moscow City|Moscow International Business Center]]]]
În iunie 1991, [[Boris Elțîn|Boris Elțin]] a devenit primul președinte ales direct din istoria Rusiei, atunci când a fost ales președinte al RSFS Ruse, care avea să devină Federația Rusă independentă, în luna decembrie a acelui an. În timpul și după dezintegrarea Uniunii Sovietice, au fost întreprinse ample reforme, inclusiv {{Ill-wd|Q1964068|3=privatizări}} și [[Comerț liber|liberalizarea piețelor și comerțului]],<ref name="OECD">{{Citat web|url=http://www.oecd.org/dataoecd/7/50/2452793.pdf|accessdate=24 februarie 2008|publisher=Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD)|format=PDF|titlu=Russian Federation}}</ref> precum și schimbări radicale în liniile unei „{{Ill-wd|Q1648240|3=terapii de șoc}}" așa cum recomanda [[Fondul Monetar Internațional]].<ref name="Sciolino, E">{{Citat știre|title=U.S. is abandoning 'shock therapy' for the Russians|url=https://www.nytimes.com/1993/12/21/world/us-is-abandoning-shock-therapy-for-therussians.html|nume=Sciolino, E.|data=21 decembrie 1993|accessdate=20 ianuarie 2008|journal=New York Times}}</ref> Toate acestea au avut ca urmare o mare {{Ill-wd|Q114380|3=criză economică}}, caracterizată printr-o scădere cu 50% a PIBului și a producției industriale între 1990 și 1995.<ref name="OECD" /><ref>{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd/cstdy:@field(DOCID+ru0119)|accessdate=4 martie 2011|publisher=Library of Congress|titlu=Russia: Economic Conditions in Mid-1996}}</ref>

Privatizarea a trecut controlul asupra întreprinderilor din mâinile unor agenții de stat în cele ale unor persoane cu relații sau rude în interiorul guvernului. Mulți dintre noii îmbogățiți au mutat active și bani în afara țării într-o uriașă {{Ill-wd|Q3656849|3=migrație de capital}}.<ref>{{Citat web|url=http://www.businessweek.com/1999/99_48/b3657252.htm|accessdate=27 decembrie 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071122013031/http://www.businessweek.com/1999/99_48/b3657252.htm|lucrare=BusinessWeek|archivedate=22 noiembrie 2007|titlu=Russia: Clawing Its Way Back to Life (int'l edition)}}</ref> Recesiunea a dus la prăbușirea serviciilor sociale; [[Natalitate|natalitatea]] s-a prăbușit în timp ce [[Mortalitate|mortalitatea]] creștea.<ref name="TBTCTES106">{{Citat carte|autor=Walter C. Clemens|an=2001|titlu=The Baltic Transformed: Complexity Theory and European Security|pagină=106|locul-publicării=|editură=Rowman & Littlefield|isbn=978-0-8476-9859-2|oclc=|doi=}}</ref> Milioane de oameni au rămas săraci, rata sărăciei crescând de la 1,5% așa cum era raportată spre sfârșitul epocii sovietice până la 39–49% până la jumătatea lui 1993.<ref name="worldbank">{{Citat carte|autor=Branko Milanovic|an=1998|titlu=Income, Inequality, and Poverty During the Transformation from Planned to Market Economy|pagini=186–189|editură=The World Bank}}</ref> Anii 1990 au adus generalizarea corupției extreme și criminalității organizate, atât de natură financiară, cât și violentă.<ref>{{Citat revistă|nume=Jason Bush|dată=19 octombrie 2006|titlu=What's Behind Russia's Crime Wave? |archive-url=https://web.archive.org/web/20081220105050/http://www.businessweek.com/globalbiz/content/oct2006/gb20061019_110749_page_2.htm |url=http://www.businessweek.com/globalbiz/content/oct2006/gb20061019_110749_page_2.htm |journal=BusinessWeek |archive-date=20 decembrie 2008}}</ref>

Anii 1990 au fost afectați și de conflictele armate din [[Caucazul de Nord]], statul rus reprimând armat atât cererile de independență ale unor popoare majoritare în acele zone, cât și insurecțiile [[Islamism|islamiste]] în care au degenerat ele. După ce [[Cecenia|cecenii]] și-au declarat independența, la începutul anilor 1990, Rusia a refuzat să le asculte cererile și s-a lansat într-un [[Primul Război Cecen|război intermitent de gherilă]] cu grupurile de rebeli. {{Ill-wd|Q1957716|3=Atacurile teroriste împotriva civililor}} efectuate de către separatiști, mai ales {{Ill-wd|Q4670|3=criza ostaticilor din teatrul din Moscova}} și {{Ill-wd|Q193733|3=asediul școlii din Beslan}}, au provocat sute de decese și au atras atenția la nivel mondial. Pe de altă parte, Rusia a sprijinit mișcarile separatiste din alte foste republici sovietice, cum ar fi conflictele din Abhazia și Osetia în Georgia, conflictul din Nagorno-Karabah din Azerbaidjan și cel din Transnistria din Republica Moldova. 

Ca succesoare a URSS, Rusia a preluat atât drepturile (cum ar fi locul în Consiliul de Securitate al ONU) cât și responsabilitățile acesteia, cum ar fi soluționarea datoriilor externe, populația ei fiind circa jumătate din populația URSS la momentul dizolvării.<ref name="Pravda.ru">{{Citat web|url=http://english.pravda.ru/russia/economics/22-08-2006/84038-parisclub-0/|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Pravda.ru|titlu=Russia pays off USSR's entire debt, sets to become crediting country}}</ref> Deficitele bugetare mari au cauzat {{Ill-wd|Q1142572|3=criza financiară din 1998}}<ref>{{Citat web|url=http://www.iie.com/publications/papers/aslund0108.pdf|accessdate=28 martie 2008|format=PDF|author=A. Aslund|titlu=Russia's Capitalist Revolution|archive-date=2016-03-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304030126/http://www.iie.com/publications/papers/aslund0108.pdf|dead-url=yes}}</ref> și o nouă scădere a PIB.<ref name="OECD"/>
[[Fișier:Vladimir_Putin_with_Boris_Yeltsin-5.jpg|miniatura|De la stânga la dreapta: [[Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei|patriarhul Alexei al II-lea]], [[Vladimir Putin]], [[Boris Elțîn]]]]
La 31 decembrie 1999, președintele Elțin a demisionat pe neașteptate, lăsând funcția în mâinile recent numitului prim-ministru, [[Vladimir Putin]], care apoi a câștigat [[Alegeri prezidențiale în Rusia, 2000|alegerile prezidențiale din 2000]]. Putin a [[Al Doilea Război Cecen|reprimat insurgența cecenă]], deși încă mai există violențe sporadice în Caucazul de Nord. {{Ill-wd|Q16000852|3=Prețul ridicat al petrolului}} în combinație cu moneda slabă, urmate de creșterea cererii pe plan intern, de consum și investiții au ajutat economia să crească timp de nouă ani consecutivi, îmbunătățind nivelul de trai și crescând influența Rusiei pe scena mondială.<ref name="cia">{{Citat web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/rs.html|nume=The World Factbook|accessdate=26 decembrie 2007|publisher=Central Intelligence Agency|titlu=CIA|archive-date=2015-07-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20150703195129/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/rs.html|dead-url=yes}}</ref> După criza economică mondială declanșată în 2008, prețul petrolului a scăzut, și economia Rusiei a stagnat, sărăcia reluându-și creșterea.<ref>{{Citat web|url=http://www.worldbank.org/eca/pubs/rer35_ENG.pdf|publisher=|titlu=Page Not Found}}</ref> Deși Putin și-a consolidat un regim autoritar și nedemocratic care suprimă sistematic mișcările de opoziție de orice fel,<ref>{{Citat web|url=http://www.international.ucla.edu/article.asp?parentid=16294|accessdate=31 decembrie 2007|publisher=UCLA International Institute|archiveurl=https://web.archive.org/web/20041111074502/http://www.international.ucla.edu/article.asp?parentid=16294|archivedate=11 noiembrie 2004|author=Treisman, D|titlu=Is Russia's Experiment with Democracy Over?}}</ref> venirea la putere a lui Putin a coincis cu unele oportunități economice și atitudinea sa fermă împotriva insurgențelor l-a făcut în general popular în Rusia.<ref>{{Citat știre|title=No wonder they like Putin|url=http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/columnists/guest_contributors/article2994651.ece|nume=Stone, N|data=4 decembrie 2007|accessdate=31 decembrie 2007|journal=The Times|place=UK|archive-date=2010-05-25|archive-url=https://web.archive.org/web/20100525073652/http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/columnists/guest_contributors/article2994651.ece|dead-url=yes}}</ref>

În 2008, pentru a respecta limitarea numărului de mandate prezidențiale consecutive, Putin l-a lăsat pe [[Dmitri Medvedev]] să fie ales președinte al Rusiei din partea partidului său, în timp ce Putin a devenit [[Prim-ministru al Rusiei|prim-ministru]]. Cei doi au făcut rocada inversă la [[Alegeri prezidențiale în Rusia, 2012|alegerile prezidențiale din 2012]], Medvedev redevenind prim-ministru.

În 2014, după ce președintele [[Viktor Ianukovici|Viktor Ianukovîci]] al [[Ucraina|Ucrainei]] a fugit din țară în urma [[Revoluția ucraineană din 2014|demonstrațiilor de stradă]], Putin a cerut și a primit autorizare din partea legislativului rus să [[Intervenția armată rusă în Ucraina|desfășoare trupe rusești în Ucraina]].<ref>{{Citat știre|title=Ousted Ukrainian President Asked For Russian Troops, Envoy Says|url=http://www.nbcnews.com/storyline/ukraine-crisis/ousted-ukrainian-president-asked-russian-troops-envoy-says-n43506|nume=Reuters|data=3 martie 2014|accessdate=21 martie 2014|publisher=NBC News}}</ref><ref name="BBCPutinDeploys">{{Citat web|url=https://www.bbc.com/news/world-europe-26400597|accessdate=1 martie 2014|publisher=BBC News|date=1 martie 2014|titlu=Putin to deploy Russian troops in Ukraine}}</ref><ref name="Radyuhin">{{Citat știre|title=Russian Parliament approves use of army in Ukraine|url=http://www.thehindu.com/news/international/world/russian-parliament-approves-use-of-force-in-crimea/article5739708.ece|prenume=Vladimir|nume=Radyuhin|data=1 martie 2014|journal=The Hindu|place=Chennai, India}}</ref><ref name="walker-the-guardian-2014-descend">{{Citat știre|title=Russian takeover of Crimea will not descend into war, says Vladimir Putin|url=https://www.theguardian.com/world/2014/mar/04/ukraine-crisis-russian-troops-crimea-john-kerry-kiev|prenume=Shaun|nume=Walker|newspaper=[[The Guardian]]|data=4 martie 2014|accessdate=4 martie 2014}}</ref><ref name="bloomberg-news-2014-request">{{Citat știre|title=Russia Stays in Ukraine as Putin Channels Yanukovych Request|url=https://www.bloomberg.com/news/articles/2014-03-04/russia-calls-ukraine-intervention-legal-citing-yanukovych-letter|prenume=Sangwon|nume=Yoon|newspaper={{Ill-wd|Q14270642}}|data=4 martie 2014|accessdate=5 martie 2014|nume2=Krasnolutska|nume3=Choursina|prenume2=Daryna|prenume3=Kateryna}}</ref> După ocuparea Crimeei, Rusia [[Referendumul din Crimeea, 2014|a organizat acolo un referendum]] și a anunțat rezultate care favorizează separarea regiunii de Ucraina,<ref>{{Citat web|url=https://www.bbc.com/news/world-europe-26465962|accessdate=27 aprilie 2015|date=6 martie 2014|lucrare=BBC News|titlu=Ukraine crisis: Crimea parliament asks to join Russia}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.osce.org/cio/116313|accessdate=27 aprilie 2015|publisher=|titlu=OSCE}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.ohchr.org/Documents/Countries/UA/Ukraine_Report_15April2014.doc|publisher=[[Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului]]|date=15 aprilie 2014|titlu=Report on the human rights situation in Ukraine}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.businessinsider.co.id/un-hints-russia-may-have-rigged-crimea-vote-2014-4/#.U2CVCPl_v38|nume=Jacobs|date=11 aprilie 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140502032433/http://www.businessinsider.co.id/un-hints-russia-may-have-rigged-crimea-vote-2014-4/#.U2CVCPl_v38|first1=Harrison|lucrare=[[Business Insider]]|archivedate=2 mai 2014|titlu=The UN's Scathing Crimea Report Suggests Russia May Have Rigged Secession Vote}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.hungarianambiance.com/2014/03/jobbik-mep-bela-kovacs-crimean.html|accessdate=27 aprilie 2015|publisher=hungarianambiance.com|date=16 martie 2014|titlu=Jobbik MEP Béla Kovács: The Crimean referendum is perfectly legitimate}}</ref><ref>16 martie 2014, David Herszenhornmarch, ''The New York Times'', "Crimea Votes to Secede From Ukraine as Russian Troops Keep Watch."</ref> urmată de aderarea ei la Federația Rusă. La 27 martie, Adunarea Generală a ONU a condamnat într-o rezoluție [[Anexarea Crimeei de către Federația Rusă|anexarea Crimeei de către Rusia]] cu 100 de voturi pentru, 11 împotrivă și 58 de abțineri.<ref>
{{Citat web|url=https://www.un.org/News/dh/pdf/english/2014/27032014.pdf|accessdate=20 octombrie 2016|publisher=UN News Centre|date=27 martie 2014|lucrare=UN Daily News|quote=|author=<!--Staff writer(s); no by-line.-->|titlu=Backing Ukraine's territorial integrity, UN Assembly declares Crimea referendum invalid}}</ref>

În luna septembrie 2015, Rusia a declanșat o [[Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria|intervenție militară]] în Războiul Civil Sirian, constând în atacuri aeriene împotriva grupurilor care se opun regimului totalitar al lui Bashar al-Assad, indiferent dacă sunt militanți islamiști din [[Statul Islamic]], din [[Frontul al-Nusra|Frontul al-Nusra (al-Qaeda în Levant)]], grupări kurde sau grupuri de rebeli sirieni anti-Assad.

La 24 februarie 2022, [[Invazia Rusiei în Ucraina (2022)|Rusia invadeaza Ucraina]].

Pe 30 septembrie 2022, președintele rus [[Vladimir Putin]] a lansat procesul de anexare a regiunilor pe care le controlează din Ucraina, spunând că va semna legi pentru a le absorbi în ciuda condamnării internaționale și va proteja regiunile nou încorporate folosind „toate mijloacele disponibile”.<ref>{{Citation |publisher=Washington Post |language=en |title=The Washington Post - Breaking news and latest headlines, U.S. news, world news, and video |url=https://www.washingtonpost.com/world/ukrainian-official-russian-strike-kills-23-wounds-28/2022/09/30/c8bb567a-408a-11ed-8c6e-9386bd7cd826_story.html}}</ref>

== Politică ==

=== Guvernare ===
Potrivit [[Constituția Federației Ruse|Constituției Rusiei]], țara este o federație și o republică [[Republică semiprezidențială|semi-prezidențială]] în care președintele este [[Șef de stat|șeful de stat]],<ref>{{Citat web|url=http://www.constitution.ru/en/10003000-05.htm|accessdate=27 decembrie 2007|lucrare=(Article 80, §1)|titlu=The Constitution of the Russian Federation}}</ref> [[Prim-ministru al Rusiei|prim-ministrul]] este [[Șef de guvern|șeful guvernului]]. Structural, Federația Rusă este organizată ca un [[Democrație reprezentativă|regim reprezentativ]] [[Pluripartidism|pluripartid]], cu guvernul federal compus din trei ramuri:

* Legislativ [[Bicameralism|bicameral]]: [[Adunarea Federală a Rusiei]], formată din 450 de deputați ai [[Duma de Stat|Dumei de Stat]] și 170 de membri ai [[Consiliul Federației Ruse|Consiliului Federației]], adoptă {{Ill-wd|Q1006612|3=legi federale}}, [[Declarație de război|declară război]], ratifică tratatele, {{Ill-wd|Q7236582|3=aprobă bugete}} și poate {{Ill-wd|Q480498|3=pune sub acuzare}} președintele.
* Executivul: [[Președinte al Rusiei|Președintele]] este {{Ill-wd|Q4109060|3=comandantul suprem}} al [[Forțele armate ale Federației Ruse|Forțelor Armate]], are drept de veto asupra [[Proiect de lege|proiectelor de acte legislative]] înainte ca acestea să devină lege, și numește {{Ill-wd|Q1140115|3=Guvernul Rusiei}} (Cabinetul) și alți ofițeri, care administrează și aplică legile și politicile federale.
* {{Ill-wd|Q4445376|3=Puterea judecătorească}}: {{Ill-WD|Curtea Constituțională|Q584759|Curtea Constituțională (Federația Rusă)}}, {{Ill-wd|Q2622450|3=Curtea Supremă}} și instanțele federale inferioare, ai căror judecători sunt numiți de către Consiliul Federației, la recomandarea Președintelui, interpretează legea și pot anula legile pe care le consideră {{Ill-wd|Q2515622|3=neconstituționale}}.

Președintele este ales prin vot popular pentru un mandat de șase ani (eligibil pentru oricâte mandate, dar dintre care nu pot fi mai mult de două consecutive).<ref>{{Citat web|url=http://www.constitution.ru/en/10003000-05.htm|accessdate=27 decembrie 2007|lucrare=(Article 81, §3)|titlu=The Constitution of the Russian Federation}}</ref> Cabinetul este alcătuit din prim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alte câteva persoane; toți membrii sunt numiți de președinte la recomandarea prim-ministrului (a cărui numire trebuie aprobată de Duma de Stat). Deși teoretic este un sistem pluripartid, viața politică a Rusiei este dominată de partidul [[Rusia Unită]] și sateliții săi, mișcările de opoziție mai serioase fiind reprimate de autorități.{{Refn|Vezi, de exemplu, condamnările grupului Pussy Riot<ref name="The Guardian_2018-09-25">{{Citation | url=https://www.theguardian.com/music/2012/aug/17/pussy-riot-sentenced-prison-putin| title=Pussy Riot sentenced to two years in prison colony over anti-Putin protest| newspaper=The Guardian| date=2012-08-17 | author=Miriam Elder| accessdate=25 septembrie 2018}}</ref> și arestările repetate ale opozantului Alexei Navalnîi.<ref name="Nytimes.com_2018-09-25">{{Citation | url=https://www.nytimes.com/2018/09/24/world/europe/russia-navalny.html| title=Seconds After Release From Jail, Russia Arrests Aleksei Navalny Again| newspaper=The [[New York Times]]| date=2018-09-24 | author=Andrew E. Kramer| accessdate=25 septembrie 2018}}</ref>}} Alte partide astfel tolerate sunt [[Partidul Comunist al Federației Ruse|Partidul Comunist]], gruparea ultranaționalistă {{Ill-wd|Q212115|3=Partidul Liberal Democrat}}, și partidul socialist [[Rusia Justă - Pentru Adevăr|O Rusie Dreaptă]]. În 2013, Rusia a fost clasată pe locul 122 din 167 de țări după [[Indicele democrației|Indicele Democrației]], compilat de [[The Economist]] Intelligence Unit,<ref name="wjp">{{Citat web|url=http://pages.eiu.com/rs/eiu2/images/Democracy-Index-2012.pdf|accessdate=9 august 2014|publisher={{Ill-wd|Q8035892}}|date=2013|pagină=7|format=PDF|titlu=Democracy at a standstill}}</ref> în timp ce {{Ill-wd|Q8035892}}, plasa Rusia pe locul 80 of 99 countries surveyed in terms of rule of law.<ref>{{Citat web|url=http://data.worldjusticeproject.org/#/index/RUS|titlu=World Justice Project Rule of Law Index 2014|accessdate=2018-11-16|archive-date=2015-04-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20150429071718/http://data.worldjusticeproject.org/#/index/RUS|dead-url=yes}}</ref>

=== Relații externe ===
[[Fișier:Continental_Orgs_Map.png|miniatura|Ca {{Ill-wd|Q1323642|3=țară transcontinentală}}, Rusia este membră atât a [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]] (COE) cât și a {{Ill-wd|Q776874|3=Dialogului pentru Cooperare Asiatică}}.]]
[[Fișier:Council_of_Europe_(blue).svg|miniatura|Federația Rusă a devenit al 39-lea stat membru al [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]] pe data de 28 februarie 1996]]
Federația rusă este recunoscută în dreptul internațional ca [[stat succesor]] al fostei [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniuni Sovietice]].<ref name="uk"/> Rusia continuă să pună în aplicare angajamentele internaționale ale URSS, și a asumat locul permanent al URSS în [[Consiliul de Securitate al ONU]], apartenența la alte organizații internaționale, drepturile și obligațiile prevăzute de tratatele internaționale, precum și activele și datoriile. Rusia are o politică externă cu mai multe fațete. În 2009, ea menținea relații diplomatice cu 191 de țări și avea {{Ill-wd|Q2997523|3=144 de ambasade}}. Politica externă este stabilită de către președinte și pusă în aplicare de către [[Ministerul Afacerilor Externe (Rusia)|Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei]].<ref>{{Citat web|url=http://eng.globalaffairs.ru/number/n_3372|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Russia in Global Affairs|author=Kosachev. K|titlu=Russian Foreign Policy Vertical|archive-date=2020-02-17|archive-url=https://web.archive.org/web/20200217133702/https://eng.globalaffairs.ru/number/n_3372|dead-url=yes}}</ref>

Ca successor al unei foste superputeri, statutul geopolitic al Rusiei a fost adesea discutat, în special în legătură cu viziunile [[Multipolaritate|unipolare și multipolare]] asupra sistemului politic global. Deși în general se acceptă că Rusia este o [[mare putere]], în anii recenți mai mulți lideri mondiali,<ref>[http://articles.latimes.com/2009/sep/11/world/fg-russia-chavez11 Venezuela's President Hugo Chávez recognizes independence of breakaway Georgia republics] by Megan K. Stack. 9 septembrie 2009</ref><ref>[https://web.archive.org/web/20110430182020/http://freevideo.rt.com/video/1759 Netanyahu declares Russia as superpower] Russia Today News 15 februarie 2010</ref> specialiști,<ref>[http://georgiandaily.com/index.php?option=com_content&task=view&id=6527 Superpower Reborn] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110427085654/https://georgiandaily.com/index.php?option=com_content&task=view&id=6527|date=27 aprilie 2011}} by {{Ill-wd|Q7365299}}. New York Times, 24 august 2008</ref> comentatori și politicieni<ref>{{Citat web|url=http://video.google.com/videoplay?docid=-9079543725663390621|date=30 august 2008|titlu=Russia is a Superpower CNN, US Senators telling the truth}}</ref> o văd ca pe o [[Superputeri emergente|potențială superputere]].<ref>{{Citat carte|nume=Rosefielde|prenume=Steven|dată=2005|titlu=Russia in the 21st Century The Prodigal Superpower|url=https://books.google.com/books?id=eC6HdSYZhRgC|pagină=|editură=Cambridge University Press|isbn=978-0-521-83678-4}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://atlanticreview.org/archives/1160-Is-Russia-a-Superpower-Cold-War-II.html|nume=Atwell|accessdate=20 octombrie 2016|publisher=Atlantic Review|date=25 august 2008|first1=Kyle|titlu=Is Russia a Superpower? Cold War&nbsp;II?|archive-date=2017-07-30|archive-url=https://web.archive.org/web/20170730094430/http://atlanticreview.org/archives/1160-Is-Russia-a-Superpower-Cold-War-II.html|dead-url=yes}}</ref><ref>{{Citat știre|title=What's Looming in Ukraine Is more Threatening than Georgia|url=http://www.spiegel.de/international/world/russia-s-strategy-what-s-looming-in-ukraine-is-more-threatening-than-georgia-a-584631.html|nume=<!--Staff writer(s); no by-line.-->|data=16 octombrie 2008|accessdate=20 octombrie 2016|publisher=[[Der Spiegel]]|quote=Nikonov: Russia is not a superpower and won't be one for the foreseeable future. But Russia is a great power. It was one, it is one and it will continue to be one.}}</ref>

Rusia este unul din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Țara participă la {{Ill-wd|Q922129|3=Cvartetul Orientului Mijlociu}} și la {{Ill-wd|Q495543|3=discuțiile hexapartite}} cu Coreea de Nord. Rusia este membră a [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]], a [[Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa|OSCE]], și a [[Cooperarea Economică Asia-Pacific|APEC]]. Rusia își asumă de regulă rol de conducere în cadrul organizațiilor regionale ca [[Comunitatea Statelor Independente|CSI]], {{Ill-wd|Q473996|3=EurAsEC}}, [[Organizația Tratatului de Securitate Colectivă|CSTO]], și [[Organizația pentru Cooperare de la Shanghai|SCO]].<ref>[http://www.globalsecurity.org/military/world/int/sco.htm The Shanghai Cooperation Organisation] at Globalsecurity.org 27 aprilie 2005</ref> Rusia a devenit al 39-lea stat membru al Consiliului Europei în 1996.<ref>{{Citat web|url=http://www.coe.int/en/web/portal/russian-federation;jsessionid=72C03060D9E7D3EB3C05D542C3E3E1E8|accessdate=28 aprilie 2015|publisher=Council of Europe|titlu=Russian Federation – Member state}}</ref> În 1998, Rusia a ratificat [[Convenția Europeană a Drepturilor Omului|Convenția Europeană pentru Drepturile Omului]]. Bazele legale pentru relațiile UE cu Rusia le constituie Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Rusia, intrat în vigoare în 1997, înnoit în mai 2003.<ref>{{Citat web|url=http://eeas.europa.eu/delegations/russia/eu_russia/political_relations/legal_framework/index_en.htm|accessdate=27 aprilie 2015|publisher=Delegation of the European Union to Russia|date=13 februarie 2009|titlu=Legal framework – The Partnership and Cooperation Agreement}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://eeas.europa.eu/delegations/russia/eu_russia/political_relations/political_framework/index_en.htm|accessdate=27 aprilie 2015|publisher=Delegation of the European Union to Russia|date=13 februarie 2009|titlu=Political framework – Europe and Russia: Building a Strategic Partnership}}</ref> După dizolvarea Uniunii Sovietice, la început, Rusia a dezvoltat o relație mai amicală cu {{Ill-wd|Q2631417|3=Statele Unite}} și cu {{Ill-wd|Q1959840|3=NATO}}, dar ulterior, relația cu lumea euro-atlantică s-a deteriorat semnificativ din cauza mai multor conflicte.<ref>{{Citat știre|title=The Ukraine crisis and NATO-Russia relations|url=https://www.nato.int/docu/review/2014/russia-ukraine-nato-crisis/Ukraine-crisis-NATO-Russia-relations/EN/index.htm}}</ref><ref>{{Citat știre|title=current U.S.-Russia relations worse than cold war era|url=https://www.thedailybeast.com/trump-russiaus-relations-at-worst-level-in-history}}</ref> {{Ill-wd|Q1959840|3=Consiliul de cooperare NATO-Rusia}} a fost înființat în 2002 pentru a permite Statelor Unite, Rusiei și celor 27 de aliați din NATO să colaboreze pentru exploatarea oportunităților de acțiune comună.<ref>{{Citat web|url=http://www.nato.int/issues/nato-russia/topic.html|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=NATO|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070411124719/http://www.nato.int/issues/nato-russia/topic.html|archivedate=11 aprilie 2007|titlu=NATO-Russia relations}}</ref>
[[Fișier:BRICS_leaders_meet_on_the_sidelines_of_2016_G20_Summit_in_China.jpg|stanga|miniatura|Liderii țărilor [[BRICS]] în 2016: [[Michel Temer]] din Brazilia, [[Narendra Modi]] din India, [[Xi Jinping]] din China, [[Vladimir Putin]] din Rusia și [[Jacob Zuma]] din Africa de Sud]]
Rusia întreține relații pozitive cu alte țări membre ale [[Organizația pentru Cooperare de la Shanghai|SCO]] și [[BRICS]].<ref>{{Citat știre|title=SCO countries come to Qingdao consolidated and strong|url=https://news.cgtn.com/news/3d3d674e784d544f77457a6333566d54/share.html}}</ref> Mai recent, țara a întărit semnificativ legăturile bilaterale cu [[Republica Populară Chineză]] semnând {{Ill-wd|Q2152104|3=Tratatul de Prietenie}} și construind {{Ill-wd|Q1193010|3=conducta petrolieră transsiberiană}} și [[Puterea Siberiei|gazoductul Siberia-China]], formând astfel o {{Ill-wd|Q130570|3=relație specială cu China}}.<ref>{{Citat știre|title=Russian Oil Route Will Open to China|url=https://www.wsj.com/articles/SB10001424052748704082104575515543164948682|prenume=Jeremy|nume=Page|newspaper=[[The Wall Street Journal]]|data=26 septembrie 2010|accessdate=28 septembrie 2010}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Russia in milestone oil pipeline supply to China|url=https://www.reuters.com/article/2011/01/01/russia-china-oil-idUSLDE6BU0CK20110101?rpc=401&|data=1 ianuarie 2011|accessdate=21 martie 2011|agency=Reuters}}</ref> [[India]] este cel mai mare client al Rusiei pe piața de echipamente militare și cele două țări au {{Ill-wd|Q3622116|3=relații strategice și de apărare extinse}}.<ref>{{Citat știre|title=Indian navy gets Russian carrier as it seeks to bolster military|url=http://uk.reuters.com/article/2013/11/16/uk-russia-india-aircraftcarrier-idUKBRE9AF03820131116|prenume=Anurag|nume=Kotoky|newspaper=Ruetes|data=16 noiembrie 2013|access-date=2017-02-26|archive-date=2014-03-07|archive-url=https://web.archive.org/web/20140307111939/http://uk.reuters.com/article/2013/11/16/uk-russia-india-aircraftcarrier-idUKBRE9AF03820131116|dead-url=yes}}</ref>

Un important aspect al relațiilor Rusiei cu Occidentul îl constituie critica din partea guvernelor occidentale, mass-media mondiale și a principalelor organizații watchdog pentru democrație și drepturile omului, pe tema sistemului politic rusesc și a gestionării {{Ill-wd|Q953879|3=drepturilor omului în această țară}} (inclusiv {{Ill-wd|Q2300774|3=drepturile LGBT}}, {{Ill-wd|Q4411066|3=libertatea presei}}, și rapoartele despre {{Ill-wd|Q2026985|3=ziariștii uciși}}). În particular, organizații ca [[Amnesty International]] și [[Human Rights Watch]] consideră că Rusia nu are suficiente atribute democratice și permite cetățenilor ei exercitarea unor foarte limitate drepturi politice și cetățenești.<ref>{{Citat web|url=https://www.amnesty.org/en/region/russia/report-2009|accessdate=11 iulie 2010|publisher=Amnesty International|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100713010532/http://www.amnesty.org/en/region/russia/report-2009|archivedate=13 iulie 2010|titlu=Amnesty International report on Russia}}</ref><ref>Human Rights Watch on Russia and Chechnya [https://www.hrw.org/en/video/2008/04/06/russia-trial HTW.org]</ref> [[Freedom House]] clasează Rusia ca țară „neliberă”, acuzând „alegerile regizate cu grijă” și absența dezbaterilor.<ref>{{Citat web|url=https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2009/russia?page=22&year=2009&country=7689#.VT7KCuH9ycw|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=Freedom House|date=10 mai 2004|titlu=Annual report Russia|archive-date=2013-12-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20131213022340/http://www.freedomhouse.org/report/freedom-world/2009/russia?page=22&year=2009&country=7689#.VT7KCuH9ycw|dead-url=yes}}</ref> Ministerul Rus de Externe spunea despre raportul ''{{Ill-wd|Q1417780}}'' din 2006 că ar fi „prefabricat”, acuzând că drepturile omului au devenit o armă politică a Statelor Unite și că organizațiile extrapolează „fapte izolate care se pot întâmpla în orice țară” în „tendințe dominante”.<ref>{{Citat web|url=http://www.newsru.com/russia/21jun2006/fh.html|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=Newsru.com|title=МИД России назвал доклад Freedom House "дубиной" в руках Вашингтона|language=ru}}</ref>

=== Armata ===
[[Fișier:Army-2015_2.png|miniatura|{{Ill-wd|Q20117095|3=Parcul de recreere militar-patriotic al Forțelor Armate ale Federației Ruse}}]]
[[Fișier:Шествие_региональной_патриотической_общественной_организации_«Бессмертный_полк»_-_1.jpg|miniatura|{{Ill-wd|Q18890075|3=Parada din 2015 de la Moscova de Ziua Victoriei}}: Rușii din „{{Ill-wd|Q19850419|3=Regimentul Nemuritor}}”, purtând portrete ale strămoșilor lor care au luptat în [[al Doilea Război Mondial]].]]
Armata Rusă este împărțită în {{Ill-wd|Q1031386|3=Forțele Terestre}}, [[Marina Militară Rusă|Marină]] și [[Forțele Aeriene Ruse|Forțele Aeriene]]. Există și trei ramuri independente: [[Forțele de Rachete Strategice Ruse|Forțele de Rachete Strategice]], {{Ill-wd|Q2894518|3=Forțele de Apărare Aerospațială}}, și {{Ill-wd|Q977436|3=Trupele Aeropurtate}}. Pe la 2017, armata era alcătuită din 1 milion de militari activi, fiind [[Listă de țări cu nivelul dotării cu echipament militar|a cincea]] din lume.<ref name="Global">{{Citat web|url=http://www.globalsecurity.org/military/world/russia/personnel.htm|accessdate=1 May 2017|first1=Global|last1=Security|titlu=Russian Military Personnel}}</ref> Mai sunt și încă 2,5 milioane de rezerviști, numărul total de trupe în rezervă fiind probabil de circa 20 de milioane.<ref>{{Citat web|url=https://wikileaks.org/gifiles/docs/27/2704254_re-russian-reserve-forces-.html|accessdate=1 April 2015|lucrare=wikileaks.org|titlu=The Global Intelligence Files}} IISS listed total reserves as 20,000,000 for many years, assuming a Soviet-style callup. The potential reserve personnel of Russia may be as high as 20 million, depending on how the figures are counted.</ref> Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații cu vârste între 18–27 și durează un an.<ref name="cia"/>

Rusia are [[Rusia și armele de distrugere în masă|cel mai mare stoc de arme nucleare]] din lume, a doua flotă de submarine cu rachete balistice, și singura forță de [[Bombardier strategic|bombardiere strategice]] activă în afara Statelor Unite.<ref name="fas"/><ref>[http://www.komonews.com/news/national/28390779.html Russia pilots proud of flights to foreign shores] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110501084738/http://www.komonews.com/news/national/28390779.html|date=1 mai 2011}} by David Nowak. The Associated Press, 15 septembrie 2008</ref> Forța de [[Tanc|tancuri]] este cea mai mare din lume, în timp ce marina de suprafață și forțele aeriene sunt printre cele mai mari.

Țara are o industrie de armament mare și complet autohtonă, care produce mare parte din echipamentul său militar propriu cu doar câteva tipuri de arme fiind importate. Este unul dintre principalii furnizori de armament pe plan mondial încă din 2001, reprezentând circa 30% din vânzările mondiale de arme<ref>{{Citat web|url=http://www.abc.net.au/news/newsitems/200606/s1661277.htm|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Australian Broadcasting Corporation|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060613172226/http://www.abc.net.au/news/newsitems/200606/s1661277.htm|archivedate=13 iunie 2006|titlu=US drives world military spending to record high}}</ref> și exportând arme în circa 80 de țări.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/russia/20071224/93979601.html|accessdate=27 ianuarie 2008|publisher=RIA Novosti|titlu=Russia arms exports could exceed $7 bln in 2007&nbsp;– Ivanov}}</ref> [[Stockholm International Peace Research Institute]], SIPRI, a găsit că Rusia este al doilea cel mai mare exportator de arme din anii 2010–2014, crescându-și exporturile cu 37% față de perioada 2005–2009. În 2010–2014, Rusia a livrat armament în 56 de state, precum și forțelor rebele din Ucraina de est.<ref name="sipri1">{{Citat web|url=http://books.sipri.org/files/FS/SIPRIFS1503.pdf|accessdate=4 august 2016|publisher=Stockholm International Peace Research Institute|date=March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160705053333/http://books.sipri.org/files/FS/SIPRIFS1503.pdf|first1=Pieter D.|format=PDF|archivedate=5 iulie 2016|last1=Wezeman|titlu=Trends in International Arms Transfer, 2014}}</ref>

Bugetul militar oficial al Rusiei pe 2014 era de circa 2,49 bilioane de ruble (circa 69,3 miliarde de dolari), [[Lista țărilor după cheltuielile militare|al treilea ca mărime]] din lume după SUA și China. Acesta urma să crească la 3,03 bilioane de ruble (83,7 miliarde de dolari) în 2015, și 3,36 bilioane de ruble (93,9 miliarde de dolari) în 2016.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/military/20131008/184004336.html|nume=Kazak|accessdate=1 martie 2014|publisher=RIA Novosti|first1=Sergey|titlu=Russia to Up Nuclear Weapons Spending 50% by 2016}}</ref> Estimările neoficiale dau cifre mult mai mari însă, de exemplu [[Stockholm International Peace Research Institute]] (SIPRI) estima în baza sa de date a cheltuielilor militare pe 2013 că Rusia cheltuia cu armata în 2012 90,749 miliarde de dolari.<ref>{{Citat web|url=http://milexdata.sipri.org/files/?file=SIPRI+milex+data+1988-2012+v2.xlsx|accessdate=1 martie 2014|publisher=Stockholm International Peace Research Institute|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140208055140/https://milexdata.sipri.org/files/?file=SIPRI%2Bmilex%2Bdata%2B1988-2012%2Bv2.xlsx|archivedate=8 februarie 2014|titlu=SIPRI Military Expenditure Database}}</ref> Această estimare reprezenta o creștere de peste 18 miliarde de dolari față de estimarea aceleiași instituții pentru bugetul pe 2011, de 71,9 miliarde de dolari.<ref>{{Citat web|url=http://themoscownews.com/russia/20120417/189640006.html|nume=Toohey|accessdate=1 martie 2014|publisher=Moscow Times|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140305133919/http://themoscownews.com/russia/20120417/189640006.html|first1=Nathan|archivedate=5 martie 2014|titlu=Russia's defense spending grows to third largest in the world}}</ref> În 2014, bugetul militar al Rusiei este mai mare decât al oricărei alte țări [[Europa|europene]].

=== Împărțire politico-administrativă ===
[[Fișier:Map_of_federal_subjects_of_Russia_(2014).svg|centru|miniatura|Subiectele federale ale Rusiei]]
[[Fișier:Vladimir_Putin_8_November_2000-1.jpg|miniatura|Președintele rus [[Vladimir Putin]] și [[Ahmat Kadîrov]], fostul rebel și capul Republicii Cecene, 2000]]
[[Fișier:RIAN_archive_172139_Dmitry_Medvedev_visits_Kazan.jpg|miniatura|Președintele rus [[Dmitri Medvedev]] și președintele Tatarstanului [[Mintimer Şäymief|Mintimer Șaimiev]] la [[Kazan]], capitala [[Tatarstan|Tatarstanului]], 2011]]

; Subiectele federale

Conform [[Constituția Federației Ruse|Constituției]], țara este alcătuită din optzeci și cinci de [[Subiectele federale ale Rusiei|subiecte federale]],<ref>{{Citat web|url=http://pravo.gov.ru:8080/page.aspx?94685|date=11 aprilie 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140413142716/http://pravo.gov.ru:8080/page.aspx?94685|lucrare={{Ill-wd|Q4340315|3=pravo.gov.ru}}|pagini=19, 21|limbă=Russian|archivedate=13 aprilie 2014|titlu=The Constitution of the Russian Federation}}</ref> inclusiv [[Republica Crimeea]] și [[Orașe federale ale Rusiei|orașul federal]] [[Sevastopol]], a căror apartenență la Rusia nu este recunoscută.<ref>{{Citat web|url=http://kremlin.ru/events/president/news/20605|accessdate=10 aprilie 2014|publisher=Kremlin.ru|date=18 martie 2014|limbă=ru|titlu=Treaty Between the Russian Federation and the Republic of Crimea on Ascension to the Russian Federation of the Republic of Crimea and on Establishment of New Subjects Within the Russian Federation}}</ref> În 1993, la adoptarea Constituției, erau listate optzeci și nouă subiecte federale, dar ulterior câteva au fost comasate. Aceste subiecte au toate reprezentare egală—câte doi delegați—în [[Consiliul Federației Ruse|Consiliul Federației]].<ref>{{Citat web|url=http://www.constitution.ru/en/10003000-06.htm|accessdate=27 decembrie 2007|lucrare=(Article 95, §2)|titlu=The Constitution of the Russian Federation}}</ref> Ele au însă diferite grade de autonomie.

* 46 de [[Regiunile Rusiei|regiuni]] (oblasturi): cel mai numeros tip de subiect, cu guvernator și a legislativ ales local.<ref name="FZ_gub_elect" />
* 22 de [[Republicile Rusiei|republici]] nominal autonome; fiecare are propria constituție, un șef al republicii sau un post similar, ales direct,<ref name="FZ_gub_elect">Alegerile directe ale șefilor de republici (și alte entități federale) sunt mandatate prin Articolul 18 din [http://constitution.garant.ru/act/federative/12117177/chapter/3/#300 Legea Federală din 06.10.1999 Nr. 184-FZ] cum a fost modificat prin [http://base.garant.ru/70169404/#131 Legea Federală din 2.05.2012 Nr. 40-FZ]</ref><ref>Designation of republican heads as presidents is forbidden by [http://graph.document.kremlin.ru/page.aspx?1;1538006 Federal Law of 28.12.2010 No. 406-FZ] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130116214932/https://graph.document.kremlin.ru/page.aspx?1%3B1538006|date=16 ianuarie 2013}}, but transitional period lasts until 1 ianuarie 2015</ref> și un parlament. Republicile au dreptul să-și stabilească propria lor limbă oficială, alături de limba rusă, dar sunt reprezentate de către guvernul federal în afacerile internaționale. Republicile sunt menite să fie entități dedicate unor minorități etnice specifice.
* 9 [[Ținuturile Rusiei|kraiuri]] (teritorii): în esență, același lucru ca regiunile. Această denumire este una istorică, dată cândva regiunilor de frontieră și, mai târziu, și diviziunilor administrative care cuprindeau ocoluri autonome sau regiuni autonome.
* 4 [[Districte autonome ale Rusiei|districte autonome]] (okruguri autonome): la început entități autonome în cadrul regiunilor și kraiurilor, create pentru minoritățile etnice; ulterior, în 1990, statutul lor a fost ridicat la rang egal cu subiectele. Cu excepția [[Districtul autonom Ciukotka|districtului autonom Ciukotka]], toate districtele autonome sunt în subordinea administrativă a unui krai sau a unei regiuni din care fac parte.
* 1 [[Subiectele federale ale Rusiei|regiune autonomă]] ([[Regiunea Autonomă Evreiască]]): din punct de vedere istoric, regiunile autonome erau unități administrative subordonate kraiurilor. În 1990, toate acestea, cu excepția ROA Evreiești, au fost ridicate la statutul de republică.
* 3 {{Ill-wd|Q537250|3=orașe federale}} (Moscova, [[Sankt Petersburg]] și [[Sevastopol]]): marile orașe care funcționează ca regiuni separate.

; Districtele federale

Subiectele sunt grupate în opt [[Districtele federale ale Rusiei|districte federale]], fiecare administrat de către un reprezentant desemnat de președintele Rusiei.<ref>''Clasificare rus de Regiuni Economice'' (OK 024-95) de la 1 ianuarie, anul 1997, astfel cum a fost modificat prin Amendamentele #1/1998 prin #5/2001. (Secțiunea I. Districtele Federale)</ref> Spre deosebire de subiectele federale, districtele federale nu sunt unitate administrativă, ci un nivel de administrare a guvernului federal. Trimișii districtelor federale servesc drept agenți de legătură între subiectele federației și guvernul federal și sunt în primul rând responsabili cu supravegherea respectării de către subiecte a legilor federale.

== Geografie ==
{{Location map+ | Rusia
| width = 750
| caption = Harta Rusiei cu locațiile marilor orașe
| alt = Rusia se află în Eurasia
| relief = 1
| places =
  {{Location map~ | Rusia
    | label = '''[[Moscova]]'''
    | position =
    | background =
    | mark = Etoile-Rouge.svg
    | alt = Moscova
    | link = Moscova
    | lat_deg = 55 | lat_min = 45 | lat_dir = N
    | lon_deg = 37 | lon_min = 37 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Sankt Petersburg|St.&nbsp;Petersburg]]
    | position =
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Sankt Petersburg
    | link = Sankt Petersburg
    | lat_deg = 59  | lat_min = 57 | lat_dir = N
    | lon_deg = 30  | lon_min = 18 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Veliki Novgorod|Novgorod]]</small>
    | position = bottom
    | background =
    | mark =
    | alt = Veliki Novgorod
    | link = Veliki Novgorod
    | lat_deg = 58  | lat_min = 33 | lat_dir = N
    | lon_deg = 31  | lon_min = 16 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Novosibirsk]]
    | position =bottom
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Novosibirsk
    | link = Novosibirsk
    | lat_deg = 55  | lat_min = 03 | lat_dir = N
    | lon_deg = 82  | lon_min = 57 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Ekaterinburg]]
    | position =
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Ekaterinburg
    | link = Ekaterinburg
    | lat_deg = 56  | lat_min = 50 | lat_dir = N
    | lon_deg = 60  | lon_min = 35 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Nijni Novgorod|Nijni&nbsp;Novgorod]]
    | position =
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Nijni Novgorod
    | link = Nijni Novgorod
    | lat_deg = 56  | lat_min = 19 | lat_dir = N
    | lon_deg = 44  | lon_min = 00 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Kazan]]</small>
    | position =left
    | background =
    | mark =
    | alt = Kazan
    | link = Kazan
    | lat_deg = 55  | lat_min = 47 | lat_dir = N
    | lon_deg = 49  | lon_min = 07 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Celeabinsk]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = Celeabinsk
    | link = Celeabinsk
    | lat_deg = 55  | lat_min = 09 | lat_dir = N
    | lon_deg = 61  | lon_min = 22 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Omsk]]</small>
    | position =bottom
    | background =
    | mark =
    | alt = alt text for Omsk
    | link = Omsk
    | lat_deg = 54  | lat_min = 59 | lat_dir = N
    | lon_deg = 73  | lon_min = 22 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Samara, Rusia|Samara]]</small>
    | position =left
    | background =
    | mark =
    | alt = Samara
    | link = Samara, Rusia
    | lat_deg = 53  | lat_min = 12 | lat_dir = N
    | lon_deg = 50  | lon_min = 08 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Rostov-pe-Don|Rostov]]
    | position =top
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Rostov-pe-Don
    | link = Rostov-pe-Don
    | lat_deg = 47  | lat_min = 14 | lat_dir = N
    | lon_deg = 39  | lon_min = 42 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Ufa]]</small>
    | position =bottom
    | background =
    | mark =
    | alt = Ufa
    | link = Ufa
    | lat_deg = 54  | lat_min = 45 | lat_dir = N
    | lon_deg = 55  | lon_min = 58 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Krasnoiarsk]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = alt text for Krasnoiarsk
    | link = Krasnoiarsk
    | lat_deg = 56  | lat_min = 01 | lat_dir = N
    | lon_deg = 93  | lon_min = 04 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Perm]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = alt text for Perm
    | link = Perm
    | lat_deg = 58  | lat_min = 00 | lat_dir = N
    | lon_deg = 56  | lon_min = 19 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Voronej]]</small>
    | position =left
    | background =
    | mark =
    | alt = Voronej
    | link = Voronej
    | lat_deg = 51  | lat_min = 40 | lat_dir = N
    | lon_deg = 39  | lon_min = 12 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Volgograd]]</small>
    | position =bottom
    | background =
    | mark =
    | alt = Volgograd
    | link = Volgograd
    | lat_deg = 48  | lat_min = 42 | lat_dir = N
    | lon_deg = 44  | lon_min = 31 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Arhanghelsk]]</small>
    | position =bottom
    | background =
    | mark =
    | alt = Arhanghelsk
    | link = Arhanghelsk
    | lat_deg = 64  | lat_min = 32 | lat_dir = N
    | lon_deg = 40  | lon_min = 32 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Peatigorsk]]
    | position =bottom
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Peatigorsk
    | link = Peatigorsk
    | lat_deg = 44  | lat_min = 03 | lat_dir = N
    | lon_deg = 43  | lon_min = 03 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Soci]]</small>
    | position =top
    | background =
    | mark =
    | alt = Soci
    | link = Soci
    | lat_deg = 43  | lat_min = 35 | lat_dir = N
    | lon_deg = 39  | lon_min = 43 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Irkutsk]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = Irkutsk
    | link = Irkutsk
    | lat_deg = 52  | lat_min = 17 | lat_dir = N
    | lon_deg = 104  | lon_min = 17 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Iakutsk]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = Iakutsk
    | link = Iakutsk
    | lat_deg = 62  | lat_min = 02 | lat_dir = N
    | lon_deg = 129  | lon_min = 44 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = [[Habarovsk]]
    | position =bottom
    | background =
    | mark = City locator 26.svg
    | alt = Habarovsk
    | link = Habarovsk
    | lat_deg = 48  | lat_min = 29 | lat_dir = N
    | lon_deg = 135  | lon_min = 05 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Vladivostok]]</small>
    | position =right
    | background =
    | mark =
    | alt = Vladivostok
    | link = Vladivostok
    | lat_deg = 43  | lat_min = 08 | lat_dir = N
    | lon_deg = 131  | lon_min = 54 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Magadan]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = Magadan
    | link = Magadan
    | lat_deg = 59  | lat_min = 34 | lat_dir = N
    | lon_deg = 150  | lon_min = 48 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Iujno-Sahalinsk]]</small>
    | position =right
    | background =
    | mark =
    | alt = Iujno-Sahalinsk
    | link = Iujno-Sahalinsk
    | lat_deg = 46  | lat_min = 58 | lat_dir = N
    | lon_deg = 142  | lon_min = 44 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Petropavlovsk-Kamceatski]]</small>
    | position =bottom
    | background =
    | mark =
    | alt = Petropavlovsk-Kamceatski
    | link = Petropavlovsk-Kamceatski
    | lat_deg = 53  | lat_min = 01 | lat_dir = N
    | lon_deg = 158  | lon_min = 39 | lon_dir = E
  }}
  {{Location map~| Rusia
    | label = <small>[[Kaliningrad]]</small>
    | position =
    | background =
    | mark =
    | alt = Kaliningrad
    | link = Kaliningrad
    | lat_deg = 54  | lat_min = 42 | lat_dir = N
    | lon_deg = 20  | lon_min = 27 | lon_dir = E
  }}
}}
[[Fișier:Russia_Köppen.svg|miniatura|Tipurile de climă din Rusia în [[Clasificarea climatică Köppen|clasificarea Köppen]]]]
Rusia este cea [[Lista țărilor după suprafață|mai întinsă țară din lume]]; suprafața sa totală este de {{Dim|17075200|km<sup>2</sup>}}.<ref name="General Information">{{Citat web|url=http://www.russianembassy.org/page/general-information|accessdate=14 februarie 2016|publisher=Russian 6Embassy|titlu=General Information}}</ref><ref name="area">[http://www.gks.ru/free_doc/doc_2015/region/reg-pok15.pdf Regiunile din Rusia. Indicatori economici și sociali 2015] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160409175249/http://www.gks.ru/free_doc/doc_2015/region/reg-pok15.pdf |date=2016-04-09 }} Serviciul Federal de Stat pentru Statistică al Rusiei</ref> Ea se află între latitudinile de {{Ill-wd|Q1316072|3=41°}} și {{Ill-wd|Q1255500|3=82° N}} și între longitudinile de {{Ill-wd|Q2705853|3=19° E}} și {{Ill-wd|Q2628917|3=169°}}.

Expansiunea teritorială a Rusiei s-a realizat în mare parte în secolul al XVI-lea sub cazacul [[Ermak Timofeevici|Iermak Timofeievici]] în timpul domniei lui [[Ivan al IV-lea al Rusiei|Ivan cel Groaznic]], într-o vreme când orașele-stat concurente din regiunile de vest ale Rusiei s-au unit pentru a forma o singură țară. Iermak a adunat o armată și a mers spre est, unde a cucerit aproape toate teritoriile care odinioară aparținuseră [[Imperiul Mongol|mongolilor]], învingându-l pe conducătorul lor, {{Ill-wd|Q138237|3=hanul Kucium}}.<ref>Alton S Donnelly, ''The Russian Conquest of Bashkiria'', 1968, pages 23 and 127; Lincoln, W. Bruce. ''The Conquest of a Continent: Siberia and the Russians''. New York: Random House, 1994, p. 30</ref>

Rusia are o bază largă de resurse naturale, inclusiv mari depozite de cherestea, petrol, gaze naturale, cărbune, minereuri și alte resurse minerale.

Cele mai îndepărtate două puncte ale Rusiei sunt la aproximativ {{Dim|8000|km|}} distanță de-a lungul unei [[Geodezică|geodezice]]. Aceste puncte sunt: un {{Ill-wd|Q5601|3=cordon litoral al Vistulei}} de {{Dim|60|km|}} la granița cu Polonia ce desparte {{Ill-wd|Q213367|3=Golful Gdańsk}} de {{Ill-wd|Q5605|3=Limanul Vistulei}} și cel mai sud-estic punct al [[Insulele Kurile|Insulelor Kurile]]. Punctele aflate la cea mai mare distanță pe [[longitudine]] sunt la {{Dim|6600|km|}} distanță pe o linie geodezică. Aceste puncte sunt: în partea de vest, același cordon litoral de pe granița cu Polonia, și în est, [[Insula Marele Diomede]]. Federația Rusă se întinde pe 11 [[Fus orar|fuse orare]].
[[Fișier:Эльбрус_с_перевала_Гумбаши.JPG|dreapta|miniatura|[[Elbrus|Muntele Elbrus]], cel mai înalt punct din [[Caucaz]], din Rusia și din Europa]]
Mare parte din suprafața Rusiei constă din vaste întinderi de câmpii care sunt predominant [[Stepă|stepe]] înspre sud și puternic împădurite spre nord, cu [[tundră]] de-a lungul coastei de nord. Rusia deține 10% din [[Teren arabil|terenul arabil]] din lume.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/analysis/20080222/99853566.html|accessdate=22 februarie 2008|publisher=RIA Novosti|titlu=Oil prices drive the cost of food}}</ref> Se întâlnesc lanțuri muntoase de-a lungul frontierelor sudice, cum ar fi [[Munții Caucaz|Caucazul]] (cu [[Elbrus|Muntele Elbrus]] care, la {{Dim|5462|m}}, este cel mai înalt punct din Rusia și din Europa) și [[Munții Altai|Altai]] (cu {{Ill-wd|Q724367|3=Muntele Beluha}}, care, la {{Dim|4506|m|}} este cel mai înalt punct din Siberia din afara [[Orientul Îndepărtat Rus|Orientului Îndepărtat Rus]]); și în est, cum ar fi {{Ill-wd|Q215917|3=Lanțul Verhoiansk}} sau vulcanii din [[Kamceatka|Peninsula Kamceatka]] (cu [[Kliucevskaia Sopka|Kliuchevskaia Sopka]], care, la {{Dim|4750|m|}}, este cel mai înalt [[Vulcan|vulcan activ]] din Eurasia, precum și cel mai înalt punct al [[Asia de Nord|Rusiei Asiatice]]). [[Munții Ural]], bogați în resurse minerale, formează un lanț pe direcția nord-sud care desparte Europa de Asia.

Rusia are o coastă lungă de peste {{Dim|37000|km|}} de-a lungul Oceanelor Arctic și Pacific, precum și de-a lungul [[Marea Baltică|Mării Baltice]], [[Marea Azov|Mării Azov]], [[Marea Neagră|Mării Negre]] și [[Marea Caspică|Mării Caspice]].<ref name="cia"/> [[Marea Barents]], [[Marea Albă]], [[Marea Kara]], [[Marea Laptev]], [[Marea Siberiană Orientală|Marea Siberiei de Est]], [[Marea Ciukotsk]], [[Marea Bering]], [[Marea Ohotsk]] și [[Marea Japoniei]] sunt legate de Rusia prin intermediul Oceanelor Arctic și Pacific. Cele mai mari insule și arhipelaguri rusești sunt [[Novaia Zemlea|arhipelagul Novaia Zemlea]], [[Arhipelagul Franz Josef|Franz Josef]], [[Severnaia Zemlea]], [[Insulele Noua Siberie]], [[Insula Vranghel]], [[Insulele Kurile]] și [[Insula Sahalin|Sahalin]]. [[Insulele Diomede]] (una controlată de Rusia, cealaltă de Statele Unite) sunt la doar {{Dim|3|km|}} distanță, iar {{Ill-wd|Q847285|3=Insula Kunașir}} este la aproximativ {{Dim|20|km|}} de [[Insula Hokkaidō|Hokkaido]], Japonia.

[[Fișier:Новодевичье_20050020.jpg|dreapta|miniatura|[[Volga|Râul Volga]] în [[regiunea Samara]]]]
Rusia are mii de [[Listă de râuri din Rusia|râuri]] și întinderi de apă interioare, având una dintre cele mai ample resurse de ape de suprafață. Lacurile ei conțin aproximativ un sfert din [[Apă dulce|apa dulce]] în stare lichidă din lume.<ref name="loc">{{Citat web|url=http://countrystudies.us/russia/23.htm|nume=Library of Congress|accessdate=26 decembrie 2007|titlu=Topography and drainage}}</ref> Cea mai mare și mai cunoscută întindere de apă dulce din Rusia este [[Lacul Baikal]], cel mai adânc, mai curat, mai vechi și mai voluminos lac de apă dulce din lume.<ref name="baikal">{{Citat web|url=http://pubs.usgs.gov/fs/baikal/|accessdate=26 decembrie 2007|publisher=United States Geological Survey|titlu=Lake Baikal—A Touchstone for Global Change and Rift Studies}}</ref> Baikal conține el singur o cincime din apa dulce de suprafață din lume.<ref name="loc" /> Alte mari lacuri sunt [[Lacul Ladoga|Ladoga]] și [[Lacul Onega|Onega]], două din [[Lista celor mai mari lacuri din Europa|cele mai mari lacuri din Europa]]. Rusia este a doua țară din lume după Brazilia ca volum de [[Lista țărilor în funcție de resursele regenerabile de apă|resurse acvatice regenerabile totale]]. Din cele 100.000 de râuri din țară,<ref>{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/24432/Angara-River|accessdate=26 decembrie 2007|publisher=Encyclopædia Britannica|year=2007|titlu=Angara River}}</ref> cel mai cunoscut este [[Volga]], nu doar deoarece este [[Listă de râuri din Europa|cel mai lung râu din Europa]], dar și din cauza rolului său important în istoria Rusiei.<ref name="cia"/> Râurile siberiene [[Obi]], [[Enisei|Ienisei]], [[Lena]] și [[Amur (fluviu)|Amur]] sunt printre [[Listă de fluvii după lungime|cele mai lungi râuri din lume]].

=== Clima ===
[[Fișier:Саблинский_хребет.jpg|stanga|miniatura|[[Taiga]] în {{Ill-wd|Q142874|3=Parcul Național Iughid Va}} din [[Republica Komi]]]]
[[Fișier:Пробка_на_улице_Ленина_(Сочи).jpg|dreapta|miniatura|[[Soci]], pe malul [[Marea Neagră|Mării Negre]]]]
Dimensiunile enorme ale Rusiei și depărtarea multor zone față de mare duce la dominația {{Ill-wd|Q589326|3=climatului continental umed}}, care este răspândit în toate regiunile țării, cu excepția tundrei și sud-vestului extrem. Munții din sud blochează fluxul maselor de aer cald din Oceanul Indian, în timp ce câmpiile din vest și nord expune teritoriul la influențele arctice și atlantice.<ref name="congress">{{Citat web|url=http://countrystudies.us/russia/24.htm|accessdate=26 decembrie 2007|publisher=Library of Congress|titlu=Climate}}</ref>

Cea mai mare parte din Rusia europeană nordică și Siberia au un [[Climă subarctică|climat subarctic]], cu ierni extrem de severe în regiunile interioare din nord-estul Siberiei (cea mai mare parte a [[Iacutia|Republicii Saha]], unde se situează {{Ill-wd|Q1320111|3=Polul Nord al frigului}}, cu temperatura minimă absolută înregistrată pe Pământ, de -71,2{{Te}}, și cu ierni ceva mai moderate în alte regiuni. Atât fâșia de pământ de-a lungul țărmului Oceanului Arctic, cât și {{Ill-wd|Q2481950|3=Insulele Arctice rusești}} au un [[climat polar]].

Partea de coastă a [[Ținutul Krasnodar|kraiului Krasnodar]] de la Marea Neagră, în special la [[Soci]], are un [[Climă subtropicală umedă|climat subtropical umed,]] cu ierni blânde și umede. În multe regiuni din Siberia de Est și Orientul Îndepărtat, iarna este uscată, comparativ cu vara; în alte părți ale țării precipitațiile sunt mai omogen răspândite pe anotimpuri. Precipitațiile de iarnă din cele mai multe părți ale țării cad de obicei sub formă de ninsoare. Regiunea de-a lungul Volgăi Inferioare și coasta Mării Caspice, precum și unele zone din partea sudică a Siberiei, dispun de un [[climat semiarid]].

În mare parte din teritoriu, există doar două anotimpuri—iarna și vara—primăvara și toamna sunt de obicei perioade scurte de schimbare între temperaturi extrem de scăzute și temperaturi extrem de ridicate.<ref name="congress"/> Cea mai rece lună este ianuarie (februarie pe litoral); cea mai călduroasă este de obicei iulie. Sunt frecvente diferențele mari de temperatură. În timpul iernii, temperaturile se răcesc, atât de la sud la nord, cât și de la vest la est. Verile pot fi destul de călduroase, chiar și în Siberia.<ref>{{Citat revistă|nume=Drozdov|nume2=Glezer|nume3=Nefedova|nume4=Shabdurasulov|prenume=V. A.|prenume2=O. B.|prenume3=T. G.|prenume4=I. V.|an=1992|titlu=Ecological and Geographical Characteristics of the Coastal Zone of the Black Sea|journal=GeoJournal|volum=27|număr=2|pagină=169|doi=10.1007/BF00717701}}</ref> Zonele din interiorul continentului sunt cele mai uscate.

=== Biodiversitatea ===
[[Fișier:Medved_mzoo.jpg|thumb|left|upright|[[Urs brun|Ursul brun]] este un simbol popular al Rusiei, în special în Occident]]
De la nord la sud, [[Câmpia Europei de Est]], denumită și Câmpia Rusă, este acoperită cu [[Tundră|tundra]] arctică, apoi pădurile de conifere ([[taiga]]), {{Ill-wd|Q622896|3=pădurile de amestec și de foioase}}, pășune ([[stepă]]), și semideșert (malurile Mării Caspice), modificările de vegetație reflectând variațiile climatice. Siberia prezintă o secvență similară, dar acolo predomină taigaua. Rusia are cele mai mari [[Rezervație naturală|rezerve de pădure]],<ref name="fao.org">{{Citat web|url=http://www.fao.org/docrep/013/i1757e/i1757e.pdf|accessdate=4 mai 2013|date=|format=PDF|titlu=FAO. 2010. Global Forest Resources Assessment 2010. Main Report. FAO Forestry Working Paper 163, Rome, Italy}}</ref> cunoscute sub numele de „plămânii Europei”,<ref>{{Citat știre|title=It's Europe's lungs and home to many rare species. But to Russia it's £100bn of wood|url=https://www.theguardian.com/world/2003/sep/19/environment.russia|nume=Walsh, N. P.|data=19 septembrie 2003|accessdate=26 decembrie 2007|publisher=Guardian (UK)|place=London}}</ref> fiind depășită doar de [[Pădurea Amazoniană|pădurea amazoniană]] la cantitatea de [[dioxid de carbon]] absorbită.

În Rusia trăiesc 266 de specii de mamifere și 780 de specii de păsări. Un total de 415 specii de animale au fost incluse în {{Ill-wd|Q569223|3=Cartea Rosie a Federației Ruse}} din 1997, iar acum sunt protejate.<ref>{{Citat web|url=http://enrin.grida.no/biodiv/biodiv/national/russia/state/00440.htm|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=UNEP/GRID–Arendal|date=1 noiembrie 1997|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428185844/http://enrin.grida.no/biodiv/biodiv/national/russia/state/00440.htm|archivedate=28 aprilie 2016|author=I. A. Merzliakova|titlu=List of animals of the Red Data Book of Russian Federation}}</ref> Există 28 de {{Ill-wd|Q2331837|3=situri în Patrimoniul Mondial UNESCO în Rusia}},<ref>{{Citat web|url=http://whc.unesco.org/en/statesparties/ru|nume=The World Heritage List—UNESCO|accessdate=26 iulie 2017|titlu=Russian Federation}}</ref> 40 de {{Ill-wd|Q14018439|3=rezervații ale biosferei}},<ref>{{Citat web|url=http://www.unesco.org/new/en/natural-sciences/environment/ecological-sciences/|nume=The World Network of Biosphere Reserves—UNESCO|accessdate=26 decembrie 2007|titlu=Russian Federation}}</ref> 41 de {{Ill-wd|Q1969226|3=parcuri naționale}} și 101 {{Ill-wd|Q1484173|3=rezervații naturale}}.

== Economia ==
[[Fișier:Moscow-City_(36211143494).jpg|dreapta|miniatura|[[Moscow City|Moscow International Business Center]]]]
Rusia are o [[Economie mixtă|economie mixtă]] cu venituri medii spre ridicate<ref name="https://datahelpdesk.worldbank.org">[https://datahelpdesk.worldbank.org/knowledgebase/articles/906519-world-bank-country-and-lending-groups], ''[[Banca Mondială]]''</ref> cu resurse naturale enorme, îndeosebi {{Ill-wd|Q7222299|3=țiței}} și gaze naturale. Este [[Lista țărilor în funcție de PIB (nominal)|a 12-a economie a lumii]] după PIB nominal și [[Lista țărilor în funcție de PIB (PPC)|a șasea]] după [[paritatea puterii de cumpărare]] (PPC). De la începutul secolului al XXI-lea, consumul intern mai ridicat și stabilitatea politică au stimulat creșterea economică a Rusiei. Țara a încheiat anul 2008 cu al nouălea an consecutiv de creștere, dar aceasta a încetinit odată cu declinul prețului petrolului și gazelor. PIB real pe cap de locuitor, luâng în calcul PPP era de 19.840 în 2010.<ref name="wdi">{{Citat web|url=http://databank.worldbank.org/|accessdate=6 august 2011|publisher=World Bank|author=World Bank|titlu=World Development Indicators}}</ref> Creșterea a fost în principal alimentată de bunurile și serviciile netranzacționate pentru piața internă, și nu de petrol și exporturile de resurse minerale.<ref name="cia"/> Salariul mediu nominal în Rusia era de 967 de dolari pe lună la începutul lui 2013, o creștere de la valoarea de 80 de dolari din 2000.<ref>{{Citat web|url=http://www.nbcnews.com/id/24443419/|accessdate=9 mai 2008|publisher=MSNBC|titlu=Russians weigh an enigma with Putin's protégé}}</ref><ref>{{Citat știre|title=What is the Russian Middle Class? Probably Not What You Think|url=https://www.forbes.com/sites/markadomanis/2012/09/10/what-is-the-russian-middle-class-probably-not-what-you-think/|nume=Mark Adomanis|data=9 octombrie 2012|accessdate=27 aprilie 2015|journal=Forbes}}</ref> În mai 2016, salariul mediu nominal lunar scăzuse însă la 450 de dolari pe lună,<ref>{{Citat web|url=https://www.rbth.com/business/2016/05/20/the-average-salary-in-russia-is-now-lower-than-in-china-and-poland_594893|publisher=rbth|titlu=The average salary in Russia is now lower than in China and Poland}}</ref> și impozitarea veniturilor individuale se făcea la o cotă de 13% pentru majoritatea veniturilor.<ref>{{Citat web|url=http://www.voxeu.org/article/effects-russia-s-flat-tax|accessdate=4 mai 2013|publisher=Voxeu.org|date=|titlu=Lessons from the Russia's 2001 Flat Tax Reform}}</ref> Circa 19,2 milioane de ruși trăiau [[Lista țărilor în funcție de ponderea populației care trăiește sub pragul sărăciei|sub limita sărăciei]] în 2016,<ref>{{Citat știre|title=Number of Russians Living in Poverty Rises|url=https://www.wsj.com/articles/number-of-russians-living-in-poverty-rises-1458581478|data=21 martie 2016|journal=The Wall Street Journal}}</ref> o creștere semnificativă de la 16,1 milioane în 2015.<ref name="worldbank"/> Șomajul în Rusia era de 5,4% în 2014, o scădere de la circa 12,4% în 1999.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/russia/20080208/98724898.html|accessdate=9 mai 2008|publisher=RIA Novosti|titlu=Russia's unemployment rate down 10% in 2007&nbsp;– report}}</ref> Oficial, circa 20–25% din populația Rusiei este clasificată drept clasă de mijloc; unii economiști și sociologi consideră însă că această cifră este exagerată și că fracția reală este pe la 7%.<ref>{{Citat web|url=http://www.insor-russia.ru/ru/news/about_insor/377|accessdate=3 iunie 2017|publisher=insor-russia.ru|titlu=7 percent of the Russian population is categorized as middle class|archive-date=2017-09-16|archive-url=https://web.archive.org/web/20170916202200/http://www.insor-russia.ru/ru/news/about_insor/377|dead-url=yes}}</ref> După Statele Unite, Uniunea Europeană și alte țări au impus [[Sancțiuni internaționale împotriva Rusiei (2014)|sancțiuni economice]] după [[Anexarea Crimeei de către Federația Rusă|anexarea Crimeei]], fapt care, combinat cu scăderea prețului petrolului, a dus la scăderea drastică a clasei de mijloc rusești.<ref>{{Citat web|url=https://www.bloomberg.com/news/articles/2015-04-23/putin-s-miracle-dissolves-as-russian-middle-class-faces-crunch|publisher=|date=23 aprilie 2015|first1=Henry|last2=Anna|last3=rianova|first2=|first3=|last1=Meyer|titlu=Putin's Miracle Dissolves as Russian Middle Class Faces Crunch}}</ref><ref>{{Citat revistă|nume=Overland|nume2=Fjaertoft|prenume=Indra|prenume2=Daniel|dată=2015|titlu=Financial Sanctions Impact Russian Oil, Equipment Export Ban's Effects Limited|url=https://www.researchgate.net/publication/281776234|journal="Oil and Gas Journal"|volum=113|număr=8|pagini=66–72}}</ref>
[[Fișier:GDP_of_Russia_since_1989.svg|dreapta|miniatura|PIB-ul Rusiei ajustat după paritatea puterii de cumpărare (PPP) din 1989 (în {{Ill-wd|Q550207|3=dolari internaționali}} ajustați după puterea de cumpărare și inflație la prețurile din 2013).]]
Petrolul, gazele naturale, metalele și lemnul reprezintă peste 80% din exporturile Rusiei.<ref name="cia"/> Din 2003, exporturile de resurse naturale au început să-și piardă din importanța economică după ce piața internă s-a întărit considerabil. În 2012, sectorul petrol-gaze reprezenta 16% din [[Produs intern brut|PIB]], 52% din veniturile la bugetul federal și peste 80% din totalul exporturilor.<ref>{{Citat web|url=http://wdi.worldbank.org/table/3.15|accessdate=21 July 2014|publisher=[[Banca Mondială]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20141022042737/http://wdi.worldbank.org/table/3.15|archivedate=2014-10-22|titlu=World Development Indicators: Contribution of natural resources to gross domestic product}}</ref><ref name="EIA">{{Citat web|url=http://www.eia.gov/countries/cab.cfm?fips=RS|accessdate=21 July 2014|publisher={{Ill-wd|Q1133499|3=EIA}}|date=12 March 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140324135804/http://www.eia.gov/countries/cab.cfm?fips=rs|archivedate=2014-03-24|titlu=Russia – Analysis}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/business/20070921/80301609.html|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=RIA Novosti|titlu=Russia fixed asset investment to reach $370 bln by 2010–Kudrin}}</ref> Veniturile din exporturile de petrol au permis Rusiei să-și crească rezervele valutare de la 12&nbsp;miliarde de dolari în 1999 la 597,3&nbsp;miliarde de dolari la {{Dată|2008|8|1}}. În aprilie 2017, rezervele valutare ale Rusiei scăzuseră însă la 332 miliarde de dolari.<ref>{{Citat știre|title=International Reserves of the Russian Federation (End of period)|url=http://www.cbr.ru/eng/hd_base/default.aspx?Prtid=mrrf_m|accessdate=3 iunie 2017|publisher=cbr.ru}}</ref> Politica macroeconomică a ministrului de finanțe {{Ill-wd|Q351014}} a fost una prudentă și solidă, veniturile excedentare fiind stocate în {{Ill-wd|Q1462167|3=Fondul de Stabilizare al Rusiei}}.<ref name="euromoney">{{Citat știre|title=Kudrin and Fischer honoured by Euromoney and IMF/World Bank meetings in Washington|url=http://www.euromoney.com/Article/2683869/Kudrin-and-Fischer-honoured-by-Euromoney-at-IMFWorld.html|accessdate=4 martie 2011|publisher=Euromoney}}</ref> În 2006, Rusia își plătise o parte din uriașele ei datorii istorice,<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/russia/20061031/55272320.html|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=RIA Novosti|titlu=Russia's foreign debt down 31.3% in Q3—finance ministry}}</ref> rămânând cu [[Lista țărilor în funcție de datoria externă|una din cele mai mici datorii externe dintre marile economii]].<ref>[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2079rank.html Debt – external] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190317104350/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2079rank.html |date=2019-03-17 }}, [[CIA World Factbook]]. Retrieved 22 mai 2010.</ref> Fondul de Stabilizare a ajutat Rusia să iasă din [[Marea Recesiune|criza financiară globală]] într-o stare mult mai bună decât se așteptaseră mulți experți.<ref name="euromoney" />

Un cod fiscal mai simplificat, adoptat în 2001, a redus povara fiscală asupra oamenilor și a crescut dramatic veniturile statului.<ref>{{Citat știre|title=Russia Imposes Flat Tax on Income, and Its Coffers Swell|url=https://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E01E0DC163BF930A15750C0A9649C8B63|nume=Tavernise, S.|data=23 martie 2002|accessdate=27 decembrie 2007|journal=The New York Times}}</ref> Rusia are o {{Ill-wd|Q825846|3=cotă unică de impozitare}} de 13%, fiind astfel al doilea cel mai atrăgător sistem de impozitare personală pentru persoane individuale, după Emiratele Arabe Unite.<ref>{{Citat web|url=http://www.mercer.com.au/pressrelease/details.htm?idContent=1287670|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Mercer (consulting firms)|titlu=Global personal taxation comparison survey–market rankings|archive-date=2011-04-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20110427032348/http://www.mercer.com.au/pressrelease/details.htm?idContent=1287670|dead-url=yes}}</ref> Potrivit [[Bloomberg]], Rusia este considerată mult înaintea majorității celorlalte țări cu resurse bogate, la capitolul dezvoltare economică, cu o lungă tradiție a educației, științei și industriei.<ref>{{Citat web|url=http://www.businessweek.com/globalbiz/content/dec2006/gb20061207_520461_page_2.htm|accessdate=27 decembrie 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20061213231938/http://www.businessweek.com/globalbiz/content/dec2006/gb20061207_520461_page_2.htm|lucrare=BusinessWeek|archivedate=13 decembrie 2006|titlu=Russia: How Long Can The Fun Last?}}</ref> Țara are o mai mare proporție de absolvenți de învățământ superior decât orice altă țară din Eurasia.<ref>{{cite news|url=http://www.huffingtonpost.com/2010/07/22/countries-with-the-most-c_n_655393.html#s117395&title=Switzerland_313 |title=Countries with the MOST College Graduates (PHOTOS) |work=Huffington Post |date= 22 iulie 2010|accessdate=7 decembrie 2011 |first=Leah |last=Finnegan}}</ref>

[[Fișier:Russia_and_China_sign_major_gas_deal.jpeg|thumb|La {{Dată|2014|5|21}}, Rusia și [[Republica Populară Chineză|China]] au semnat o înțelegere comercială cu gaze naturale în valoare de 400 de miliarde de dolari. Începând cu 2019, Rusia intenționează să furnizeze [[Gaz natural|gaze naturale]] Chinei pentru următorii 30 de ani.]]
Dezvoltarea economică a țării a fost una dezechilibrată geografic, regiunea Moscova contribuind cu o {{Ill-wd|Q4436577|3=pondere foarte mare}} la PIB-ul țării.<ref>[http://www.gks.ru/bgd/free/b01_19/IssWWW.exe/Stg/d000/vrp98-07.htm GRP by federal subjects of Russia, 1998–2007] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170805105125/http://www.gks.ru/bgd/free/b01_19/IssWWW.exe/Stg/d000/vrp98-07.htm |date=2017-08-05 }} {{Ru icon}}</ref>
S-a observat și o inegalitate a veniturilor gospodăriilor, Credit Suisse găsind distribuția averilor rușilor mult mai extremă decât la alte țări, disparitatea fiind atât de mare încât „merită un loc într-o categorie separată”.<ref name="pbs">{{Citat web|url=https://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/foreign-affairs-defense/putins-way/inequality-and-the-putin-economy-inside-the-numbers/|accessdate=14 ianuarie 2015|publisher=Frontline|lucrare=pbs.org|titlu=Inequality and the Putin Economy: Inside the Numbers}}</ref><ref name="CSRIGWR">{{Citat web|url=https://publications.credit-suisse.com/tasks/render/file/?fileID=60931FDE-A2D2-F568-B041B58C5EA591A4|accessdate=14 ianuarie 2015|publisher=Credit Suisse. Research Institute|titlu=Global Wealth Report 2014|archive-date=2015-02-14|archive-url=https://web.archive.org/web/20150214122103/https://publications.credit-suisse.com/tasks/render/file/?fileID=60931FDE-A2D2-F568-B041B58C5EA591A4|dead-url=yes}}</ref>
O altă problemă este modernizarea infrastructurii, îmbătrânită și inadecvată după neglijarea ei în anii 1990; guvernul a afirmat că va investi 1 bilion de dolari în dezvoltarea infrastructurii până în 2020.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/russia/20070920/80058850.html|accessdate=31 iulie 2008|publisher=RIA Novosti|titlu=Russia to invest $1&nbsp;trillion in infrastructure by 2020&nbsp;– ministry}}</ref> În decembrie 2011, Rusia a fost primită în Organizația Mondială a Comerțului după 18 ani de dialog, ceea ce îi permite să aibă acces mai larg la piețele externe.<ref>{{Citat web|url=http://www.wto.org/english/news_e/news11_e/acc_rus_16dec11_e.htm|accessdate=2018-04-09|lucrare=www.wto.org|limbă=en|titlu=WTO {{!}} 2011 News items – Ministerial Conference approves Russia's WTO membership}}</ref> Unii analiști estimează că apartenența la OMC ar putea ajuta economia Rusiei să crească cu până la 3% pe an.<ref>{{Citat web|url=http://blogs.ft.com/beyond-brics/2011/12/16/russia-finally-joins-wto/#axzz1u6TcNKZX|accessdate=4 mai 2013|publisher=Financial Times|date=16 decembrie 2011|titlu=Russia finally joins WTO}}</ref> Rusia se este a doua cea mai coruptă țară din Europa (după Ucraina), conform [[Indicele de percepție a corupției|Indicelui Percepției Corupției]]. Camera de Comerț Ruso-Norvegiană a identificat corupția drept „una din cele mai mari probleme cu care se confruntă companiile, atât rusești cât și străine”.<ref>{{Citat web|url=http://www.nrcc.no/rusbedin/database_doingbusiness.html|accessdate=10 iunie 2012|publisher=Norwegian-Russian Chamber of Commerce|date=10 iunie 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070918143400/http://www.nrcc.no/rusbedin/database_doingbusiness.html|archivedate=18 septembrie 2007|titlu=Doing business in Russia}}</ref> Corupția în Rusia este percepută drept o problemă importantă,<ref name="CPI2015">{{Citat web|url=http://www.transparency.org/cpi2014/results|accessdate=2015-12-04|publisher=Transparency International|titlu=Corruption Perceptions Index 2014|archive-date=2015-12-02|archive-url=https://web.archive.org/web/20151202072021/http://www.transparency.org/cpi2014/results|dead-url=yes}}</ref> cu impact asupra tuturor aspectelor vieții, inclusiv în {{Ill-wd|Q1140115|3=administrația publică}},<ref name="Suhara" /><ref>{{Citat web|url=https://meduza.io/en/news/2015/12/07/russia-lost-4-billion-dollars-on-unfavorable-state-procurement-contracts-in-the-last-year|accessdate=2015-12-07|lucrare=Meduza|limbă=en-US|titlu=Russia lost 4 billion dollars on unfavorable state procurement contracts in the last year}}</ref> {{Ill-wd|Q6503288|3=aplicarea legii}},<ref>{{Citat web|url=http://www.economist.com/node/15731344|accessdate=2015-12-04|publisher=Economist|date=2010|titlu=Cops for hire}}</ref> {{Ill-wd|Q4116927|3=sănătate}}<ref>{{Citat web|url=http://www.iza.org/conference_files/worldb2010/zelenska_t5300.pdf|accessdate=2015-12-04|date=2010|titlu=Corruption in Russian Health Care: The Determinants and Incidence of Bribery}}</ref> și {{Ill-wd|Q861612|3=educație}}.<ref>{{Citat web|url=http://ethics.harvard.edu/blog/corruption-universities-common-disease-russia-and-ukraine|accessdate=2015-12-04|publisher=Harvard University|date=2014|titlu=Corruption at Universities is a Common Disease for Russia and Ukraine}}</ref> Fenomenul corupției este puternic înrădăcinat ca model istoric de guvernare publică în Rusia și este pus pe seama slăbiciunii generale a [[Supremația dreptului|statului de drept]] în Rusia.<ref name="Suhara">{{Citat web|url=https://src-h.slav.hokudai.ac.jp/sympo/03september/pdf/M_Suhara.pdf|accessdate=2015-12-04|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160304192618/https://src-h.slav.hokudai.ac.jp/sympo/03september/pdf/M_Suhara.pdf|archivedate=4 martie 2016|author=Suhara, Manabu|titlu=Corruption in Russia: A Historical Perspective}}</ref> Conform rezultatelor din 2016 ale [[Indicele de percepție a corupției|Indicelui de Percepție a Corupției]] calculat de [[Transparency International]], Rusia s-a clasat pe locul 131 din 176 de țări studiate, cu un punctaj de 29.<ref>{{Citat știre|title=Corruption Perceptions Index 2016|url=http://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_2016|prenume=Transparency International|nume=e.V.|accessdate=2017-03-24|journal=www.transparency.org|archive-date=2017-01-30|archive-url=https://archive.today/20170130045244/http://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_2016|dead-url=yes}}</ref>

Banca centrală rusă și-a anunțat în 2013 planurile de a lăsa liber cursul rublei în 2015. Conform unui test de stress efectuat de banca centrală, sistemul financiar rus ar putea suporta o scădere a valorii monedei cu 25%–30% fără intervenții majore ale băncii centrale. Economia Rusiei a intrat însă în stagnare spre sfârșitul lui 2013 și, pe lângă [[Conflictul armat din Donbas|Războiul din Donbass]], este amenințată de intrarea în stagflație, o creștere lentă însoțită de inflație mare. Declinul recent al rublei rusești a crescut costurile cu care companiile rusești își plătesc dobânzile în dolari americani și în alte valute străine care s-au întărit în raport cu rubla; astfel, companiile rusești trebuie să plătească mai mult în venituri în rublă pentru a-și plăti creditorii în dolari sau în alte valute.<ref>{{Citat web|url=https://www.reuters.com/article/2014/11/10/russia-rouble-debt-idUSL6N0T02OR20141110|accessdate=16 December 2014|date=10 November 2014|lucrare=Reuters|author=Sujata Rao|titlu=Falling rouble creates debt payment headache for Russian companies}}</ref> În martie 2016, rubla se devalorizase cu peste 50 de procente din iulie 2014.<ref name="Nasdaq Mar2016">{{Citat web|url=http://www.nasdaq.com/article/bank-of-russia-keeps-rates-on-hold-20160318-00172|lucrare=NASDAQ.com|titlu=Today's Stock Market News and Analysis from Nasdaq.com}}</ref> După ce inflația scăzuse la 3,6% în 2012, cea mai scăzută de la pierderea controlului asupra Uniunii Sovietice, inflația a sărit la aproape 7,5% în 2014, ceea ce a determinat banca centrală să-și crească rata împrumuturilor la 8% de la 5,5% în 2013.<ref>{{Citat știre|title=Russia Ready to Float Ruble Next Year Regardless of Rate|url=https://www.wsj.com/news/articles/SB10001424052702304419104579326441407494108|prenume=Andrey|nume=Ostroukh|data=17 ianuarie 2014|publisher=Wall Street Journal}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Russian Central Bank Raises Key Interest Rate to 8% From 7.5%|url=https://www.wsj.com/articles/russian-central-bank-raises-key-interest-rate-to-8-from-7-5-1406284743|prenume=Olga|nume=Razumovskaya|data=25 iulie 2014|publisher=Wall Street Journal}}</ref><ref>{{Citat știre|title=USD/RUB exchange rate|url=https://www.bloomberg.com/quote/USDRUB:CUR|publisher=Bloomberg L.P.}}</ref> Într-un articol publicat în octombrie 2014 în ''Bloomberg Business Week'', se afirma că Rusia a început să-și mute din ce în ce mai mult economia spre China ca răspuns la tensiunile financiare crescânde de după anexarea Crimeei și sancțiunile economice occidentale.<ref>"China Embraces Russia", Bloomberg Business Week, 9 octombrie 2014, pp 15–16.</ref>

=== Corupția ===
[[Fișier:Anti-Corruption_Rally_in_Saint_Petersburg_(2017-06-12)_54.jpg|miniatura|{{Ill-wd|Q30253388|3=Protestele din 2017-2018}}, organizate de opoziția rusă]]
Există multe estimări diferite ale costului efectiv al corupției.<ref name="ararat.osipian">{{Citat web|url=https://sites.google.com/site/araratosipian/|lucrare=sites.google.com|titlu=ararat.osipian}}</ref> Conform statisticilor oficiale ale guvernului, publicate de Rosstat, „economia subterană” ar reprezenta doar 15% din PIB-ul Rusiei din 2011, cuprinzând aici salarii nedeclarate (pentru a evita plata impozitelor și contribuțiilor sociale) și alte tipuri de evaziune fiscală.<ref>{{Citat web|url=http://interfax.ru/txt.asp?id=242603&sec=1476&sw=%F0%E0%E7%EC%E5%F0+%F2%E5%ED%E5%E2%EE%E9+%FD%EA%E|accessdate=2014-07-14|publisher=Interfax.ru|date=|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120616223602/http://www.interfax.ru/txt.asp?id=242603|archivedate=16 iunie 2012|titlu=Доля теневой экономики в РФ снизилась почти до 15%, таблицы "затраты-выпуск"... – Пресс-центр – Интерфакс}}</ref> Conform estimărilor Rosstat, corupția reprezenta în 2011 numai 3,5 până la 7% din PIB. Spre comparație, experți independenți avansează cifre de până la 25% din PIB-ul Rusiei.<ref>Source: Milov, Nemtsov, Ryzhkov, Shorina (2011). "Putin. Corruption. Independent expert report", p. 6.</ref> Un raport al Băncii Mondiale plasează această cifră pe la 48%.<ref>{{Citat web|url=http://www.newsland.ru/news/detail/id/580475/|accessdate=2014-07-14|publisher=Newsland.ru|date=|titlu=Коррупция в России как система "распилки" ВВП – новость из рубрики Общество, актуальная информация, обсуждение новости, дискуссии на Newsland}}</ref> Există și o schimbare a principalului obiectiv al mitei: anterior, oficialii luau mită pentru a închide ochii la infracțiuni, dar acum iau mită doar pentru a-și face datoria.<ref>{{Citat web|url=http://ria.ru/economy/20110201/329132334.html|accessdate=2014-07-14|publisher=Ria.ru|date=|titlu=Средний размер взятки в России в 2010 году вырос с 27 до 47 тысяч руб &#124; РИА Новости}}</ref> 

În cele din urmă, populația rusă este cea care plătește pentru această corupție, prin creșteri rapide ale prețurilor locuințelor, apei, gazelor și energiei electrice, care depășesc semnificativ rata inflației, și sunt un rezultat direct al corupției masive la cel mai înalt nivel.<ref>Milov et al., Op. cit., 2011, p. 6.</ref> În ultimii ani, reacția la corupție s-a schimbat: din al doilea mandat al lui Putin, foarte puține cazuri de corupție au fost subiect de scandal. Sistemul lui Putin se remarcă prin amestecul omniprezent și fățiș între serviciile publice și afaceri, precum și prin utilizarea de rude, prieteni și cunoștințe pentru a beneficia de cheltuieli bugetare și a prelua proprietatea statului.<ref name="ararat.osipian"/>

Pe {{Dată|2017|03|26}}, au avut loc {{Ill-wd|Q30253388|3=proteste}} împotriva corupției din guvernul federal rus, simultan în mai multe orașe din țară.<ref>{{Citat știre|title=Russian police arrest anti-corruption leader Navalny, hundreds more in nationwide rallies|url=https://www.washingtonpost.com/world/russian-police-arrest-protesters-at-nationwide-anti-corruption-rallies/2017/03/26/11208e46-10a1-11e7-aa57-2ca1b05c41b8_story.html?tid=a_inl|accessdate=2017-06-04}}</ref> Acestea au fost declanșate de lipsa de reacție adecvată din partea autorităților ruse la publicarea filmului de investigație ''{{Ill-wd|Q28864595|3=Nu-i spune Dimon}}'', care a acumulat mai mult de 20 de milioane de vizualizări pe YouTube.<ref>{{Citat știre|title=Kremlin Critic Says Russian Premier, Dmitri Medvedev, Built Property Empire on Graft|url=https://www.nytimes.com/2017/03/02/world/europe/russia-dmitri-medvedev-aleksei-navalny.html|accessdate=2017-06-04}}</ref>
[[Fișier:Lada_2107_aka_Lada_Riva_October_1995_1452cc.jpg|stanga|miniatura|Peste două milioane de vehicule [[Lada Riva]] au fost produse din 1980 până în 2010]]
[[Fișier:Lada_Vesta_Concept.JPG|stanga|miniatura|O [[Lada Vesta]]. [[Lada]] este marca [[AvtoVAZ]], cel mai mare producător rus de autovehicule.]]

=== Agricultura ===
[[Fișier:Ivan_Shishkin_-_Рожь_-_Google_Art_Project.jpg|miniatura|''[[Lan de secară]]'', de [[Ivan Șișkin]]. Rusia este principalul producător mondial de [[orz]], [[hrișcă]] și [[ovăz]], și unul dintre cei mai mari producători și exportatori de [[secară]], {{Ill-wd|Q1076906|3=semințe de floarea-soarelui}} și [[grâu]].]]
Suprafața totală cultivată în Rusia este estimată la {{dim|1237294|km²}}, a patra din lume.<ref>"[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2097.html Utilizarea terenurilor] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140326095031/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2097.html |date=2014-03-26 }}", [[CIA World Factbook]]</ref> Din 1999 până în 2009, agricultura Rusiei a crescut în mod constant,<ref>[http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_02/IssWWW.exe/Stg/d010/1-03.doc Date] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110501012219/http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_02/IssWWW.exe/Stg/d010/1-03.doc |date=2011-05-01 }} de la {{Ill-wd|Q2624680}} {{Ru icon}}</ref> și țara s-a transformat dintr-un importator de cereale în al treilea cel mai mare exportator de cereale, după UE și Statele Unite ale Americii.<ref>[https://archive.is/20120108052630/http://www.rosbankjournal.ru/news/11588 Russia takes the third place in the world by grain exports], rosbankjournal.ru {{Ru icon}}</ref> Producția de carne a crescut de la 6,813,000 tone în 1999 la 9,331,000 de tone în 2008, și continuă să crească.<ref>[http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_02/IssWWW.exe/Stg/d010/1-04.doc Date] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110501012309/http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_02/IssWWW.exe/Stg/d010/1-04.doc |date=2011-05-01 }} de la {{Ill-wd|Q2624680}} {{Ru icon}}</ref>

Această restaurare a agriculturii a fost susținută de o politică de creditare a guvernului, ajutând atât fermierii individuali cât și marile societăți agricole privatizate care au fost odată [[Colhoz|colhozurile]] sovietice și care încă dețin cea mai mare parte a terenurilor agricole.<ref>"[http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_38/IssWWW.exe/Stg/d01/04-01.htm Agricultural land by type of owners] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110501011316/http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_38/IssWWW.exe/Stg/d01/04-01.htm |date=2011-05-01 }}", {{Ill-wd|Q2624680}}, 2009 {{Ru icon}}</ref> Fermele mari se concentrează în principal pe producția de cereale și pe {{Ill-wd|Q80962|3=creșterea animalelor}}, {{Ill-wd|Q4368311|3=gospodăriile private mici}} produc cea mai mare parte a cartofilor, legumelor și fructelor din țară.<ref>[http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_38/IssWWW.exe/Stg/d01/02-28.htm Main agricultural products by type of owners] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110501011307/http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_38/IssWWW.exe/Stg/d01/02-28.htm |date=2011-05-01 }} {{Ill-wd|Q2624680}}, 2009 {{Ru icon}}</ref>

Deoarece Rusia are ieșire la trei oceane (Atlantic, Arctic și Pacific), flotele de pescuit rusești constituie un mare producător de pește. Rusia a capturat 3,191,068 de tone de pește în 2005.<ref>{{Citat web|url=https://www.theguardian.com/environment/datablog/2009/sep/02/fish-capture-country|nume=Brown|accessdate=4 mai 2013|publisher=Guardian|date=2 septembrie 2009|first1=Felicity|titlu=Fish capture by country since 1950}}</ref> Atât exporturile cât și importurile de pește și produse marine au crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la $2,415 și respectiv la $2,036 milioane de euro, respectiv, în 2008.<ref>"[http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_13/IssWWW.exe/Stg/html4/15-07.htm Exports and imports of fish and sea products] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100706101156/http://www.gks.ru/bgd/regl/b09_13/IssWWW.exe/Stg/html4/15-07.htm |date=2010-07-06 }}", {{Ill-wd|Q2624680}}, 2009 {{Ru icon}}</ref>

Întinsă de la Marea Baltică la Oceanul Pacific, Rusia are mai mult de o cincime din pădurile lumii, ceea ce o face să fie cea mai împădurită țară din lume.<ref name="fao.org"/><ref name="FAO 2010">{{Citat web|url=http://www.fao.org/docrep/014/i1757r/i1757r.pdf|publisher=FAO Forestry Working Paper 163, Rome, Italy|date=2010|titlu_trad=Global Forest Resources Assessment 2010|title=Глобальная оценка лесных ресурсов 2010 года|limbă=ru|format=PDF}}</ref> Cu toate acestea, potrivit unui studiu din 2012 al [[Organizația pentru Alimentație și Agricultură|Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite]] și Guvernul Federației Ruse,<ref>{{Citat web|url=http://www.fao.org/news/story/en/item/157942/icode/|accessdate=4 mai 2013|publisher=FAO|date=25 septembrie 2012|titlu=Innovations and investments urged to modernize Russian forest sector www.fao.org|archive-date=2016-01-01|archive-url=https://web.archive.org/web/20160101114510/http://www.fao.org/news/story/en/item/157942/icode/|dead-url=yes}}</ref> considerabilul potențial al pădurilor rusești este subexploatat și cota Rusiei în comerțul mondial cu produse forestiere este mai mică de patru la sută.<ref>{{Citat web|url=http://www.fao.org/docrep/016/i3020e/i3020e00.pdf|accessdate=4 mai 2013|publisher=FAO. Rome, Italy|date=2012|format=PDF|titlu=The Russian Federation Forest Sector Outlook Study to 2030}}</ref>

=== Energie ===
[[Fișier:RF_NG_pipestoEU.gif|thumb|left|upright|Rusia este un furnizor-cheie de [[petrol]] și [[Gaz natural|gaze]] pentru mare parte din Europa]]
În ultimii ani, Rusia a fost frecvent descrisă în mass-media ca o {{Ill-wd|Q2630815|3=superputere energetică}}.<ref>{{Citat știre|title=Russia, China in Deal On Refinery, Not Gas|url=https://www.wsj.com/articles/SB10001424052748704129204575505373365685564|prenume=Jacon|nume=Gronholt-Pedersen|data=22 September 2010|accessdate=6 October 2017|journal=The Wall Street Journal}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Did A New Pipeline Just Make Russia The Most Important Energy Superpower By Far?|url=http://www.businessinsider.com/why-russia-is-about-to-change-the-world-2010-1|prenume=Graham|nume=Winfrey|data=6 January 2010|accessdate=6 October 2017|agency=Business Insider}}</ref> Țara are cele mai mari {{Ill-wd|Q3116737|3=rezerve de gaze naturale}},<ref>{{Citat web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2253rank.html|title=Country Comparison :: Natural gas – proved reserves|publisher=CIA World Factbook|accessdate=3 februarie 2014|archive-date=2017-03-07|archive-url=https://web.archive.org/web/20170307234405/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2253rank.html|dead-url=yes}}</ref> se află pe locul 8 în lume după {{Ill-wd|Q13218212|3=rezervele de petrol}},<ref>{{Citat web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2244rank.html|title=Country Comparison :: Oil – proved reserves|publisher=CIA World Factbook|accessdate=3 februarie 2014|archive-date=2013-06-15|archive-url=https://web.archive.org/web/20130615184739/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2244rank.html|dead-url=yes}}.</ref> și pe locul al doilea cel la [[Cărbune|rezervele de cărbune]].<ref>{{Citat web|url=http://bp.com/liveassets/bp_internet/globalbp/globalbp_uk_english/reports_and_publications/statistical_energy_review_2007/STAGING/local_assets/downloads/spreadsheets/statistical_review_full_report_workbook_2007.xls|accessdate=22 octombrie 2007|publisher=BP|date=June 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090206104056/http://bp.com/liveassets/bp_internet/globalbp/globalbp_uk_english/reports_and_publications/statistical_energy_review_2007/STAGING/local_assets/downloads/spreadsheets/statistical_review_full_report_workbook_2007.xls|format=XLS|archivedate=6 februarie 2009|titlu=BP Statistical review of world energy June 2007}}</ref> Rusia este cel mai important {{Ill-wd|Q1053945|3=exportator de gaze naturale}}<ref>{{Citat web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2251rank.html|title=Country Comparison :: Natural gas – exports|publisher=CIA World Factbook|accessdate=3 februarie 2014|archive-date=2018-11-24|archive-url=https://web.archive.org/web/20181124005928/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2251rank.html|dead-url=yes}}</ref> și al doilea cel mai mare {{Ill-wd|Q2633578|3=producător de gaze naturale}},<ref name="cia-gas"/> în timp ce este și cel mai mare {{Ill-wd|Q3131192|3=exportator de petrol}} și cel mai mare {{Ill-wd|Q912281|3=producător de petrol}}.<ref name="IEA-Oil"/>

Rusia este pe locul al treilea în clasamentul {{Ill-wd|Q1326614|3=producătorilor de energie electrică}} din lume<ref>{{Citat web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2232rank.html|title=Country Comparison :: Electricity – production|publisher=CIA World Factbook|accessdate=3 februarie 2014|archive-date=2018-10-01|archive-url=https://web.archive.org/web/20181001031249/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2232rank.html|dead-url=yes}}</ref> și pe al 5-lea în cel al {{Ill-wd|Q3908103|3=producătorilor de energie din surse regenerabile}}, în special pe baza producției [[Hidroelectricitate|hidrocentralelor]].<ref>{{Citat web|url=http://bp.com/liveassets/bp_internet/globalbp/globalbp_uk_english/reports_and_publications/statistical_energy_review_2007/STAGING/local_assets/downloads/spreadsheets/statistical_review_full_report_workbook_2007.xls|accessdate=29 octombrie 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090206104056/http://bp.com/liveassets/bp_internet/globalbp/globalbp_uk_english/reports_and_publications/statistical_energy_review_2007/STAGING/local_assets/downloads/spreadsheets/statistical_review_full_report_workbook_2007.xls|archivedate=6 februarie 2009|titlu=BP Statistical Review of World Energy June 2009: Hydroelectricity consumption}}</ref> Mari cascade de [[Hidroelectricitate|hidrocentrale]] sunt construite în Rusia Europeană de-a lungul râurilor mari ca Volga. Partea asiatică a Rusiei dispune și ea de un număr mare de hidrocentrale; cu toate acestea, giganticul potențial hidroenergetic al Siberiei și al Orientului Îndepărtat Rus rămâne în mare măsură neexploatat.

Rusia a fost prima țară care a dezvoltat energia nucleară civilă și a construit {{Ill-wd|Q1739453|3=prima centrală nucleară}} din lume. În prezent, țara este pe locul al patrulea după [[Lista țărilor după puterea nucleară|producția de energie nucleară]],<ref>[https://web.archive.org/web/20110107102229/http://www.iaea.org/programmes/a2/index.html Nuclear Power Plant Information], [[Agenția Internațională pentru Energie Atomică]]. Accesat la {{Dată|12 iunie 2006}}.</ref> toată [[Energia nucleară în Rusia|energia nucleară din Rusia]] fiind gestionată de către societatea de stat {{Ill-wd|Q514140}}. Acest sector se dezvoltă rapid, cu scopul de a crește cota totală de energie nucleară de la actualul nivel de 16,9% la 23% până în 2020. Guvernul rus intenționează să aloce 127 de miliarde de ruble ($5.42 miliarde de euro) pentru un program federal dedicat următoarei generații de tehnologie nucleară.<ref>[http://www.amur.kp.ru/daily/24458/620649/ Russia builds nuclear power stations all over the world] at amur.kp.ru {{Ru icon}}</ref>

În luna mai 2014, într-o vizită de două zile la Shanghai, președintele Putin a semnat un contract în numele Gazpromului prin care gigantul energetic rus urma să [[Puterea Siberiei|aprovizioneze China]] cu 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Construcția unei conducte care să faciliteze înțelegerea a fost convenită, în condițiile în care Rusia urma să contribuie cu 55 de miliarde de dolari la costul proiectului, iar China cu 22 demilitarde, în ceea ce Putin a descris ca fiind „cel mai mare proiect de construcție pentru următorii patru ani”. Gazele naturale trebuie să înceapă a fi livrate cândva între 2018 și 2020 și să continue timp de 30 de ani, China plătind pentru aceasta 400 de miliarde de dolari.<ref name="CNPCdeal">{{Citat știre|title=China and Russia sign $400 billion 30-year gas deal|url=http://www.russiaherald.com/index.php/sid/222206767|accessdate=22 mai 2014|publisher=''Russia Herald''}}</ref>

=== Transporturi ===
[[Fișier:TransSiberianRailwayAtKm9288.jpg|miniatura|Borna kilometrului 9288 de la capătul [[Calea ferată transsiberiană|Căii Ferate Transsiberiene]] de la [[Vladivostok]]]]
Transportul feroviar în Rusia este cea mai mare parte monopol de stat administrat de [[RJD|Căile Ferate Ruse]]. Compania reprezintă peste 3,6% din PIB-ul Rusiei și gestionează 39% din traficul total de mărfuri (inclusiv conducte) și peste 42% din traficul de călători.<ref name="rzd">{{Citat web|url=http://eng.rzd.ru/isvp/public/rzdeng?STRUCTURE_ID=4|accessdate=2 ianuarie 2010|publisher=Eng.rzd.ru|archiveurl=https://web.archive.org/web/20091004034659/http://eng.rzd.ru/isvp/public/rzdeng?STRUCTURE_ID=4|archivedate=4 octombrie 2009|titlu=Russian Railways}}</ref> Lungimea totală a liniilor de cale ferată des utilizate depășește {{dim|85500|km}},<ref name="rzd" /> a doua după Statele Unite ale Americii. Peste {{dim|44000|km}} de linie sunt [[Sistem de electrificare feroviară|electrificați]],<ref>{{Citat web|url=http://invest.gov.ru/en/government_support/sectors/infrastructure/|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=Invest.gov.ru|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110426092402/http://invest.gov.ru/en/government_support/sectors/infrastructure/|archivedate=26 aprilie 2011|titlu=Invest in Russia–Infrastructure}}</ref> cel mai mare număr din lume, și, în plus, există peste {{dim|30000|km}} de linii nepublice. Spre deosebire de cele mai multe rețele feroviare din lume, căile ferate rusești utilizează [[Ecartament larg|ecartamentul larg]] de {{RailGauge|1520mm}}, cu excepția celor {{dim|957|km}} de pe [[Insula Sahalin]], unde se folosește ecartamentul îngust de {{RailGauge|1067mm}}. Cea mai renumită cale ferată din Rusia este [[Calea ferată transsiberiană|Transsiberiana]] (''Transsib''), care deține recordul numărului de fuse orare traversate, cu 7, precum și pe cel de cea mai lungă linie deservită permanent din lume, Moscova-[[Vladivostok]] ({{dim|9259|km}}), Moscova–[[Phenian|Pyongyang]] ({{dim|10267|km}})<ref>[http://www.poezda.net/en/web Mersul trenurilor CSI], ruta nr. 002, Moscova-Pyongyang, august 2009. Notă: mai multe rute diferite pot avea același număr.</ref> și [[Kiev]]–Vladivostok ({{dim|11085|km}}).<ref>[http://www.poezda.net/en/web Mersul trenurilor CSI], ruta nr. 350, Kiev-Vladivostok, august 2009.</ref>

În 2006, Rusia avea {{Ill-wd|Q2427950|3=933.000 de km de drumuri}}, din care 755.000 erau asfaltate.<ref>[http://www.gks.ru/bgd/regl/b08_11/IssWWW.exe/Stg/d02/18-09.htm Statistici Rosstat despre lungimea drumurilor] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20081014012402/http://www.gks.ru/bgd/regl/b08_11/IssWWW.exe/Stg/d02/18-09.htm |date=2008-10-14 }} Accesat la 10 iunie 2009</ref> Unele dintre acestea alcătuiesc [[Listă de autostrăzi în Rusia|sistemul federal rus de autostrăzi]]. Cu o suprafață mare a uscatului, țara are densitatea de drumuri cea mai mică dintre toate țările [[G8]] și [[BRIC]].<ref>{{Citat web|url=http://www.iraptranstats.net/rus|accessdate=17 februarie 2009|publisher=iRAP|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090417001324/http://www.iraptranstats.net/rus|lucrare=International Transport Statistics Database|archivedate=17 aprilie 2009|titlu=Transport in Russia}}</ref>

Mare parte din căile navigabile interioare ale Rusiei, care totalizează {{Dim|102000|km|}}, sunt realizate pe râuri sau lacuri naturale. În partea europeană a țării, rețeaua de canale conectează bazinele râurilor mari. Capitala Rusiei, Moscova, este uneori numită „portul de la cinci mări”, din cauza legăturilor sale navigabile cu Marea Baltică, [[Marea Albă]], Marea Caspică, [[Marea Azov]] și [[Marea Neagră]].
[[Fișier:Yamal_2009.JPG|stanga|miniatura|''{{Ill-wd|Q1459518|3=Iamal}}'', unul dintre {{Ill-wd|Q544823|3=spărgătoarele de gheață}} ale Rusiei<ref>{{Citat web|url=http://englishrussia.com/2008/03/31/russian-atomic-icebreakers/|accessdate=27 aprilie 2015|publisher=English Russia|date=31 martie 2008|titlu=Russian Atomic Icebreakers}}</ref>]]
Marile porturi maritime ale Rusiei sunt [[Rostov-pe-Don]] la Marea Azov, [[Novorossiisk]] la Marea Neagră, [[Astrahan]] și [[Mahacikala]] la Marea Caspică, [[Kaliningrad]] și Sankt Petersburg la Marea Baltică, [[Arhanghelsk]] la Marea Albă, [[Murmansk]] la Marea Barents, [[Petropavlovsk-Kamceatski]] și [[Vladivostok]] la Oceanul Pacific. În 2008, țara deținea 1448 vase comerciale. Singura flotă de {{Ill-wd|Q544823|3=spărgătoare de gheață nucleare}} din lume promovează exploatarea economică a {{Ill-wd|Q5165337|3=platoului continental al Rusiei}} la Oceanul Arctic și dezvoltă comerțului pe mare prin {{Ill-wd|Q21707256|3=Ruta Maritimă Nordică}} , între Europa și Asia de Est.

După {{Ill-wd|Q6614037|3=lungimea totală a conductelor}}, Rusia este pe locul al doilea după Statele Unite ale Americii. În prezent, se lucrează la multe noi proiecte de conducte, inclusiv [[Nord Stream]] și [[South Stream]], conducte de gaze naturale către Europa, și {{Ill-wd|Q1193010|3=conducta petrolieră Siberia de Est – Oceanul Pacific}} (ESPO) pentru Orientul Îndepărtat Rus și China.

Rusia are 1216 aeroporturi,<ref>{{Citat web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2053rank.html|accessdate=19 ianuarie 2011|publisher=Cia.gov|titlu=CIA The World Factbook–Rank Order–Airports|archive-date=2016-05-30|archive-url=https://web.archive.org/web/20160530055415/https://www.cia.gov/library/Publications/the-world-factbook/rankorder/2053rank.html|dead-url=yes}}</ref> cele mai aglomerate fiind [[Aeroportul Internațional Moscova Sheremetyevo|Șeremetievo]], [[Aeroportul Internațional Domodedovo|Domodedovo]] și [[Aeroportul internațional Vnukovo]] din Moscova, și [[Aeroportul internațional Pulkovo|Pulkovo]] din Sankt-Petersburg.

De obicei, marile orașe rusești au sisteme bine dezvoltate de transport public, cu cele mai frecvente varietăți de vehicule în exploatare fiind autobuzul, [[Troleibuz|troleibuzul]] și tramvaiul. Șapte orașe din Rusia, și anume [[Metroul din Moscova|Moscova]], [[Metroul din Sankt Petersburg|Sankt Petersburg]], [[Metroul din Nijni Novgorod|Nijni Novgorod]], [[Metroul din Novosibirsk|Novosibirsk]], [[Metroul din Samara|Samara]], [[Metroul din Ekaterinburg|Ekaterinburg]], [[Metroul din Kazan|Kazan]], au rețele subterane de metrou, în timp ce [[Volgograd|Volgogradul]] dispune de un metrotram. Lungimea totală a metrourilor din Rusia este {{dim|465.4|km}}. [[Metroul din Moscova]] și [[Metroul din Sankt Petersburg|cel din Sankt Petersburg]] sunt cele mai vechi din Rusia, deschise în 1935 și, respectiv, 1955. Aceste două sunt printre cele mai rapide și [[Lista sistemelor de metrou|mai aglomerate sisteme de metrou]] din lume, iar unele dintre ele sunt renumite pentru decorațiunile bogate și unice ale stațiilor lor, o tradiție comună în metrourilor și căilor ferate de suprafață rusești.

=== Știință și tehnologie ===
[[Fișier:M.V.Lomonosov_after_G.C.Prenner_(middle_of_19th_c,_MGU).jpg|thumb|left|upright|[[Mihail Lomonosov]] (1711-1765), om de știință [[polimat]], inventator, poet și artist]]
[[Fișier:Ivan_Pavlov_NLM2.jpg|thumb|left|upright|[[Ivan Pavlov]] (1849-1936), fiziolog, laureat al Premiului Nobel în 1904]]
Știința și tehnologia în Rusia au înflorit încă din [[Iluminism|Epoca Iluminismului]], când [[Petru I al Rusiei|Petru cel Mare]] a fondat [[Academia Rusă de Științe]] și [[Universitatea de Stat din Sankt Petersburg]], iar [[Polimat|polimatul]] [[Mihail Lomonosov]] a fondat [[Universitatea de Stat din Moscova]], deschizând calea unei puternice tradiții autohtone de învățare și inovare. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, țara a produs un număr mare de oameni de știință și inventatori celebri.

{{Ill-wd|Q6596096|3=Școala rusească de fizică}} a început cu Lomonosov, care a propus legea de conservare a materiei care precede [[Legea conservării energiei|legea de conservare a energiei]]. Printre descoperirile și invențiile rușilor în domeniul fizicii se numără [[Arc electric|arcul electric]], [[Legea lui Lenz|legea electrodinamică a lui Lenz]], {{Ill-wd|Q899033|3=grupurile spațiale}} ale [[Cristal|cristalelor]], [[Celulă solară|celula fotoelectrică]], [[Superfluid|superfluiditatea]], [[Efectul Cerenkov|radiația Cerenkov]], [[Rezonanță electronică de spin|rezonanța electronică de spin]], {{Ill-wd|Q1616270|3=heterotranzistoarele}} și [[Holografie|holografia 3D]]. [[Laser|Laserii]] și [[Maser|maserii]] au fost co-inventați de [[Nikolai Basov]] și [[Alexandr Mihailovici Prohorov|Aleksandr Prohorov]], în timp ce ideea de {{Ill-wd|Q188589}} pentru controlul [[Fuziune nucleară|fuziunii nucleare]] a fost introdus de către [[Igor Tamm]], [[Andrei Saharov]] și [[Lev Arțimovici]], ceea ce a dus în cele din urmă la proiectul internaționale [[ITER]], la care Rusia ia parte.

Din vremea lui [[Nikolai Ivanovici Lobacevski|Nikolai Lobacevski]] („[[Nicolaus Copernic|Copernic]] al [[Geometrie|geometriei]]”, care a creat [[Geometrii neeuclidiene|geometria neeuclidiană]]) și a profesorului [[Pafnuti Cebîșev]], {{Ill-wd|Q621883|3=școala rusă de matematică}} a devenit una dintre cele mai influente din lume.<ref>{{Citat carte|an=2003|titlu=Russian Mathematicians in the 20th Century|url={{Google books|BFsnWXkqZaMC|plainurl=y}}|locul-publicării=Princeton, NJ|editură=Princeton University Press|editor=Yakov Sinai|isbn=978-981-02-4390-6}}</ref> Printre discipolii lui Cebîșev se numără [[Alexandr Liapunov|Aleksandr Liapunov]], care a fondat {{Ill-wd|Q1756677|3=teoria modernă a stabilității}}, și [[Andrei Markov]] care a inventat [[Lanț Markov|lanțurile Markov]]. În secolul al XX-lea, matematicieni sovietici, cum ar fi [[Andrei Nikolaevici Kolmogorov|Andrei Kolmogorov]], [[Israel Gelfand]], și [[Serghei Sobolev]], a adus contribuții majore la diferite domenii ale matematicii. Nouă matematicieni sovietici/ruși au fost premiați cu [[Medalia Fields]], cel mai prestigios premiu în matematică. Recent, [[Grigori Perelman]] a primit Premiu Clay pentru rezolvarea uneia dintre {{Ill-wd|Q727000|3=Problemele Mileniului}}, demonstrația finală a [[Conjectura lui Poincaré|conjecturii lui Poincaré]] în 2002.<ref>{{Citat web|url=http://www.claymath.org/poincare/index.html|accessdate=4 mai 2013|publisher=Claymath.org|date=|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130428112451/http://www.claymath.org/poincare/index.html|archivedate=28 aprilie 2013|titlu=The Poincaré Conjecture}}</ref>

{{Ill-wd|Q4116932|3=Chimistul rus}} [[Dimitri Mendeleev|Dmitri Mendeleev]] a inventat [[Tabelul periodic al elementelor|tabelul periodic]], cadrul principal al [[Chimie|chimiei]] moderne. [[Aleksandr Butlerov]] a fost unul dintre creatorii teoriei [[Structură chimică|structurii chimice]], joacă un rol central în [[Chimie organică|chimia organică]]. {{Ill-wd|Q4436561|3=Biologi ruși}} cunoscuți au fost {{Ill-wd|Q358935|3=Dmitri Ivanovski,}} care a descoperit virusuri, [[Ivan Pavlov|Ivan Pavlov,]] care a fost primul care a experimentat cu [[Condiționare clasică|condiționarea clasică]], și [[Ilia Ilici Mecinikov|Ilia Mecinikov]], cercetător pionier al [[Sistemul imunitar|sistemului imunitar]] și ale [[Probiotic|probioticelor]].

Mulți oameni de știință și inventatori ruși au activat în diaspora, cum ar fi [[Igor Sikorsky|Igor Sikorski]], care a construit primele [[Avion comercial|avioane de linie]] și elicoptere moderne; {{Ill-wd|Q296545}}, adesea numit „părintele televiziunii”; chimistul [[Ilya Prigogine]], cunoscut pentru munca sa în domeniul {{Ill-wd|Q596577|3=structurilor disipative}} și sistemelor complexe; economiștii laureați ai Premiului Nobel [[Simon Kuznets]] și [[Wassily Leontief]]; fizicianul [[George Gamow|Gheorghi Gamov]] (un autor al teoriei [[Big Bang|Big Bangului]]) și specialistul în științe sociale, {{Ill-wd|Q319816}}. Mulți străini au activat în Rusia pentru o lungă perioadă de timp, cum ar fi [[Leonhard Euler|Leonard Euler]] și [[Alfred Nobel]].

Printre {{Ill-wd|Q7805904|3=invențiile rusești}} se numără {{Ill-wd|Q422937|3=sudura cu arc}} dezvoltată de {{Ill-wd|Q2605969|3=Nikolai Benardos}}, continuată mai departe de către {{Ill-wd|Q2630661|3=Nikolai Slaveanov}}, {{Ill-wd|Q4501313|3=Konstantin Hrenov}} și alți ingineri ruși. {{Ill-wd|Q742217}} a inventat [[Parașută|parașuta în rucsac]], în timp ce {{Ill-wd|Q8053260|3=Evgheni Certovski}} a introdus {{Ill-wd|Q1260747|3=costumul de presiune}}. [[Aleksandr Lodîghin|Alexandr Lodîghin]] și [[Pavel Iablocikov]] au fost pionieri ai {{Ill-wd|Q1326621|3=iluminatului electric}}, iar {{Ill-wd|Q698816|3=Mihail Dolivo-Dobrovolski}} a prezentat primele sisteme {{Ill-wd|Q471846|3=electrice trifazate}}, utilizate astăzi pe scară largă. {{Ill-wd|Q289805|3=Serghei Lebedev}} a inventat primul tip de [[cauciuc sintetic]] comercializabil și produs în masă. Primul [[calculator ternar]], ''{{Ill-wd|Q2877829}}'', a fost dezvoltat de către {{Ill-wd|Q4097210|3=Nikolai Brusențov}}.
[[Fișier:Sukhoi_T-50_Beltyukov.jpg|dreapta|miniatura|[[Suhoi Su-57|Sukhoi Su-57]] este {{Ill-wd|Q560406|3=un avion de luptă de a cincea generație}}<nowiki/>dezvoltat pentru [[Forțele Aeriene Ruse]]]]
[[Fișier:Mir_on_12_June_1998edit1.jpg|miniatura|[[Stație spațială|Stația spațială]] [[Stația Spațială Mir|Mir]]]]
[[Fișier:Soyuz_TMA-2_launch.jpg|thumb|upright|{{Ill-wd|Q1424721}} lansată de la [[Baikonur]], [[Kazahstan]], transportând unul dintre primele echipaje rezidente la [[Stația Spațială Internațională]]]]
În secolul al XX-lea, o serie de {{Ill-wd|Q6596045|3=ingineri aerospațiali sovietici}}, inspirat de operele fundamentale ale lui [[Nikolai Egorovici Jukovski|Nikolai Jukovski]], [[Serghei Ciaplîghin|Serghei Ceaplîghin]] și ale altora, au proiectat multe sute de modele de aeronave civile și militare și au fondat o serie de ''KB-uri'' (Birouri de ''Construcție'') care constituie acum cea mai mare parte a {{Ill-wd|Q1136226|3=Corporației Unite a Avioanelor}}. Printre celebrele avioane rusești se numără seria de aeronave civile [[Tupolev|Tu]], avioanele de luptă [[Suhoi|Su]] și [[Mikoian-Gurevici|MiG]], elicopterele din seriile {{Ill-wd|Q241828|3=Ka}} si {{Ill-wd|Q898825|3=Mi}}. Multe modele de avioane rusești sunt pe {{Ill-wd|Q2351758|3=lista celor mai produse de avioane}} din istorie.

Tancurile de luptă rusești celebre au fost [[T-34|T34]], cel mai produs tip de tanc din al Doilea Război Mondial,<ref>[http://www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t-34-in-german-service.htm Panzerkampfwagen T-34(r)] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110222215401/http://www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t-34-in-german-service.htm|date=22 februarie 2011}} by George Parada (n.d.) ''Achtung Panzer!'' website. Retrieved 17 noiembrie 2008</ref> și alte tancuri din seria T, inclusiv cel mai produs tanc din istorie, [[T-54/55|T54/55]].<ref>Halberstadt, Hans Inside the Great Tanks The Crowood Press Ltd. Wiltshire, England 1997 94–96 {{ISBN|1-86126-270-1}}: "{{lang|en|italic=no|The T-54/T-55 series is the hands down, all-time most popular tank in history}}.</ref> [[AK-47|AK47]] și [[AK-74|AK74]] ale lui [[Mihail Kalașnikov]] constituie cel mai utilizat tip de [[pușcă de asalt]] din lume—atât de mult încât s-au fabricat mai multe puști de tip AK-tip decât toate celelalte tipuri la un loc.<ref>{{Citat web|url=http://www.csae.ox.ac.uk/workingpapers/pdfs/2006-13text.pdf|accessdate=4 mai 2013|date=|format=PDF|titlu=Weaponomics: The Economics of Small Arms}}</ref>

Cu toate aceste realizări, cu toate acestea, de la sfârșitul epocii Sovietice Rusia a rămas în urma Occidentului la o serie de tehnologii, mai ales cele legate de {{Ill-wd|Q380170|3=conservarea energiei}} și producția de [[Bun final|bunuri de consum]]. Criza din anii 1990 a dus la reducerea drastică a sprijinului de stat pentru știință și la [[Exodul intelectualilor|migrația masivă a forței de muncă intelectuale]] din Rusia.

În anii 2000, pe valul unui nou boom economic, situația științelor și tehnologiei în Rusia s-a îmbunătățit, iar guvernul a {{Ill-wd|Q6807369|3=lansat o campanie}} care vizează modernizarea și [[Inovație|inovația]]. Președintele rus Dmitri Medvedev a formulat prioritățile de vârf ale țării, în dezvoltarea tehnologică:

* [[Eficiență energetică|Utilizarea eficientă a energiei]]
* Tehnologia informației, incluzând atât produse comune cât și produse combinate cu {{Ill-wd|Q211485|3=tehnologia spațială}}
* [[Energie nucleară|Energia nucleară]]
* [[Medicament|Produse farmaceutice]]<ref name="Sputniknews.com_2018-11-16">{{Citation | url=https://sputniknews.com/russia/20091011156428675/| title=Medvedev outlines priorities for Russian economy's modernization| newspaper=Sputniknews.com| date= 2009-10-11| accessdate=16 noiembrie 2018}}</ref>

În prezent, Rusia a finalizat [[Sistem de navigație prin satelit|sistemul de navigație prin satelit]] [[GLONASS]]. Țara are în curs de dezvoltare propriile [[Suhoi Su-57|avioane de luptă cu reacție de a cincea generație]] și construirea primulei {{Ill-wd|Q669013|3=centrale nucleare mobile}} seriale din lume.

=== Explorarea spațiului ===
Realizările rusești în domeniul {{Ill-wd|Q211485|3=tehnologiei spațiale}} și [[Explorarea spațiului|explorării spațiului]] datează de la [[Konstantin Țiolkovski]], părintele [[Astronautică|astronauticii]] teoretice.<ref>{{Citat web|url=http://www.aiaa.org/index.cfm|accessdate=2 ianuarie 2010|publisher=Aiaa.org|titlu=American Institute of Aeronautics and Astronautics}}</ref> Lucrările sale i-au inspirat pe inginerii sovietici de rachete, cum ar fi [[Serghei Koroliov]], {{Ill-wd|Q342397|3=Valentin Glușko}}, și mulți alții, care au contribuit la succesul [[Programul spațial sovietic|programului spațial sovietic]] în stadiile incipiente ale [[Cursa Spațială|Cursa Spațiale]].

În 1957, a fost lansat primul [[satelit artificial]] pe orbita Pământului, ''[[Sputnik 1]]''; în 1961, primul om care a reușit să iasă în spațiu a fost [[Iuri Gagarin]]. Au urmat multe alte [[Cronologia explorării spațiului|recorduri în explorarea spațiului]] realizate de sovietici și ruși, inclusiv prima [[Activitate extravehiculară|ieșire în spațiu]] efectuată de către [[Aleksei Leonov|Alexei Leonov]], [[Luna 9]] a fost prima navă care a ajuns pe [[Luna|Lună]], {{Ill-wd|Q152800}} a fost prima care a aterizat pe o altă planetă ([[Venus]]), [[Marte 3]], pe atunci primul care a ajuns pe [[Marte (planetă)|Marte]], primul [[Rover|rover de explorare spațială]], ''[[Programul Lunohod|Lunohod 1]]'', și prima [[stație spațială]], ''{{Ill-wd|Q211761|3=Saliut 1}}'' și ''[[Stația Spațială Mir|Mir]]''.

După [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|prăbușirea Uniunii Sovietice]], unele programe de explorare spațială finanțate de stat, inclusiv programul navetei spațiale [[Naveta spațială Buran|Buran]], au fost anulate sau amânate, în timp ce participarea industriei spațiale rusești la activități comerciale și de cooperare internațională s-au intensificat.
În zilele noastre, Rusia este cel mai mare lansator de sateliți.<ref>{{Citat web|url=http://www.russianspaceweb.com/2009.html|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=Russianspaceweb.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100128201450/http://www.russianspaceweb.com/2009.html|archivedate=28 ianuarie 2010|titlu=Russian space program in 2009: plans and reality}}</ref> După ce programul american [[Navetă spațială|Space Shuttle]] s-a încheiat în 2011, [[Soiuz (rachetă)|rachetele Soiuz]] au devenit singurul furnizor de servicii de transport pentru astronauții de pe [[Stația Spațială Internațională]]. Roscosmos dezvoltă și nava spațială ''{{Ill-wd|Q923623|3=Federația}}'', pentru a înlocui navetele învechite Soiuz, și care ar putea transporta misiuni umane pe orbita lunară în preajma lui 2025.<ref>{{Citat știre|title=Russia may select first crew for its Federation spacecraft next year|url=http://www.spaceflightinsider.com/organizations/roscosmos/russia-may-select-first-crew-federation-spacecraft-next-year/|journal=www.spaceflightinsider.com|access-date=2018-11-16|archive-date=2019-12-21|archive-url=https://web.archive.org/web/20191221043110/https://www.spaceflightinsider.com/organizations/roscosmos/russia-may-select-first-crew-federation-spacecraft-next-year/|dead-url=yes}}</ref>

=== Alimentarea cu apă și canalizarea ===
În Rusia, aproximativ 70% din apa potabilă provine din apele de suprafață și 30% din apele subterane. În 2004, sistemele de alimentare cu apă aveau o capacitate totală de 90 de milioane de metri cubi pe zi. Utilizarea medie rezidențială de apă era de 248 de litri pe cap de locuitor pe zi.<ref name="UN">Națiunile Unite:[https://www.un.org/esa/agenda21/natlinfo/countr/russia/RussiaSanitation04f.pdf Sanitation Country Profile Russian Federation], 2004</ref> O pătrime din resursele mondiale de apă dulce de suprafață și [[Ape subterane|subterană]] se situează în Rusia. Sectorul rețelelor de apă este una dintre cele mai mari industrii din Rusia care deservesc întreaga populație a țării.

== Demografia ==
[[Fișier:Плотность_населения_России_по_муниципальным_образованиям.png|miniatura|Districtele federale după densitatea populației. Populația este mai densă în partea europeană a țării, cu climat mai blând, cu centrele cele mai mari în Moscova, Sankt Petersburg și alte orașe.<ref>{{Citat web|url=http://www.gks.ru/free_doc/doc_2016/bul_dr/mun_obr2016.rar|nume=LandRussia|accessdate=2018-11-05|publisher=|date=2018-11-05|first1=LandRussia|titlu=According To The Latest Data Russia's Demography Is Still In Sharp Decline}}</ref>]]
Etnicii [[Ruși]] compun 81% din populația țării.<ref name="perepis-2010.ru">{{Citat web|url=http://www.perepis-2010.ru/results_of_the_census/result-december-2011.ppt|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120118212344/http://www.perepis-2010.ru/results_of_the_census/result-december-2011.ppt|lucrare=perepis-2010.ru|archivedate=18 ianuarie 2012|titlu=ВПН-2010}}</ref> În Federația Rusă trăiesc însă și multe minorități importante. În total, 160 de grupuri etnice și popoare autohtone diferite trăiesc în interiorul granițelor sale.<ref name="ethnicgroups">[http://demoscope.ru/weekly/ssp/rus_nac_02.php Ethnic groups in Russia] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110622084055/http://demoscope.ru/weekly/ssp/rus_nac_02.php|date=22 iunie 2011}}, 2002 census, ''Demoscope Weekly''. Retrieved 5 februarie 2009.</ref> Deși populația Rusiei este relativ mare, [[Lista țărilor după densitatea populației|densitatea este scăzută]] din cauza dimensiunilor enorme ale țării. Populația este mai densă în [[Rusia europeană|Rusia Europeană]], în apropiere de [[Munții Ural]], și în sud-vestul Siberiei. 73% din populație trăiește în zone urbane, în timp ce 27% trăiește în mediul rural.<ref>{{Citat web|url=http://www.gks.ru/free_doc/2007/b07_12/05-01.htm|accessdate=27 decembrie 2007|publisher={{Ill-wd|Q2624680}}|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120303135317/http://www.gks.ru/free_doc/2007/b07_12/05-01.htm|archivedate=3 martie 2012|titlu=Resident population}}</ref> Rezultatele {{Ill-wd|Q787182|3=recensământului din 2010}} arată o populație totală de 142.856.536 de locuitori.<ref name="2010Census">{{ru-pop-ref|2010Census}}</ref>

Populația Rusiei a atins apogeul de 148.689.000 în 1991, chiar înainte de [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|destrămarea Uniunii Sovietice]]. A trecut apoi printr-un declin rapid, începând cu mijlocul anilor 1990.<ref>{{Citat web|url=http://countrystudies.us/russia/29.htm|accessdate=16 ianuarie 2008|publisher=Library of Congress|titlu=Demographics}}</ref> Declinul a încetinit până aproape de stagnare în ultimii ani, din cauza scăderii [[Mortalitate|mortalității]], creșterii [[Natalitate|natalității]] și creșterii [[Imigrație|imigrației]].<ref name="gks">[http://www.gks.ru/free_doc/2010/demo/dem-sit-09.doc Modern demografice din Rusia] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20101217150324/http://www.gks.ru/free_doc/2010/demo/dem-sit-09.doc |date=2010-12-17 }} de {{Ill-wd|Q2624680}}. Accesat la 5 octombrie 2010</ref>

În 2009, Rusia a înregistrat o creștere anuală a populației, pentru prima dată în cincisprezece ani, cu un număr total de 10.500.<ref name="gks"/> 279.906 de migranți au sosit în Federația Rusă, în același an, din care 93% din țările [[Comunitatea Statelor Independente|CSI]].<ref name="gks" /> Numărul de emigranți ruși a scăzut constant, de la 359,000 în 2000 la 32.000 în 2009.<ref name="gks" /> Există, de asemenea, un procent estimat de 10 milioane de {{Ill-wd|Q17050722|3=imigranți ilegali}} din state ex-sovietice.<ref>{{Citat web|url=http://www.iht.com/articles/2007/01/15/news/migrate.php|date=15 ianuarie 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080915210918/http://www.iht.com/articles/2007/01/15/news/migrate.php|lucrare=International Herald Tribune|archivedate=15 septembrie 2008|titlu=Russia cracking down on illegal migrants}}</ref> În Rusia trăiesc aproximativ 116 milioane de etnici ruși<ref name="ethnicgroups"/> și aproximativ 20 de milioane de etnici ruși trăiesc în afara Rusiei în fostele republici ale Uniunii Sovietice,<ref>{{Citat web|url=http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article728982.ece|accessdate=2010-04-25|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100525073623/http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article728982.ece|archivedate=25 mai 2010|titlu=Putin tries to lure millions of Russian expats home}}</ref> cea mai mare parte în Ucraina și Kazahstan.<ref>{{Citat carte |author=Moya Flynn |url={{Google books|YLeAxHLmgR8C|page=15|plainurl=y}}|title=Migrant resettlement in the Russian federation: reconstructing 'homes' and 'homelands'|trans_title=Recolonizarea migranților în Federația Rusă: reconstrucția «caselor» și «patriilor» |publisher=Anthem Press |year=2004 |p=15 |ISBN=1-84331-117-8}}</ref>

{{Ill-wd|Q787182|3=Recensământul din 2010}} a înregistrat 81% din populație ca fiind [[Ruși|etnici rusi]], și 19% de alte etnii:<ref name="perepis-2010.ru"/> 3,7% [[tătari]]; 1,4% {{Ill-wd|Q1977290|3=ucraineni}}; 1,1% [[Bașchiri|bașkiri]]; 1% [[ciuvași]]; 11,8% altele nespecificate. Conform recensământului, 84,93% din populația rusă aparține grupurilor etnice europene (slavi, germanici, finici ne-{{Ill-wd|Q4469187|3=ugrici}}, greci și altele). Aceasta reprezintă o scădere față de anul 2002, când aceștia constituiau mai mult de 86% din populație.<ref name="perepis-2010.ru" />

Rata de natalitate în Rusia este mai mare decât în majoritatea țărilor europene (13,3 nașteri la 1000 de persoane în 2014<ref name="gks"/> în comparație cu media [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]] de 10,1 la 1000),<ref name="EU crude rates">{{Citat web|url=http://ec.europa.eu/eurostat/web/population-demography-migration-projections/population-data/database?p_p_id=NavTreeportletprod_WAR_NavTreeportletprod_INSTANCE_2pAWwssjV8xq&p_p_lifecycle=0&p_p_state=normal&p_p_mode=view&p_p_col_id=column-2&p_p_col_pos=1&p_p_col_count=2|accessdate=1 iunie 2016|publisher=Eurostat|titlu=Demographic balance and crude rates at national level}}</ref> dar rata deceselor este și ea substanțial mai mare (în 2014, rata deceselor în Rusia era de 13,1 la 1000 de persoane<ref name="gks" /> în comparație cu media UE de 9,7 la 1000).<ref name="EU crude rates" /> Ministerul rus al Sănătății și Afacerilor Sociale a prezis că, până în 2011, rata deceselor urma să fie egală cu rata natalității din cauza creșterii fertilității și scăderii mortalității.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/russia/20080123/97616414.html|accessdate=10 februarie 2008|publisher=RIA Novosti|titlu=Russia's birth, mortality rates to equal by 2011–ministry}}</ref> Guvernul pune în aplicare o serie de programe concepute pentru a crește rata natalității și a atrage mai mulți migranți. Alocațiile lunare pentru copii au fost dublate la echivalentul a 55 de dolari, și o plată unică de 9200 de dolari se oferă din 2007 femeilor care au un al doilea copil.<ref>{{Citat web|url=http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/profiles/Russia.pdf|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=[[Library of Congress]]—Federal Research Division|date=October 2006|format=PDF|titlu=Country Profile: Russia}}</ref>

În 2006, în încercarea de a compensa declinul demografic al țării, guvernul rus a început simplificarea legilor de imigrare și a lansat un program de stat „de acordare de asistență pentru imigrația voluntară a etnicilor ruși din fostele republici sovietice”.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/analysis/20060714/51327247.html|date=14 iulie 2006|lucrare=rian.ru|titlu=Russia trying to resolve demographic problem through immigration}}</ref> În 2009, Rusia a înregistrat cea mai mare rată a natalității de la dizolvarea Uniunii Sovietice.<ref name="gks"/><ref>[http://demoscope.ru/weekly/ias/ias05.php?tim=0&cou=26&terr=1&ind=26&Submit=OK Russian birth rates 1950–2008] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110430195030/https://demoscope.ru/weekly/ias/ias05.php?tim=0&cou=26&terr=1&ind=26&Submit=OK|date=30 aprilie 2011}} ''Demoscope Weekly''. Retrieved October 2010.</ref> În 2012, rata natalității a crescut din nou. Rusia a înregistrat 1.896.263 de nașteri, cel mai mare număr din 1990, și chiar a depășit numărul anual de nașteri din perioada 1967-1969, cu o rată totală a fertilității de aproximativ 1,7, cea mai mare din 1991.

În august 2012, în timp ce țara avea parte de prima creștere demografică din anii 1990, președintele Putin a declarat că populația Rusiei ar putea ajunge la 146 de milioane până în 2025, în principal ca urmare a imigrației.<ref>{{Citat web|url=http://sputniknews.com/society/20120820/175324629.html|date=20 august 2012|lucrare=ria.ru|titlu=Immigration Drives Russian Population Increase}}</ref>

=== Cele mai mari orașe ===
{{Cele mai mari orașe din Rusia}}

=== Grupuri etnice ===
Rusia este un stat multinațional cu {{Ill-wd|Q6619043|3=peste 170 de grupuri etnice}} recunoscute ca naționalități; populațiile din aceste grupuri variază enorm, de la milioane (de exemplu, ruși și tătari) la sub 10.000 de (de exemplu, [[Sami (popor)|sami]] și [[inuiți]]).<ref>{{Citat web|url=https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=846655|publisher=[[Consiliul Europei]], {{Ill-wd|Q968482}}|date=2005-04-20|titlu=Report by Mr. Alvaro Gil-Robles on his Visits to the Russian Federation}}</ref><gallery mode="packed" caption="Grupuri etnice din Rusia">
Fișier:Novosibirsk-Karimov.jpg|Familie de {{Ill-wd|Q1968578|3=ruși}} [[Cazaci|cazaci]] din Siberia
Fișier:Ил Күнэ - День государственности Республики Саха 32.jpg|[[Iacuți]] în [[Iacutia|Republica Saha]]
Fișier:Sourb Gevorg Art 1.JPG|{{Ill-wd|Q2598589|3=Armeni}} din [[Volgograd]]
Fișier:Komi peoples.jpg|{{Ill-wd|Q203319|3=Komi}}
Fișier:Домбристы в национальных калмыцких костюмах.jpg|[[Calmuci|Kalmîki]] în [[Elista]]
Fișier:Народы Кавказа 19 век.JPG|Costume populare din [[Caucazul de Nord]]: {{Ill-wd|Q106974|3=osetinii}}, [[Cerchezi|cerchezi]], [[Kabardini|karbadieni]] și [[Ceceni|ceceni]].
</gallery>

=== Limbile ===
[[Fișier:Russian_language_status_and_proficiency_in_the_World.svg|miniatura|Zona unde [[limba rusă]] este vorbită ca limbă oficială sau este vorbită ca prima sau a doua limbă de peste 30% din populație.]]
Cele 160 de grupuri etnice din Rusia vorbesc 100 de limbi.<ref name="britannica"></ref> Conform Recensământului din 2002, 142,6 de milioane de oameni vorbesc limba rusă, urmată de [[Limba tătară|tătară]] cu 5,3 milioane de vorbitori și de [[Limba ucraineană|ucraineană,]] cu 1,8 milioane.<ref>{{Citat web|url=http://www.perepis2002.ru/index.html?id=87|accessdate=16 ianuarie 2008|publisher={{Ill-wd|Q2624680}}|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110719233704/http://www.perepis2002.ru/index.html?id=87|lucrare=4.3. Population by nationalities and knowledge of Russian; 4.4. Spreading of knowledge of languages (except Russian)|archivedate=19 iulie 2011|titlu=Russian Census of 2002}}</ref> Limba rusă este singura limbă oficială de stat, dar Constituția acordă [[Republicile Rusiei|republicilor]] individuale dreptul de a stabili propriile lor limbi de stat în plus față de limba rusă.<ref>{{Citat web|url=http://www.constitution.ru/en/10003000-04.htm|accessdate=27 decembrie 2007|lucrare=(Article 68, §&nbsp;2)|titlu=The Constitution of the Russian Federation}}</ref>

În ciuda distribuției sale largi, limba rusă este omogenă în țară. Rusa este limba cea mai răspândită geografic din Eurasia, precum și cea mai vorbită [[Limbi slave|limbă slavă]].<ref>{{Citat web|url=http://learn.utoronto.ca/Page625.aspx|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=University of Toronto|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070106002617/http://learn.utoronto.ca/Page625.aspx|archivedate=6 ianuarie 2007|titlu=Russian language}}</ref> Acesta aparține familiei [[Limbi indo-europene|limbilor indo-europene]] și este una dintre membrele grupului [[Limbile slave de est|limbilor slave răsăritene]], celelalte fiind [[Limba bielorusă|belarusa]] și [[Limba ucraineană|ucraineana]] (cu variația ei, [[Limba ruteană|ruteana]]). Exemple scrise ale [[Slavă Estică Veche|slavei vechi răsăritene]] (''rusa veche'') sunt atestate începând cu secolul al X-lea.<ref>{{Citat web|url=https://www.foreigntranslations.com/languages/russian-translation/russian-language-history/?page-content.cfm/page/russian-language|accessdate=4 mai 2013|publisher=Foreigntranslations.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130727003320/http://www.foreigntranslations.com/languages/russian-translation/russian-language-history/?page-content.cfm%2Fpage%2Frussian-language|archivedate=27 iulie 2013|titlu=Russian Language History}}</ref>

Limba rusă este a doua cea mai utilizată limbă pe [[Internet]], după engleză,<ref>{{Citat web|url=http://w3techs.com/blog/entry/russian_is_now_the_second_most_used_language_on_the_web|nume=Matthias Gelbmann|accessdate=17 iunie 2013|publisher=Q-Success|date=19 martie 2013|lucrare=W3Techs|titlu=Russian is now the second most used language on the web}}</ref> una dintre cele două limbi oficiale de la bordul [[Stația Spațială Internațională|Stației Spațiale Internaționale]]<ref>{{Citat web|url=http://global.jaxa.jp/article/special/expedition/wakata01_e.html|publisher=|titlu=JAXA – My Long Mission in Space}}</ref> și este una dintre cele șase {{Ill-wd|Q2511187|3=limbi oficiale ale ONU}}.<ref>{{Citat web|url=http://itre.cis.upenn.edu/~myl/languagelog/archives/000854.html|nume=Poser|accessdate=29 octombrie 2010|publisher=Itre.cis.upenn.edu|date=5 mai 2004|first1=Bill|titlu=The languages of the UN}}</ref>

35 de limbi sunt recunoscute oficial în Rusia, în diferite regiuni de către guvernele locale.
[[Fișier:Linguistic_map_of_the_Altaic,_Turkic_and_Uralic_languages_(en).png|miniatura|Distribuția limbilor [[Limbi uralice|uralice]], [[Limbi altaice|altaice]], și yukaghir]]
[[Fișier:Fenno-Ugrian_languages.png|miniatura|Distribuția geografică a popoarelor fino-ugrice și samoedice]]
[[Fișier:Caucasus-ethnic_en.svg|miniatura|[[Limbi caucaziene|Grupuri etnolingvistice]] în regiunea [[Caucaz|Caucazului]]]]
{| class="wikitable sortable"
!Limba
!Familie de limbi
!Subiecte federale
!Sursă
|-
|[[Limba abazină|Abaza]]
|Nord-vest-caucaziană
|{{Flag-wd|Q5328}}
|<ref name="KarCherk">{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_karach/chapter/1/#block_11|publisher=|titlu=Конституция Карачаево-Черкесской Республики от 5 марта 1996 г. / Глава 1. Основы конституционного строя}}</ref>
|-
|Adîghee
|Nord-vest-caucaziană
|{{Drapel|Adygea}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_adig/chapter/1/#block_5|publisher=|titlu=Конституция Республики Адыгея (принята на XIV сессии Законодательного Собрания (Хасэ) – Парламента Республики Адыгея 10 марта 1995 года) / Глава 1. Права и свободы человека и гражданина}}</ref>
|-
|[[Limba altai|Altai]]
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q5971}}
|<ref name="Altai">{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_altai/chapter/1/#block_13|publisher=|titlu=Конституция Республики Алтай (Основной Закон) (принята 7 июня 1997 г.) / Глава I. Общие положения}}</ref><ref name="LawAltai">Закон Республики Алтай «О языках». [http://zakon.scli.ru/ru/legal_texts/legislation_RF/printable.php?do4=document&id4=d2599158-01ed-47a8-8227-3057d6dbed48 Глава I, статья 4] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150925163436/http://zakon.scli.ru/ru/legal_texts/legislation_RF/printable.php?do4=document&id4=d2599158-01ed-47a8-8227-3057d6dbed48|date=25 septembrie 2015}}</ref>
|-
|[[Limba bașchiră|Bașkiră]]
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q5710}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_bashkor/chapter/1/#block_4001|publisher=|titlu=Конституция Республики Башкортостан от 24 декабря 1993 г. N ВС-22/15 / Глава 1. Основы конституционного строя Республики Башкортостан}}</ref> 
|-
|Buriată
|[[Limbi mongolice|Mongolică]]
|{{Drapel|Buriatia}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_buryat/chapter/3/#block_67|publisher=|titlu=Конституция Республики Бурятия (принята Верховным Советом Республики Бурятия 22 февраля 1994 г.) / Глава 3. Государственно-правовой статус Республики Бурятия}}</ref>
|-
|[[Limba cecenă|Cecenă]]
|Nord-est-caucaziană
|{{Flag-wd|Q210036}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_chech/chapter/1/#block_10|publisher=|titlu=Конституция Чеченской Республики (принята 23 марта 2003 г.) / Глава 1. Основы конституционного строя}}</ref>
|-
|Cercheză
|Nord-vest-caucaziană
|{{Flag-wd|Q5328}}
|<ref name="KarCherk" />
|-
|[[Limba ciuvașă|Ciuvașă]]
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q5466}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_chuvash/chapter/1/#block_8|publisher=|titlu=Конституция Чувашской Республики (принята Государственным Советом Чувашской Республики 30 ноября 2000 г.) / Глава 1. Основы конституционного строя Чувашской Республики}}</ref>
|-
|[[Limba tătară crimeeană|Tătară crimeeană]]
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q15966495}}
|<ref name="Crimea">{{Citat web|url=http://www.rg.ru/printable/2014/05/06/krim-konstituciya-reg-dok.html|accessdate=14 octombrie 2014|publisher=State Council, Republic of Crimea|date=11 aprilie 2014|lucrare=Article 10|limbă=Russian|titlu=Constitution of the Republic of Crimea}}</ref>
|-
|Erzia
|[[Limbi uralice|Uralică]]
|{{Drapel|Mordovia}}
|<ref name="Mordovia">{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_mordov/chapter/1/#block_14|publisher=|titlu=Конституция Республики Мордовия (принята 21 сентября 1995 г.) / Глава 1. Основы конституционного строя Республики Мордовия (п.п. 1 – 13)}}</ref>
|-
|[[Limba ingușă|Ingușă]]
|Nord-est-caucaziană
|{{Flag-wd|Q5219}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_ingush/|publisher=|titlu=Конституция Республики Ингушетия (принята 27 февраля 1994 г.)}}</ref>
|-
|Kabardiană
|Nord-vest-caucaziană
|{{Drapel|Kabardino-Balkaria}}
|<ref name="KabBalk">{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_kabardin/chapter/3/#block_76|publisher=|titlu=Конституция Кабардино-Балкарской Республики от 1 сентября 1997 г. N 28-РЗ (принята Парламентом Кабардино-Балкарской Республики 1 сентября 1997 г.) (в редакции, принятой Конституционным Собранием 12 июля 2006 г., республиканских законов от 28 июля 2001 г. / Глава III Государственное устройство}}</ref>
|-
|[[Limba kalmîcă|Kalmîkă]]
|[[Limbi mongolice|Mongolică]]
|{{Flag-wd|Q3953}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_kalmik/#block_18|publisher=|titlu=Степное Уложение (Конституция) Республики Калмыкия от 5 апреля 1994 г}}</ref>
|-
|Karaceai-balkară
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Drapel|Kabardino-Balkaria}}<br /><br />{{Flag-wd|Q5328}}
|<ref name="KarCherk" /><ref name="KabBalk" />
|-
|Hakas
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q6543}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_hakas/chapter/3/#block_69|publisher=|titlu=Конституция Республики Хакасия (принята на XVII сессии Верховного Совета Республики Хакасия (первого созыва) 25 мая 1995 года) / Глава III. Статус и административно-территориальное устройство Республики Хакасия}}</ref>
|-
|Komi
|[[Limbi uralice|Uralică]]
|{{Flag-wd|Q2073}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_komi/chapter/3/#block_67|publisher=|titlu=Конституция Республики Коми от 17 февраля 1994 г. / Глава III. Государственный статус Республики Коми и административно-территориальное устройство}}</ref>
|-
|Mari de sus
|[[Limbi uralice|Uralică]]
|{{Drapel|Mari El}}
|<ref name="Mari-El">{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_mariy/chapter/1/#block_1150|publisher=|titlu=Конституция Республики Марий Эл (принята Конституционным Собранием Республики Марий Эл 24 июня 1995 г.) / Глава I. Основы конституционного строя}}</ref>
|-
|Mari de jos
|[[Limbi uralice|Uralică]]
|{{Drapel|Mari El}}
|<ref name="Mari-El" />
|-
|Mokșa
|[[Limbi uralice|Uralică]]
|{{Drapel|Mordovia}}
|<ref name="Mordovia" />
|-
|Nogai
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q5328}}
|<ref name="KarCherk" />
|-
|[[Limba osetă|Oseta]]
|[[Limbi indo-europene|Indo-europeană]]
|{{Flag-wd|Q5237}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_osetiya/chapter/1/#block_15|publisher=|titlu=Конституция Республики Северная Осетия-Алания (принята Верховным Советом Республики Северная Осетия 12 ноября 1994 г.) / Глава 1. Основы конституционного строя}}</ref>
|-
|[[Limba tătară|Tătara]]
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Drapel|Tatarstan}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_tatar/chapter/1/#block_8|publisher=|titlu=Конституция Республики Татарстан от 6 ноября 1992 г. / Глава 1. Государственный Совет Республики Татарстан}}</ref>
|-
|Tuvană
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Drapel|Tuva}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_tiva/chapter/1/#block_5|publisher=|titlu=Конституция Республики Тыва (принята Референдумом Республики Тыва 6 мая 2001 г.) / Глава I. Основы конституционного строя}}</ref>
|-
|[[Limba udmurtă|Udmurtă]]
|[[Limbi uralice|Uralic]]
|{{Drapel|Udmurtia}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_udmurt/chapter/1/#block_9|lucrare=constitution.garant.ru|titlu=Конституция Удмуртской Республики от 7 декабря 1994 г. / Глава 1. Основы Конституционного строя}}</ref>
|-
|[[Limba ucraineană|Ucraineana]]
|[[Limbi indo-europene|Indo-europeană]]
|{{Flag-wd|Q15966495}}
|<ref name="Crimea" />
|-
|[[Limba iakută|Iakuta]]
|[[Limbi turcice|Turcică]]
|{{Flag-wd|Q6605}}
|<ref>{{Citat web|url=http://constitution.garant.ru/region/cons_saha/chapter/3/#block_46|publisher=|titlu=Конституция (Основной Закон) Республики Саха (Якутия) / Глава 3. Национально-государственный статус, административно-территориальное устройство}}</ref>
|}

=== Religia ===
{{Bar box
|title=Religia în Rusia la 2012 (Sreda Arena Atlas)<ref name="2012ArenaAtlas">[http://sreda.org/en/arena "Arena: Atlas of Religions and Nationalities in Russia"]. Sreda, 2012.</ref><ref name="2012Arena-religion-maps">{{Citat web|url=http://c2.kommersant.ru/ISSUES.PHOTO/OGONIOK/2012/034/ogcyhjk2.jpg|title=2012 Arena Atlas Religion Maps|publisher=Ogonek|issue=34 (5243)|date=2012-08-27|accessdate=2017-04-21|archive-url=https://web.archive.org/web/20170421154615/http://c2.kommersant.ru/ISSUES.PHOTO/OGONIOK/2012/034/ogcyhjk2.jpg |archive-date=2017-04-21}}</ref>
|float=right
|bars=
{{Bar percent|[[Biserica Ortodoxă Rusă|Ortodocși ruși]]|DarkOrchid|41.1}}
{{Bar percent|Alți [[Biserica Ortodoxă|ortodocși]]|MediumOrchid|1.8}}
{{Bar percent|Alți {{Ill-wd|Q16958075|3=creștini}}|DeepSkyBlue|4.5}}
{{Bar percent|{{Ill-wd|Q1423103|3=Musulmani}}|Green|6.6}}
{{Bar percent|{{Ill-wd|Q1191253|3=Budiști}}|Yellow|0.5}}
{{Bar percent|[[Rodnoverie|Rodnoveri]] și alte credințe autohtone|Red|1.2}}
{{Bar percent|{{Ill-wd|Q3493578|3=Spirituali dar nereligioși}}|Gray|25.2}}
{{Bar percent|[[Ateism|Atei]] și [[Ireligiozitate|fără religie]]|Black|13}}
{{Bar percent|Altele și religie nedeclarată|DarkSlateGray|6.1}}
}}
[[Fișier:Eggink_VelKnVladimir.jpg|dreapta|miniatura|Pictură de Ivan Eggink înfățișându-l pe Vladimir ascultând preoți ortodocși, în timp ce solul [[Papă|papal]] stă deoparte nemulțumit]]
[[Fișier:Vasnetsov_Bapt_Vladimir.jpg|thumb|left|upright|''Botezul lui Vladimir'', frescă de [[Viktor Vasnețov]]]]
Rușii au practicat {{Ill-wd|Q383258|3=creștinismul ortodox}} începând cu secolul al X-lea. În conformitate cu tradițiile istorice ale Bisericii Ortodoxe, [[Creștinism|creștinismul]] a fost adus mai întâi pe teritoriul modern al [[Belarus|Belarusului]], Rusiei și [[Ucraina|Ucrainei]] de [[Andrei (apostol)|Sfântul Andrei]], primul [[apostol]] al lui [[Isus din Nazaret]].<ref name="encarta">{{cite encyclopedia|last=Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007 |title=Russia |url=http://encarta.msn.com/encyclopedia_761569000_6/Russia.html |accessdate=27 decembrie 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20080109010927/https://encarta.msn.com/encyclopedia_761569000_6/Russia.html |archivedate=9 ianuarie 2008}}</ref> Conform ''Cronicii primare'', [[Creștinare|creștinarea]] definitivă a [[Rusia Kieveană|Rusiei Kievene]] datează din anul 988 (anul este contestat<ref>Oleg Rapov, ''Russkaia țerkov v IX–pervoi treti XII veka'' (''Biserica Rusă din secolul al IX-lea până în prima treime a secolului al XII-lea''). Moscova, 1988.</ref>), atunci când [[Vladimir I al Kievului|Vladimir cel Mare]] a fost botezat în [[Chersonesos|Chersonesus]] și a început să-și boteze familia și pe oamenii din [[Kiev]]. Cele două evenimente sunt în mod tradițional denumite „botezul Ruteniei” (în {{ru|Крещение Руси}}, în {{Uk|Хрещення Русі}}) în literatura rusă și ucraineană. Mare parte din populația rusă, ca și alte popoare slave, au păstrat timp de secole o dublă credință (''dvoeverie''), în religia autohtonă și în creștinismul ortodox.

La data [[Revoluția Rusă din 1917|Revoluției din 1917]], [[Biserica Ortodoxă Rusă]] era profund integrată în [[Autocrație|statul autocratic]], și se bucura de statutul de biserică oficială. Acest lucru a fost un factor important care a contribuit la atitudinea bolșevicilor față de religie și măsurile pe care le-a luat pentru a o controla. Bolșevicii erau alcătuiți din mulți neruși, ruși comuniști și evrei, cum ar fi [[Vladimir Ilici Lenin|Vladimir Lenin]], [[Lev Davidovici Troțki|Leon Troțki]], [[Grigori Zinoviev]], [[Lev Borisovici Kamenev|Lev Kamenev]], {{Ill-wd|Q521431}} care erau indiferenți față de creștinism și se bazau pe scrierile filosofului german [[Karl Marx]], [[Marxism-leninism|marxism–leninismul]] ca ideologie inspirând și fundamentând [[Partid comunist|Partidul Comunist]].<ref name="PoU">{{Citation |publisher = Studia Historica 48 |isbn = 978-951-710-008-3 |publication-place = Helsinki |title = The Party of Unbelief |url = https://openlibrary.org/books/OL25433417M/The_Party_of_Unbelief |author = {{Ill-wd|Q4801366}} |publication-date = 1994 |oclc = 832629341 |id =|year = 1994 |trans_title=Partidul Necredinței }}</ref>

Astfel, URSS a devenit una dintre primele țări [[Comunism|comuniste]] care au proclamat, ca un obiectiv ideologic, [[Stat ateu|eliminarea religiei]]<ref name="Kowalewski">{{Citat revistă|nume=Kowalewski|prenume=David|dată=October 1980|titlu=Protest for Religious Rights in the USSR: Characteristics and Consequences|journal=Russian Review|volum=39|număr=4|pagini=426–441|jstor=128810|doi=10.2307/128810}}</ref> și înlocuirea acesteia cu un [[ateism]] universal.<ref>{{Citat carte|nume=Ramet|prenume=Sabrina Petra. (Ed)|an=1993|titlu=Religious Policy in the Soviet Union|pagini=4|editură=Cambridge University Press}}</ref><ref>{{Citat carte|nume=Anderson|prenume=John|an=1994|titlu=Religion, State and Politics in the Soviet Union and Successor States|pagini=3|locul-publicării=Cambridge, England|editură=Cambridge University Press|isbn=978-0-521-46784-1}}</ref> Guvernul comunist ridiculiza religiile și credincioșii, și propaga ateismul în școli.<ref>{{Citat web|url=https://www.loc.gov/exhibits/archives/anti.html|accessdate=19 septembrie 2011|publisher=Loc.gov|date=|titlu=Anti-religious Campaigns}}</ref> Confiscarea proprietăților ecleziastice a fost de multe ori bazată pe acuzații de acumulare ilegală de avere.

Ateismul de stat în Uniunea Sovietică era cunoscut în limba rusă ca ''gosateizm'',<ref name="Kowalewski"/> și se baza pe ideologia [[Marxism-leninism|marxist–leninistă]]. {{Ill-wd|Q1186975|3=Ateismul marxist–leninist}} susține în mod constant controlul, suprimarea, și eliminarea religiei. În termen de aproximativ un an de la revoluție, statul a [[Expropriere|expropriat]] toate proprietățile bisericii, inclusiv bisericile însele și, în perioada 1922-1926, 28 de [[Episcop|episcopi]] ortodocși ruși și peste 1200 de [[Preot|preoți]] au fost uciși. Mai mulți au fost persecutați.<ref name="autogenerated1">[http://countrystudies.us/russia/38.htm Country Studies: Russia-The Russian Orthodox Church] U.S. Library of Congress, Accesat la 3 aprilie 2008</ref> După prăbușirea Uniunii Sovietice, a venit o reînnoire a religiilor în Rusia, și printre slavi, au apărut diverse mișcări în afară de creștinism, inclusiv [[Rodnoverie|rodnoveria]] (reconstrucționism al păgânismului slav), {{Ill-wd|Q4189521|3=anastasianismul (cedrii sunători)}}, [[Hinduism|hinduismul]],<ref>{{Citat revistă|nume=Tkatcheva|prenume=Anna|dată=1994|titlu=Neo-Hindu Movements and Orthodox Christianity in Post-Communist Russia|journal=India International Centre Quarterly|volum=21|număr=2/3|pagini=151–162|jstor=23003642}}</ref> {{Ill-wd|Q176885|3=șamanismul siberian}}<ref>{{Citat revistă|nume=Kharitonova|prenume=Valentina|dată=2015|titlu=Revived Shamanism in the Social Life of Russia|journal=Folklore|volum=62|pagini=37–54|issn=1406-0949|doi=10.7592/FEJF2015.62}}</ref> și alte religii.

În prezent, nu există niciun recensământ oficial al religiilor din Rusia, iar estimările sunt bazate numai pe sondaje. În 2012, organizația de cercetare Sreda a publicat Arena Atlas, o enumerare detaliată a populațiilor și naționalităților religioase din Rusia, pe baza unui sondaj pe un eșantion mare răspândit prin toată țara. Ei au descoperit că 46,8% dintre ruși se declarau creștini (dintre care 41% ortodocși, 1,5% creștini pur și simplu sau afiliați la alte biserici decât cea ortodoxă rusă, 4,1% creștini neafiliați, și mai puțin de 1% catolici și protestanți), în timp ce 25% erau {{Ill-wd|Q3493578|3=spirituali, dar nereligioși}}, 13% erau atei, 6,5% erau [[Musulman|musulmani]], 1,2% erau adepți ai „religiilor tradiționale în cinstea zeilor și strămoșilor” (inclusiv rodnoveria, [[Tengriism|tengrismul]] și alte {{Ill-wd|Q1189816|3=religii etnice}}), și 0,5% [[Budism tibetan|budiști tibetani]]. Cu toate acestea, mai târziu în acel an, {{Ill-wd|Q1819354}} estima că 76% dintre ruși era fost creștini,<ref name="levada.ru">{{Citat web|url=http://www.levada.ru/2012/12/17/v-rossii-74-pravoslavnyh-i-7-musulman|accessdate=29 aprilie 2015|date=17 decembrie 2012|lucrare=levada.ru|titlu_trad=Press releases – In Russia 74% are Orthodox and 7% are Muslims|script-title=ru:Пресс выпуски – В России 74% православных и 7% мусульман |language=ru}}</ref> iar în iunie 2013, Public Opinion Foundation<ref name="fom.ru">{{Citat web|url=http://fom.ru/obshchestvo/10953|accessdate=29 aprilie 2015|date=14 iunie 2013|lucrare=fom.ru|titlu_trad=Values: Religious|limbă=ru |script-title=ru:Ценности: религиозность}}</ref> estimează că 65% din populație era creștină. Aceste constatări sunt în conformitate cu estimările {{Ill-wd|Q1635722}} din 2011 conform cărora 73,6% dintre ruși erau creștini,<ref name="pewforum.org">{{Citat web|url=http://www.pewforum.org/2011/12/19/global-christianity-exec/|accessdate=29 aprilie 2015|date=19 decembrie 2011|lucrare=Pew Research Center's Religion & Public Life Project|titlu=Global Christianity – A Report on the Size and Distribution of the World's Christian Population}}</ref> precum și cu sondajele {{Ill-wd|Q1512375|3=Centrului Rus de Cercetare a Opiniei Publice}} (VCIOM) din 2010 (~77% creștini),<ref name="wciom.ru">{{Citat web|url=http://wciom.ru/index.php?id=268&uid=13365|accessdate=29 aprilie 2015|date=28 octombrie 2014|lucrare=Russian Public Opinion Research Center|script-title=ru:ВЦИОМ: Социальное самочувствие россиян и экономические реалии: непересекающиеся пространства?|titlu_trad=Ședința consiliului științific al VCIOM: bunăstarea rușilor și realitățile economice: spații paralele?|limbă=ru|archive-date=2020-09-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20200929201730/https://wciom.ru/index.php?id=268&uid=13365%2F|dead-url=yes}}</ref> și al lui Ipsos MORI din 2011 (69%).<ref name="fgi-tbff.org">{{Citat web|url=http://www.fgi-tbff.org/sites/default/files/elfinder/FGIImages/Research/fromresearchtopolicy/ipsos_mori_briefing_pack.pdf|date=5 iulie 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130117013643/http://www.fgi-tbff.org/sites/default/files/elfinder/FGIImages/Research/fromresearchtopolicy/ipsos_mori_briefing_pack.pdf|pagină=40|format=PDF|archivedate=17 ianuarie 2013|titlu=Views on globalisation and faith}}</ref>

Cea mai recentă constatare a {{Ill-wd|Q1635722}} a fost că, în 2015, 71% din populația Rusiei sa declara ortodoxă, 15% [[Ireligiozitate|neafiliată religios]]—o categorie care include [[Ateism|atei]], [[Agnosticism|agnostici]] și cei care descriu religia drept „{{Ill-wd|Q513425|3=niciuna anume}}”, 10% musulmani, și 2% alți creștini, în timp ce 1% aparțin altor religii.<ref name="Religious Belief in Central and Eastern Europe">{{Citat web|url=http://assets.pewresearch.org/wp-content/uploads/sites/11/2017/05/10104119/CEUP-FULL-REPORT.pdf|nume=ANALYSIS|accessdate=12 mai 2017|date=10 mai 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170513130508/http://assets.pewresearch.org/wp-content/uploads/sites/11/2017/05/10104119/CEUP-FULL-REPORT.pdf|archivedate=13 mai 2017|titlu=Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe}}</ref> [[Ireligiozitate|Neafiliații religioși]] se împărțeau între 4% atei, 1% [[Agnosticism|agnostici]] și 10% ca {{Ill-wd|Q513425|3=nicio religie anume}}.<ref name="pewforum.org"/> Studiul menționa că, în timpul regimului comunist, represiunea religiei era larg răspândită, și se sprijina pe {{Ill-wd|Q7571747|3=legislația sovietică anti-religioasă}}; în 1991, 37% din populația Rusiei era ortodoxă. După [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|dizolvarea Uniunii Sovietice]], apartenența la Biserica Ortodoxă a crescut substanțial și în 2015 aproximativ 71% din populația Rusiei se declara ortodoxă, cota neafiliatilor religioși scăzând de la 61% în 1991 la 18% în 2008.<ref>{{Citat web|url=http://www.pewforum.org/2017/05/10/religious-belief-and-national-belonging-in-central-and-eastern-europe/|publisher=|date=10 mai 2017|titlu=Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe}}</ref>
[[Fișier:Entry_Processin.jpg|thumb|right|Procesiunea țarului [[Alexandru al II-lea al Rusiei|Alexandru al II-lea]] în [[Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Moscova|Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”]] din Moscova, în timpul {{Ill-wd|Q834550|3=încoronării}} din 1856]]
Creștinismul ortodox, [[Islam|islamul]], [[Iudaism|iudaismul]], [[Budism|budismul]] și religiile etnice sunt recunoscute ca religii tradiționale ale Rusiei, alcătuind „moștenirea istorică” a țării.<ref>{{Citat carte|nume=Rev. Canon Michael Bourdeaux|an=2002|titlu=Eastern Europe, Russia and Central Asia 2003|url={{Google books|plainurl=y|EPP3ti4hysUC|page=47}}|pagină=47|capitol=Trends in Religious Policy|ediție=3|editură=Taylor & Francis|editor=Imogen Bell|isbn=978-1-85743-137-7|data-accesării=29 aprilie 2015}}</ref>

Datând de la [[creștinarea Rusiei Kievene]] în secolul al X-lea, ortodoxia rusă este religia dominantă a țării; există însă și confesiuni creștine mai mici, cum ar fi catolicii, [[Biserica Apostolică Armeană|armenii gregorieni]] și diferitele biserici protestante. Biserica Ortodoxă Rusă a fost biserica de stat înainte de Revoluție și rămâne cel mai mare corp religios din țară. Un procent estimat la 95% parohiile ortodoxe înregistrate aparțin Bisericii Ortodoxe Ruse, existând un număr mai mic de alte Biserici Ortodoxe.<ref name="religare.ru">{{Citat web|url=http://www.religare.ru/2_36302.html|accessdate=27 decembrie 2007|date=19 decembrie 2006|titlu_trad=Data about religious organizations registered in Russian Federation according to Federal Migration Service records |limbă=ru |title=Сведения о религиозных организациях, зарегистрированных в Российской Федерации}}</ref> Cu toate acestea, marea majoritate a credincioșilor ortodocși nu merg la biserică în mod regulat. Paștele este cea mai populară sărbătoare religioasă în Rusia, fiind sărbătorită de un mare segment al populației ruse, inclusiv de un mare număr dintre cei nereligioși. Mai mult de trei sferturi din populația rusă sărbătoresc Paștele făcând prăjituri tradiționale de Paște, ouă colorate și {{Ill-wd|Q2055235|3=pască}}.<ref>{{Citat web|url=http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=8400|accessdate=2 noiembrie 2011|publisher=Interfax Religion|date=22 aprilie 2011|titlu=Over 90 percent of Russians are going to celebrate Easter anyway – poll}}</ref>
[[Fișier:Сергиев_Посад._Троице-Сергиева_лавра._3.jpg|thumb|left|{{Ill-wd|Q211962|3=Lavra Sfântul Serghie}}, centru spiritual al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]]]]
Islamul este a doua cea mai mare religie din Rusia, după Ortodoxia rusă.<ref>{{Citat carte|an=2010|titlu=Europe: Belarus, Russian Federation and Ukraine|url={{Google books|plainurl=y|wm3w1oGCaEoC|page=1387}}|serie=World and Its Peoples|pagină=1387|capitol=Russian Federation|editură=Marshall Cavendish|isbn=978-0-7614-7900-0|data-accesării=29 aprilie 2015}}</ref> Este religia tradițională sau predominantă în rândul unor {{Ill-wd|Q46295|3=etnii caucaziene}} (în special [[ceceni]], [[inguși]] și [[cerchezi]]), și printre unele [[Popor turcic|popoare turcice]] (în special [[Tătari|tătarii]] și [[Bașchiri|bașkirilor]]).

Budismul este tradițional în trei regiuni din Federația Rusă: [[Buriatia]], [[Tuva]], și [[Kalmîkia]]. Potrivit diferitelor rapoarte, proporția de [[Ireligiozitate|nereligioși]] din Rusia este între 16% și 48% din populație.<ref>{{Citat carte|nume=Zuckerman|prenume=P.|an=2005|titlu=The Cambridge Companion to Atheism|capitol=Atheism: Contemporary Rates and Patterns|editură=Cambridge University Press|editor=Michael Martin}}</ref> Conform unor studii recente, procentul de atei a scăzut semnificativ de-a lungul deceniilor, după dizolvarea Uniunii Sovietice.<ref name="2013 Belivers">{{Citat web|url=http://www.sova-center.ru/religion/discussions/how-many/2013/01/d26201/|nume=|accessdate=29 aprilie 2013|publisher={{Ill-wd|Q1429721}} for Information and Analysis|date=15 ianuarie 2013|first1=|lucrare=|script-title=ru:Социологи вновь посчитали верующих россиян|titlu_trad=Sociologii i-au numărat din nou pe credincioșii ruși|limbă=ru}}</ref><ref name="GallupInt">{{Citat web|url=http://redcresearch.ie/wp-content/uploads/2012/08/RED-C-press-release-Religion-and-Atheism-25-7-12.pdf|nume=|accessdate=7 noiembrie 2015|publisher=[[Worldwide Independent Network/Gallup International Association]]|date=|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120812210929/http://redcresearch.ie/wp-content/uploads/2012/08/RED-C-press-release-Religion-and-Atheism-25-7-12.pdf|first1=|lucrare=|archivedate=12 august 2012|titlu=Global Index of Religion and Atheism}}</ref>

În chestiuni culturale și sociale, Vladimir Putin a colaborat îndeaproape cu Biserica Ortodoxă Rusă. [[Patriarhul Chiril I al Moscovei|Patriarhul Chiril al Moscovei]], capul Bisericii, a susținut candidatura sa în 2012. Steven Myers relatează: „biserica, odinioară puternic reprimată, a ieșit din colapsul sovietic ca fiind una dintre cele mai respectate instituții... Acum Chiril i-a condus pe credincioși direct într-o alianță cu statul.”<ref>{{Citat carte|nume=Myers|an=2016|titlu=The New Tsar|url={{Google books|1PO4DAAAQBAJ|page=404|plainurl=y}}|pagină=404|isbn=978-0-345-80279-8}}</ref> Mark Woods oferă exemple concrete de cum Biserica sub [[Patriarhul Chiril I al Moscovei|Patriarhul Chiril al Moscovei]] a sprijinit expansiunea puterii rusești în Crimeea și estul Ucrainei.<ref>{{Citat web|url=http://www.christiantoday.com/article/how.the.russian.orthodox.church.is.backing.vladimir.putins.new.world.order/81108.htm|nume=Woods|accessdate=12 martie 2017|date=|first1=Mark|lucrare={{Ill-wd|Q43261592}}|limbă=en|titlu=How the Russian Orthodox Church is backing Vladimir Putin's new world order}}</ref> În sens mai larg, ''New York Times'' relata în septembrie 2016 că politica Bisericii sprijină apelul făcut de Kremlin social-conservatorilor:

: Aprig dușman al homosexualității și al oricărei încercări de a pune drepturile individuale mai presus de privilegiile familiei, comunității sau națiunii, Biserica Ortodoxă Rusă ajută la proiectarea imaginii Rusiei ca aliat natural al tuturor celor care tânjesc după o lume iliberală, ferită de valul globalizării, multiculturalismului, drepturile femeilor și ale homosexualilor.<ref>{{Citat știre|title=In Expanding Russian Influence, Faith Combines With Firepower|url=https://www.nytimes.com/2016/09/14/world/europe/russia-orthodox-church.html|prenume=Andrew|nume=Higgins|data=13 septembrie 2016|accessdate=12 martie 2017|issn=0362-4331|journal=[[The New York Times]]}}</ref>

Pe {{Dată|2017|04|26}}, pentru prima dată, {{Ill-wd|Q7889635|3=Comisia Statelor Unite privind Libertatea Religioasă Internațională}} (USCIRF) a clasificat Rusia ca fiind una dintre țările care încalcă cel mai grav libertatea religioasă, recomandând în raportul anual pe 2017 ca guvernul SUA să considere Rusia o „țară de interes special” conform Legii Libertății Religioase Internaționale și să negocieze pentru libertatea religioasă. Raportul afirmă: „—este singurul stat care nu numai că și-a intensificat permanent reprimarea libertății religioase de când USCIRF a început monitorizarea, dar și-a și extins politicile represive....variind de la hărțuiri administrative la încarcerări arbitrare și execuții extrajudiciare, sunt puse în aplicare într-un mod care este sistematic, neîntrerupt, și evident.”<ref>{{Citat web|url=http://www.uscirf.gov/sites/default/files/Russia.2017.pdf|date=26 aprilie 2017|titlu=Russia Tier1 USCIRF recommended countries of particular concern (CPC)}}</ref> Pe {{Dată|2017|4|4}}, {{Ill-wd|Q15143900|3=raportorul special al ONU}} privind Libertatea de Opinie și de Exprimare {{Ill-wd|Q18350596|3=David Kaye}}, raportorul special al ONU privind Libertățile de Întrunire Pașnică și de Asociere {{Ill-wd|Q17068162}}, și raportorul special al ONU privind Libertatea de Religie și Credință, {{Ill-wd|Q1255051}} au condamnat felul în care Rusia îi tratează pe martorii lui Iehova.<ref>{{Citat web|url=http://www.forum18.org/archive.php?article_id=2274|titlu=RUSSIA:Jehovah's Witnesses banned, property confiscated}}</ref> Multe alte țări și organizații internaționale au vorbit despre abuzurile religioase ale Rusiei.<ref>{{Citat web|url=http://www2.stetson.edu/~psteeves/relnews/170421c.html|titlu=Russia Religion News|accessdate=2018-11-16|archive-date=2017-08-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20170829034920/http://www2.stetson.edu/~psteeves/relnews/170421c.html|dead-url=yes}}</ref><ref>{{Citat web|url=https://www.hrw.org/news/2017/04/20/russia-court-bans-jehovahs-witnesses|titlu=Russia: Court Bans Jehovah's Witnesses}}</ref> În Federația Rusă Martorii lui Iehova sunt persecutați începând cu 2017 fără o motivație clară, ceea ce aduce aminte de [[Inchiziție]].<ref name="ABC News 2021">{{cite web | first=Patrick | last=Reevell | title=Russia's mysterious campaign against Jehovah's Witnesses | website=ABC News | date=18 July 2021 | url=https://abcnews.go.com/International/russias-mysterious-campaign-jehovahs-witnesses/story?id=78629389 | access-date=24 December 2021}}</ref><ref name="Board 2021">{{cite web | last=Board | first=Editorial | title=The absurd 'crime’ of religious worship in Putin’s Russia | website=Washington Post | date=28 October 2021 | url=https://www.washingtonpost.com/opinions/2021/10/28/absurd-crime-religious-worship-putins-russia/ | access-date=24 December 2021}}</ref>

În 2025 populația Rusiei este majoritar nereligioasă.<ref>{{Bulleted list|{{cite web | last=Applebaum | first=Anne | title=The New Rasputins – Anne Applebaum | website=Anne Applebaum – The Atlantic staff writer, Pulitzer-prize winning historian, Senior Fellow at the Agora Institute, Johns Hopkins University  | date=7 January 2025 | url=https://www.anneapplebaum.com/2025/01/07/the-new-rasputins/ | access-date=8 January 2025 | quote=In reality, Russia is multicultural, multiracial, and generally irreligious}}|{{cite web | last=Applebaum | first=Anne | title=The New Rasputins | website=The Atlantic | date=7 January 2025 | url=https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2025/02/trump-populist-conspiracism-autocracy-rfk-jr/681088/ | access-date=8 January 2025}}|{{cite web | title=Most Christian Countries 2024 | website=World Population by Country 2024 (Live) | url=https://worldpopulationreview.com/country-rankings/most-christian-countries | access-date=8 January 2025}}}}</ref>

=== Sănătate ===
[[Fișier:Terapevt_Mudrov_train.JPG|miniatura|O clinică mobilă utilizată pentru a oferi asistență medicală în stații de cale ferată îndepărtate]]
Constituția rusă garantează, {{Ill-wd|Q3274205|3=îngrijire sanitară universală}} pentru toți cetățenii săi.<ref>{{Citat web|url=http://www.constitution.ru/en/10003000-03.htm|accessdate=27 decembrie 2007|lucrare=Article 41|titlu=The Constitution of the Russian Federation}}</ref> În practică, cu toate acestea, accesul la serviciile sanitare este parțial limitat, din cauza {{Ill-wd|Q5587014|3=obligativității înregistrării}}.<ref>{{Citat web|url=http://www.newsru.com/russia/06jun2007/lukin.html|accessdate=2018-11-23|date=6 iunie 2007|titlu_trad=Avocatul poporului din Rusia va lupta cu discriminarea pe baza „înregistrării” pașapoartelor în instanțe|limbă=ru|title=Российский омбудсмен будет бороться с дискриминацией по "прописке" через суд}}</ref> Rusia are mai mulți medici, spitale, și angajați sanitari decât aproape orice altă țară din lume pe cap de locuitor,<ref>{{Citat web|url=http://www.justlande/refd.com/english/Russia/Articles/Health/Healthcare-in-Russia|accessdate=3 octombrie 2010|publisher=justlanded.com|titlu=Healthcare in Russia&nbsp;– Don't Play Russian Roulette}}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> dar, cu toate acestea, de la dizolvarea Uniunii Sovietice, starea de sănătate a populației ruse a scăzut considerabil ca urmare a schimbărilor sociale, economice, și în stilul de viață;<ref>{{Citat știre|title=Declining growth status of indigenous Siberian children in post-Soviet Russia|url=http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3659/is_200204/ai_n9037764|nume=W. R. Leonard|data=April 2002|accessdate=27 decembrie 2007|journal=Human Biology|archiveurl=http://arquivo.pt/wayback/20090628122206/http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3659/is_200204/ai_n9037764|archivedate=2009-06-28}}</ref> Tendința s-a inversat abia în ultimii ani, speranța medie de viață crescând cu 5,2 ani pentru bărbați și de 3,1 ani pentru femei între 2006 și 2014.<ref name="demo26data">{{Citat web|url=http://www.gks.ru/free_doc/new_site/population/demo/demo26.xls|accessdate=26 aprilie 2015|date=2 aprilie 2015|lucrare={{Ill-wd|Q2624680}}|titlu_trad=Speranța de viață la naștere|language=ru|title=ОЖИДАЕМАЯ ПРОДОЛЖИТЕЛЬНОСТЬ ЖИЗНИ ПРИ РОЖДЕНИИ|format=XLS|archive-date=2015-03-21|archive-url=https://web.archive.org/web/20150321150842/http://www.gks.ru/free_doc/new_site/population/demo/demo26.xls|dead-url=yes}}</ref>

Din cauza actualei [[Criza financiară din Rusia (2014–2015)|crize financiare ruse]] declanșată în 2014, reducerile majore ale cheltuielilor de sănătate au dus la un declin al calității serviciilor din sistemul medical de stat. Aproximativ 40% dintre facilitățile medicale de bază au mai puțini angajați decât ar trebui să aibă, celelalte fiind închise. Timpul de așteptare pentru tratament a crescut, iar pacienții sunt obligați să plătească pentru mai multe servicii care anterior erau gratuite.<ref>{{Citat știre|title=In Putin’s Russia, Universal Health Care Is for All Who Pay|url=https://www.bloomberg.com/news/articles/2015-05-13/in-russia-universal-health-care-is-for-all-who-can-afford-it|data=13 mai 2015|accessdate=24 aprilie 2017|journal=Bloomberg.com}}</ref><ref>{{Citat web|url=http://www.jamestown.org/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=42927&no_cache=1#.V5RZTqIlrIU|publisher=|titlu=Putin's Cutbacks in Health Care Send Russian Mortality Rates Back Up – Jamestown}}</ref>

În 2014, speranța medie de viață în Rusia era de 65,29 de ani pentru bărbați și 76,49 de ani pentru femei.<ref name="demo26data"/> Cel mai mare factor care contribuie la speranța de viață relativ scăzută a bărbaților este rată mare de mortalitate în rândul bărbaților de vârstă activă. Decesele apar mai ales din cauze care pot fi prevenite, cum ar fi alcoolismul, fumatul, accidentele rutiere și crimele violente.<ref name="gks"/> Ca urmare, Rusia are una dintre {{Ill-wd|Q1068155|3=ponderile de gen}} cele mai înclinate spre femei din lume, cu o medie de 0,859 bărbați pentru fiecare femeie.<ref name="cia"/>

=== Educație ===
[[Fișier:Moscow_State_University.jpg|miniatura|[[Universitatea de Stat din Moscova|Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova]]]]
Rusia are cel mai mare număr de absolvenți de colegiu sau mai mare în termeni de procent din populație din lume, cu 54%.<ref>{{Citat web |publisher=[[Huffington Post]] |url=http://www.huffingtonpost.com/2010/07/22/countries-with-the-most-c_n_655393.html#s117394&title=United_Kingdom_318 |title=Countries With The MOST College Graduates |accessdate=27 septembrie 2013}}</ref> Rusia are un sistem de {{Ill-wd|Q5500224|3=educație gratuită}}, garantat pentru toți cetățenii de [[Constituția Federației Ruse|Constituție]],<ref>David Johnson, ed., ''Politics, Modernisation and Educational Reform in Russia: From Past to Present'' (2010)</ref> deși admiterea la unitățile de învățământ superior subvenționate este extrem de competitivă.<ref>{{Citat web|url=http://www.bc.edu/research/cihe.html|nume=Smolentseva, A|accessdate=27 decembrie 2007|titlu=Bridging the Gap Between Higher and Secondary Education in Russia|archive-date=2010-08-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20100827051359/http://www.bc.edu/research/cihe.html|dead-url=yes}}</ref> Ca un rezultat al marelui accent pus pe știință și tehnologie în educație, cercetările făcute în Rusia în domeniile medical, matematic, științific și al cercetării aerospațiale este, în general, de ordin înalt.<ref>{{Citat web|url=https://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3183.htm|accessdate=2 ianuarie 2008|publisher=U.S. Department of State|titlu=Background Note: Russia}}</ref>

Începând cu anul 1990, s-a introdus educația școlară de 11 ani. Educația în școlile secundare de stat secundar este gratuită. Educația universitară este gratuită, cu unele excepții. O parte substanțială a studenților sunt înscriși la studii subvenționate complet, dar multe instituții de stat au început să ofere și ele locuri cu taxă.<ref>{{Citat web|url=http://www.gks.ru/free_doc/2007/b07_12/08-10.htm|accessdate=1 ianuarie 2008|publisher={{Ill-wd|Q2624680}}|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120303145808/http://www.gks.ru/free_doc/2007/b07_12/08-10.htm|archivedate=3 martie 2012|titlu=Higher Education Institutions}}</ref>

Cele mai vechi și mai mari {{Ill-wd|Q1961276|3=universități din Rusia}} sunt [[Universitatea de Stat din Moscova]] și [[Universitatea de Stat din Sankt Petersburg]]. În anii 2000, pentru a crea instituții de învățământ superior și cercetare la o scară comparabilă în mai multe regiuni ale Federației Ruse, guvernul a lansat un program de înființare de „universități federale”, cea mai mare parte prin fuzionarea unor universități regionale existente și institute de cercetare mari cu o finanțare specială. Printre aceste noi instituții se numără {{Ill-wd|Q2065921|3=Universitatea Federală de Sud}}, {{Ill-wd|Q2382644|3=Universitatea Federală Siberiană}}, [[Universitatea de stat din Kazan|Universitatea Federală Kazan Volga]], {{Ill-wd|Q1869280|3=Universitatea Federală de Nord-Est}}, și {{Ill-wd|Q702303|3=Universitatea Federală a Orientului Îndepărtat}}.

Potrivit QS World University Rankings pe 2018, instituția de învățământ rusă cu cel mai înalt rang este [[Universitatea de Stat din Moscova]], clasată pe locul 95 în lume.

== Cultura ==

=== Cultura populară și preparatele culinare ===
[[Fișier:Kustodiev_Merchants_Wife.jpg|dreapta|miniatura|''Soție de negustor,'' pictură de {{Ill-wd|Q313275}}, ilustrând {{Ill-wd|Q3699347|3=cultura ceaiului în Rusia}}]]
Există peste 160 de grupuri etnice diferite și popoare autohtone în Rusia.<ref name="ethnicgroups"/> Vasta diversitate culturală a țării se întinde de la etnicii [[ruși]] cu tradițiile lor [[Slavi|slave]] și [[Biserica Ortodoxă|ortodoxe]], la [[tătari]] și [[Bașchiri|bașkiri]] de cultură turcică musulmană, la [[Budism|budiștii]] [[Popoare migratoare|nomazi]] {{Ill-wd|Q207050|3=buriați}} și [[Calmuci|kalmîki]], la popoarele [[Șamanism|șamanice]] din {{Ill-wd|Q965661|3=nordul extrem}} și Siberia, muntenii din [[Caucazul de Nord]], și {{Ill-wd|Q952057|3=popoarele fino-ugrice}} din [[Districtul Federal Nord-Vestic|Rusia de Nord-Vest]] și [[Povolgia|regiunea Volga]].

[[Tehnici de lucru manual|Artizanatul]], cum ar fi {{Ill-wd|Q3186697|3=jucăria Dîmkovo}}, {{Ill-wd|Q1075568|3=hohloma}}, {{Ill-wd|Q1127520|3=gjel}} și {{Ill-wd|Q774174|3=miniaturile paleh}} reprezintă un aspect important al [[Folclor|culturii populare]] rusești. Îmbrăcămintea populară rusească cuprinde [[caftan]], {{Ill-wd|Q1785130}} și [[Căciulă rusească|ușanka]] pentru bărbați, {{Ill-wd|Q630573|3=sarafane}} și [[cocoșnic]] pentru femei, {{Ill-wd|Q280497}} și [[Pâslari|valenki]] drept încălțăminte. Hainele [[Cazaci|cazacilor]] din sudul Rusiei includ {{Ill-wd|Q1016353|3=burka}} și [[papaha]], trăsătură comună cu popoarele din Caucazul de Nord.

{{Ill-wd|Q12505|3=Bucătăria rusă}} utilizează pe scară largă pește, carne de pasăre, ciuperci, fructe de padure, miere. Culturile de [[secară]], grâu, [[orz]] și {{Ill-wd|Q259438|3=mei}} oferă ingredientele pentru diverse sortimente de pâine, {{Ill-wd|Q44541|3=clătite}} și cereale, precum și pentru [[Kvas|cvas]], bere și vodcă. {{Ill-wd|Q3893120|3=Pâinea neagră}} este destul de populară în Rusia, în comparație cu restul lumii. Supele aromate și tocanele sunt {{Ill-wd|Q34292|3=supa de varză}}, {{Ill-wd|Q4551|3=ciorbele}}, {{Ill-wd|Q1102230|3=uha}}, {{Ill-wd|Q550490|3=soleanka}} și {{Ill-wd|Q611164|3=okroșka}}. [[Smântână|Smântâna]] se adaugă de multe ori la supe și salate. [[Piroșcă|Piroșki]], {{Ill-wd|Q815898}} și {{Ill-wd|Q1726195|3=sîrniki}} sunt variante locale ale clătitelor. {{Ill-wd|Q542283|3=Puiul Kiev}}, [[pelmeni]] și [[Șașlâc|frigăruile]] sunt feluri de mâncare populare din carne, ultimele două fiind de origine tătărească și, respectiv, caucaziană. Alte preparate din carne sunt sarmalele ''({{Ill-wd|Q6499669|3=golubțî}}),'' de obicei umplute cu carne.<ref name="mrig-golubtsy">{{Citat web|url=http://www.moscow-russia-insiders-guide.com/how-to-cook-golubtzy.html|accessdate=4 mai 2013|publisher=Moscow-russia-insiders-guide.com|date=6 august 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130501190658/http://www.moscow-russia-insiders-guide.com/how-to-cook-golubtzy.html|archivedate=1 mai 2013|titlu=How to Cook Golubtzy}}</ref> Ca salate, există {{Ill-wd|Q281278|3=salata à la russe}} (numită în Rusia „salată Olivier”), {{Ill-wd|Q15220576}} și {{Ill-wd|Q2631681|3=heringul în haină de blană}}.

Numeroasele grupuri etnice din Rusia au tradiții distincte legate de {{Ill-wd|Q2498201|3=muzica populară}}. Instrumentele muzicale tipic rusești sunt {{Ill-wd|Q1147128|3=guzla}}, {{Ill-wd|Q178389|3=balalaica}}, {{Ill-wd|Q1437981|3=jaleika}} și {{Ill-wd|Q1494360|3=garmoșka}}. Muzica populară a avut o influență semnificativă asupra compozitorilor clasici ruși, și în timpurile moderne, este o sursă de inspirație pentru mai multe [[Muzică populară|formații folk]], cum ar fi [[Melnitsa|Melnița]]. {{Ill-wd|Q4400498|3=Cântecele populare rusești}}, precum și {{Ill-wd|Q130572|3=cântecele patriotice sovietice}}, constituie cea mai mare parte din repertoriul renumitului {{Ill-wd|Q620990|3=cor al Armatei Roșii}} și al altor ansambluri populare.

Rușii au {{Ill-wd|Q3536402|3=multe tradiții}}, inclusiv spălarea în {{Ill-wd|Q1759615|3=banea}}, o baie cu aburi fierbinți oarecum similară cu [[Saună|sauna]].<ref name="banya"/> [[Folclorul Rusiei|Folclorul rusesc]] vechi își are rădăcinile în {{Ill-wd|Q838267|3=religiile slave}} păgâne. Multe {{Ill-wd|Q7534220|3=basme rusești}} și [[Bîlină|bîline]] au fost adaptate pentru filme de animație, sau pentru filme artistice ale unor renumiți regizori ca [[Aleksandr Ptușko]] (''[[Balada voinicului|Ilia Muromeț]]'', ''[[Sadko (film)|Sadko]]'') și {{Ill-wd|Q963135}} (''{{Ill-wd|Q319163}}'', ''{{Ill-wd|Q1219413|3=Vasilisa cea Frumoasă}}''). Poeți ruși, între care {{Ill-wd|Q1397000|3=Piotr Ierșov}} și {{Ill-wd|Q782176}}, au făcut o serie de celebre interpretăripoetic edalebunor asme clasice, și, în unele cazuri, ca acela al [[Aleksandr Pușkin|l]]<nowiki/>lui [[Aleksandr Pușkin|lexandruPușkin]], cau reat, de asemenea, peoeziidde inspirație folclorică și basme culte e o mare popularitate.

=== Arhitectura ===
[[Fișier:Saint_Basil_Cathedral,_Moscow.jpg|thumb|left|upright|[[Catedrala Sfântul Vasile din Moscova|Catedrala Sfântul Vasile]], din [[Piața Roșie]], [[Moscova]], unul dintre cele mai populare simboluri ale țării]]
[[Fișier:Saint_Isaac's_Cathedral_in_SPB.jpeg|dreapta|miniatura|{{Ill-wd|Q215423|3=Catedrala Sfântul Isaac}} din [[Sankt Petersburg]], în stil neoclasic]]
De la [[creștinarea Rusiei Kievene]], arhitectura rusă a fost influențată în principal de [[Arhitectură bizantină|arhitectura bizantină]]. În afară de fortificații ([[Kremlinul din Moscova|kremlinuri]]), principalele clădiri din piatră, ale vechii Rutenii au fost {{Ill-wd|Q2031836|3=biserici ortodoxe}}, cu multe [[Dom|cupole]], de multe ori aurite sau viu colorate.

{{Ill-wd|Q548256|3=Aristotel Fioravanti}} și alți arhitecți italieni au adus tendințele [[Renașterea|renascentiste]] în Rusia secolului al XV-lea, în timp ce secolul al XVI-lea a adus dezvoltarea {{Ill-wd|Q149276|3=bisericilor în formă de cort}}, culminând cu [[Catedrala Sfântul Vasile din Moscova]].<ref>[https://web.archive.org/web/20130116214934/http://www.rusarch.ru/zagraevsky19.htm The first stone tented roof church and the origins of the tented roof architecture] by {{Ill-wd|Q386412}} at RusArch.ru {{Ru icon}}</ref> Până în acel moment, {{Ill-wd|Q244621|3=cupola în formă de ceapă}} era complet dezvoltată și ea.<ref>[https://web.archive.org/web/20130116215900/http://www.rusarch.ru/zagraevsky1.htm The shapes of domes of ancient Russian churches] by {{Ill-wd|Q386412}} at the site of RusArch.ru {{Ru icon}}</ref> În secolul al XVII-lea, „stilul de foc” al ornamentelor a înflorit în Moscova și [[Iaroslavl]] deschizând, treptat, calea [[Barocul Narîșkin|barocului Narîșkin]] din 1690. După {{Ill-wd|Q1973700|3=reformele lui Petru cel Mare}}, schimbarea stilurilor arhitecturale din Rusia a urmat, în general, tendințele din Europa de Vest.

Gustul pentru arhitectură [[rococo]] din secolul al XVIII-lea a condus la lucrările ornamentate ale lui {{Ill-wd|Q299687}} și ale urmașilor săi. Domniile [[Ecaterina a II-a a Rusiei|Ecaterinei cea Mare]] și a nepotului său, [[Alexandru I al Rusiei|Alexandru I]], au adus înflorirea [[Arhitectura neoclasică|arhitecturii neoclasice]], mai ales în capitala [[Sankt Petersburg]]. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost dominată de stilurile {{Ill-wd|Q2860359|3=neobizantin}} și al {{Ill-wd|Q2026876|3=renașterii rusești}}. Stilurile predominante ale secolului al XX-lea au fost [[Art Nouveau]], [[Arhitectură constructivistă|constructivism]], și {{Ill-wd|Q1134824|3=stilul imperial stalinist}}.

Cu schimbarea de valori impusă de ideologia comunistă, tradiția de conservare a fost întreruptă. Societățile independente de conservare a patrimoniului, chiar și cele care apărau doar monumentele laice, cum ar fi OIRU din Moscova, au fost desființate până la sfârșitul anilor 1920. O nouă campanie antireligioasă, lansată în 1929, a coincis cu colectivizarea țăranilor; distrugerea bisericilor din orașe a atins punctul culminant în jurul anului 1932. Multe biserici au fost demolate, inclusiv [[Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova|Catedrala Hristos Mântuitorul]] din Moscova. Numai In Moscova, pierderile între 1917-2006 sunt estimate la peste 640 de clădiri notabile (inclusiv 150 până la 200 de monumente istorice, dintr-un inventar total de 3.500) – unele au dispărut complet, altele au fost înlocuite cu replici de beton.

În 1955, un nou lider sovietic, [[Nikita Sergheevici Hrușciov|Nikita Hrușciov]], a condamnat „excesele” fostei arhitecturi academice,<ref>În rusă: {{lang|ru|Постановление ЦК КПСС и СМ СССР "Об устранении излишеств в проектировании и строительстве}}", {{Dată|4 noiembrie 1955}} (decretul lui Hrușciov ''despre lichidarea exceselor&nbsp;...'')</ref> și sfârșitul erei sovietice a fost dominat de {{Ill-wd|Q47942|3=funcționalismul arhitectural}} simplu. Aceasta a ajutat oarecum la rezolvarea problemei locuințelor, dar a creat un număr mare de clădiri de valoare arhitecturală scăzută, în contrast cu stilurile anterioare luminoase. {{Ill-wd|Q7382189|3=În 1959, Nikita Hrușciov a lansat propria lui campanie antireligioasă}}. Prin 1964, peste 10 mii de biserici din 20 de mii au fost închise (mai ales în zonele rurale) și multe au fost demolate. Din 58 de mănăstiri și schituri ce funcționau în 1959, doar șaisprezece ani mai rămăseseră în 1964; din cele cincizeci de biserici ce funcționau la Moscova în 1959, treizeci au fost închise și șase demolate.

=== Artele vizuale ===
[[Fișier:Памятник_императрице_Екатерине_II_(1).jpg|stanga|miniatura|240x240px|Monumentul [[Ecaterina a II-a a Rusiei|Ecaterinei cea Mare]] din Sankt Petersburg, realizat de sculptorul Mihail Mikeșin]]
Pictura rusească timpurie este reprezentată de {{Ill-wd|Q1998617|3=icoane}} și [[Frescă|fresce]], cele două genuri moștenite de la [[Byzantium|Bizanț]]. Pe măsură ce Țaratul Moscovei se dezvolta, [[Teofan Grecul]], [[Dionisius|Dionisie]] și [[Andrei Rubliov]] au devenit nume vitale asociate cu o artă rusească distinctă.

{{Ill-wd|Q4397946|3=Academia rusă de Arte}} a fost creată în 1757<ref>{{Citat web|https://en.rah.ru/academy/the_russian_academy_of_arts/|title=The Russian Academy of Arts|accessdate=2018-11-23 |language=en |publisher=Academia Rusă de Arte}}</ref> și a conferit artiștilor ruși un rol și statut internațional. {{Ill-wd|Q948370}}, {{Ill-wd|Q556681|3=Dmitri Levitzki}}, {{Ill-wd|Q262098|3=Vladimir Borovikovski}} și alți academicieni ai secolului al XVIII-lea s-au axat mai ales pe {{Ill-wd|Q1400853|3=portrete}}. În secolul al XIX-lea, atunci când înfloreau [[Neoclasicism|neoclasicismul]] și [[Romantism|romantismul]], temele mitologice și biblice au inspirat multe picturi celebre, mai ales cele ale lui {{Ill-wd|Q4768}} și {{Ill-wd|Q76829|3=Alexandr Ivanov}}.
[[Fișier:Rublev_Arhangel_Mikhail.jpg|miniatura|upright|''Arhanghelul Mihail'' (1408) de [[Andrei Rubliov]]]]
[[Fișier:Diana,_Endymion_and_Satyr_by_Karl_Briullov.jpg|thumb|upright|"Diana, Endymion și Satyrul" (''1847, [[Muzeul Rus]]'') de {{Ill-wd|Q4768|3=Karl Briullov}}, o figură cheie în trecerea de la neoclasicismul rus la romantism.]]
La mijlocul secolului al XIX-lea, grupul de artiști ''{{Ill-wd|Q109260|3=Peredvijniki}}'' (''Hoinarii'') s-a despărțit de Academie și a inițiat o școală de artă eliberată de restricțiile academice.<ref>{{Citat carte|nume=Gray|prenume=Camilla|an=2002|titlu=Russian Experiment in Art|pagină=9|locul-publicării=London|editură=Thames and Hudson}}</ref> Aceștia erau pictori preponderent [[Realism (artă)|realiști]] care au imortalizat identitatea rusă în peisaje cu râuri largi, păduri și poienile de mesteacăn, precum și scene viguroase de gen și portrete robust ale contemporanilor lor. Unii artiști axat pe ilustrând mareanunor te dramatice din istoria rusiei, în timp ce ceilalți s-au întors la [[Critică socială|critica socială]], expunând situația săracilor și parodiind autoritățile; {{Ill-wd|Q15080858|3=realismul critic}} a înflorit sub domnia lui [[Alexandru al II-lea al Rusiei|Alexandru al II-lea]]. Printre realiștii de frunte se numără [[Ivan Șișkin]], [[Arhip Kuindji]], {{Ill-wd|Q207758}}, {{Ill-wd|Q318393|3=Vasili Polenov}}, [[Isaac Levitan]], [[Vasili Surikov]], [[Viktor Vasnețov|Viktor Vasnetsov]], [[Ilia Repin]], și {{Ill-wd|Q313275}}.

La rândul său, începutul secolului al XX-lea a adus nașterea picturii [[Simbolism|simboliste]], reprezentată de [[Mihail Vrubel]], [[Kuzma Petrov-Vodkin]], și [[Nicholas Roerich]].

{{Ill-wd|Q1401605|3=Avangarda rusă}} a fost un val mare și influent al [[Artă modernă|artei moderniste]], care a înflorit în Rusia aproximativ între 1890-1930. Termenul se referă la mai multe mișcări artistice separate, dar indisolubil legate, care au avut loc la acea dată, și anume {{Ill-wd|Q10336318|3=neo-primitivismul}}, [[Suprematism|suprematismul]], [[Constructivism (artă)|constructivismul]], {{Ill-wd|Q941875|3=raionismul}}, și [[Futurism rus|futurismul rus]]. Artiști notabili din această epocă se numără [[El Lissitzky]], [[Kazimir Malevici]], [[Vasili Kandinski]], [[Marc Chagall]]. Din 1930, ideile revoluționare ale [[Avangardă (artă)|avangardei]] s-au ciocnit de nou-apăruta direcție conservatoare a [[Realism socialist|realismului socialist]].

Arta sovietică a produs lucrări care erau furios patriotice și [[Antifascism|anti-fasciste]] în timpul și după [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|al Doilea Război Mondial]]. Mai multe memoriale de război, marcate de o mare solemnitate reținută, au fost construite în întreaga țară. Artiștii sovietici au combinat adesea inovarea cu realismul socialist, în special sculptorii [[Vera Muhina]], {{Ill-wd|Q557355|3=Evgheni Vucetici}} și {{Ill-wd|Q622814|3=Ernst Neizvestnîi}}.

=== Muzică și dans ===
[[Fișier:Snowdance.jpg|thumb|left|upright|Scena ''Dansul zăpezii'' din baletul ''[[Spărgătorul de nuci]]'', compus de [[Piotr Ilici Ceaikovski]]]]
Muzica în Rusia secolului al XIX-lea a fost definită de tensiunile între compozitorul clasic [[Mihail Glinka]], împreună cu alți membri ai celor Cinci, care au îmbrățișat identitatea națională rusească și au adăugat elemente religioase și populare pentru compozițiile lor, și, pe de altă parte, {{Ill-wd|Q275357|3=Societatea Muzicală Rusă}} condusă de compozitorii [[Anton Rubinstein|Anton]] și {{Ill-wd|Q311791|3=Nikolai Rubinstein}}, mai conservatoare din punct de vedere muzical. Tradiția ulterioară a lui [[Piotr Ilici Ceaikovski]], unul dintre cei mai mari compozitori ai [[Romantism muzical|epocii romantice]], a fost continuată în secolul al XX-lea de [[Serghei Rahmaninov]].<ref>{{Citat carte|nume=Norris, Gregory; ed. Stanley, Sadie|an=1980|titlu=The New Grove Dictionary of Music and Musicians, 2nd edition|pagină=707|locul-publicării=London|editură=MacMillian|isbn=978-0-333-23111-1}}</ref> Compozitori ruși de renume mondial din secolul al XX-lea au fost și [[Alexandr Scriabin]], [[Igor Stravinski]], [[Serghei Prokofiev]], [[Dmitri Șostakovici]] și {{Ill-wd|Q158078}}.

Conservatoarele rusești au produs generații de soliști renumiți. Printre cei mai cunoscuți sunt violoniștii [[Jascha Heifetz]], [[David Fiodorovici Oistrah|David Oistrah]], {{Ill-wd|Q379616}}, {{Ill-wd|Q159915}}, și {{Ill-wd|Q441388|3=Maxim Vengherov}}; violonceliștii {{Ill-wd|Q152043|3=Mstislav Rostropovici}}, {{Ill-wd|Q272462}}; pianiștii [[Vladimir Horowitz]], [[Sviatoslav Richter]], [[Emil Gilels]], {{Ill-wd|Q950150|3=Vladimir Sofronitski}} și [[Evgeny Kissin|Evgheni Kissin]]; și vocaliștii [[Feodor Șaliapin|Fiodor Șaleapin]], {{Ill-wd|Q1387918}}, {{Ill-wd|Q464791|3=Elena Obrazțova}}, {{Ill-wd|Q3742244|3=Tamara Sineavskaia}}, [[Nina Dorliak|Nina Dorleak]], {{Ill-wd|Q230916|3=Galina Vișnevskaia}}, [[Anna Netrebko]] și [[Dmitri Hvorostovski]].<ref>{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513251/Russia/38636/Music|accessdate=5 octombrie 2009|publisher=Encyclopædia Britannica|titlu=Russia::Music}}</ref>

În secolul al XX-lea, balerinii ruși [[Anna Pavlova]] și {{Ill-wd|Q194363|3=Vaslav Nijinski}} au devenit celebri, iar călătoriile impresarului {{Ill-wd|Q211513|3=Serghei Deaghilev}} în străinătate cu ale sale [[Ballets russes|Balete Ruse]] au influențat profund dezvoltarea dansului în întreaga lume.<ref>{{Citat carte|nume=Garafola, L|an=1989|titlu=Diaghilev's Ballets Russes|pagină=576|editură=Oxford University Press|isbn=978-0-19-505701-0}}</ref> Baletul sovietic a păstrat tradițiile perfecționate în secolul al XIX-lea,<ref>{{Citat web|url=http://etd.lib.fsu.edu/theses/available/etd-04072005-133328/unrestricted/12_kkc_chap5.pdf|nume=K. K. Cashin|accessdate=27 decembrie 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080102150415/https://etd.lib.fsu.edu/theses/available/etd-04072005-133328/unrestricted/12_kkc_chap5.pdf|format=PDF|archivedate=2 ianuarie 2008|titlu=Alexander Pushkin's Influence on Russian Ballet—Chapter Five: Pushkin, Soviet Ballet, and Afterward}}</ref> și școala de coregrafie a Uniunii Sovietice a produs multe stele internaționale, între care [[Galina Ulanova]], [[Maia Plisețkaia|Maia Plisetskaia]], [[Rudolf Nuriev|Rudolf Nureiev]], și [[Mihail Barîșnikov]]. {{Ill-wd|Q891586|3=Baletul Bolșoi}} de la Moscova și {{Ill-wd|Q1503773|3=Baletul Mariinski}} din St. Petersburg rămân celebre în întreaga lume.<ref>{{Citat web|url=http://petersburgcity.com/news/culture/2005/11/18/theatre/|accessdate=11 ianuarie 2008|publisher=Petersburg City|titlu=A Tale of Two Operas|archive-date=2016-04-16|archive-url=https://web.archive.org/web/20160416023448/http://petersburgcity.com/news/culture/2005/11/18/theatre/|dead-url=yes}}</ref>

{{Ill-wd|Q2624785|3=Muzica rock modernă din Rusia}} își are rădăcinile atât în [[Rock and roll|rock and rollul]] și [[Heavy metal|heavy metalul]] din Occident, cât și în tradițiile {{Ill-wd|Q4056436|3=barzilor ruși}} din epoca sovietică, cum ar fi [[Vladimir Vîsoțki|Vladimir Visoțki]] și [[Bulat Okudjava]].<ref>[http://www.russia-ic.com/culture_art/music/380/#r1 History of Rock Music in Russia] la Russia-InfoCentre</ref> Formații rock de succes în Rusia sunt {{Ill-wd|Q1492998|3=Mașina Vremeni}}, [[DDT (formație)|DDT]], {{Ill-wd|Q119590|3=Aquarium}}, {{Ill-wd|Q2837199|3=Alisa}}, [[Kino]], [[Kipelov]], {{Ill-wd|Q127888|3=Nautilus Pompilius}}, {{Ill-wd|Q785828|3=Aria}}, {{Ill-wd|Q912340|3=Grajdanskaia Oborona}}, [[Splin]], și {{Ill-wd|Q476792|3=Korol i Șut}}. {{Ill-wd|Q378495|3=Muzica pop rusească}} s-a dezvoltat din ceea ce era cunoscut în perioada sovietică drept ''estrada,'' devenind o adevărată industrie, unii artiști dobândind largă recunoaștere internațională, cum ar fi [[t.A.T.u.]], [[VIA Gra|Nu Virgos]] și [[Vitas]].

=== Literatură și filozofie ===
[[Fișier:L.N.Tolstoy_Prokudin-Gorsky.jpg|thumb|left|upright|[[Lev Tolstoi]] este considerat unul dintre cei mai mari autori din toate timpurile]]
[[Fișier:Vasily_Perov_-_Портрет_Ф.М.Достоевского_-_Google_Art_Project.jpg|thumb|upright|[[Feodor Dostoievski|Fiodor Dostoievski]]]]
În secolul al XVIII-lea, în epoca de {{Ill-wd|Q3560581|3=iluminismului rus}}, dezvoltarea [[Literatura rusă|literaturii ruse]] a fost stimulată de lucrările de [[Mihail Lomonosov]] și [[Denis Ivanovici Fonvizin|Denis Fonvizin]]. Până la începutul secolului al XIX-lea, a apărut o tradiție națională modernă, care a produs unii dintre cei mai mari scriitori din istoria Rusiei. Această perioadă, cunoscută drept {{Ill-wd|Q5579125|3=Epoca de Aur a poeziei ruse}}, a început cu [[Aleksandr Pușkin|Alexandr Pușkin]], considerat fondatorul limbii literare ruse moderne ruse și de multe ori descris ca „Shakespeare-ul rus”.<ref>{{Citat carte|nume=Kelly, C|an=2001|titlu=Russian Literature: A Very Short Introduction (Paperback)|editură=Oxford Paperbacks|isbn=978-0-19-280144-9}}</ref> A continuat cu poezia lui [[Mihail Lermontov]] și [[Nikolai Nekrasov]], dramele lui [[Aleksandr Ostrovski|Alexandr Ostrovski]] și [[Anton Cehov]], și proza lui [[Nikolai Gogol]] și [[Ivan Turgheniev|Turgheniev]]. [[Lev Tolstoi]] și [[Feodor Dostoievski|Dostoievski]] au fost descriși de criticii literari ca cei mai mari romancieri din toate timpurile.<ref>{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513793/Russian-literature|accessdate=11 aprilie 2008|publisher=Encyclopædia Britannica|titlu=Russian literature; Leo Tolstoy}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Freaking-Out with Fyodor|url=http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,943893,00.html|nume=Otto Friedrich|data=6 septembrie 1971|accessdate=10 aprilie 2008|journal=Time Magazine}}</ref>

În anii 1880, epoca celor mai mari romancieri trecuse, genurile dominante devenind povestirile de ficțiune și poezia. Următoarele câteva decenii au devenit cunoscute drept [[Veacul de argint|Veacul de Argint al poeziei ruse]], atunci când locul dominant al [[Realism literar|realismului literar]] a fost luat de [[simbolism]]. Autori mai importanți din această epocă au fost poeți ca [[Valeri Briusov]], [[Viaceslav Ivanov|Viacheslav Ivanov]], [[Aleksandr Blok|Alexandr Blok]], [[Nikolai Gumiliov]] și [[Anna Ahmatova]], și romancierii [[Leonid Andreev]], [[Ivan Bunin]], și [[Maxim Gorki]].

[[Lista filozofilor ruși|Filosofia rusă]] a înflorit în secolul al XIX-lea, când a fost definită inițial de opoziția într {{Ill-wd|Q370870|3=occidentaliști}}, care pledau pentru modelele politice și economice occidentale, și [[Slavofil|slavofili]], care insistau pe dezvoltarea Rusiei ca o civilizație unică. Acest din urmă grup îi include pe {{Ill-wd|Q120664|3=Nikolai Danilevski}} și {{Ill-wd|Q542090}}, fondatorii ai {{Ill-wd|Q1324222|3=eurasianismului}}. În dezvoltarea sa de mai târziu, filosofia rusă a fost întotdeauna marcată de o profundă conexiune cu literatura și de interesul față de creativitate, societate, politică și naționalism; [[Cosmism|cosmismul rus]] și filozofia religioasă au fost alte zone importante. Filozofi notabili de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost [[Vladimir Soloviov (filosof)|Vladimir Soloviev]], {{Ill-wd|Q332535|3=Serghei Bulgakov}}, [[Vladimir Vernadski]].
[[Fișier:AleksandrPushkin.jpg|miniatura|upright|[[Aleksandr Pușkin|Alexandr Pușkin]] (portret de [[Vasili Tropinin]])]]
După [[Revoluția Rusă din 1917]], mulți scriitori și filosofi renumiți aupărăsit țara, inclusiv Bunin, [[Vladimir Nabokov]] și [[Nikolai Berdiaev|Nikolai Berdeaiev]], în timp ce o nouă generație de autori talentați s-au aadunatîntr-un efort de a crea o {{Ill-wd|Q4354941|3=cultură proletară}} distinctă specifică noului stat sovietic. În 1930, cenzura literaturii a fost înăsprită în conformitate cu politica [[Realism socialist|realismului socialist]]. La sfârșitul anilor 1950, restricțiile asupra literaturii au fost relaxate, iar prin deceniile anilor 1970 și 1980, scriitorii au ignorat din ce în ce mai mult recomandările oficiale. Printre autorii mai importanți din epoca sovietică se numără romancierii [[Evgheni Zamiatin]] (emigrat), [[Ilf și Petrov]], [[Mihail Bulgakov]] (cenzurat), [[Mihail Șolohov]] și [[Boris Pasternak]] și poeții [[Vladimir Maiakovski]], [[Evgheni Evtușenko]], și {{Ill-wd|Q236619|3=Andrei Voznesenski}}.

Uniunea Sovietică a fost și o mare producătoare de science-fiction, cu opere scrise de autori precum [[Arkadi și Boris Strugațki|Arkadi și Boris Strugatski]], [[Kir Bulîciov]], [[Aleksandr Beleaev|Alexandr Beleaev]] și [[Ivan Efremov]].<ref>{{Citat carte|nume=McGuire, Patrick L.|an=1985|titlu=Red stars: political aspects of Soviet science fiction. Studies in speculative fiction (Vol. 7, ill.)|editură=UMI Research Press|isbn=978-0-8357-1579-9}}</ref> Tradițiile [[Științifico-fantasticul rus|rusești de science-fiction și fantasy]] sunt continuate astăzi de numeroși scriitori.

=== Cinema, animație și mass-media ===
[[Fișier:Vintage_Potemkin.jpg|stanga|miniatura|226x226px|Afiș al filmului [[Crucișătorul Potemkin (film)|Crucișătorul Potemkin]] (1925) de [[Serghei Eisenstein]], care a fost numit cel [[Listă de filme considerate cele mai bune|mai bun film din toate timpurile]], la {{Ill-wd|Q74035|3=Târgul Mondial de la Bruxelles}} din 1958.]]
{{Ill-wd|Q1940844|3=Cinematografia sovietică}} și, mai târziu, cea rusă, a fost un focar de inovație în perioada imediat următoare lui 1917, care a produs filme de renume mondial, cum ar fi ''[[Crucișătorul Potemkin (film)|Crucișătorul Potemkin]]'' de [[Serghei Eisenstein]].<ref name="film">{{Citat web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/513251/Russia|accessdate=27 decembrie 2007|publisher=Encyclopædia Britannica|year=2007|titlu=Russia:Motion pictures}}</ref> Eisenstein a fost discipol al regizorului și teoreticianului {{Ill-wd|Q55199|3=Lev Kuleșov}}, care a dezvoltat {{Ill-wd|Q3321104|3=teoria sovietică a montajului de film}} la prima școală de film din lume, la [[Institutul de Cinematografie Gherasimov|Institutul Unional de Cinematografie]]. {{Ill-wd|Q55193}}, a cărui teorie ''kino-glaz''—conform căreia aparatul de filmat, ca și ochiul uman, se folosește cel mai bine pentru a explora viața reală—a avut un impact imens asupra dezvoltării filmului documentar și realismului cinematografic. Ulterior, politica de stat a realismului socialist a limitat creativitatea; cu toate acestea, multe filme sovietice în acest stil au avut succes artistic, cum ar fi ''[[Ceapaev]]'', ''[[Zboară cocorii]]'', și ''[[Balada soldatului|Balada unui soldat]]''.<ref name="film" />

Anii 1960 și 1970 au adus o mai mare varietate de stiluri artistice în cinematografia sovietică. Comediile lui [[Eldar Reazanov]] și [[Leonid Gaidai]] din acea vreme erau extrem de populare, multe din replicile din ele fiind încă folosite astăzi. În 1961-1968 [[Serghei Bondarciuk]] a regizat o [[Război și pace (film în patru părți)|adaptare de film]] după romanul lui Lev Tolstoi ''[[Război și pace|Război și Pace]]'', care a fost [[Lista celor mai costisitoare filme|cel mai scump film]] realizat în Uniunea Sovietică și a câștigat [[Premiile Oscar|Oscar]].<ref>Birgit Beumers. ''A History of Russian Cinema''. Berg Publishers (2009). {{ISBN|978-1-84520-215-6}}. p. 143.</ref> În 1969, a fost lansat ''[[Soarele alb al pustiului|Soarele Alb al Deșertului]]'' de {{Ill-wd|Q1927433|3=Vladimir Motîl}}, un film foarte popular în genul {{Ill-wd|Q26268098}}; filmul este urmărit în mod tradițional de către {{Ill-wd|Q3359326|3=cosmonauți}}, înainte de orice călătorie în spațiu.<ref>{{Citat web|url=http://filmlinc.com/wrt/onsale08/russian08/whitesunofthedesert.html|accessdate=18 ianuarie 2008|publisher=Film Society of Lincoln Center|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080905102633/http://filmlinc.com/wrt/onsale08/russian08/whitesunofthedesert.html|archivedate=5 septembrie 2008|titlu=White Sun of the Desert}}</ref>
[[Fișier:Medvedev_-_Russia_Today_3.jpg|miniatura|Dmitri Medvedev în studioul de la [[Washington, D.C.|Washington]] al postului [[Russia Today]] cu {{Ill-wd|Q4419809|3=Margarita Minsk}}]]
{{Ill-wd|Q1367179|3=Animația rusească}} datează de la sfârșitul perioadei [[Imperiul Rus|Imperiului Rus]]. În epoca sovietică, studioul [[Soiuzmultfilm|Soyuzmultfilm]] a fost cel mai mare producător de animație. Animatorii sovietici dezvoltat o mare varietate de tehnici și stiluri estetice inovatoare, regizori valoroși fiind {{Ill-wd|Q1066055}}, {{Ill-wd|Q732039|3=Fiodor Hitruk}} și {{Ill-wd|Q2627503|3=Aleksandr Tatarski}}. Mulți eroi ale desenelor animate sovietice, cum ar fi [[Winnie de Pluș|Winnie-the-Pooh]] în stil ursesc, {{Ill-wd|Q161731|3=Ceburașka}}; lupul și iepurele din ''[[Nu, pogodi!|Nu, Pogodi!]]'', au rămas celebre în Rusia și în țările din jur.

Sfârșitul anilor 1980 și 1990 au fost o perioadă de criză în cinematografia și animația rusești. Deși regizorii ruși a devenit liberi în a se exprima, subvențiile de stat au fost reduse drastic, ceea ce a avut ca rezultat scăderea numărului de filme produse. Primii ani din secolul al XXI-lea au adus creșteri ale audiențelor și, ulterior, prosperitatea industriei în contextul relansării economice. Nivelurile de producție sunt deja mai mari decât în Regatul Unit și Germania.<ref>{{Citat web|url=https://www.opendemocracy.net/globalization-Film/russian_film_3726.jsp|nume=Dzieciolowski, Z|accessdate=27 decembrie 2007|titlu=Kinoeye: Russia's reviving film industry|archive-date=2018-10-01|archive-url=https://web.archive.org/web/20181001194311/https://www.opendemocracy.net/globalization-Film/russian_film_3726.jsp|dead-url=yes}}</ref> Veniturile totale de box-office din Rusia erau în 2007 de 565 milioane de dolari, in crestere cu 37% față de anul precedent.<ref>{{Citat web|url=http://www.joomag.com/magazine/Russia/4228/p44|accessdate=3 octombrie 2010|publisher=joomag magazine|titlu=Russian Entertainment & Media Industry worth $27.9 bn by 2011}}</ref> În 2002, ''{{Ill-wd|Q59721|3=Arca rusească}}'' a devenit primul film de lung metraj filmat vreodată într-o singură dublă. Tradiția animației sovietic au fost dezvoltată recent de regizori ca {{Ill-wd|Q1386470|3=Aleksandr Petrov}} și studiouri ca {{Ill-wd|Q6813261|3=Melnița Animation}}, iar canalul YouTube care difuzează desenele animate [[Mașa și ursul]] a ajuns între cele mai urmărite zece de pe platformă.<ref name="Pro TV_2016 08:45-04-duminica 10">{{Citation|url=https://stirileprotv.ro/stiri/social/desenul-animat-rusesc-difuzat-in-peste-120-de-tari-cum-a-ajuns-masa-si-ursul-in-top-10-cele-mai-vizionate-din-toata-lumea.html|title=Desenul animat rusesc, difuzat in peste 120 de tari. Cum a ajuns "Mașa si ursul" in top 10 cele mai vizionate din toata lumea - Stirileprotv.ro|newspaper=Pro TV|date=10 aprilie 2016|accessdate=23 noiembrie 2018}}</ref>

Deși au existat câteva stații sau canale în perioada sovietică, în ultimele două decenii au apărut multe {{Ill-wd|Q1257353|3=posturi de radio}} și {{Ill-wd|Q2891283|3=canale de televiziune}} private. În 2005, a început să emită [[Russia Today]], un post de televiziune de stat în limba engleză, iar în 2007 a fost lansată și ediția sa de limbă arabă, {{Ill-wd|Q2988616}}. Cenzura și {{Ill-wd|Q4411066|3=libertatea presei în Rusia}} rămân însă și astăzi o problemă principală în media ruse.

=== Sport ===
[[Fișier:Russia_vs_Egypt_2018.jpg|stanga|miniatura|[[Echipa națională de fotbal a Rusiei]] la [[Campionatul Mondial de Fotbal 2018|Cupa Mondială FIFA 2018]] din Rusia]]
Sportivii sovietici și, mai târziu, [[Rusia la Jocurile Olimpice|cei ruși]] au fost întotdeauna pe primele patru locuri la numărul de medalii de aur câștigate la Jocurile Olimpice de Vară. Gimnaștii, atleții, halterofilii, luptătorii, boxerii, scrimerii, trăgătorii, schiorii, biatloniștii, patinatorii artistici și de viteză au fost în mod constant printre cei mai buni din lume, alături jucătorii echipelor sovietice de baschet, handbal, volei și hochei pe gheață.<ref>{{Citat revistă|dată=October 1974|titlu=The USSR and Olympism|url=http://www.la84foundation.org/OlympicInformationCenter/OlympicReview/1974/ore84/ore84k.pdf|journal=[[Comitetul Olimpic Internațional]]|număr=84|pagini=530–557|format=PDF|access-date=28 martie 2008|archive-date=2013-01-16|archive-url=https://web.archive.org/web/20130116214930/http://www.la84foundation.org/OlympicInformationCenter/OlympicReview/1974/ore84/ore84k.pdf|dead-url=yes}}</ref> [[Jocurile Olimpice de vară din 1980|Jocurile Olimpice de Vară din 1980]] s-au ținut la Moscova, în timp ce [[Jocurile Olimpice de iarnă din 2014|Jocurile Olimpice de Iarnă 2014]] au fost găzduite de [[Soci]].
[[Fișier:RIAN_archive_386859_KHL_finals_-_Ak_Bars_vs._Lokomotiv_Yaroslavl_1-0.jpg|miniatura|Finala {{Ill-wd|Q190001|3=KHL}}, ligă considerată a doua cea mai bună din lume]]
Deși [[Hochei pe gheață|hocheiul pe gheață]] a fost introdus abia în epoca sovietică, {{Ill-wd|Q1330035|3=echipa națională a Uniuni Sovietice}} a reușit să câștige aurul la aproape toate [[Hochei pe gheață la Jocurile Olimpice|Jocurile Olimpice]] și [[Campionatul Mondial de Hochei pe Gheață|Campionatele Mondiale]] la care a participat, beneficiind de faptul că echipa americană participa la aceste competiții cu amatorii de la echipele de colegiu. Jucătorii ruși {{Ill-wd|Q380267|3=Valeri Harlamov}}, {{Ill-wd|Q505412|3=Serghei Makarov}}, {{Ill-wd|Q553302|3=Viaceslav Fetisov}} și [[Vladislav Tretiak]] ocupă patru din cele șase poziții în ''Echipa Secolului'' întocmită de IIHF.<ref>{{Citat web|url=http://www.iihf.com/channels/iihf-world-championship/news/news-singleview-world-championship/article/iihf-centennial-all-star-team.html|accessdate=27 aprilie 2010|publisher=Iihf.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090610024004/http://www.iihf.com/channels/iihf-world-championship/news/news-singleview-world-championship/article/iihf-centennial-all-star-team.html|archivedate=10 iunie 2009|titlu=IIHF Centennial All-Star Team}}</ref> Rusia nu a câștigat aurul olimpic la hochei pe gheață niciodată după victoria [[Echipa Unificată la Jocurile Olimpice|Echipei Unificate]] în 1992. Rusia a câștigat însă {{Ill-wd|Q4403|3=Campionatul Mondial IIHF}} în {{Ill-wd|Q704589|3=1993}}, {{Ill-wd|Q6318520|3=2008}}, {{Ill-wd|Q3361801|3=2009}},<ref>{{Citat web|url=http://www.iihf.com/sk/home-of-hockey/news/news-singleview/?tx_ttnews[tt_news]=3570&cHash=e297f36b56c3588a73701c29a8895077|accessdate=28 august 2015|publisher=[[Federația Internațională de Hochei pe Gheață]]|date=10 mai 2009|titlu=Pure gold: Russia repeats!}}</ref> {{Ill-wd|Q285853|3=2012}} și {{Ill-wd|Q4403|3=2014}}.

{{Ill-wd|Q190001|3=Liga Continentală de Hochei}} (KHL) a fost fondată în 2008 ca succesoare a {{Ill-wd|Q843898|3=Superligii ruse}}. Ea era considerată cea mai puternică ligă de hochei din Europa în 2009,<ref>{{Citat web|url=http://www.iihf.com/home-of-hockey/news/news-singleview/?tx_ttnews[tt_news]=761&cHash=9ba72730fbb5b1cd42b3115bf5ad3e81|accessdate=28 august 2015|date=7 martie 2008|titlu=Russian league tops first CHL ranking}}</ref> și a doua din lume.<ref>{{Citat web|url=http://www.iihf.com/home-of-hockey/news/news-singleview/?tx_ttnews[tt_news]=6876&cHash=60f30f7f072dfbdf8e5b4c471559f28f|accessdate=28 august 2015|publisher=iihf.com|date=7 mai 2012|titlu=World of difference for KHL?}}</ref> Este o ligă profesionistă internațională de hochei destinată [[Eurasia|Eurasiei]] și este formată din 29 de echipe, dintre care 21 sunt din Rusia și alte 7 provin din [[Letonia]], [[Kazahstan]], [[Belarus]], [[Finlanda]], [[Slovacia]], [[Croația]] și [[Republica Populară Chineză|China]]. KHL este pe locul 4 în Europa la numărul de spectatori.<ref>{{Citat web|url=http://fhr.ru/en/main/ofnews/card/?id_4=7476|accessdate=2 iunie 2017|publisher=IIHF|titlu=KHL is on the 4th place by attendance}}</ref>

[[Bandy]], denumit și [[Bandy|hochei rusesc]], este un alt sport tradițional pe gheață.<ref>{{Citat web|url=http://old.rusbandy.ru/content.html@PageID=325|accessdate=3 octombrie 2010|publisher=bandy.ru|titlu=Russian Bandy Championship, 2006–7 season}}</ref> Uniunea Sovietică a câștigat toate {{Ill-wd|Q806391|3=Campionatele Mondiale de Bandy}} la masculin între 1957-1979,<ref>{{Citat web|url=http://www.hickoksports.com/history/bandy.shtml|nume=Ralph Hickok|accessdate=4 mai 2013|publisher=Hickoksports.com|date=18 februarie 2013|archiveurl=http://webarchive.loc.gov/all/20020223063329/http://www.hickoksports.com/history/bandy.shtml|archivedate=23 februarie 2002|titlu=Bandy}}</ref> dar și ulterior altele câteva. După dizolvarea Uniunii Sovietice, Rusia a fost mereu una dintre cele mai de succes echipe, câștigând multe campionate mondiale.
[[Fișier:Dmitry_Medvedev_20_May_2008-2.jpg|miniatura|Dmitri Medvedev cu {{Ill-wd|Q845895|3=echipa națională masculină de hochei pe gheață a Rusiei}}]]
[[Fișier:Opening_of_XXII_Winter_Olympic_Games_(2338-13).jpg|miniatura|Deschiderea [[Jocurile Olimpice de iarnă din 2014|Jocurilor Olimpice de Iarnă 2014]]]]
[[Fotbal|Fotbalul]] este unul dintre cele mai populare sporturi în Rusia modernă. Echipa națională sovietică a devenit prima campioană europeană, după ce a câștigat [[Campionatul European de Fotbal 1960|Euro 1960]]. Prezent la patru [[Campionatul Mondial de Fotbal|Cupe Mondiale FIFA]] din 1958 până în 1970, [[Lev Iașin]] este considerat unul dintre cei mai mari portari din istoria fotbalului, și a fost ales în {{Ill-wd|Q115786|3=echipa de vis a Cupelor Mondiale FIFA}}.<ref name="FIFA">{{Citat web |url=https://www.fifa.com/classicfootball/players/player=174638/ |title=Yashin, the impregnable Spider |trans_title=Iașin, păianjenul impenetrabil |publisher=FIFA |accessdate=28 noiembrie 2013 |archive-date=2013-11-28 |archive-url=https://archive.today/20131128022620/http://www.fifa.com/classicfootball/players/player=174638/ |dead-url=yes }}</ref> Naționala sovietică a ajuns apoi în finala [[Campionatul European de Fotbal 1988|Euro 1988]]. În 1956 și 1988, Uniunea Sovietică a câștigat medalia de aur la [[Fotbal la Jocurile Olimpice|turneul olimpic de fotbal]]. Cluburile rusești [[ȚSKA Moscova]] și [[FC Zenit Sankt Petersburg|Zenit St. Petersburg]] au câștigat [[UEFA Europa League|Cupa UEFA]] în 2005 și 2008. [[Echipa națională de fotbal a Rusiei]] a ajuns în semifinala [[Campionatul European de Fotbal 2008|Euro 2008]], pierzând doar în fața viitorilor campioni, Spania. Rusia a găzduit apoi [[Campionatul Mondial de Fotbal 2018|Cupa Mondială FIFA 2018]], cu 11 orașe gazdă situate în partea Europeană a țării și în regiunea Ural.<ref>{{Citat știre|title=Russia announce the 11 host cities to stage matches for 2018 World Cup|url=https://www.theguardian.com/football/2012/sep/29/russia-host-cities-2018-world-cup|data=6 aprilie 2017|publisher=The Guardian}}</ref>

În 2007, {{Ill-wd|Q391402|3=echipa națională de baschet a Rusiei}} a câștigat {{Ill-wd|Q390319|3=Campionatul European de Baschet}}. Clubul rusesc de baschet [[ȚSKA Moscova (baschet masculin)|PBC ȚSKA Moscova]] este una dintre echipele de top ale Europei, câștigătoare a [[Euroliga|Euroligii]] în {{Ill-wd|Q687056|3=2006}} și {{Ill-wd|Q1420396|3=2008}}.

[[Larisa Latînina]], care deține în prezent recordul pentru cele mai multe medalii olimpice de aur câștigate de o femeie, a făcut din URSS o forță dominantă în domeniul gimnasticii pentru mulți ani.<ref>{{Citat știre|title=Legendary Olympians|url=http://edition.cnn.com/2008/SPORT/07/07/oly.olympians/index.html|data=19 august 2008|publisher=CNN}}</ref> Astăzi, Rusia domină competițiile de [[gimnastică ritmică]] prin [[Yevgeniya Kanayeva|Evghenia Kanaeva]]. Medaliatul olimpic cu aur la 50 m și 100 m liber [[Alexandr Popov (înotător)|Alexandr Popov]] este considerat unul din marii înotători de viteză din istorie.<ref>{{Citat carte|nume=Lohn|prenume=John|dată=2013|titlu=They Ruled the Pool: The 100 Greatest Swimmers in History|pagină=35|editură=Rowman & Littlefield}}</ref> La [[înot sincron]] Rusia este cea mai bună din lume, cu aproape toate medalii de aur la jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale fiind obținute de ruși în ultimele decenii. [[Patinaj artistic|Patinajul artistic]] este un alt sport popular în Rusia, în special {{Ill-wd|Q1682809|3=pe perechi}} și la {{Ill-wd|Q926191|3=dans pe gheață}}. Cu excepția ediției {{Ill-wd|Q325409|3=2010}}, medalia de aur a fost câștigată mereu de perechi ruse sau sovietice din 1964.

De la sfârșitul epocii sovietice, tenisul a crescut în popularitate și Rusia a produs o serie de jucători celebri, între care [[Maria Șarapova]]. În artele marțiale, Rusia a produs sportivi și luptători de [[Sambo]], ca [[Fiodor Emelianenko]]. [[Șah (joc)|Șahul]] este un joc foarte popular în Rusia; din 1927, maeștrii ruși au deținut [[Campionatul Mondial de Șah|titlul mondial la șah]] aproape continuu.<ref>{{Citat web|url=http://www.chessgames.com/wcc.html|accessdate=29 octombrie 2010|publisher=Chessgames.com|titlu=Chessgames guide to the World Championship}}</ref>

[[Jocurile Olimpice de iarnă din 2014|Jocurile Olimpice de Iarnă 2014]] au avut loc la Soci, în sudul Rusiei. În 2016, {{Ill-wd|Q26155344|3=Raportul McLaren}} a găsit dovezi ale {{Ill-wd|Q44013763|3=dopajului susținut de stat}} și ale unei conspirații instituțional pentru a acoperi testele antidopong pozitive ale concurenților ruși.<ref>{{Citat web|url=https://www.wada-ama.org/en/media/news/2016-12/wada-statement-regarding-conclusion-of-mclaren-investigation|publisher=World Anti-Doping Agency|date=9 decembrie 2016|titlu=WADA Statement regarding conclusion of McLaren Investigation|accessdate=2018-11-16|archive-date=2017-09-17|archive-url=https://web.archive.org/web/20170917032530/https://www.wada-ama.org/en/media/news/2016-12/wada-statement-regarding-conclusion-of-mclaren-investigation|dead-url=yes}}</ref> În 1 decembrie 2017, 25 de sportivi fuseseră descalificați și 11 medalii fuseseră reatribuite.
[[Fișier:Russian_fans_FIFA_2018.jpg|miniatura|Suporteri ai naționalei ruse de fotbal de la [[Campionatul Mondial de Fotbal 2018|Cupa Mondială FIFA 2018]]]]
Formula 1 este din ce în ce mai populară în Rusia. În 2010, [[Vitali Petrov]] din [[Vîborg]] a devenit primul rus care a pilotat în Formula 1, și a fost imediat urmat de un al doilea – [[Daniil Kveat]], din [[Ufa]] – în 2014. Au existat doar două Mari Premii ale Rusiei (în 1913 și 1914), dar [[Marele Premiu al Rusiei]] a revenit ca parte a sezonului [[Formula 1]] în [[Sezonul de Formula 1 din 2014|2014]], ca parte a unei înțelegeri pe șase ani.<ref>{{Citat web|url=http://en.espn.co.uk/f1/motorsport/story/31127.html|accessdate=24 octombrie 2011|publisher=ESPN|titlu=Russia secures 2014 grand prix deal|archive-date=2020-05-06|archive-url=https://web.archive.org/web/20200506075724/http://en.espn.co.uk/f1/motorsport/story/31127.html|dead-url=yes}}</ref>

Rusia are cele mai multe medalii olimpice pierdute pentru încălcări ale legilor dopajului ({{Ill-wd|Q772866|3=51}}), mai multe ca orice țară, de patru ori mai multe decât a doua clasată, și mai mult de o treime din totalul la nivel mondial, și 129 de sportivi au fost prinși {{Ill-wd|Q4888823|3=dopați la Jocurile Olimpice}}, tot cel mai mare număr din toate țările. Din 2011 până în 2015, peste o mie de concurenți din Rusia de la diverse sporturi, inclusiv de vară, de iarnă, și paralimpice, au beneficiat de acoperirea statului,<ref>{{Citat știre|title=Russia May Face Olympics Ban as Doping Scheme Is Confirmed|url=https://www.nytimes.com/2016/07/19/sports/report-confirms-state-sponsored-doping-by-russia-at-olympics.html|prenume=Rebecca|nume=Ruiz|data=18 July 2016|accessdate=26 July 2016|issn=0362-4331|journal=[[The New York Times]]}}</ref><ref>{{Citat știre|title=MCLAREN INDEPENDENT INVESTIGATION REPORT – PART II|url=https://www.wada-ama.org/en/resources/doping-control-process/mclaren-independent-investigation-report-part-ii|data=9 December 2016|journal=wada-ama.org}}</ref><ref name="NYT161209">{{Citat știre|title=Russia’s Doping Program Laid Bare by Extensive Evidence in Report|url=https://www.nytimes.com/2016/12/09/sports/russia-doping-mclaren-report.html|prenume=Rebecca R.|nume=Ruiz|data=9 December 2016|journal=The New York Times}}</ref><ref name="Guardian161209">{{Citat știre|title=McLaren report: more than 1,000 Russian athletes involved in doping conspiracy|url=https://www.theguardian.com/sport/live/2016/dec/09/mclaren-report-into-doping-in-sport-part-two-live|prenume=Lawrence|nume=Ostlere|data=9 December 2016|journal=The Guardian}}</ref><ref>{{Citat știre|title=Emails show how Russian officials covered up mass doping|url=https://apnews.com/8be9cb7fcb5b4d65b1031597bb9f9e5e/Emails-show-how-Russian-officials-covered-up-mass-doping|prenume=James|nume=Ellingworth|data=13 December 2016|journal=[[Associated Press]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161214061329/https://apnews.com/8be9cb7fcb5b4d65b1031597bb9f9e5e/Emails-show-how-Russian-officials-covered-up-mass-doping|archivedate=14 December 2016}}</ref> fără nicio indicație că programul ar fi încetat de atunci.<ref>{{Citat web|url=https://nytimes.com/2017/12/27/opinion/2018-winter-olympics-russia.html|accessdate=27 December 2017|date=27 December 2017|lucrare=The New York Times|titlu=The 2018 Winter Olympics Are Already Tainted}}</ref>

Rusia a fost țara-gazdă pentru [[Campionatul Mondial de Fotbal 2018|Cupa Mondială FIFA 2018]]. Meciurile au avut loc între 14 iunie și 15 iulie 2018, pe stadioane din 11 orașe diferite din Rusia, și anume [[Kaliningrad]], [[Kazan]], [[Moscova]], [[Nijni Novgorod]], [[Rostov-pe-Don]], [[Sankt Petersburg|Sankt-Petersburg]], [[Samara (Rusia)|Samara]], [[Saransk]], [[Soci]], [[Volgograd]] și [[Ekaterinburg]]. Aceasta a fost prima [[fotbal]] Cupa Mondială desfășurată vreodată în [[Europa de Est]]. Rusia va găzdui și jocuri de la [[Campionatul European de Fotbal 2020|Euro 2020]].

=== Sărbătorile și simbolurile naționale ===
[[Fișier:Alyye_parusa.jpg|stanga|miniatura|Sărbătoarea Pânzelor Roșii pe [[Neva|râul Neva]] în [[Sankt Petersburg]]]]
Există șapte {{Ill-wd|Q1401527|3=sărbători publice din Rusia}},<ref>{{Citat web|url=http://www.sras.org/russian_holidays|accessdate=29 octombrie 2010|publisher=Sras.org|archiveurl=https://web.archive.org/web/20101130020221/http://sras.org/russian_holidays#|archivedate=30 noiembrie 2010|titlu=Official days off for public holidays in Russia}}</ref> cu excepția celor întotdeauna sărbătorite duminică. Tradițiile rusești de Anul Nou se aseamănă cu cele occidentale de Crăciun, pomul împodobit de Crăciun fiind însă {{Ill-wd|Q2594139|3=atribuit Anului Nou}} și cadouri, iar varianta locală a personajului [[Moș Crăciun]] fiind numită Ded Moroz ({{Ill-wd|Q488159|3=Moș Gerilă}}). [[Crăciun|Crăciunul pe stil vechi]] se sărbătorește în Rusia la 7 ianuarie, deoarece [[Biserica Ortodoxă Rusă]] încă urmează în integralitate [[calendarul iulian]], toate sărbătorile creștine cu dată fixă fiind la 13 zile după cele occidentale. Alte două mari sărbători Creștine sunt Paștele și {{Ill-wd|Q541946|3=Duminica Sfintei Treimi}}. [[Eid al-Adha|Kurban Bayram]] și [[Eid ul-Fitr|Uraza Bayram]] sunt celebrate de către rușii musulmani.

Alte sărbători legale rusești sunt {{Ill-wd|Q163708|3=Ziua Apărătorilor Patriei}} (23 februarie), în cinstea militarilor ruși; [[Ziua Internațională a Femeii|Ziua Internațională a femeii]] (8 martie), care în Rusia combină tradițiile de [[Ziua Mamei]] și [[Ziua îndrăgostiților|Ziua Îndrăgostiților]]; [[Ziua Muncii]] (1 mai); [[Ziua Victoriei (9 mai)|Ziua Victoriei]] (9 mai); {{Ill-wd|Q1432329|3=Ziua Rusiei}} (12 iunie); {{Ill-wd|Q1355116|3=Ziua Unității}} (4 noiembrie), comemorarea revoltei populare care a gonit forțele polone de ocupație din Moscova, în 1612.

[[Ziua Victoriei (9 mai)|Ziua Victoriei]] este a doua cel mai populară sărbătoare în Rusia; se comemorează victoria împotriva [[Nazism|nazismului]] în [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|al Doilea Război Mondial]]. O mare {{Ill-wd|Q1413045|3=paradă militară}}, găzduită de [[Președinte al Rusiei|Președintele Rusiei]], se organizează anual la Moscova în [[Piața Roșie]]. Parade similare au loc în toate marile orașe din Rusia și în orașele cu statut ''[[Oraș Erou|oraș-erou]]'' sau ''oraș al gloriei militare''.

Sărbători neoficiale populare sunt {{Ill-wd|Q438198|3=Anul Nou pe stil vechi}} (Anul Nou după calendarul iulian, 14 ianuarie), {{Ill-wd|Q2997205|3=Ziua Tatiana}} (zi liberă pentru elevi, pe 25 ianuarie), [[Maslenița]] (o sărbătoare precreștină a primăverii, cu o săptămână înainte de {{Ill-wd|Q2751046|3=Postul Mare}}), {{Ill-wd|Q673442|3=Ziua Cosmonauticii}} (omagiu pentru primul om în spațiu), {{Ill-wd|Q8152262|3=Ziua Ivan Kupala}} (o altă sărbătoare precreștină, pe 7 iulie) și {{Ill-wd|Q4158133|3=Ziua Petru și Fevronia}} (care are loc pe 8 iulie și este echivalenta rusească a Zilei Îndrăgostiților, concentrându-se, cu toate acestea, pe iubirea de familie și fidelitate).
[[Fișier:Russian-Matroshka2.jpg|miniatura|[[Matrioșka|Păpușă Matrioșka]] dezasamblată]]
Simbolurile de stat ale Rusiei cuprind [[Steagul și emblema Imperiului Bizantin|vulturul bicefal]] [[Imperiul Roman de Răsărit|bizantin]], combinat cu {{Ill-wd|Q2079384|3=Sf. Gheorghe al Moscovei}} pe [[stema Rusiei]]. [[Drapelul Rusiei|Drapelul rus]] datează de la sfârșitul perioadei [[Țaratul Rusiei|Țaratului Rusiei]] și a fost utilizat pe scară largă din vremea [[Imperiul Rus|Imperiului Rus]]. [[Imnul Național al Rusiei|Imnul Rusiei]] are aceeași melodie ca [[Imnul Uniunii Sovietice|imnul sovietic]], dar versuri diferite. [[Deviză (expresie)|Motto]]-ul imperial ''Dumnezeu este cu noi'' și cel sovietic ''Proletari din toate țările, uniți-vă! ''sunt acum perimate și nu au fost înlocuite cu altul. [[Secera și ciocanul]] și [[Stema Uniunii Sovietice|stema sovietică]] completă încă mai apar în multe locuri publice din orașele rusești ca parte a vechilor decorațiuni arhitecturale. {{Ill-wd|Q208578|3=Steaua roșie}} sovietică este și ea întâlnită de multe ori pe echipamente militare și la memorialele de război. {{Ill-wd|Q16666904|3=Drapelul roșu}} continuă să fie cinstit, mai ales {{Ill-wd|Q72298|3=drapelul victoriei}} din 1945.

[[Matrioșka|Păpușa Matrioșka]] este recunoscută ca simbol al Rusiei, și principalele embleme arhitecturale sunt [[Kremlinul din Moscova]] și [[Catedrala Sfântul Vasile din Moscova|Catedrala Sfântul Vasile]]. {{Ill-wd|Q161731|3=Ceburașka}} este o mascotă a [[Rusia la Jocurile Olimpice|echipei naționale olimpice ruse]]. Sfinții protectori ai țării sunt [[Fecioara Maria|Sf. Maria]], [[Nicolae de Mira|Sf. Nicolae]], [[Andrei (apostol)|Sf. Andrei]], [[Sfântul Gheorghe|Sf. Gheorghe]], [[Aleksandr Nevski|Sf. Alexandru Nevski]], [[Serghei de Radonej|Sfântul Serghie de Radonej]] și [[Serafim de Sarov|Sfântul Serafim de Sarov]]. [[Mușețel|Mușețelul]] este [[Emblema florală|floarea națională]], în timp ce [[Mesteacăn|mesteacănul]] este {{Ill-wd|Q3235701|3=copacul național}}. {{Ill-wd|Q1550582|3=Ursul rus}} este un animal-simbol și o [[Personificare națională|personificare națională]] a Rusiei, deși această imagine are o origine occidentală și Rușii înșiși au acceptat-o doar destul de recent. O personificare națională autohtonă este {{Ill-wd|Q913523|3=Mama Rusia}}.

=== Turism ===
[[Fișier:Grand_Cascade_of_Peterhof_01.jpg|stanga|miniatura|{{Ill-wd|Q1258473|3=Cascada Mare}} din {{Ill-wd|Q1258473|3=Peterhof}}, o destinație turistică populară în Sankt Petersburg]]
Turismul din Rusia a înregistrat o creștere rapidă de la sfârșitul perioadei Sovietice, mai întâi turismul intern și apoi cel internațional, alimentate de patrimoniul cultural bogat și de marea varietate naturală a țării. Cele mai importante trasee turistice din Rusia includ o călătorie prin orașele vechi din [[Inelul de Aur al Rusiei|Inelul de Aur]], croaziere pe râuri mari ca [[Volga]], și călătorii de lungă durată pe celebra [[Calea ferată transsiberiană|cale ferată Trans-Siberiană]]. În 2013, Rusia a fost vizitată de 28,4 milioane de [[Turism|turiști]]; este a noua cea mai vizitată țară din lume și a șaptea din Europa.<ref>{{Citat web|url=http://www.e-unwto.org/content/r13521/fulltext.pdf|accessdate=20 ianuarie 2015|publisher=UNWTO (World Tourism Organization)|date=2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150112082549/http://www.e-unwto.org/content/r13521/fulltext.pdf|format=PDF|archivedate=2015-01-12|titlu=Tourism Highlights 2014}}</ref> Numărul de vizitatori occidentali a scăzut în 2014.<ref>{{Citat web|url=http://rbth.com/business/2014/07/03/concern_in_russia_as_foreign_tourist_numbers_slump_37899.html|nume=Kuzmin|publisher=|date=3 iulie 2014|first1=Viktor|titlu=Concern in Russia as foreign tourist numbers slump}}</ref>
[[Fișier:Mamaev_kurgan_(ОКН).JPG|thumb|right|upright|''[[Patria Mamă|Patria-mamă]]'' din [[Volgograd]] este cea mai înaltă statuie a unei femei din lume (fără a cuprinde piedestalul)]]
Cele mai vizitate destinații din Rusia sunt Moscova și Sankt Petersburg, actuala și, respectiv, fosta capitală a țării. Recunoscute ca [[Oraș global|orașe globale]], aici se află muzee de renume mondial ca [[Galeria Tretiakov|Galeria Treteakov]] și [[muzeul Ermitaj]], teatre celebre ca [[Teatrul Bolșoi|Bolșoi]] și [[Teatrul Mariinski|Mariinski]], biserici ornate, cum ar fi Catedrala Sfântul Vasile din Moscova, [[Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova|Catedrala Hristos Mântuitorul]], {{Ill-wd|Q215423|3=Catedrala Sfântul Isaac}} și {{Ill-wd|Q215208|3=Biserica Mântuitorului pe Sânge}}, impresionante fortificații cum ar fi [[Kremlinul din Moscova|Kremlinul]] și [[Fortăreața Petru și Pavel]], piețe și străzi ca [[Piața Roșie]], [[Piața Palatului (Sankt Petersburg)|Piața Palatului]], {{Ill-wd|Q1644209|3=Strada Tverskaia}}, [[Nevski Prospekt|Nevski Prospect]], și {{Ill-wd|Q269373|3=Strada Arbat}}. Palate și parcuri bogate se găsesc în fostele reședințe imperiale din suburbiile [[Moscova|Moscovei]] ({{Ill-wd|Q652464|3=Kolomenskoe}}, {{Ill-wd|Q147994|3=Țarițîno}}) și St. Petersburg ({{Ill-wd|Q1258473|3=Peterhof}}, {{Ill-wd|Q258138}}, {{Ill-wd|Q2315050|3=Oranienbaum}}, [[Palatul Gatcina|Gatcina]], {{Ill-wd|Q405637|3=Pavlovsk}} și [[Tsarskoye Selo|Țarskoe Selo]]). În Moscova se găsesc construcții reușite de {{Ill-wd|Q1134824|3=arhitectură sovietică}}, împreună cu [[Moscow City|zgârie-nori moderni]], în timp ce St Petersburg, supranumit ''Veneția Nordului'', se mândrește cu arhitectura sa clasică, multe râuri, canale și {{Ill-wd|Q1958597|3=poduri}}.

[[Kazan]], capitala [[Tatarstan|Tatarstanului]], prezintă un amestec de cultură creștină rusă și tătară musulmană. Orașul a înregistrat brandul de ''a Treia Capitală a Rusiei'', deși o serie de alte orașe mari concurau pentru acest statut, inclusiv [[Novosibirsk]], [[Ekaterinburg]] și [[Nijni Novgorod]].

Coasta caldă a Mării Negre este locul unde se află mai multe stațiuni populare de litoral, cum ar fi [[Soci]], gazda [[Jocurile Olimpice de iarnă din 2014|Jocurilor Olimpice de Iarnă 2014]]. Munții din [[Caucazul de Nord]] conțin populare stațiuni de schi, cum ar fi Dombai. Cea mai renumită destinație naturală din Rusia este [[Lacul Baikal]], ''Ochiul Albastru al Siberiei''. Acest lac unic, cel mai vechi și mai adânc din lume, are ape limpezi și este înconjurat de munți acoperiți de [[taiga]]. Alte destinații naturale populare sunt [[Kamceatka]] cu vulcani și gheizere, [[Carelia|Karelia]], cu lacurile sale și stâncile de [[granit]], [[Munții Altai]], și stepele sălbatice din [[Tuva]].

{{Clear}}

== Note ==
<references/>

{{Subiecte Rusia}}
{{Europa slavă}}
{{Comunitatea Statelor Independente}}
{{GrupulG8}}
{{TariEuropene}}
{{Țări în Asia}}
{{Imperialism postsovietic}}
[[Categorie:Țări din Europa]]
[[Categorie:Țări din Asia]]
[[Categorie:Țări slave]]
[[Categorie:Rusia Kieveană]]
[[Categorie:Națiunile G20]]
[[Categorie:Rusia| ]]