modificare Pablo Neruda

{{Infocaseta Scriitor
|embedded1={{Infocaseta Om politic|embed=yes}}}}
{{Medalie premiu Nobel}}
'''Pablo Neruda''' (pseudonimul lui '''Neftalí Ricardo Reyes Basoalto''') (n. [[12 iulie]] [[1904]] – d. [[23 septembrie]] [[1973]]),  poet și om politic [[Chile|chilian]], consul în [[Spania]], [[Japonia]], [[China]]; ambasador la [[Paris]], premiul "''Cununa de aur''" a Reuniunii Internaționale a Poeților din orașul iugoslav Struga; Premiul Internațional Lenin "Pentru întărirea  păcii între popoare", [[1953]]; laureat al [[Premiul Nobel pentru Literatură|Premiului Nobel pentru Literatură]] în anul [[1971]].

== Motivația Juriului Nobel ==

"''pentru opera lui, care, cu sufletul unei forțe elementare, dă viață destinului și viselor unui întreg continent.''"

== Biografie ==
La 12 iulie 1904 se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la Parral, un oraș aflat la 300&nbsp;km la sud de [[Santiago de Chile]], fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învățătoare,   și al lui José del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate. În luna august mama sa moare. În [[1906]] José del Carmen se mută la [[Temuco]] împreună cu fiul său, recăsătorindu-se cu doña Trinidad Candia Marverde. În [[1910]] Pablo Neruda devine elev al liceului de băieți din Temuco, pe care îl absolvă în [[1920]]. La [[18 iulie]] [[1917]] în ziarul ''La Mañana'', din Temuco, se publică articolul intitulat "''Entuziasm și perseverență''" sub semnătura lui Neftalí Reyes. Este primul material publicat de poet. La  [[30 noiembrie]] [[1918]] publică poemul "''Ochii mei''" în reviata ''Corre-Vuela'' din Santiago, nr. 566. În cursul aceluiași an publică alte trei poezii în aceeași revistă. Colaborează la ''Selva Austral'' din Temuco, publică în reviste din orașele [[Chillán]] și [[Valdiva]].
Folosește diferite pseudonime. Ia parte la jocurile florale de la [[Maule]] cu poemul "''Ideal nocturn''", obținând premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda.  La [[28 noiembrie]] [[1920]] obține premiul întâi la sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al ''Ateneului literar'' al liceului din Temuco și secretar adjunct al ''Asociației elevilor'' din orașul [[Cautin]]. Pregătește două cărți - ''Insulele ciudate'' și ''Osteneli zadarnice'' - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material pentru lucrarea ''Crepuscular''.

În [[1921]], Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma ''Institutul Pedagogic'' și a deveni profesor de franceză. La [[14 octombrie]] obține premiul întâi la concursul ''Federației studenților'' din Chile pentru poemul său ''Cântecul sărbătorii'', care se publică în revista Federației studenților intitulată ''Juventud''. Colaborează la revista ''Claridad'', organ oficial de presă al ''Federației studenților''. La [[24 august]] [[1922]], sub egida grupului literar ''Vremia'' are loc un recital din versurile poeților Joaquín Ciufuentes, R. Monestier, Alberto Rojas Giménez și Pablo Neruda. În octombrie 1922, revista ''Los Tiempos'', din [[Montevideo]], dedică un număr poeziei tinere, incluzând și poezia lui Neruda. În august 1923 apare în editura ''Claridad'' ediția oficială a volumului ''Crepuscular''. Revista  ''Dionysios'', condusă de Aliro Oyarzún, îi publică patru poezii, dintre care ultimele trei vor face parte din ''Prăștiarul entuziast'', carte scrisă în 1923, dar publicată abia în 1933. Publică patruzeci și două de articole de critică în revista ''Claridad'' sub pseudonimul Sachka. În iunie 1924 apare în editura ''Nascimento'' ediția princeps a celor ''Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde''. Tot în editura ''Nascimento'' apare volumul ''Pagini alese'' de [[Anatole France]], introducerea, selecția și traducerea fiind semnate de Neruda.

În anul 1925, Pablo Neruda se află în fruntea revistei ''Caballo de Bastos''. Colaborează la diferite publicații literare, cum sunt ''Andamios'', ''Ali Baba'', ''Dinamo'', ''Renovación'', precum și la ziarul ''La Nación''. La editura  ''Nascimento'' apare ediția princeps a volumului ''Încercarea omului infinit'', volum care poartă două date: anul 1925, data de tipărire și 1926, anul de apariție. În aceeași editură apar în 1926 edițiile princeps ale volumelor ''Inele'' și ''Locuitorul și speranța sa''. În numărul 135 al revistei ''Claridad'' se publică, traducerea din limba franceză semnată de Neruda, câteva fragmente din ''Caietele lui Malte Laurids Brigge'' de Rainer Maria Rilke. În  revista ''Atenea'', numerele 5 și 10, se publică ''Durere'' și ''Chinuri'', poeme care vor face apoi parte din ''Reședința pe pământ'' sub titlul ''Madrigal de iarnă'' și respectiv ''Fantomă''.

În anul [[1927]] Pablo Neruda este numit consul onorific la [[Rangoon]] ([[Birmania]]). Pleacă din Santiago spre Rangoon la [[14 iunie]], via [[Buenos Aires]], unde se îmbarcă pe ''Baden'', cu care călătorește până la [[Lisabona]]. Este însoțit de Álvaro Hinojosa.  Sosește la [[Madrid]] la [[16 iunie]]. La [[20 iulie]] se află la [[Paris]], de unde pleacă spre [[Marsilia]], continuându-și apoi călătoria spre Rangoon. Tot în luna iulie trimite ziarului ''La Nación''. Revistele ''El Sol'' și ''Revista de Occidente'' din Madrid publică poeme de Neruda. În 1928 este numit consul la [[Colombo]] ([[Ceylon]]), iar 1929 ia parte la ''Congresul Panhindus'' desfășurat la [[Calcutta]]. În 1930 este numit consul la [[Batavia]] ([[Java]]). La  [[6 decembrie]] [[1930]] se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul la [[Singapore]]. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se reîntoarce în Chile. La [[28 august]] [[1933]] sosește la  Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la [[13 octombrie]] pe [[Federico García Lorca]]. La [[5 mai]] [[1934]], Pablo Neruda pleacă la [[Barcelona]], unde este numit consul. La [[4 octombrie]] se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La [[6 decembrie]] ține o conferință și un recital de poezie la universitatea din Madrid, fiind prezentat de  Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o întâlnește pe Delia del Carril. La [[3 februarie]] [[1935]] se transferă la Madrid, pentru aș exercita funcția de consul.

La [[18 iulie]] [[1936]] începe războiul civil spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca. Neruda începe ciclul de poezii intitulat ''Spania în inimă''. Este destituit din funcția de consul. Pleacă la [[Valencia]], apoi la Paris. La [[7 noiembrie]] scoate, împreună cu Nancy Cunard, revista ''Poeții lumii apără poporul spaniol''. Se desparte de Maria Antonieta Agenaar. În februarie 1937 ține la Paris o conferință despre Federico García Lorca. Împreună cu César Vallejo fondează, în aprilie, Grupul hispano-american de ajutorare a Spaniei. La [[2 iunie]] are loc la Paris ''Congresul Națiunilor Americane'', la care Pablo Neruda rostește o cuvântare, tradusă și editată în limba franceză. Pe [[10 octombrie]], se înapoiază în Chile. La [[7 noiembrie]] fondează ''Alianța Intelectualelor din Chile pentru Apărarea Culturii'', fiind ales președinte. La [[7 mai]] se stinge din viață, la Temuco, tatăl său , iar la [[18 august]] moare și mama sa vitregă, doña Trinidad Candia. Don Pedro Aguirre Cerda, candidatul ''Frontului Popular'', iese victorios la alegerile prezidențiale din luna octombrie. Neruda străbate țara întreagă ținând conferințe. Pe frontul de luptă din Barcelona se publică, în plin război civil, ''Spania în inimă''. În 1939 este numit consul, cu sediul la Paris, pentru problemele emigrării spaniolilor. În martie pleacă spre [[Franța]], trecând prin Montevideo, unde ia parte la ''Congresul Internațional al Mișcărilor Democrate'', ca delegat din partea ''Alianței Intelectualilor din Chile''. În perioada aprilie-iulie se ocupă de problema refugiaților spanioli, pe care reușește să-i îmbarce pe ''Winnipeg'', vapor care ajunge în Chile la sfârșitul anului 1939. La [[2 ianuarie]] [[1940]] se reîntoarce în Chile.

La [[16 august]] [[1940]] sosește în [[Ciudad de Mexico]] în calitate de consul general. În [[1941]] scrie ''Cânt pentru Bolivar'', editat de ''Universitatea Națională Autonomă'' din [[Mexic]]. Face o călătorie în [[Guatemala]]. În octombrie 1941 primește titlul de doctor honoris causa din partea ''Universității din Michoacán''. În decembrie este atacat de un grup de naziști la [[Cuernavaca]], prilej cu care sute de intelectuali din toată America își manifestă sentimentele lor de [[solidaritate]] față de Pablo Neruda. În aprilie [[1942]] întreprinde o călătorie în [[Cuba]]. La [[30 septembrie]] dă pentru prima oară citire poemului ''Cântec de dragoste pentru Stalingrad''.

În  februarie [[1943]] face o călătorie în [[SUA|Statele Unite]], pentru a lua parte la întâlnirea "''Glasul Americilor''", desfășurată la [[New York (oraș)|New York]]. Se înapoiază în Mexic, iar la [[27 august]] i se consacră o adunare festivă cu prilejul plecării sale din această țară, la care iau parte două mii de persoane. La [[1 septembrie]] își începe călătoria spre Chile, vizitând în drum țările de pe coasta [[Oceanul Pacific|Pacificului]]. La [[3 septembrie]] se află în [[Panama]], iar la [[9 septembrie]] în [[Columbia]], țară în care în care este oaspete de onoare  al guvernului prezidat de López și al orașului Manizales. La Caldas ia ființă complexul școlar Pablo Neruda. La [[22 octombrie]] se află la [[Lima]] și apoi la [[Cuzco]], unde vizitează ruinele preincașe de la [[Macchu Picchu]]. Este oaspete de onuare al orașului Arequipa. Sosește la Santiago de Chile la [[3 noiembrie]]. La [[8 decembrie]] ține conferințele intitulate ''Călătorie în jurul poeziei mele'' și ''Călătorie în inima lui Quevedo''. În [[1944]] obține premiul municipal pentru poezie.

La [[4 martie]] [[1945]], este ales senator al republicii din partea provinciilor [[Tarapacá]] și [[Antofagasta]]. Se editează broșura ''Salut Nordul și Stalingradul''. Obține ''Premiul Național pentru Literatură '' în patria sa. La [[30 mai]] rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în ''Patru discursuri''. La [[8 iulie]] [[1945]] devine membru al ''Partidului Comunist'' din Chile. La [[15 iulie]], pe stadionul ''Pecaembú'' din [[São Paulo]] ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes.  
La [[30 iulie]] devine membru al ''Academiei Braziliene de Literatură'' din [[Rio de Janeiro]], discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La [[18 ianuarie]] [[1946]] este decorat de guvernul Mexicului cu ''Ordinul Vulturul Aztec''. Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzáles la președinție, este numit șef al sectorului de propagandă națională. La [[28 decembrie]], printr-o ședință a tribunalului, numele său oficial devine Pablo Neruda. În [[1947]] face o călătorie în regiunea [[Strâmtoarea Magellan|Strâmtorii Magellan]]. La  [[27 noiembrie]] publică în ''El Nacional'' din [[Caracas]] (în Chile exista cenzura presei de la [[4 octombrie]]) ''Scrisoare intimă adresată unor milioane de oameni'', motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces politic. La [[6 februarie]] [[1948]] rostește un discurs în Senat, publicat apoi sub titlul "''Acuz''". La [[3 februarie]], Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La [[5 februarie]] tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile, scriind ''Cânt general''.

La [[24 februarie]] [[1949]] pleacă din Chile traversând munții, prin sud. La [[25 aprilie]] ia parte la ''Primul Congres Mondial al Partizanilor Păcii'', prilej cu care își dezvăluie ascunzătoarea. Este numit membru al ''Consiliului Mondial al Păcii''. În iunie face o primă călătorie în [[URSS|Uniunea Sovietică]], unde asistă la festivitățile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui [[Aleksandr Pușkin|Pușkin]]. La [[27 iunie]] este omagiat la [[Moscova]] de ''Uniunea Scriitorilor Sovietici''.În iulie vizitează [[Polonia]] și [[Ungaria]], în august Mexicul, împreună cu [[Paul Eluard]], iar în septembrie ia parte la ''Congresul latino-american al Partizanilor Păcii'', desfășurat în Mexic, țară în care rămâne până la sfârșitul anului grav bolnav. I se editează operele sau selecții din poemele sale în [[Germania]], [[Cehoslovacia]], [[China]], [[Danemarca]], [[Ungaria]], [[SUA]], [[URSS|Uniunea Sovietică]], [[Mexic]], [[Cuba]], [[Columbia]], [[Guatemala]], [[Argentina]]. La [[28 ianuarie]] [[1950]] îi expiră permisul constituțional de a absenta din țară, eliberat de președintele Senatului, don Arturo Alessandri. Vizitează praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusă în hindusă, urdu și bengaleză. În perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea ''Congres Mondial al Partizanilor Păcii'', care are loc la [[Varșovia]]. La [[22 noiembrie]] primește împreună cu [[Pablo Picasso|Picasso]] și alți oameni de artă, ''Premiul  Internațional pentru Pace'' pentru poemul său ''Să se trezească pădurarul''.

[[Fișier:La Chascona Santiago de Chile.jpg|thumb|180px|''La Chascona'', casa lui Neruda din [[Santiago de Chile|Santiago]].]]
[[Fișier:La Sebastiana Neruda 1.jpg|thumb|180px|''La Sebastiana'', casa lui Neruda din [[Valparaíso, Chile|Valparaíso]]]]

La [[10 februarie]] [[1952]], la [[Insula Capri|Capri]], începe să scrie volumul ''Strugurii și vinul''. În lunile iulie și august  călătorește în [[Berlin]] și [[Danemarca]]. În Chile este revocat ordinul de arestare emis împotriva lui Pablo Neruda în urmă cu trei ani și câteva luni. La [[12 august]] se înapoiază la Santiago de Chile, unde este întâmpinat cu mari manifestații omagiale de bun venit. Se instalează în locuința de pe bulevardul Lynch. Vizitează Tamuco și alte localități din Chile. În decembrie face o vizită în Uniunea Sovietică în calitate de membru al juriului pentru acordarea ''Premiului Internațional pentru Pace''.

La [[22 ianuarie]] [[1953]], se întoarce din călătoria în Uniunea Sovietică și organizează ''Congresul Continental al Culturii'', care își desfășoară lucrările în aprilie, în Santiago de Chile, și la care iau parte mari personalități din America, ca [[Diego Rivera]], [[Nicolás Guillen]], [[Jorge Amado]] și alții. La [[20 decembrie]] i se înmânează ''Premiul Stalin pentru Pace''. Începe să-și construiască reședința numită "''La Chascona''". În 1954 Pablo Neruda își donează biblioteca și alte bunuri universității din Chile, iar aceasta hotărăște la rândul ei să finanțeze ''Fundația Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei''.

În 1955, se desparte de Delia del Carril. Termină de construit locuința numită "''La Chascona''", unde se mută împreună cu actuala sa soție, Matilde Urrutia. Înființează și conduce revista ''La Gaceta de Chile''. Se publică un volum de poezii alese în limba persană. ''Cânt general'' apare la [[București]], [[România]]<ref>De fapt, în România au fost editate: ''Poeme'', traducere de Constantin Varta, 1950, ''Poeme'', traducere de [[Eugen Jebeleanu]], 1951, ''Strugurii și vinul'', traducere de [[Maria Banuș]],1953, ''Poezii noi'', traducere de Maria Banuș, 1963, ''Poezii'' (Colecția "Cele mai frumoase poezii") - traducere de [[Radu Boureanu]],1965, ''Mătasea și Metalul'', traducere de A. Covaci, 1973 - Nota traducător Nina Ecaterina Popescu din Pablo Neruda - ''Mărturisesc  că am trăit (Memorii)''</ref>.
Face un voiaj în Uniunea Sovietică, China și alte țări socialiste, precum și în Italia și Franța. Întorcându-se în America, prezintă recitaluri de poezie în [[Brazilia]] și la [[Montevideo]], apoi își petrece vacanța la Totoral, regiunea Córdoba, republica Argentina.

În 1958, activează în cadrul companiei politice în vederea alegerii președintelui Republicii Chile. Face turnee și organizează adunări populare. În 1959, Pablo Neruda începe să-și construiască la Valparaíso reședința numită "La Sebastiana".

Pornește într-o călătorie în jurul lumii, trecând și prin țara noastră, participă activ la viața politică a timpului său, prin opere militante puse în slujba demnității umane. Călătorii, conferințe, premii și titluri academice, editarea în tiraje impresionante a operelor sale în spaniolă și în numeroase alte limbi marchează recunoașterea marii valori a poeziei sale, care culminează cu decernarea ''Premiului Nobel pentru literatură'' în octombrie 1971. Nu mai puțin strălucită este activitatea politică din ultimii ani ai vieții. În [[1969]] este desemnat din partea ''Partidului Comunist'' candidat la președinția Republicii Chile și în această calitate străbate întreaga țară și ia parte la tratativele care conduc la formarea ''Unității Populare''. Ulterior se retrage în favoarea lui [[Salvador Allende]], care este desemnat candidat unic. În [[1970]] ia parte activă la campania electorală a lui Allende. După victoria ''Unității Populare'', când Allende devine președintele țării, Neruda este numit ambasador în Franța.

În [[1972]] este invitat la [[New York (oraș)|New York]] la ''Reuniunea Pen Clubului'', unde ține discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și scrie ''Memoriile''. Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul național din Santiago. La mijlocul anului 1973, adresează o chemare intelectualilor latino-americani și europeni pentru evitarea războiului civil în Chile. La [[11 septembrie]], un puci militar răstoarnă guvernul ''Unității Populare'', iar președintele Salvador Allende este asasinat.  A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la câteva zile după răsturnarea guvernului ''Unității Populare''  de către forțele armate [[Reacțiune (politică)|reacționare]]. Opinia publică internațională a luat cunoștință cu profundă indignare de faptul că, după puciul militar, locuința sa din Valparaíso, precum și cea din Santiago, unde se ținea priveghiul pentru cel dispărut, au fost devastate și distruse de fasciștii chilieni.

== Opera ==
* ''Crepusculario'' (Crepuscular), ([[1923]])
* ''Veinte poemas de amor y una canción desesperada'' (Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde), ([[1924]])
* ''Tentativa del hombre infinito'' (Încercarea omului infinit), ([[1925]])
* ''El hombre entusiasta'' (Omul entuziast), ([[1933]])
* ''Residencia en la tierra''( Reședința pe pământ), (1933)
* ''España en el corazón'' (În inimă, Spania), ([[1937]])
* ''Un canta para Bolivar''(Un cânt pentru Bolivar), ([[1941]])
* ''Canto General'' (Cânt general), ([[1950]])
* ''Que despierte el leñador'' (Să se trezească pădurarul), (1950)
* ''Los versos del capitán'' (Versurile căpitanului), ([[1952]])
* ''Las uvas y el viento'' (Strugurii și vântul), ([[1954]])
* ''Odas elementales'' (Ode elementare), (1954)
* ''Nuevas odas elementales'' (Noi ode elementare), ([[1956]])
* ''Tercer libro de odas'' (A treia carte de ode) ([[1957]])
* ''Obras completas'' (Opere complete) (1957)
* ''Navegacions y regresos'' (Navigări și întoarceri), ([[1959]])
* ''Cien sonetos de amor'' (O sută de sonete de dragoste), (1959)
* ''Canción  de gesta'' (Cânt de vitejie), ([[1960]])
* ''Cantos ceremoniales''(Cânturi ceremoniale), ([[1961]])
* ''Plenos poderes'' (Puteri depline), ([[1962]])
* ''Memorial de Isla Negra'' (Memorii din insula Neagră), ([[1964]])
* ''Espada ardiente'' (Spada arzândă), ([[1970]])
* ''Las piedras del cielo'' (Pietrele cerului), (1970)
* ''Geografie infructuasă'' (Geografia nerodnică), ([[1972]])
* ''Incitación al nixonicidio y elogio de la revólución chilena'' (Incitație la nixonicid și elogiu revoluției chiliene), ([[1973]])

== Note ==
<div style="font-size:90%;"><references /></div>

== Referințe critice ==
=== Mariano Picón Salas ===

"''În jurul anului 1925, în poezia Americii Latine, s-a auzit un glas cumplit, distrugător : cel al poetului chilian Pablo Neruda. După  Rubén Darío, el este poetul care merită să aibă cea mai mare circulație continentală. În poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coșmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contopesc fluturele și calmanul, putreziciunile nopții și parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viață subterană și gregară, nocturnă, plină de mâl și rădăcini. ''"

== Note ==
* Pablo Neruda - ''Mărturisesc  că am trăit (Memorii)'', trad. Nina Ecaterina Popescu - Editura politică, București, 1982
* ''Laureații Premiului Nobel pentru Literatură'' - Almanah "''Contemporanul''", 1983
== Legături externe ==
{{commonscat|Pablo Neruda}}
{{wikiquote|Pablo Neruda }}
* {{en icon}}[http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1971/neruda-bio.html Biografie Nobel]
* {{fr icon}}[http://www.americas-fr.com/litterature/neruda.html Biografie Pablo Neruda]
* {{ro icon}}[http://www.agonia.ro/index.php/author/0003397/index.html Poezie, proză, biografie Pablo Neruda]
* {{ro icon}}[http://www.etc.tuiasi.ro/cin/Fun/PabloNeruda.htm  "Cine moare" de Pablo Neruda]
* {{ro icon}}[http://www.agonia.ro/index.php/poetry/157398/index.html Poezii de Pablo Neruda]
* {{es icon}}[http://www2.kenyon.edu/Depts/Mll/Spanish/Projects/Ashley/Chascona2.htm La Chascona]

'''''Articole biografice'''''
* [http://www.adevarul.ro/cultura/Nobel_pentru_un_poet_militant_0_190781317.html Nobel pentru un poet militant], 16 ianuarie 2010, Eliza Zdru,  Nicoleta Zaharia, ''Adevărul''
* [http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/pablo-neruda-poetul-suferintelor-poporului-chilian Pablo Neruda, poetul suferințelor poporului chilian] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140906081034/http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/pablo-neruda-poetul-suferintelor-poporului-chilian |date=2014-09-06 }}, 2 septembrie 2009, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina''

{{Laureații Premiului Nobel pentru Literatură 1951-1975}}

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Neruda, Pablo}}
[[Categorie:Nașteri în 1904]]
[[Categorie:Decese în 1973]]
[[Categorie:Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură]]
[[Categorie:Laureați chilieni ai Premiului Nobel]]
[[Categorie:Poeți chilieni]]
[[Categorie:Scriitori chilieni]]
[[Categorie:Eponime ale craterelor de pe planeta Mercur]]