modificare Iuliu Maniu

{{Infocaseta Om politic
| nationalitate = [[Fișier:Flag of Romania.svg|23px]] [[Români|Română]]
| imagine = File:Bundesarchiv Bild 183-2000-0518-507, Julius Maniu.jpg
| descriere = 
| functia = [[Lista prim-miniștrilor României|Prim-ministrul României]]
| inceput = [[10 noiembrie]] [[1928]]
| sfarsit = [[7 iunie]] [[1930]]
| inceput1 = [[13 iunie]] [[1930]]
| sfarsit1 = [[10 octombrie]] [[1930]]
| inceput2 = [[20 octombrie]] [[1932]]
| sfarsit2 = [[13 ianuarie]] [[1933]]
| predecesor = [[Vintilă Brătianu]]
| predecesor1 = [[Gheorghe Mironescu]]
| predecesor2 = [[Alexandru Vaida-Voevod]]
| succesor = [[Gheorghe Mironescu]]
| succesor1 = [[Gheorghe Mironescu]]
| succesor2 = [[Alexandru Vaida-Voevod]]
| partid = [[Partidul Național Țărănesc]]
| profesia = [[avocat]]
| religia = [[Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică|Greco-Catolic]]
| semnatura = 
| note = 
| functia3 = [[Lista miniștrilor apărării naționale ai României|Ministrul Apărării Naționale]]
| inceput3 = [[5 aprilie]]
| sfarsit3 = [[13 aprilie]] [[1930]]
| predecesor3 = generalul [[Henri Cihoski]]
| succesor3 = generalul [[Nicolae Condeescu]]
| functia4 = [[Lista de miniștri de finanțe ai României|Ministru de Finanțe]]
| inceput4 = [[26 octombrie]] [[1929]]
| sfarsit4 = [[14 noiembrie]] [[1929]]
| predecesor4 = [[Mihai Popovici]]
| succesor4 = [[Virgil Madgearu]]
| embedded1 = {{Membru Academia Română
| tip_membru= de onoare}}
| embedded2 = {{Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
| tip_membru= titular}}
}}
'''Iuliu Maniu''' ({{date biografice}}) a fost un politician român, greco-catolic, deputat [[român]] de [[Transilvania]] în [[Dieta de la Budapesta]], de mai multe ori prim-ministru al [[România|României]] (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al [[Partidul Național-Țărănesc|Partidului Național-Țărănesc]] (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după [[1947]], decedat în [[închisoarea Sighet]]. Este membru de onoare al [[Academia Română|Academiei Române]] ([[1919]]).<ref>[http://www.acad.ro/bdar/armembri.php Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent], ''Academia Română''</ref>

== Originea și studiile ==

Iuliu Maniu s-a născut la [[8 ianuarie]] [[1873]] în localitatea [[Șimleu Silvaniei]], pe atunci în [[comitatul Sălaj]] (în [[județul Sălaj]] de astăzi), fiu al lui Ioan și [[Clara Maniu]]. Tatăl său, [[Ioan Maniu]] (1833-1895), a crescut în casa unchiului, [[Simion Bărnuțiu]],<ref>Andreea Dobeș, p. 7.</ref> urmând studiile juridice la [[Pesta (oraș)|Pesta]] și [[Viena]]. În 1865 Ioan Maniu s-a căsătorit cu [[Clara Maniu]], născută Coroianu (fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu), cu care a avut 9 copii: Scipio (decedat în anii studenției), [[Cassiu Maniu|Cassiu]] (1867-1943), Elena (1869-1935), Ionel (decedat în adolescență), Iuliu (1873-1953), Cornelia (1876-1956), Sabina (1883-1905), Emilia (decedată la 2 ani) și Iuliana (decedată de mică).<ref>[https://levantul.wordpress.com/2012/06/17/familia-lui-iuliu-maniu Familia lui Iuliu Maniu]</ref><ref>[http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/maniu2/docs/maniu2p_57.htm REGIMUL DE EXTERMINARE DE LA ÎNCHISOAREA GALAȚI]</ref>

Iuliu Maniu și-a petrecut copilăria la Șimleu Silvaniei și [[Bădăcin|Bădăcin]], a urmat școala primară la [[Blaj]], absolvind, apoi, liceul reformat calvin din [[Zalău]]<ref>Silviu Macrineanu: [http://corbiialbi.ro/index.php/calimara/1867-iuliu-maniu-537-i-537-coala-sa-de-suflet-cu-mentorul-petri-mor-537-i-dirigintele-kincs-gyula/?fbclid=IwAR1axsB2zZ-_WKZEXL71kjlwXa2XT-_T0YCRgLciyq17Xe5YmwHZzH-lzpk  Iuliu Maniu și școala sa de suflet, cu mentorul Petri Mór și dirigintele Kincs Gyula] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190106010635/http://corbiialbi.ro/index.php/calimara/1867-iuliu-maniu-537-i-537-coala-sa-de-suflet-cu-mentorul-petri-mor-537-i-dirigintele-kincs-gyula/?fbclid=IwAR1axsB2zZ-_WKZEXL71kjlwXa2XT-_T0YCRgLciyq17Xe5YmwHZzH-lzpk |date=2019-01-06 }}, ''Corbii albi'', 5 ianuarie 2019</ref>. A efectuat studii la [[Universitatea Franz Joseph din Cluj|Universitatea din Cluj]] (Facultatea de Drept - 1891-1896), pe care le-a continuat la [[Budapesta]]<ref>La [[Universitatea Eötvös Lorand]] din Budapesta, pe atunci numită ''Universitatea Pázmány Péter''</ref> și la [[Viena]], unde a devenit doctor în drept în anul [[1896]]. Revenit în [[Transilvania]], s-a stabilit la [[Blaj]], unde și-a început activitatea de avocat al [[Arhidieceza de Alba Iulia și Făgăraș|Mitropoliei greco-catolice]] și profesor de drept civil la Academia Teologică greco-catolică din „Mica Romă” a Transilvaniei.<ref>[https://remusmirceabirtz.files.wordpress.com/2013/05/sematism-jubiliar-alba-iulia-si-fagaras-1900-a.pdf Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș pre anul Domnului 1900], Blaș [Blaj], pag. 103.</ref>

== Cariera politică ==

=== În Imperiul Austro-Ungar ===
Iuliu Maniu și-a început cariera politică în cadrul [[Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania|Partidului Național Român din Transilvania]]. Debutează totodată ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în [[1897]], la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR. În [[Monarhia Austro-Ungară]], a fost ales, în [[1906]], în Parlamentul din [[Budapesta]], ca deputat de [[Vințu de Jos]], [[comitatul Alba de Jos|comitatul Alba]], activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în [[Dieta de la Budapesta]].

În iunie 1915 Maniu a fost încorporat în [[Armata Comună]] [[Austro-Ungaria|austro-ungară]] și trimis pe [[Campania italiană (Primul Război Mondial)|frontul italian]], de unde a fost demobilizat în [[1918]], întorcându-se la Arad. Împreună cu personalități de primă mărime ale [[Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania]], precum [[Gheorghe Pop de Băsești]] și [[Ștefan Cicio-Pop]], Iuliu Maniu a participat hotărâtor la pregătirea unirii [[Transilvania|Transilvaniei]] cu [[Vechiul Regat]]. Imediat după întoarcerea din Italia, Maniu a fost trimis la [[Viena]] pentru a negocia drepturile minorității române din Transilvania, înființând, la 30 octombrie 1918, la Viena, Consiliul Național al Românilor din Transilvania. A sosit la Arad în 14 noiembrie 1918, unde a pus capăt negocierilor dintre [[Consiliul Național Român Central|CNR]] și [[Oszkár Jászi]], reprezentantul guvernului [[Mihály Károlyi]], prin deciderea ruperii Transilvaniei de Austro-Ungaria, spre unire cu restul teritoriilor românești (Vechiul Regat).

Iuliu Maniu s-a numărat între organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României. În cuvântarea pe care a ținut-o cu ocazia [[Marea Unire din 1918|Adunării naționale de la Alba Iulia]], Maniu a spus: „Privim în înfăptuirea unității noastre naționale ca la un triumf al libertății românești”. Pe [[2 decembrie]] [[1918]] a fost ales în funcția de [[ministru-prezident]] al [[Consiliul Dirigent|Consiliului Dirigent]] al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator, îndeplinind, totodată, și funcția de ministru de interne.

=== În Regatul României ===
[[File:Iuliu Maniu.jpg|thumb|Iuliu Maniu]]

După dizolvarea [[Consiliul Dirigent|Consiliului Dirigent]] la 4 aprilie [[1920]], de [[Guvernul Alexandru Averescu (2)]], relațiile dintre Iuliu Maniu și politicienii din [[București]] s-au înrăutățit. Acuzând favorizarea [[PNL]] și împingerea intelectualității ardelene într-un con de umbră, Maniu a refuzat să voteze [[Constituția din 1923]], considerând-o prea centralistă și invocând chestiuni de principiu. Partidul Național Român din Transilvania a reclamat prin vocea lui Iuliu Maniu faptul că modificarea [[Constituția din 1866|Constituției din 1866]] putea fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante, așa cum era prevăzut la art. 128. În loc să procedeze astfel, guvernul condus de [[Ion I. C. Brătianu]] a profitat de faptul că [[PNL]]-ul câștigase alegerile din martie [[1922]], și nevrând să riște alegerea unei constituante, a pus [[Senat]]ul și Camera Deputaților să voteze, la [[26 martie]] respectiv [[27 martie]] [[1923]], o nouă constituție, folosindu-se, astfel, de majoritatea de care dispunea în Parlament.

Alegătorii din martie 1922 nu-i învestiseră pe cei pe care i-au ales cu dreptul de a modifica Legea Fundamentală, ci aleseseră un parlament obișnuit, cu puteri obișnuite, care trebuia să se supună prevederilor Constituției, nefiind deasupra ei. Conferirea acestui parlament a calitatății de Adunare Națională Constituantă, ilustra intenția guvernului liberal de a forța adoptarea unei legi fundamentale cu acceptul monarhului. Acceptând să se încoroneze sub guvernul I.I.C. Brătianu, [[regele Ferdinand]] legitima rămânerea la putere a Partidului Național-Liberal, trecând peste opinia partidelor din opoziție. În consecință, Iuliu Maniu nu a participat la încoronarea regelui Ferdinand și a [[Maria a României|reginei Maria]] la [[Alba Iulia]]. Aceeași atitudine au avut-o și ceilalți lideri naționali și țărăniști dar și capii bisericii [[grec]]o-[[catolic]]e, și romano-catolice. [[Nicolae Iorga]] a fost prezent „din devotament față de Coroană și din iubire față de buna rânduială“, dar nu fără a remarca ironic: „Bineînțeles însă, când se va încorona d. Ion Brătianu nu voi avea aceeași atitudine“.<ref>Ioan Scurtu (2004). Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Volumul II - Ferdninant I. București: Editura Enciclopedică, ediția a II-a, pp.116-117</ref>

De asemenea, Maniu a refuzat să participe la botezul principelui moștenitor, viitorul rege [[Mihai I]], efectuat în rit ortodox.<ref>Roman R. Ciorogariu: ''Zile trăite'', 1926, p. 290.</ref>

Opoziția, inclusiv Iuliu Maniu, s-a mobilizat pentru a împiedica adoptarea noii Constituții. Nicolae Iorga nota la 9 martie: „Imens scandal al Opoziției Unite. Brătianu e împiedicat a vorbi prin necontenite huiduieli și printr-un potop de vorbe murdare“ pentru ca a doua zi să consemneze: „Surprind pe Maniu care înăbușe un zâmbet că Sever Dan fluieră din sirenă“. Iuliu Maniu a cerut regelui „să nu se opună voinței poporului“. In timpul dezbaterilor din [[Parlament]], guvernul Brătianu a reprimat violent manifestațiile opoziției folosind armata. La 28 martie regele a semnat noua Constituție. A doua zi Partidul Național și Partidul Țărănesc au semnat o Declarație comună care stipula: „[...] luând act de încercarea Adunării ieșite din lovitură de stat, furt și fraudă, de a uzurpa drepturile fundamentale ale națiunii, singura chemată să-și dea pactul fundamental“, preciza: „Consideră acest act abuziv, ca o emanație a concepției absolutiste a puterii executive, fără consultarea voinței naționale. [...] Partidul Național și Partidul Țărănesc ridică din nou glasul lor de protest în fața țării și, pătrunse de misiunea încredințată lor de țară, de a apăra cu toată hotărârea drepturile națiunii, consideră această Constituție fără putere de a lega voința cetățenilor, fără putere de lege și de drept nulă. Ceea ce s-a născut la adăpostul baionetelor nu va putea trăi decât prin baionetă“.<ref>Ioan Scurtu (2004), pp.124-125</ref>

Paradoxal, naționalii și țărăniștii aveau să guverneze după [[Constituția din 1923]] și, ani mai târziu, chiar să o apere în fața adepților dictaturii.<ref>Ioan Scurtu (2004), p.126</ref>

Partidul Național Român din Transilvania s-a unit în [[1926]] cu [[Partidul Țărănesc]] al lui [[Ion Mihalache]], constituind [[Partidul Național Țărănesc]]. Iuliu Maniu a fost președinte al partidului ([[1926]]-[[1933]] și [[1937]]-[[1947]]) și de trei ori prim-ministru al României între [[1928]] și [[1933]].

Pentru a aduce PNȚ la putere, Maniu s-a implicat în organizarea unor proteste publice împotriva guvernelor PNL (manifestațiile din mai 1928) și a plănuit efectuarea „[[Marșul asupra Bucureștiului|Marșului asupra Bucureștiului]]”, un marș al țăranilor ardeleni la București, după modelul [[Marșului asupra Romei]] al lui [[Mussolini]]. Va reuși obținerea unei majorități favorabile PNȚ, în urma alegerilor din decembrie 1928,<ref>Andreea Dobeș, p. 9.</ref> din nefericire prima guvernare țărănistă a avut loc în perioada marii depresiuni economice, iar programul lui Maniu nu a putut fi implementat.

În plan extern a colaborat cu [[lordul Rothermere]], fervent susținător al revizuirii tratatului de la [[Trianon]] și a frontierelor româno-ungare.

=== În timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea ===
[[File:RO SJ Casa memoriala Iuliu Maniu din Badacin (5).jpg|thumb|right|220px|<div style="text-align:center">Bustul lui Iuliu Maniu amplasat pe domeniul familiei Maniu din Bădăcin</div>]]
Criza dinastică din [[anii 1920]] a pus principalele partide politice (PNL și PNȚ) pe poziții opuse. Guvernul Ion I.C. Brătianu a dat mai multe lovituri taberei carliste (alcătuită din susținătorii lui Carol al II-lea): în octombrie 1927, a fost arestat Mihail Manoilescu, ”unul dintre cei mai înfocați carliști”, fiind acuzat de tulburarea ordinii constituționale a statului<ref>Vezi Ioan Scurtu, ”Studiu introductiv” la ''Carol al II-lea, Regele României. Însemnări zilnice, 1937-1951'', volumul II, p. 7.</ref>. După moartea lui Ion I.C. Brătianu, ”în campania sa vizând răsturnarea liberalilor de la putere, Partidul Național Țărănesc nu a ezitat să agite problema revenirii lui Carol.<ref>Scurtu, ”Studiu introductiv” la ''Carol al II-lea. Însemnări'' Volumul II, 8. </ref> După cum explica Iuliu Maniu, Regența instaurată în 1926 era slabă, iar în țară se crease un puternic curent de opinie favorabil reîntoarcerii în țară și pe tron a moștenitorului de drept al tronului: ”Regența, care după moartea regelui Ferdinand a preluat prerogativele regelui Mihai pe timpul minoratului său, era slabă. Prințul Nicolae nu avea nici o tragere de inimă să-și îndeplinească rolul ce i se încredințase. Patriarhul Miron se mulțumea să acumuleze bani și să-și protejeze acoliții. Regentul Buzdugan, singurul demnitar care-și îndeplinea rolul cu convingere, nu putea face față, în mod obiectiv, sarcinilor constituționale, fiind subiectiv și angrenat în sfera de interese a partidului liberal. Armata simțea nevoia unei căpetenii, Prințul Nicolae neavând vocațiunea de a o conduce. ''Restaurația prințului martir plutea în aer'' <ref>Coposu, ''File dintr-un jurnal interzis'', 133.</ref> În acele condiții, Maniu a negociat prin diverși interpuși condițiile reîntoarcerii în țară a ”prințului sacrificat de liberali”: ”intuind oarecum caracterul lui, am voit să-mi iau asigurări eficiente pentru a stăvili excesele dintr-o încorsetare deliberată. I-am trimis, încă din 1928, în mod discret, oameni de încredere, pe Popovici și pe Leucuția, care să trateze cu el condițiile revenirii. I-am cerut să se despartă definitiv de Lupeasca. A acceptat. I-am cerut să se reconcilieze cu Principesa Elena, mama copilului său, după ce m-am asigurat de acceptul Principesei. A primit. I-am cerut angajamentul solemn că va domni, fără a încerca să guverneze, că va respecta Constituția, legile țării și statutul civil al casei domnitoare și că va renunța la răzbunări și favoritisme. A acceptat și această condiție. Desigur că asentimentul pe care și l-a dat pentru respectarea condițiilor mele a fost doar formal. Influențat de Lupeasca și de câțiva ciraci care-l cultivau în mod interesat, ca Manoilescu, Gavrilă Marinescu, generalul Dumitrescu și Puiu Dumitrescu, Cesianu, Gatoski și alții, s-a hotărât să revină fără știrea și concursul oficialității, pentru a nu contacta nici o obligație și nici un angajament. Și-a organizat singur și destul de eficient revenirea, cu intenția de a ne pune în fața faptului împlinit, contând, desigur, mai mult pe simpatia de care se bucura în țară, și chiar în armată, despre care era bine informat, contând pe fratele său care i-a fost loial - și puțin și pe complotul minor și destul de pueril, pe care-l încropise cu câțiva militari devotați. După ce a sosit și a fost instalat de respectivii militari la Cotroceni, m-am prezentat la el și i-am propus formula restaurației: angajamentul solemn de a respecta clauzele pe care le cunoștea, intrarea în Regență în locul lui Sărățeanu, până la anularea divorțului și restabilirea conviețuirii cu Principesa și până la trecerea prin Parlament a dispozițiilor de abrogare a legilor legate de renunțarea lui la tron; până la urmă, proclamarea lui ca rege și încoronarea cu Elena.”<ref>Coposu, ''File dintr-un jurnal interzis'', 116-118.</ref>

[[File:IuliuManiu1.jpg|thumb|Iuliu Maniu]]

În cadrul înțelegerilor privind întronarea succesorului regelui Ferdinand ar fi intrat și plănuita încoronare a lui Carol la Alba Iulia, pentru care manifestele au fost imprimate în Ungaria. Întreaga acțiune a fost dejucată de serviciile române de informații, care au obținut de la guvernul englez expulzarea lui Carol din Marea Britanie (unde acesta aștepta desfășurarea evenimentelor). În schimb, Carol a dus imediat o politică proprie, nu a mai recunoscut cele promise (că-și va relua căsnicia cu [[Elena a României|regina Elena]], mama [[Mihai al României|regelui Mihai]] ș.a.) și l-a înlăturat pe Maniu rapid de la guvernare.

Iuliu Maniu s-a opus în permanență guvernării autocratice a regelui Carol al II-lea, iar în particular înființării în 15 decembrie 1938 a [[Frontul Renașterii Naționale|Frontului Renașterii Naționale]], o formațiune totalitară, care dădea startul unipartidismului român. În aceeași zi de 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu și alți cincizeci de membri importanți (ardeleni și bănățeni) ai Partidului Național Țărănesc, au prezentat regelui Carol al II-lea un memorandum: ''Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș) prezentat M.S. Regelui Carol II în 15 decembrie 1938''<ref name="LB">Lucian Boia, ''Cum s-a românizat România'', p.81.</ref><ref>Iuliu Maniu, ''Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș) prezentat M.S. Regelui Carol II în 15 decembrie 1938'', ediție îngrijită și prefațată de [[Sabin Gherman]], 84 de pagini, 2001.</ref>, în care este sever criticată dictatura regală și centralizarea excesivă a țării.<ref name=autogenerat1>Lucian Boia</ref>

După eșecul politicii lui Carol al II-lea și pierderile teritoriale din 1940, Maniu a refuzat colaborarea cu regimurile instalate după 6 septembrie 1940. În timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Corneliu Coposu a notat riguros toate nemulțumirile, criticile și întâlnirile dintre Iuliu Maniu și regele dictator. În mai multe rânduri, Coposu insistă pentru a afla detaliile legate de venirea ilegală în țară a prințului Carol, pe care, în calitate de prim-ministru al guvernului României, Iuliu Maniu ar fi putut să-l aresteze, și vrea să afle motivele pentru care nu s-a întâmplat acest lucru. Iată cum îi explica Maniu lui Coposu această decizie: ”Puteam să-l arestez la 6 iunie. Nu ar fi fost oportun. Ar fi fost chiar o greșeală politică pe care partidul ar fi plătit-o scump. În anul 1930, lumea românească, în marea ei majoritate, nutrea o simpatie evidentă pentru cel socotit atunci ''Prințul sacrificat de liberali''. Țara îl dorea. El era considerat o victimă a manevrelor lui Brătianu și încarna multe nădejdi. Opinia publică trecea, cu destulă ușurință, peste aventurile lui anterioare. Ba chiar îi apreciau romantismul și cavalerismul dovedit. Țara era pornită contra liberalilor, uzați de o guvernare prelungită și destul de abuzivă, și îmbrățișa cu ostentație pe toți adversarii guvernanților și în primul rând pe prințul moștenitor, prin a cărui îndepărtare din țară fusese întronat un copil, tutelat prin regență”<ref>Corneliu Coposu, ''File dintr-un jurnal interzis'', p. 116.</ref>. Coposu explică în notele sale de ce lecțiile de politică și istorie primite de la Iuliu Maniu l-au ajutat să înțeleagă una dintre cele mai complicate perioade din istoria națională. Datorită apropierii de Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a fost martor ocular și participant la nenumărate evenimente politice importante (negocierile lui Iuliu Maniu cu regele Carol al II-lea; pactele politice încheiate de Partidul Național Țărănesc cu alte partide din opoziție pentru limitarea efectelor dictaturii personale regale a lui Carol al II-lea; pregătirea actului de la 23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular, împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis, ulterior, să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă <ref>Vezi Doina Alexandru, ”Prefață” la Corneliu Coposu, ''File dintr-un jurnal interzis'', pp. 5-9.</ref>.

=== În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ===

Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național Țărănesc a fost una dintre țintele terorismului criminal legionar. În notele inedite ale lui Corneliu Coposu, publicate abia în 2014, „Seniorul” povestește că la zece minute după ridicarea de acasă a lui Madgearu, care, la vremea respectivă, era secretarul general al Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu a fost sunat de doamna Madgearu, care i-a povestit că soțul îi fusese ridicat de acasă de către legionari. După ce Maniu și Coposu s-au dus la locuința lui Madgearu, iar președintele PNȚ l-a sunat pe secretarul general al Ministerului de Interne, colonelul Rioșianu, care i-a explicat că autoritățile (nelegionare) nu știau nimic despre acest caz. Maniu l-a trimis pe Coposu atât la Ministerul de Interne, de unde a primit din partea lui Rioșianu două pistoale și cartușe, precum și instrucțiuni precise despre cum să procedeze dacă vin legionarii și la Maniu: „trageți în ei, ca în câini, pe răspunderea mea!”.<ref>Corneliu Coposu, ''File dintr-un jurnal interzis. 1936-1947, 1953, 1967-1983'', ediție îngrijită de Doina Alexandru, București, Editura Vremea, 2014, pp. 152-155.</ref>. 

Seara pe la ora 18 s-a primit înștiințarea oficială a asasinării lui Virgil Madgearu. Maniu și Coposu s-au deplasat de urgență la locul asasinatului.<ref>Coposu, ''File dintr-un jurnal interzis'', p. 156</ref>.

Începând cu 1940, Maniu a fost un opozant al regimului lui [[Ion Antonescu]], între Maniu, Brătianu și Ion Antonescu existând un schimb extensiv de corespondență privitoare la deciziile politice ale conducătorului statului. În jurnalul lui Corneliu Coposu se regăsesc detaliile privind rolul central jucat de către Iuliu Maniu în organizarea loviturii de stat de la 23 august 1944, prin care România ieșea din alianța cu Germania lui Hitler și intra în alianță cu puterile occidentale și URSS, care au implicat partidele politice, grupuri din diplomație, armată, casa regală; Iuliu Maniu l-a convins pe tânărul rege Mihai I să participe la înlăturarea de la putere a mareșalului Antonescu, ceea ce a conferit legitimitate politică actului de la 23 august 1944; diplomatul [[Grigore Niculescu Buzești]] a fost unul dintre cei care făceau legătura între Iuliu Maniu și regele Mihai. Coposu povestește și explică în mod clar circumstanțele în care și motivele pentru care Iuliu Maniu a refuzat să prezideze guvernul instalat după 23 august 1944; acel guvern ar fi fost sabotat de către sovietici și complicii lor comuniști. {{Nc|Insemnatatea, relatia complexă si eforturile anglo-americane comune in condiții antagonice internaționale ale lui Iuliu Maniu sunt relatate de Regele Mihai I in cartea sa de intervuri Convorbiri Cu Regele Mihai I Al Romaniei de Mircea Ciobanu tiparită în 1992.}}

=== În perioada comunistă, arestarea, întemnițarea ===
[[File:IuliuManiuAlegatoFinal.jpg|thumb|Iuliu Maniu la proces]]
[[Fișier:Iuliu Maniu death certificate.jpg|thumb|right|<div style="text-align:center">Certificatul de deces al lui Maniu</div>]]
[[Fișier:Iuliu Maniu POD.jpg|thumb|<div style="text-align:center">Celula morții lui Iuliu Maniu, [[Memorialul Sighet]]</div>]]
[[Fișier:Monument_Iuliu_Maniu_-_Bucuresti.jpg|thumb|<div style="text-align:center">[[Monumentul lui Iuliu Maniu din București]]</div>]]
După 23 august 1944 Maniu a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale. La 1 noiembrie 1944, Iuliu Maniu îl întreba printr-o telegramă pe vicemareșalului Donald Stevenson dacă guvernul britanic are de gând să predea România Uniunii Sovietice, răspunsul fiind negativ. Pe 8 noiembrie însă ministrul de externe al Marii Britanii (Foreign Office) îi scria reprezentantului său la București (John Le Rougetel) într-o telegramă strict confidențială că înțelegerea dintre Churchill și Stalin privind Grecia și România orientează politica britanică.<ref name=giurescu4041 >{{Harvnb|Giurescu|1996|pp=40-41}}</ref>

S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști.<ref>Andreea Dobeș, p. 11.</ref>

În urma [[Înscenarea de la Tămădău|înscenării de la Tămădău]] a fost arestat, la 14 iulie 1947, de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la [[29 octombrie]] [[1947]]. Prin sentința dată la [[11 noiembrie]] [[1947]], Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Avea 74 de ani și a fost trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 este transferat, împreună cu Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Camil Demetrescu, Niculescu-Buzești, N. Carandino și alții din ”lotul Maniu”, la [[închisoarea Sighet|Sighet]]. În ultimele luni de viață, colegul său de celulă a fost N. Carandino, în ale cărui memorii se găsesc relatările privind ”testamentul politic” și ”testamentul religios” ale ”Domnului Președinte”, precum și detalii importante din viața, activitatea politică, gândirea morală, religioasă, politică a lui Maniu. Iuliu Maniu s-a stins din viață la [[5 februarie]] [[1953]] la Sighet, în vârstă de 80 de ani, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din [[Cimitirul Săracilor (Sighetu Marmației)|Cimitirul Săracilor]], de la marginea orașului Sighet.

În data de 12 noiembrie 1998, prin decizia nr. 40/1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu și a înlăturat pedeapsa complementară a confiscării averii, pronunțată în [[1947]]. La [[1 decembrie]] [[1998]] a fost dezvelit [[Monumentul lui Iuliu Maniu din București]]. La Bădăcin a fost recuperată [[Casa memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin|casa Iuliu Maniu]], unde a fost amenajată o casă memorială https://iuliumaniu.com/

==Omagieri==
[[File:Iuliu Maniu 2018 stamp of Romania.jpg|thumb|Timbru cu Iuliu Maniu cu ocazia centenarului Marii Uniri]]
===Numismatică===
Cu prilejul Centenarului Unirii Transilvaniei cu România, la 26 noiembrie 2018, [[Banca Națională a României]] a pus în circulație, în atenția numismaților, un set de monede; pe aversul fiecăreia dintre monedele din set este gravată o prelucrare a unei fotografii de [[Samoilă Mârza]], textele (în [[arc de cerc]]) <small>ROMANIA</small> și <small>MAREA ADUNARE DE LA ALBA IULIA</small>, valoarea nominală, [[stema României]] și milesimul (anul de emisiune) <small>2018</small>. Pe reversul fiecărei monede sunt gravate efigiile lui [[Ștefan Cicio Pop]], [[Gheorghe Pop de Băsești]], '''Iuliu Maniu''', [[Vasile Goldiș]] și [[Iuliu Hossu]]. Monedele de [[aur]] au valoarea nominală de 500 de [[Leu românesc|lei]] (200 de exemplare), monedele de [[argint]] au valoarea nominală de 10 lei (200 de exemplare), iar cele de metal comun au valoarea nominală de 50 de bani (5.000 de exemplare), toate de calitate [[Proof (numismatică)|proof]]. Au fost emise, în același set de monede, {{formatnum:1000000}} de monede de metal comun de calitate [[BU (numismatică)|UNC]] (necirculate).<ref>{{Citat web |url=http://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=3542&WebPageId=726 |accessdate=2018-11-30 |titlu=Banca Națională a României, ''100 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918''. |archive-date=2018-11-27 |archive-url=https://web.archive.org/web/20181127022544/http://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=3542&WebPageId=726 |dead-url=yes }}</ref>

[[Banca Națională a României]] a pus în circulație, la [[6 februarie]] [[2023]], în atenția numismaților, o monedă comemorativă de [[aur]], cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu. Întreaga emisiune de {{formatnum:1000}} de exemplare este de calitate [[Proof (numismatică)|proof]]. Moneda este rotundă, cu [[Titlu (numismatică)|titlul]] de 999‰, are masa de 31,103 grame, diametrul de 35 mm, iar marginea este netedă.
* Pe avers au fost gravate imaginea palatului Adunării Deputaților din București, în perioada interbelică, inscripția <small>ROMANIA</small>, în arc de cerc, milesimul <small>2023</small>, stema României și valoarea nominală <small>500 LEI</small>.
* Pe revers au fost gravate portretul lui Iuliu Maniu, semnătura acestuia precum și anii între care a trăit acesta <small>1873</small> și <small>1953</small>.<ref>[https://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=4682&WebPageId=726 Banca Națională a României, ''150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu'']</ref>

== Note ==
<references />

==Ediții==
* Iuliu Maniu, ''Discursuri parlamentare rostite în Camera Ungariei, 29 mai-31 iulie 1906'', Tipografia Seminarului Arhidiecezan, Blaj, 1906.
* {{citat carte | author = Alexandru Aurel S. Morariu | title = Iuliu Maniu - Trei discursuri| publisher = | location = | year = | series = |isbn=}}

== Bibliografie ==
* N. Carandino, ''Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste'', ediție îngrijită de Paul Lăzărescu, note de Andrea Dobeș (București: Fundația Academia Civică, 2017;
*[[Corneliu Coposu]], ''File dintr-un jurnal interzis. 1936-1947, 1953, 1967-1983'', ediție îngrijită de Doina Alexandru, București, Editura Vremea, 2014. ISBN 978-973-645-647-3.
* {{citat carte | author = Andreea Dobeș| title = Iuliu Maniu - Un creator de istorie| publisher = Fundația Academia Civică| location = București | year = 2008 | series = |isbn= 973-8214-18-6}}
* {{citation
  | last = Giurescu
  | first = Dinu
  | year =  1996
  | title = Guvernarea Nicolae Rădescu
  | publisher = Editura All
  | place = București
  | isbn=  973-571-035-8
  }}
* Cornel Grad, ''Documenta: 1939. Iuliu Maniu vs. Dictatura carlistă.'' In: ''Limes,'' 1999, 2, nr. 3-4, p. 45-68.
* [[Nicolae Iorga]], ''Istoria unei legende: Iuliu Maniu'', Tiparul datina românească, Văleni de Munte, 1934
* {{citat carte | author = Ionel Pop, Z. Boila, [[Matei Boilă]]| title = Amintiri despre Iuliu Maniu| publisher = Editura Dacia| location = Cluj-Napoca| year = 1998| series = |isbn=}}
* {{citat carte | author = | title = Procesul lui Iuliu Maniu. Documentele procesului conducătorilor Partidului Național Țărănesc| publisher = Editura Saeculum| location = | year = | series = |isbn=}}
* ''Procesul Mareșalului Antonescu. Documente'', ediție prefațată și îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă, cuvânt înainte de Iosif Constantin Drăgan. 2 volume. Editura SAECULUM LO., Editura EUROPA NOVA, București, 1996. ISBN 973-97020-8-2.
* {{citat carte | author = Ioan Scurtu| title = Iuliu Maniu| publisher = Editura Enciclopedică| location = București | year = 1995| series = |isbn=}}
* {{citat carte | author = Ioan Scurtu| title = Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Volumul II - Ferdninant I| publisher = Editura Enciclopedică, ediția a II-a| location = București | year = 2004| series = |isbn=973-45-0439-8}}
* {{citat carte | author = Apostol Stan | title = Iuliu Maniu - Naționalism și democrație. Biografia unui mare român| publisher = Editura Saeculum| location = | year = 1997| series = |isbn=}}
* [[Lucian Boia]], ''Cum s-a românizat România'', Humanitas, București 2015 ISBN 978-973-50-4832-7.
* Apostol Stan, ''Iuliu Maniu, biografia unui mare român'',  Editura Saeculum I.O., București, 1997.
* Traian D. Lazăr, ''Iuliu Maniu și serviciile secrete: 1940-1944'',  Editura Mica Valahie, 2006.

== Galerie de imagini ==
<gallery>
Imagine:PNT party leaders sentence 1947, published in Scanteia newspaper.jpg|Sentința procesului liderilor PNȚ, publicată în ziarul Scânteia la 13 nov. 1947
Imagine:Monument - Iuliu Maniu - Alba Iulia.png|Bustul lui Iuliu Maniu, ridicat la [[Alba Iulia]]
Imagine:Iuliu Maniu genealogy, by Cicerone Ionitoiu.jpg|Genealogia lui Maniu
Imagine:Iuliu Maniu 1947 declaration about the tripartit act.jpg|Declarație a lui Maniu din 1947, prin care își exprimă dezacordul privind actul tripartit
Imagine:Pagina 1 din raportul Corpului Detectivilor, despre activitatea lui Maniu la 17 nov 1946, cu 2 zile inainte de alegeri.jpg|Pagină din raportul de urmărire al lui Maniu pe 17 nov. 1946, cu 2 zile înainte de alegeri
Imagine:Iuliu Maniu and IC Bratianu 1942 memorium for Ion Antonescu.jpg|Memoriul lui Maniu și IC Brătianu din 1942, adresat lui Antonescu
</gallery>

== Vezi și ==
* [[:Categorie:Guvernul Iuliu Maniu|Guvernele Iuliu Maniu]]

== Legături externe ==
{{commonscat|Iuliu Maniu}}
{{Wikicitat}}
* [http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=M Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – M]
* [http://www.iuliumaniu.ro Site dedicat lui Maniu, realizat de parohia greco-catolică din Bădăcin] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120620020500/http://www.iuliumaniu.ro/ |date=2012-06-20 }}
* [http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/14.-10.htm Ioan Scurtu — ''Istoria românilor între anii 1918-1940'', ''Personalitatea lui Iuliu Maniu'']
* [http://www.jurnalul.ro/cautare/tag/maniu-1969.html Articole despre Iuliu Maniu] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140428063750/http://jurnalul.ro/cautare/tag/maniu-1969.html |date=2014-04-28 }}, la ''Jurnalul Național'' (tag: Maniu)
* [http://www.jurnalul.ro/cautare/tag/iuliu-maniu-1973.html Articole despre Iuliu Maniu] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140428062901/http://jurnalul.ro/cautare/tag/iuliu-maniu-1973.html |date=2014-04-28 }}, la ''Jurnalul Național'' (tag: Iuliu Maniu)
* [http://www.ftr.ro/in-memoriam-iuliu-maniu-59-de-ani-de-la-moartea-saacasa-la-iuliu-maniu-34828.php In memoriam Iuliu Maniu, 59 de ani de la moartea sa/Acasă la Iuliu Maniu] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120207123418/http://www.ftr.ro/in-memoriam-iuliu-maniu-59-de-ani-de-la-moartea-saacasa-la-iuliu-maniu-34828.php |date=2012-02-07 }}, 6 februarie 2012, Camelia Pop, ''Foaia Transilvană''
* [http://www.jurnalul.ro/special/iuliu-maniu-impotriva-tuturor-38147.htm Iuliu Maniu, împotriva tuturor]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 1 septembrie 2005, Mihai Pelin, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/special/alta-istorie-peste-care-se-trece-ca-si-cum-n-ar-fi-fost-37231.htm Alta istorie peste care se trece ca si cum n-ar fi fost]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 15 septembrie 2005, Mihai Pelin, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/special/istorie-englezii-si-maniu-36783.htm Istorie - Englezii și Maniu]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 22 septembrie 2005, Mihai Pelin, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/comunism-disparitia-elitei-de-tip-vechi-7015.htm Comunism - Disparitia elitei "de tip vechi"]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 28 noiembrie 2006, Ilarion Tiu, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/recurs-la-romania/amintiri-despre-iuliu-maniu-ochii-lui-albastri-impuneau-respect-110535.htm Amintiri despre Iuliu Maniu: "Ochii lui albaștri impuneau respect"]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 1 decembrie 2007, Toma Roman Jr, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/special/controversa-a-vrut-iuliu-maniu-autonomia-ardealului-139672.htm CONTROVERSĂ/A vrut Iuliu Maniu autonomia Ardealului?] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120621180829/http://www.jurnalul.ro/special/controversa-a-vrut-iuliu-maniu-autonomia-ardealului-139672.htm |date=2012-06-21 }}, 28 noiembrie 2008, Ilarion Tiu, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/special/istoricii-si-fuga-lor-din-istorie-realitatea-asa-cum-nu-le-convine-unora-dintre-noi-1-20207.htm "Istoricii" si fuga lor din istorie - Realitatea, asa cum nu le convine unora dintre noi (1)]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 1 iunie 2006, Mihai Pelin, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/special/final-de-partida-istoria-asa-cum-nu-le-convine-unora-dintre-noi-2-16445.htm Final de partida - Istoria, asa cum nu le convine unora dintre noi (2)]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 20 iulie 2006, Mihai Pelin, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/special/discordiile-interne-ale-opozitiei-dupa-23-august-1944-37719.htm Discordiile interne ale opoziției după 23 august 1944] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120928065713/http://www.jurnalul.ro/special/discordiile-interne-ale-opozitiei-dupa-23-august-1944-37719.htm |date=2012-09-28 }}, 8 septembrie 2005, Mihai Pelin, ''Jurnalul Național''
* [http://www.iiccr.ro/ro/presa/comunicate/comunicate_de_presa_2013/astazi_comemoram_60_ani_de_la_moartea_lui_iuliu_maniu/ Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc - IICCMER - Astăzi comemorăm 60 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130805232317/http://www.iiccr.ro/ro/presa/comunicate/comunicate_de_presa_2013/astazi_comemoram_60_ani_de_la_moartea_lui_iuliu_maniu/ |date=2013-08-05 }}, Dumitru Lăcătușu, ''IICCR''

'''''Procesul lui Maniu'''''
* [http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/lovitura-de-teatru-inscenarea-de-la-tamadau-14529.htm Lovitură de teatru - Înscenarea de la Tămădau]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 16 august 2006, Cristina Vohn, ''Jurnalul Național''
* [http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/pagini-de-istorie-procesul-maniu-6957.htm Pagini de istorie - "Procesul Maniu"]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 29 noiembrie 2006, Ilarion Tiu, ''Jurnalul Național''
* [http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/comunistii-au-vrut-sa-l-aduca-proces-maniu-guler-cravata Comuniștii au vrut să-l aducă la proces pe Maniu fără guler și cravată] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120101122701/http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/comunistii-au-vrut-sa-l-aduca-proces-maniu-guler-cravata |date=2012-01-01 }}, 27 octombrie 2011, Laurențiu Ungureanu, ''Historia''

'''''Închisoarea'''''
* [http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/ultimele-zile-ale-lui-iuliu-maniu-articol-integral-251544.html Ultimele zile ale lui Iuliu Maniu] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120130021924/http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/ultimele-zile-ale-lui-iuliu-maniu-articol-integral-251544.html |date=2012-01-30 }}, 27 ianuarie 2012, Virgil Lazar, ''România liberă''

== Lectură suplimentară ==
* Pop, Ionel. ''Amintiri despre Iuliu Maniu''. Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023, 197 p. ISBN 

{{Marea Unire}}
{{Prim-miniștrii României}}
{{Miniștrii apărării naționale ai României}}
{{Miniștri de finanțe ai României}}
{{Control de autoritate}}

{{DEFAULTSORT:Maniu, Iuliu}}
[[Categorie:Nașteri în 1873]]
[[Categorie:Decese în 1953]]
[[Categorie:Avocați români]]
[[Categorie:Delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia]]
[[Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei]]
[[Categorie:Deținuți la închisoarea Sighet]]
[[Categorie:Deținuți politici români]]
[[Categorie:Membri ai Consiliului Dirigent]]
[[Categorie:Membri ai Marelui Sfat Național Român]]
[[Categorie:Membri de onoare ai Academiei Române]]
[[Categorie:Miniștri de finanțe ai României]]
[[Categorie:Oameni din Bădăcin]]
[[Categorie:Oameni din județul Sălaj]]
[[Categorie:Parlamentari români]]
[[Categorie:Partidul Național Român]]
[[Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea]]
[[Categorie:Politicieni români în Austro-Ungaria]]
[[Categorie:Prim-miniștrii României]]
[[Categorie:Români decedați în închisorile comuniste]]
[[Categorie:Români din secolul al XIX-lea]]
[[Categorie:Români greco-catolici]]
[[Categorie:Români pe mărci poștale românești]]
[[Categorie:Români pe monede și bancnote românești]]
[[Categorie:Studenți ai Universității Franz Joseph din Cluj]]
[[Categorie:Membri PNȚ]]
[[Categorie:Monarhiști români]]
[[Categorie:Persoane reabilitate]]