Vizualizare sursă pentru „Istoria Poloniei”

{{Statalitatea poloneză dr}}
'''Istoria [[Polonia|Poloniei]]''' își are rădăcinile în [[Polonia în Evul Mediu Timpuriu|sosirea slavilor]], care au dat semnalul începutului colonizării permanente și dezvoltării istorice pe teritoriul actual al Poloniei. În timpul [[Dinastia Piaștilor|dinastiei Piaștilor]] a fost adoptat [[creștinism]]ul în 966 și s-a creat o monarhie tipică pentru Evul Mediu european. Perioada [[Dinastia Jagiellonilor|dinastiei Jagiellone]] a adus strângerea legăturilor cu [[Marele Ducat al Lituaniei]], [[Renașterea în Polonia|dezvoltare culturală]] și extindere teritorială, culminând cu formarea [[Uniunea Polono-Lituaniană|Uniunii Polono-Lituaniene]] în 1569.

În faza sa inițială, Uniunea constituia o continuare a prosperității jagiellone, cu o remarcabilă dezvoltare a unei democrații nobiliare sofisticate. De la jumătatea secolului al XVII-lea, marele stat a intrat într-o perioadă de declin produsă de războaiele devastatoare și de către deteriorarea sistemului de guvernare. S-au introdus [[Constituția poloneză din 3 mai|semnificative reforme interne]] la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar procesului de reformă nu i s-a permis să avanseze, iar [[Imperiul Rus]], [[Regatul Prusiei]] și [[Arhiducatul Austriei|Austria Habsburgică]], printr-o serie de invazii și [[Împărțirile Poloniei|împărțiri]] în [[1795]] au pus capăt existenței Uniunii.

De atunci și până în 1918 nu a mai existat un stat polonez independent. Polonezii s-au angajat intermitent în acțiuni de rezistență armată până în 1864. După eșecul [[Revolta din Ianuarie|ultimei revolte]], poporul și-a conservat identitatea națională prin educație și printr-un program denumit „munca organică”, al cărui scop era acela de a moderniza economia și societatea. Ocazia independenței s-a ivit abia după [[Primul Război Mondial]], când puterile imperiale implicate în [[împărțirea Poloniei]] au fost toate învinse în război ori s-au prăbușit în urma revoluției.

S-a înființat [[a Doua Republică Poloneză]] care a existat între 1918 și 1939. Ea a fost distrusă de [[Germania Nazistă]] și de [[Uniunea Sovietică]] după [[Invadarea Poloniei|o invazie concertată]] la începutul celui de-[[al Doilea Război Mondial]]. Milioane de cetățeni polonezi au murit în cursul [[Ocupația Poloniei (1939–1945)|ocupației naziste]]. Guvernul polonez în exil a continuat să funcționeze și, prin intermediul numeroaselor formațiuni militare poloneze de pe [[Frontul de Vest (al Doilea Război Mondial)|Frontul de Vest]] și [[Frontul de Est (al Doilea Război Mondial)|cel de Est]], polonezii au contribuit la victoria [[Aliații din al Doilea Război Mondial|Aliaților]]. Forțele Germaniei Naziste au fost obligate să se retragă din Polonia pe măsură ce [[Armata Roșie]] înainta, ceea ce a dus la apariția [[Republica Populară Polonă|Republicii Populare Polone]].

Poziția geografică a Poloniei a fost deplasată către vest, iar Polonia a reapărut ca [[stat-satelit]] al Uniunii Sovietice. Caracterul multietnic și multicultural s-a pierdut și țara a intrat sub un regim [[Totalitarism|totalitar]] [[Comunism|comunist]]. Până la sfârșitul anilor 1980, [[Solidaritatea]], o mișcare reformistă autohtonă, a căpătat un rol crucial în tranziția pașnică de la dictatura comunistă la o [[democrație parlamentară]] [[Capitalism|capitalistă]]. Acest proces a avut ca rezultat apariția statului polonez modern.

== Preistorie și protoistorie ==
[[Fișier:Biskupin brama od zewnatrz.jpg|250px|thumb|left|Reconstituire a unei fortificații de lemn aparținând culturii Lusațiene din Epoca Bronzului, Biskupin.]]
[[Fișier:Eastern and Central Europe around 750 BC.png|250px|thumb|Europa Centrală și de Est în Epoca Fierului (cu civilizațiile slave Lusațiană, Milograd și Chernoles, cca 750 î.Hr.)]]
[[Fișier:Przeworsk culture.png|250px|thumb|Culturile slave Przeworsk (verde; situată pe teritoriul actual al Poloniei) și Zarubintsy (roșu; parțial situată și pe teritoriul actual al Poloniei) ale Epocii Fierului, datând din perioada cuprinsă între secolul al III-lea î.Hr. și secolul al V-lea d.Hr.]]
Oamenii au locuit în teritoriul perturbat de [[Glaciațiune|glaciațiuni]] al [[Europa Centrală|Europei Central-]]Nordice de vreme îndelungată. În [[preistorie]] și în [[protoistorie]], de-a lungul unei perioade de cel puțin 800.000 de ani,<ref name="The oldest human traces north of the Carpathians"/> zona Poloniei actuale a trecut prin [[Epoca Pietrei]], [[Epoca Bronzului]] și [[Epoca Fierului]], ca și regiunile înconjurătoare. Populațiile stabile agrariene au trăit aici în ultimii 7500 de ani, de la prima lor sosire la începutul [[neolitic]]ului. După [[Cultura La Tène|perioada La Tène]] și [[Imperiul Roman|influența romană]], [[Popoare slave|popoarele slave]] au ajuns pe acest teritoriu acum mai mult de 1500 de ani (conform teoriei alohtone). Ei s-au organizat mai întâi în [[Triburile polone|unități tribale]], după care s-au combinat formând structuri politice mai mari.<ref name="UzP 122-167"/>

== Dinastia Piaștilor ==
{{Articol principal|Regatul primilor Piaști}}
[[Fișier:Polska 992 - 1025.png|190px|thumb|right|Polonia s-a extins în timpul primilor săi doi domnitori. Zona mai închisă reprezintă Polonia la sfârșitul domniei lui [[Mieszko I al Poloniei|Mieszko I]] (992); zona mai deschisă este teritoriul adăugat (și pierdut în nord-vest) în timpul domniei lui [[Boleslav I al Poloniei|Boleslav I]] (d. 1025).]]

În timpul domniei [[Dinastia Piaștilor|dinastiei Piaștilor]] (secolele al X-lea – al XIV-lea), s-a format poporul polonez și statul medieval polonez. Statul polonez atestat istoric începe cu domnia lui [[Mieszko I al Poloniei|Mieszko I]] în a doua jumătate a secolului al X-lea. Mieszko a ales să fie botezat în ritul creștin occidental în 966. Mieszko a dus la bun sfârșit unificarea teritoriilor tribale ale [[Slavii de vest|slavilor occidentali]], fundamentale existenței noii țări. După apariția sa, Polonia a fost condusă de o serie de domnitori care au convertit populația la creștinism și au înființat [[Regatul Piaștilor|un puternic regat]] integrat culturii europene.<ref name="Wyrozumski 1-177"/>

[[Fișier:Władysław I sarcophagus figure.jpg|thumb|left|175 px|[[Vladislav I cel Scurt]]]]
Fiul lui Mieszko, [[Boleslav I al Poloniei|Boleslav cel Viteaz]], a înființat [[Arhiepiscopia Romano-Catolică de Gniezno|teritoriul ecleziastic polonez]], a urmărit cuceriri teritoriale și a fost oficial încoronat în 1025, devenind primul rege al Poloniei. A urmat apoi prăbușirea monarhiei și restaurarea ei în timpul lui [[Cazimir Restauratorul|Cazimir I]]. Fiul lui Cazimir, [[Boleslav al II-lea al Poloniei|Boleslav al II-lea cel Generos]] s-a implicat într-un conflict cu [[Stanislau|autoritatea ecleziastică]] și a fost exilat. După ce [[Boleslav al III-lea al Poloniei|Boleslav al III-lea]] a împărțit țara între fiii săi, fragmentarea internă a erodat structura monarhică a Piaștilor în secolele al XII-lea și al XIII-lea. [[Conrad I]], Duce al [[Mazovia|Mazoviei]] și Mare Duce al Poloniei, i-a invitat pe [[Cavalerii Teutoni]] să-l ajute în lupta cu păgânii [[Vechii prusaci|prusaci]] [[Popoare baltice|baltici]], ceea ce a dus la secole de războaie ale Poloniei cu teutonii și apoi cu [[Ducatul Prusiei|statul prusac german]]. Regatul a fost reunificat și restaurat sub domnia lui [[Vladislav I cel Scurt]], apoi a fost întărit și extins de fiul acestuia, [[Cazimir al III-lea al Poloniei|Cazimir al III-lea cel Mare]]. Provinciile occidentale [[Silezia]] și [[Pomerania]] au fost pierdute după fragmentare, iar Polonia a început să se extindă spre est. Consolidarea din secolul al XIV-lea a pus, după domniile a doi membri ai [[Dinastia Angevină|dinastiei Angevine]], bazele noului [[Regatul Jagiellonilor|regat al Poloniei]] care avea să urmeze.<ref name="Wyrozumski 1-177"/>

== Dinastia Jagiellonă ==
{{Articol principal|Regatul Jagiellonilor}}
[[Fișier:Wawel Krakow June 2006 001.jpg|thumb|275px|[[Castelul Wawel]], curtea [[Arhitectură renascentistă|renascentistă]]]]

Începând cu [[Marele Ducat al Lituaniei|marele duce lituanian]] [[Jogaila]] (Władysław al II-lea Jagiełło), s-a instituit [[dinastia Jagiellonă]] (1386–1572) ce a dus la formarea [[Uniunea Polono-Lituaniană|Uniunii Polono-Lituaniene]]. Această unire a adus în sfera de influență poloneză teritoriile fostei [[Rusia Kieveană|Rusii Kievene]] aflate sub control lituanian și s-a dovedit a fi benefică atât pentru polonezi, cât și pentru [[lituanieni]], care au coexistat și au cooperat într-una dintre cele mai mari entități politice din Europa  în următoarele patru secole. În regiunea [[Marea Baltică|Mării Baltice]], lupta Poloniei cu Cavalerii Teutoni a continuat și a inclus [[bătălia de la Grunwald]] (denumită de germani „bătălia de la Tannenberg” și de lituanieni „bătălia de la Žalgiris”, 1410) iar în 1466 s-a parafat [[A Doua Pace de la Thorn (1466)|pacea de la Thorn]] sub conducerea regelui [[Cazimir al IV-lea al Poloniei|Cazimir al IV-lea Jagiellon]]; tratatul a pus bazele înființării viitorului [[Ducatul Prusiei|Ducat al Prusiei]]. În sud, Polonia s-a confruntat cu [[Imperiul Otoman]] și cu [[Hanatul Crimeii|tătarii crimeeni]], iar în est, a ajutat Lituania în lupta cu [[Cnezatul Moscovei]]. Polonia se dezvolta ca stat [[Feudalism|feudal]], cu o economie predominant agrară și cu o nobilime [[latifundiar]]ă din ce în ce mai dominantă. Legea ''[[Nihil novi]]'' adoptată de ''[[Sejm]]'' (parlamentul) polonez în 1505 a transferat puterea legislativă de la monarh în mâinile ''Sejm''ului. Acest eveniment a marcat începutul perioadei denumite „[[Libertatea de Aur]]”, în care statul a fost guvernat de [[Șleahtă|nobilimea polonă]] „liberă și egală”. [[Reforma protestantă]] a făcut profunde incursiuni în creștinismul polonez, ceea ce a avut ca rezultat o toleranță religioasă unică la acea vreme în politica europeană. Curentele [[Renașterea|Renașterii]] europene au evocat în Polonia Jagiellonă târzie (în timpul regilor [[Sigismund I cel Bătrân]] și [[Sigismund al II-lea Augustus]]) o imensă [[Renașterea în Polonia|înflorire culturală și științifică]], al cărui principal reprezentant este astronomul [[Nicolaus Copernic]]. Expansiunea teritorială a Poloniei și Lituaniei a mers înspre nord până în îndepărtata regiune [[Livonia]].<ref>Jerzy Wyrozumski – ''Historia Polski do roku 1505'' [''Istoria Poloniei până la 1505''], p. 178-250</ref><ref>[[Józef Andrzej Gierowski]] – ''Historia Polski 1505–1764'' [''Istoria Poloniei 1505–1764''], Państwowe Wydawnictwo Naukowe (Editura Științifică Poloneză PWN), Varșovia 1986, ISBN 83-01-03732-6, p. 1-105</ref>

== Uniunea Polono-Lituaniană ==
{{Articol principal|Uniunea Polono-Lituaniană}}
=== Înființarea (1569–1648) ===
[[Fișier:Rzeczpospolita 1600.png|300 px|thumb|right|[[Uniunea Polono-Lituaniană]] la momentul de maximă expansiune teritorială, după [[armistițiul de la Deulino]] (Dywilino) din 1619]]

[[Uniunea de la Lublin|Unirea de la Lublin]] din 1569 a dus la formarea [[Uniunea Polono-Lituaniană|Uniunii Polono-Lituaniene]], un stat federal mai strâns unificat. Uniunea era condusă mai ales de nobilime, printr-un sistem format din [[Sejm general|parlamentul central]] și [[sejmik|adunări locale]], în frunte cu [[Monarhie electivă|monarhul ales]]. Dominația nobilimii, care constituia o proporție mai mare a populației față de alte țări europene, a dus la constituirea unei democrații timpurii („o sofisticată democrație nobiliară”),<ref name="Overy 176-177"/> în contrast cu monarhiile absolutiste larg răspândite la acea vreme în restul Europei.<ref name="Europe 555"/> Începutul Uniunii a coincis cu o perioadă de putere sporită a Poloniei, o epocă de progres al civilizației și prosperității. Uniunea Polono-Lituaniană devenise o putere influentă în Europa și o entitate culturală vitală, răspândind [[cultura occidentală]] către est. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea și în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a fost un stat uriaș în Europa Centrală și de Est, a cărui suprafață se întindea pe aproape un milion de kilometri pătrați. [[Biserica Romano-Catolică]] s-a lansat într-o contraofensivă ideologică și [[Contrareforma]] a adus în sânul ei numeroși convertiți din cercurile protestante. [[Uniunea de la Brest|Unirea de la Brest]] a divizat [[Creștinism răsăritean|creștinii răsăriteni]] de pe teritoriul Uniunii. Forța militară deosebit de mare din timpul domniei lui [[Ștefan Báthory]] a suferit de pe urma conflictelor dinastice din timpul regilor [[Dinastia Vasa|dinastiei Vasa]], [[Sigismund al III-lea Vasa|Sigismund al III-lea]] și [[Władysław al IV-lea Vasa|Władysław IV]]. Uniunea a dus războaie cu [[Țaratul Rusiei|Rusia]], [[Suedia]] și cu [[Imperiul Otoman]] și s-a confruntat cu o serie de răscoale [[Cazaci|căzăcești]]. Aliată cu [[Arhiducatul Austriei|monarhia Habsburgică austriacă]], nu a participat direct la [[Războiul de Treizeci de Ani]].<ref>Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1505–1764'' [''Istoria Poloniei 1505–1764''], p. 105-173</ref>

=== Declinul (1648–1764) ===
[[Fișier:Siemiginowski John III Sobieski with his son.jpg|thumb|right|200 px|Regele [[Ioan al III-lea Sobieski]] împreună cu fiul său [[Iacob Ludovic Sobieski|Jakub]], pe care a încercat să-l lase succesor la tron. Sobieski a condus Uniunea în [[Bătălia de la Viena|ultimele ei victorii]].]]

Începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, democrația nobiliară, supusă unor războaie devastatoare, a căzut în dezordine internă și apoi în [[anarhie]], a intrat într-un declin treptat, care a făcut odinioară puternica Uniune vulnerabilă în fața intervențiilor străine. Din 1648, [[Răscoala lui Hmelnițki|răscoala căzăcească condusă de Hmelnîțkîi]] a cuprins sudul și estul Uniunii și a fost urmată la scurt timp de [[Potopul (istorie)|invazia suedeză]], care a pătruns până în teritoriile centrale ale Poloniei. Luptele cu cazacii și cu Rusia au divizat [[Ucraina]], partea sa estică, pierdută de Uniune, devenind teritoriu al [[Țaratul Rusiei|Rusiei]]. [[Ioan al III-lea Sobieski]], ducând războaie prelungite cu Imperiul Otoman, a revitalizat încă o dată forța militară a Uniunii, contribuind decisiv în 1683 la [[Bătălia de la Viena|despresurarea Vienei]] dintr-un asediu [[Imperiul Otoman|turcesc]]. Din acel moment, declinul nu a mai fost oprit. Uniunea, supusă unor războaie aproape constante până în 1720, a suferit enorme pierderi demografice și pagube în economie și structura socială. Guvernul a devenit ineficient din cauza conflictelor interne pe scară largă (de exemplu [[Răscoala lui Lubomirski|''Rokosz''-ul lui Lubomirski]] împotriva regelui [[Ioan al II-lea Cazimir Vasa|Ioan al II-lea Cazimir]] și [[Confederație (Polonia)|confederațiile]] rebele), procesul legislativ afectat de corupție și manipulare din partea intereselor străine. Clasa nobilimii a căzut sub controlul unui număr restrâns de familii puternice care și-au format domenii teritoriale, populația urbană și infrastructura au căzut în ruină, ca și majoritatea fermelor țărănești. Domniile a doi regi din dinastia [[Electoratul Saxoniei|saxonă]] [[Dinastia Wettin|Wettin]], {{Rege|Augustus|II|Poloniei}} și {{Rege|Augustus|III|Poloniei}}, au adâncit dezintegrarea Uniunii. [[Marele Război al Nordului]], o perioadă văzută de contemporani ca o eclipsă trecătoare, a constituit de fapt lovitura cea mai grea care a dus la prăbușirea republicii nobiliare. [[Regatul Prusiei]] a devenit o forță regională și [[Războaiele Sileziei|a cucerit Silezia]] de la [[Arhiducatul Austriei|monarhia Habsburgică austriacă]]. [[Uniune personală|Uniunea personală]] dintre Polonia-Lituania și Saxonia a dat naștere unei creșteri a mișcării reformiste în cadrul Uniunii Polono-Lituaniene, și a începuturilor [[Iluminismul|culturii iluministe]] poloneze.<ref>Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1505–1764'' [''Istoria Poloniei 1505–1764''], p. 174-301</ref>

=== Reformele și pierderea independenței (1764–1795) ===
[[Fișier:Oath of confirmation of Constitution of the 3rd May 1791.PNG|thumb|300 px|right|În 1791, [[Marele Sejm|Marele Sejm, sau Sejmul de Patru Ani]] a adoptat [[Constituția poloneză din 3 mai|Constituția din 3 Mai]] în [[Castelul Regal, Varșovia|Castelul Regal]]]]

În ultima parte a secolului al XVIII-lea, Uniunea a încercat câteva reforme interne fundamentale. Activitatea de reformă a provocat reacții ostile și în cele din urmă un răspuns militar din partea puterilor vecine. A doua jumătate a secolului a adus îmbunătățiri ale economiei și o creștere semnificativă a populației. Capitala și cel mai populat oraș, [[Varșovia]], a înlocuit [[Gdańsk]]ul ca principal centru comercial, iar rolul celor mai prospere pături urbane era în creștere. Ultimele decenii ale existenței Uniunii independente s-au caracterizat prin mișcări intense de reformă și progrese ample în domeniile educației, vieții intelectuale, artei și, mai ales către sfârșitul perioadei, evoluția sistemului social și politic. Alegerile regale din 1764 au avut ca rezultat urcarea pe tron a lui [[Stanisław August Poniatowski]], un aristocrat rafinat, cu legături cu o facțiune de magnați, dar ales și promovat de împărăteasa [[Ecaterina a II-a a Rusiei]], care se aștepta ca Poniatowski să-i urmeze instrucțiunile întocmai. Regele și-a petrecut domnia rupt între dorința de a implementa reforme necesare pentru salvarea țării, și necesitatea percepută de el de a rămâne în relație de subordonare față de susținătorii săi [[Imperiul Rus|ruși]]. [[Confederația de la Bar]] din 1768 a fost o revoltă a ''[[Șleahtă|șleahtei]]'' îndreptată împotriva Rusiei și regelui Poloniei, cu scopul de a conserva independența Poloniei și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de [[Prima împărțire a Poloniei|prima împărțire a Uniunii]], cedarea teritorială forțată către [[Imperiul Rus]], [[Regatul Prusiei]] și [[Arhiducatul Austriei|Austria Habsburgică]]. „[[Sejmul Împărțirii]]” în condiții de presiune a ratificat împărțirea ca ''fait accompli'', dar în 1773 a înființat și [[Comisia pentru Educație Națională]], o autoritate educațională unică în Europa acelor vremuri.<ref>Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1764-1864'' [''Istoria Poloniei 1764-1864''], Państwowe Wydawnictwo Naukowe (Editura Știițifică Poloneză PWN), Varșovia 1986, ISBN 83-01-03732-6, p. 1-74</ref>
[[Fișier:Smuglewicz Kosciuszko.jpg|300 px|thumb|left|[[Revolta lui Kościuszko]] a început prin jurământul lui [[Tadeusz Kościuszko]] la [[Cracovia]], 1794]]

Îndelungatul sejm convocat de Stanisław August în 1788 a fost denumit [[Marele Sejm|Marele Sejm, sau Sejmul de Patru Ani]]. Principala sa realizare a fost adoptarea [[Constituția poloneză din 3 mai|Constituției din 3 Mai]], prima lege de acest fel din Europa modernă. Documentul moderat-reformist, acuzat de detractorii [[Revoluția Franceză|Revoluției Franceze]], a generat în curând o opoziție puternică din partea cercurilor conservatoare ale marii nobilimi a Uniunii și din partea Ecaterinei a II-a, hotărâtă să împiedice o renaștere a puternicii Uniuni. [[Confederația de la Targowica]], a marii nobilimi, a cerut ajutorul țarinei și în mai 1792 armata rusă a pătruns pe teritoriul deja redus al Uniunii. [[Războiul Ruso-Polon din 1792|Războiul de apărare dus de forțele Uniunii]] a luat sfârșit atunci când regele, convins de inutilitatea rezistenței, a capitulat și a aderat la Confederația de la Targowica. Confederația a preluat puterea, dar Rusia și Prusia au planificat și au pus în aplicare în 1793 [[A doua împărțire a Poloniei|a doua împărțire a Uniunii]], care a lăsat țara cu un teritoriu drastic redus, practic incapabilă să existe ca stat independent. Reformiștii, radicalizați de evenimentele recente, în exil sau pe teritoriul ce încă mai aparținea Uniunii, au început să pună la cale insurecții naționale. [[Tadeusz Kościuszko]] a fost ales conducător al insurecției; popularul general venea din străinătate și, la 24 martie 1794 la [[Cracovia]] a proclamat [[Revolta lui Kościuszko|o revoluție națională]] sub comanda sa. Kościuszko a eliberat și a înrolat în armata sa numeroși țărani, dar după lupte grele, și deși susținută puternic și de orășenimea de rând, insurecția s-a dovedit incapabilă de a genera colaborarea externă necesară pentru a primi ajutor. Ea a sfârșit suprimată de forțele Rusiei și Prusiei, Varșovia căzând în noiembrie. [[A treia împărțire a Poloniei|A treia și ultima împărțire a Uniunii]] a fost efectuată de toate cele trei puteri vecine și prin ea, în 1795, Uniunea Polono-Lituaniană a fost ștearsă de pe harta politică a Europei.<ref>Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1764-1864'' [''Istoria Poloniei 1764-1864''], p. 74-101</ref>

== Polonia divizată și subjugată ==
=== Anii rezistenței armate (1795–1864) ===

[[Fișier:Partitions of Poland.png|thumb|right|300px|Cele trei [[Împărţirile Poloniei|împărțiri ale Uniunii Polono-Lituaniene]] (1772, 1793 și 1795)]]

Deși nu a mai existat un stat independent polonez, ideea independenței Poloniei a fost ținută în viață de-a lungul secolului al XIX-lea și s-a manifestat prin mai multe revolte ale polonezilor și alte acțiuni militare împotriva puterilor care au divizat țara. Eforturile militare de după împărțire s-au bazat la început pe alianțele polonezilor cu [[Revoluția Franceză|Franța post-revoluționară]]. [[Legiunile poloneze (perioada napoleoniană)|Legiunile poloneze]] ale lui [[Jan Henryk Dąbrowski|Henryk Dąbrowski]] au luptat în campaniile franceze din afara Poloniei, în speranța că implicarea lor și contribuția adusă vor avea ca urmare eliberarea patriei lor polone. Imnul național al Poloniei{{mdash}} [[Mazurka lui Dąbrowski]]{{mdash}} a fost compus ca laudă pentru acțiunile acestuia de către [[Józef Wybicki]] în 1797. [[Ducatul Varșoviei]], un stat polonez mic și semiindependent, a fost înființat în 1807 de [[Napoleon Bonaparte]], în urma victoriei asupra Prusiei. Forțele militare ale Ducatului, conduse de [[Józef Antoni Poniatowski|Józef Poniatowski]], au participat la numeroase campanii, între care se numără [[Războiul Austro-Polon]] din 1809, [[invazia franceză a Rusiei]] în 1812, și la [[campania germană (războaiele napoleoniene)|campania germană]] din 1813.<ref name="Gierowski 102-181"/>

[[Fișier:Death of Poniatowski.jpg|thumb|left|250 px|Saltul lui [[Józef Antoni Poniatowski|Józef Poniatowski]] în [[Weisse Elster|Elster]] la [[bătălia de la Leipzig]], o epitomă a soartei Poloniei]]

După înfrângerea lui Napoleon, [[Congresul de la Viena]] a stabilit o nouă ordine europeană. [[Adam Jerzy Czartoryski|Adam Czartoryski]] a devenit principalul susținător al cauzei naționale polone. Congresul a implementat o nouă schemă de divizare, care ținea cont de unele din câștigurile realizate de polonezi în timpul perioadei napoleoniene. Ducatul Varșoviei a fost înlocuit cu un stat rezidual polonez, denumit oficial „Regatul Poloniei”, aflat în [[uniune personală]] cu [[Imperiul Rus]] și condus de țarul Rusiei; acest stat este denumit astăzi de istorici „[[Polonia Congresului]]”, deoarece a fost înființat de Congresul de la Viena. La est de acest regat, mari zone ale fostei [[Uniunea Polono-Lituaniană|Uniuni]] au rămas [[Kraina Occidentală|direct încorporate]] în Rusia; împreună cu Regatul Poloniei, ele făceau parte din diviziunea rusească. Din diviziunea prusacă, o mică porțiune a fost separată sub titlul de [[Marele Ducat al Posenului]]. Pe teritoriul diviziunii austriece, a apărut [[Orașul Liber Cracovia|Republica Cracoviei]], un oraș-stat sub supervizarea comună a tuturor celor trei puteri. Aceste diviziuni nu erau unități administrative, ci sunt identificate ca regiuni istorice, drept fostele teritorii ale Uniunii Polono-Lituaniene preluate respectiv de cele trei puteri.<ref name="Gierowski 102-181"/>

[[Fișier:Chopin, by Wodzinska.JPG|thumb|175px|right|[[Frédéric Chopin]] a scris piese de pian în stil de improvizație, multe inspirate de muzica populară poloneză.]]

Politicile din ce în ce mai represive ale puterilor divizatoare au dus la apariția unor mișcări revoluționare poloneze, iar în 1830 a avut loc [[Revolta din Noiembrie]] în Regatul Poloniei aflat sub control rusesc. Revolta s-a dezvoltat într-un război în toată regula cu Rusia, dar conducerea ei a fost deturnată de cercurile conservatoare polone, care se fereau să atace Imperiul și erau ostile lărgirii bazei sociale a mișcării pentru independență prin măsuri cum ar fi [[Reformă agrară|reformele agrare]]. În ciuda resurselor semnificative mobilizate și în ciuda sacrificiului făcut de participanți, o serie de greșeli ale unor comandanți militari nehotărâți sau incompetenți numiți de guvernul polon au dus în cele din urmă la înfrângerea insurgenților de către armata țaristă.<ref name="Gierowski 181-231">Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1764-1864'' [''Istoria Poloniei 1764-1864''], p. 181-231</ref>

După căderea Revoltei din Noiembrie, mii de foști combatanți și alți activiști polonezi au emigrat către Europa de Vest, unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit [[Marea Emigrare]], avea să domine în curând viața politică și intelectuală poloneză. Împreună cu liderii mișcării pentru independență, comunitatea din exil a cuprins cele mai mari minți literare și artistice poloneze, inclusiv poeții [[Romantismul în Polonia|romantici]] [[Adam Mickiewicz]], [[Juliusz Słowacki]], [[Cyprian Norwid]] și compozitorul [[Frédéric Chopin]]. În Polonia ocupată și subjugată, progresul a fost căutat și prin activități de autoinstruire, cum ar fi [[munca organică]]; unii oameni, în cooperare cu cercurile de emigranți, au pus la cale conspirații și s-au pregătit pentru următoarea insurecție armată.<ref name="Gierowski 181-231"/>

După ce autoritățile au aflat de pregătirile secrete, revolta națională [[Insurecția din Polonia Mare (1846)|a sfârșit printr-un fiasco]] la începutul lui 1846. În cea mai semnificativă manifestare a sa, [[Revolta din Cracovia]] din februarie 1846, acțiunile patriotice s-au combinat cu cererile revoluționare, dar rezultatul a fost doar încorporarea Republicii Cracoviei în [[Imperiul Austriac]]. Autoritățile austriece au profitat de nemulțumirea țăranilor, incitându-i pe țărani împotriva unităților de insurgenți dominate de nobili; aceasta s-a soldat cu [[măcelul din Galiția]], o răscoală violentă antifeudală, departe de motivațiile provocării. A venit un nou val de implicări militare și de alt fel ale polonezilor în teritoriile anexate și în alte părți ale Europei, în contextul [[Revoluțiile din 1848|Primăverii Națiunilor din 1848]]. În particular, [[Revoluția din 1848 în statele germane|evenimentele din Berlin]] au precipitat [[Insurecția din Polonia Mare (1848)|Insurecția din Polonia Mare]], în care țăranii din Prusia, care în acel moment fuseseră în mare parte emancipați, au jucat un rol important.<ref name="Gierowski 181-311"/>

[[Fișier:Traugutt.jpg|thumb|175 px|left|[[Romuald Traugutt]], ultimul „dictator” din [[Revolta din Ianuarie]]]]

Activitățile de eliberare națională s-au reluat în 1860-1861; la marile demonstrații din Varșovia, forțele rusești au tras în manifestanți și au ucis numeroși civili. Facțiunea „roșie” (de stânga) a conspirației, care promova emanciparea țărănimii și coopera cu revoluționarii ruși, s-a implicat în pregătiri imediate pentru o revoltă națională. „Albii”, facțiunea de dreapta, înclina spre cooperarea cu autoritățile rusești, simultan cu propuneri pentru reforme parțiale. Pentru a neutraliza potențialul uman al roșiilor, [[Aleksander Wielopolski]], liderul conservator al guvernului Regatului Poloniei, a aranjat o campanie de recrutare parțială selectivă a tinerilor polonezi pentru armata rusă, care a grăbit izbucnirea ostilităților. După perioada inițială, [[Revolta din Ianuarie|Revoltei din Ianuarie]] i s-au alăturat albii, care au preluat conducerea ei. Au luptat unități de partizani împotriva unui adversar mult mai numeros. Luptele s-au limitat la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863 până în primăvara lui 1864, când [[Romuald Traugutt]], ultimul comandant suprem al insurgenței, a fost capturat de către poliția țaristă.<ref name="Gierowski 181-311"/>

La 2 martie 1864, autoritățile ruse — obligate de revoltă să concureze pentru loialitatea țărănimii poloneze — a publicat oficial un decret de emancipare a țăranilor din Regat, în linie cu proclamația anterioară a insurgenților de reformă agrară. Aceasta a creat condițiile necesare dezvoltării sistemului capitalist în Polonia centrală. În momentul când polonezii au conștientizat inutilitatea rezistenței armate fără susținere din exterior, diferitele segmente ale societății poloneze treceau prin transformări profunde și ample de natură socială, economică și culturală.<ref>Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1764-1864'' [''Istoria Poloniei 1764-1864''], p. 311-345</ref>

=== Formarea societății poloneze moderne sub dominație străină (1864–1918) ===

[[Fișier:Maria Konopnicka001.jpg|thumb|right|175 px|[[Maria Konopnicka]], autoare reprezentativă pentru atitudinile sociale ale [[Pozitivismul în Polonia|perioadei pozitivismului]]]]

După eșecul ultimei insurecții naționale, Revolta din Ianuarie 1863, poporul polonez, supus, în teritoriile sub ocupație rusească și prusacă, la un control din ce în ce mai strict și la persecuții crescânde, și-a conservat identitatea prin mijloace neviolente. După revoltă, [[Polonia Congresului]], retrogradată în ce privește statutul oficial de la cel de Regat al Poloniei la titulatura de [[Țara Vistulei]], a fost integrată mai strâns cu Rusia propriu-zisă, dar încă nu a dispărut ca entitate distinctă. Limbile rusă și germană erau impuse în toate comunicațiile publice și Biserica Catolică a fost supusă unor drastice represiuni. Pe de altă parte [[Galiția]] (regiune aflată azi în vestul Ucrainei și sudul Poloniei) rămăsese mult în urmă din punct de vedere economic și social, dar sub dominația [[Austro-Ungaria|austro-ungară]], a primit, ca secțiune a părții austriece a imperiului, un grad limitat de autonomie, și a trecut printr-o perioadă treptată de relaxare a politicilor autoritare și de renaștere culturală polonă. [[Pozitivismul în Polonia|Pozitivismul]] a luat locul romantismului ca principal curent intelectual, social și literar.<ref name="Lukowski 5"/>

Activitățile sociale ale „[[Munca organică|muncii organice]]” constau din organizații de auto-ajutor care promovau progres economic și lucrau la ameliorarea competitivității firmelor din industrie și fermelor agricole poloneze. Noile metode comerciale și noile mijloace de creștere a productivității au fost discutate și puse în aplicare prin asociații profesionale și prin grupuri speciale de interese, în vreme ce instituțiile financiare bancare și cooperatiste poloneze puneau la dispoziție credite necesare pentru investiții. Cealaltă sferă de interes a muncii organice erau educația și dezvoltarea intelectuală a oamenilor de rând. Au fost înființate numeroase biblioteci și săli de lectură în orășele și sate, și numeroasele periodice tipărite au reflectat interesul crescând pentru educația populară. Societățile științifice și educative activau în mai multe orașe.<ref>[[Józef Buszko]] – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], Państwowe Wydawnictwo Naukowe (Polish Scientific Publishers PWN), Varșovia 1986, ISBN 83-01-03732-6, p. 84-85</ref>
[[Fișier:5 Lodz 068.jpg|thumb|left|275 px|Fabrică din secolul al XIX-lea din [[Łódź]], un mare centru al industriei textile]]

Modificările economice și sociale, cum ar fi reforma agrară și industrializarea, în combinație cu efectele dominației străine, au schimbat structura socială veche de secole a societății poloneze. Între clasele sociale emergente se numărau industriașii înstăriți și bancherii, pe lângă tradiționala și încă foarte importanta aristocrație proprietară de pământuri. O clasă socială de mijloc, educată și profesionistă, adesea provenea din rândurile aristocrației scăpătate (numeroase latifundii mai mici, bazate pe iobăgie nu au supraviețuit reformelor agrare)<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 44</ref> și din rândurile orășenilor. [[Proletariat]]ul industrial, noua clasă săracă, provenea de regulă din rândurile țăranilor săraci sau orășenilor forțați să migreze în căutare de muncă spre centrele urbane din țările lor de origine sau din străinătate. Milioane de locuitori ai fostei Uniuni, aparținând diferitelor etnii, au muncit sau s-au stabilit în orașele din Europa sau America de Nord și de Sud.<ref name="Lukowski 5"/>
[[Fișier:Roman Dmowski.jpg|thumb|right|175 px|Ideologia naționalistă a lui [[Roman Dmowski]] a avut o influență semnificativă]]

Schimbările au fost parțiale și treptate, iar ritmul industrializării și dezvoltării capitaliste a pământurilor poloneze a rămas în urma regiunilor mai avansate din Europa de Vest. Cele trei părți ale Poloniei divizate și-au dezvoltat fiecare economia sa diferită, și s-au integrat economic cu statele ce le dețineau, mai mult decât între ele. În anii 1870&ndash;1890, au apărut mișcări [[Socialism|socialiste]], [[Naționalism|naționaliste]] și [[Agrarianism|agrariene]], precum și partide politice corespunzătoare, în Polonia divizată și în Lituania. Principalele grupuri etnice minoritare din fosta Uniune, între care [[ucraineni]]i, [[lituanieni]]i, [[belaruși]]i și [[evrei]]i, s-au implicat în propriile mișcări și planuri naționale, care au întâmpinat dezaprobarea activiștilor polonezi pentru independență, care contau pe renașterea Uniunii. Pe la începutul secolului al XX-lea, mișcarea culturală [[Tânăra Polonie]], centrată în Galiția și profitând de mediul mai favorabil curentelor liberale, a fost izvorul celor mai reușite producții literare și artistice ale Poloniei. [[Marie Curie|Marie Skłodowska-Curie]] a fost o cercetătoare în domeniul [[Radiație|radiațiilor]], emigrată la [[Paris]].<ref name="Lukowski 5"/>

[[Revoluția rusă din 1905]] a ridicat noi valuri de frământări în rândurile polonezilor, [[Roman Dmowski]] și [[Józef Piłsudski]] activând ca lideri ai facțiunilor [[Național Democrația|naționalistă]], respectiv [[Partidul Socialist Polonez|socialistă]]. După ce autoritățile au recucerit controlul asupra [[Imperiul Rus|Imperiului]], revolta din [[Polonia Congresului|Regat]], pus sub lege marțială, s-a retras și ea, obținând în schimb câteva concesiuni în ce privește drepturile naționale și ale muncitorilor, inclusiv reprezentarea polonezilor în nou-înființata [[Duma de Stat (Imperiul Rus)|Dumă]]. Unele din drepturile câștigate au fost însă în scurt timp eliminate,<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 140</ref> ceea ce, împreună cu intensificarea [[Germanizare|germanizării]] în porțiunea prusacă, a făcut ca [[Regatul Galiției și Lodomeriei|Galiția Austriacă]] să rămână cel mai potrivit mediu pentru acțiuni patriotice.<ref name="Lukowski 5"/>
[[Fișier:Pilsudski in Otwock.jpg|thumb|left|325 px|„Comandantul”: [[Józef Piłsudski]] cu [[Legiunile poloneze din Primul Război Mondial|membrii legiunii sale]] în 1915]]

După izbucnirea [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial?]], în care puterile care au divizat Polonia s-au confruntat între ele, unitățile paramilitare ale lui Piłsudski staționate în Galiția s-au transformat în [[Legiunile poloneze din Primul Război Mondial|Legiunile Poloneze]] și, ca parte a armatei austro-ungare, au luptat pe Frontul de Est împotriva Rusiei.<ref name="Lukowski 6"/>

Primul Război Mondial și turbulențele politice care frământau Europa în 1914 au oferit poporului polonez speranța recâștigării independenței. La izbucnirea războiului, polonezii s-au văzut recrutați în armatele Germaniei, Austriei și Rusiei, și obligați să lupte unii împotriva altora într-un război care nu era al lor. Deși numeroși polonezi simpatizau cu Franța și Regatul Unit, lor le era greu să lupte de partea aliatului acestora, Rusia. Ei nu aveau însă nicio simpatie nici pentru germani. Numărul total al morților între 1914 și 1918, militari și civili, corespunzător frontierelor interbelice ale Poloniei, s-a ridicat la circa {{formatnum:1128000}}.<ref>{{cite book|title=Ludność Polski w XX wieku|trans_title=Populația Poloniei în secolul al XX-lea|first=Andrzej|last=Gawryszewski|first=|authorlink=Andrzej Gawryszewski|coauthors=|year= 2005|publisher=Polska Akademia Nauk ([[Academia Poloneză de Științe]])|location=Varșovia|isbn= 83-87954-66-7|page=|pages=|url=}}</ref> Până la sfârșitul Primului Război Mondial, Polonia a fost teatrul înfrângerilor și retragerilor succesive ale tuturor celor trei puteri care o divizaseră.<ref name="Lukowski 6"/>

De-a lungul războiului, zona Poloniei Congresului a fost ocupată de [[Puterile Centrale]], Varșovia căzând în mâinile germanilor la 5 august 1915. Prin [[Legea din 5 Noiembrie]] 1916, [[Imperiul German]] și [[Austro-Ungaria]] au proclamat reînființarea unui [[Regatul Poloniei (1916–1918)|Regat al Poloniei]] (''Królestwo Regencyjne'', ''Regatul Regenței'') pe teritoriul cucerit de la ruși. Acest nou [[stat-marionetă]] a existat până în noiembrie 1918, când a fost înlocuit de nou-proclamata [[A Doua Republică Poloneză|Republică Polonă]]. Independența Poloniei fusese revendicată în Occident de Dmowski și de [[Ignacy Jan Paderewski|Ignacy Paderewski]]. Cu [[Cele 14 puncte ale președintelui Wilson|susținerea președintelui american Woodrow Wilson]], independența Poloniei a fost oficial acceptată în iunie 1918 de puterile [[Antanta|Antantei]], de partea cărora deja luptau numeroase armate de voluntari polonezi. În interiorul Poloniei, în octombrie-noiembrie avea loc o luptă finală pentru independență [[Ignacy Daszyński]] conducând un efemer guvern polonez la [[Lublin]] începând cu 6 noiembrie. [[Republica de la Weimar|Germania]] a decis să-și retragă trupele din Varșovia și l-a eliberat pe Piłsudski, care a intrat în oraș la 10 noiembrie.<ref name="Lukowski 6"/>

== A Doua Republică Polonă (1918–1939) ==
[[Fișier:Polish-soviet war 1920 Polish defences near Milosna, August.jpg|thumb|right|250 px|[[Războiul Polono-Sovietic]], [[Bătălia de la Varșovia (1920)|apărarea Varșoviei]], august 1920]]

După mai mult de un secol de dominație străină, Polonia și-a recucerit independența în 1918, independență ce a fost recunoscută internațional în 1919 prin [[tratatul de la Versailles]]. [[Conferința de Pace de la Paris din 1919|Conferința de Pace de la Paris]] și tratatul de la Versailles, cu care s-a terminat conferința, au rezolvat problema frontierei vestice a Poloniei cu Germania, inclusiv cea a [[Coridorul Polonez|Coridorului Polonez]] care a dat Poloniei ieșire la [[Marea Baltică]], și statutul separat al [[Orașul Liber Danzig|Orașului Liber Danzig]]. S-a hotărât organizarea unor plebiscite în [[Plebiscitul din Prusia Oridentală|sudul Prusiei Orientale]]<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 224, 226-227</ref> și în [[Plebiscitul din Silezia Superioară|Silezia Superioară]], dar aspectele legate de frontierele de nord, sud și est au rămas în suspensie, ceea ce a condus la conflicte militare.<ref name="Heart 115-121"/>

Dintre multiplele conflicte de frontieră ce au urmat, cel mai mare a fost [[Războiul Polono-Sovietic]] din 1919-1921. Piłsudski întreținuse unele planuri ample de cooperare anti-rusă în Europa de Est și, în 1919, forțele poloneze au înaintat către est în Lituania, Belarus și Ucraina (ultima fiind anterior teatrul [[Războiul Polono-Ucrainean|Războiului Polono-Ucrainean]]), profitând de preocuparea rușilor cu [[Războiul Civil Rus|războiul civil]]. Până în iunie 1920, armatele polone trecuseră de [[Vilnius]], [[Minsk]] și (aliate cu [[Directoratul Ucrainei]]) [[Ofensiva de la Kiev (1920)|au ajuns la Kiev]],<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 226-227</ref> dar apoi masiva contraofensivă [[Bolșevism|bolșevică]] a îndepărtat polonezii din mare parte din Ucraina, iar frontul de nord a ajuns la marginea Varșoviei. Un dezastru aparent sigur a fost evitat în [[Bătălia de la Varșovia (1920)|Bătălia de la Varșovia]] din august, printr-o combinație între priceperea de strateg a lui Piłsudski și un efort național considerabil.<ref name="Heart 115-121"/>

[[Fișier:Daszynski and Witos.jpg|thumb|left|250px|[[Wincenty Witos]] (dreapta) și [[Ignacy Daszyński]] au condus un guvern pe timp de război în 1920. Witos a fost un lider [[Partidul Poporului Polonez „Piast”|agrarian]] și politician de centru, ulterior [[Procesele de la Brest|persecutat]] sub [[Sanația|regimul Sanației]].]]

Armatele rusești au fost despărțite, înfrânte și respinse, ceea ce l-a forțat pe [[Vladimir Lenin|Lenin]] și pe conducerea sovietică să abandoneze pentru moment obiectivul strategic de a face joncțiunea cu tovarășii socialiști germani (speranța lui Lenin de a genera susținere pentru [[Armata Roșie]] în Polonia deja nu avea șanse să se materializeze). Ocuparea Vilniusului (Wilno) de către Piłsudski în octombrie 1920 a stricat relațiile polono-lituaniene pentru tot restul [[Perioada interbelică|perioadei interbelice]].<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 231</ref> Federația est-europeană de state dorită de Piłsudski (inspirat de tradiția „Republicii multietnice a celor Două Popoare”{{mdash}} Uniunea Polono-Lituaniană{{mdash}} cuprinzând un stat  multinațional succesor al [[Marele Ducat al Lituaniei|Marelui Ducat al Lituaniei]])<ref name="Snyder 60-65"/> era incompatibil, în acea vreme a mișcărilor naționale, cu prezumția dominației polone și cu ocuparea țărilor popoarelor vecine și stăvilirea aspirațiilor acestora; din acest motiv, a fost sortit eșecului.<ref name="Prazmowska 164-172"/><ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 225, 230, 231</ref><ref name="Snyder 57-60, 62"/>{{#tag:ref|Rădăcinile familiei lui Piłsudski în aristocrația polonizată a [[Marele Ducat al Lituaniei|Marelui Ducat al Lituaniei]] și opinia rezultată din aceasta (faptul că el se considera pe sine însuși și pe cei ca el ca fiind și polonez și lituanian) l-a pus în conflict cu naționaliștii lituanieni moderni (care, pe parcursul vieții lui Piłsudski au redefinit noțiunea de „lituanian”), și prin extensie și cu alți naționaliști, și chiar și cu mișcarea naționalistă poloneză.<ref name="Snyder 40-41, 64-65, 68-69"/>|group=lower-alpha}} O structură federativă mai mare întâmpina opoziție și din partea [[Național Democrația|național-democraților]] lui Dmowski. Reprezentantul acestora la tratativele pentru [[Pacea de la Riga]] a acceptat să lase [[Minsk]]ul, [[Berdîhiv]]ul și [[Camenița|Camenița Podoliei]] cu zonele înconjurătoare de partea sovietică a graniței, nedorind să permită modificări demografice pe care național-democrații le considerau nedorite, și anume reducerea proporției populației poloneze din țară.<ref name="Heart 115-121"/><ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 230</ref><ref name="Snyder 64-65, 68-69"/>

[[Fișier:Narutowicz death.jpg|thumb|right|250px|Funeraliile președintelui [[Gabriel Narutowicz]]]]

[[Pacea de la Riga|Tratatul de la Riga]] din 1921 a rezolvat problema frontierei de est, păstrând pentru Polonia o bună parte din fostele teritorii răsăritene ale [[Uniunea Polono-Lituaniană|Uniunii]],<ref name="Heart 115-121"/> cu prețul divizării teritoriilor fostului Mare Ducat al Lituaniei (Lituania și Belarus) și al Ucrainei.<ref name="Snyder 63-69"/><ref name="Heart 147"/> Ucrainenii au rămas fără un stat național al lor și s-au simțit trădați de aranjamentele de la Riga; resentimentele lor au dat naștere unor ostilități anti-poloneze și unor mișcări naționaliste extremiste.<ref name="Snyder 139-144"/> Teritoriile din est dobândite în 1921 aveau să fie implicate într-un schimb aranjat și impus de sovietici în 1943-1945, prin care Polonia renăscută era compensată pentru teritoriile răsăritene anexate de URSS cu teritorii ale Germaniei.<ref name="Heart 115-121, 73-80"/>

Succesul din Războiul Polono-Sovietic a dat Poloniei un fals sentiment că ar fi o putere militară majoră și autosuficientă, și guvernului o justificare pentru încercarea de a rezolva probleme internaționale prin soluții impuse unilateral.<ref name="Prazmowska 164-172"/><ref name="Lukowski 232"/> Politicile etnice și teritoriale ale Poloniei interbelice au contribuit la stricarea relațiilor Poloniei cu aproape toți vecinii și la dificultăți în cooperarea cu centrele de putere mai îndepărtate, cum ar fi Franța, Regatul Unit și [[Liga Națiunilor]].<ref name="Heart 115-121"/><ref name="Prazmowska 164-172"/><ref name="Lukowski 232"/>
[[Fișier:Piłsudski May 1926.jpg|thumb|left|275px|[[Lovitura de stat din mai (Polonia)|Lovitura de stat din mai]] a lui Piłsudski din 1926 a definit realitățile politice ale Poloniei în anii dinaintea celui de [[al Doilea Război Mondial]]]]

Populația în creștere rapidă a Poloniei în noile sale frontiere era în proporție de ¾ ocupată în agricultură și în proporție de ¼ urbană, limba poloneză fiind limbă maternă pentru ⅔ din locuitori. În 1921 a fost adoptată o primă constituție. În urma insistențelor național-democraților, îngrijorați de potențiala putere pe care ar fi căpătat-o Piłsudski dacă ar fi fost ales, au fost introduse prerogative limitate pentru președinție.<ref name="Heart 115-121"/>

Ce a urmat a fost scurta (1921–1926) și turbulenta perioadă de democrație parlamentară constituțională a celei de a doua republici. Legislativul a rămas fragmentat și fără majorități stabile, guvernele au fost schimbate frecvent, corupția era larg răspândită. Liberalul [[Gabriel Narutowicz]] a fost ales președinte de către Adunarea Națională în 1922, dar a fost considerat insuficient de pur de către extrema dreaptă naționalistă, care l-a asasinat. Polonia a suferit de pe urma unei serii de dezastre economice, dar au apărut și semne de progres și stabilizare (guvernul lui [[Władysław Grabski]] a dat dovadă de bune competențe economice și a rămas în funcție timp de aproape doi ani).<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 237-238</ref> Realizările perioadei democratice, cum ar fi apariția, întărirea și răspândirea diferitelor structuri guvernamentale și ale [[Societatea civilă|societății civile]], precum și ale proceselor necesare funcționării statului reunit, au fost prea repede trecute cu vederea. De pe margine, privea, scârbit, corpul ofițerilor armatei, indispus să accepte controlul civil, gata în schimb să-l urmeze pe legendarul comandant Piłsudski, la acea vreme retras din activitate, dar la fel de nemulțumit.<ref>''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 121-123</ref>

[[Fișier:Rydz Smigly Bulawa1.jpg|175px|right|thumb|Ultimii conducători ai republicii: mareșalul [[Edward Rydz-Śmigły]] și președintele [[Ignacy Mościcki]] in 1936]]

La 12 mai 1926, Piłsudski, la cererea unor unități militare care îi cereau conducerea și care intenționau să-l împiedice pe primul ministru [[Wincenty Witos]], de la [[Partidul Poporului Polonez]], aflat la al treilea mandat, să formeze o nouă coaliție, a pus la cale [[Lovitura de stat din mai (Polonia)|răsturnarea guvernului polonez de către armată]], opunându-se președintelui [[Stanisław Wojciechowski]] și copleșind trupele loiale acestuia. Au murit sute de oameni în lupte fratricide.<ref name="playground 312"/> Piłsudski a fost susținut de mai multe facțiuni stângiste, care au asigurat succesul loviturii de stat prin blocarea transportului feroviar al forțelor guvernamentale pe parcursul operațîunilor, dar regimul autor al „[[Sanația|Sanației]]” pe care avea să-l impună și să-l conducă tot restul vieții sale și care a rămas la putere până la [[al Doilea Război Mondial]], nu a fost nici de stânga, nici excesiv de [[fascism|fascist]]. Instituțiile politice și partidele au fost lăsate să funcționeze, în același timp însă alegerile au fost manipulate iar cei nedispuși să colaboreze au fost intimidați. În cele din urmă, adversarii persistenți ai regimului, mulți de stânga, au fost supuși unor îndelungate [[Procesele de la Brest|procese]] și condamnați, sau închiși în lagăre de deținuți politici. [[Răscoala țărănească din 1937 din Polonia|Țăranii răsculați]], muncitorii greviști din industrie și naționaliștii ucraineni au devenit ținte ale acțiunilor militare de pacificare, și alte minorități au fost supuse hărțuirilor.<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 248-249</ref> Piłsudski, conștient de poziția precară a Poloniei pe plan internațional, a semnat pacte de neagresiune cu [[Pactul de neagresiune sovieto-polon|Uniunea Sovietică în 1932]] și cu [[Pactul de neagresiune germano-polon|Germania Nazistă în 1934]].<ref>''Heart of Europe. A Short History of Poland'' de Norman Davies, p. 123-127</ref>

[[Fișier:Krasinskich 07.jpg|thumb|left|300px|[[Piaţa Krasiński|Piața Krasiński]] din Varșovia interbelică]]

Mainstreamul societății poloneze nu a fost însă afectat de represiunile autorităților Sanației;<ref name="Heart 126"/> mulți s-au bucurat de o relativă prosperitate (economia s-a îmbunătățit între 1926 și 1929)<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 242</ref> și au susținut guvernul. Independența Poloniei impulsionase dezvoltarea culturii și operele culturale erau numeroase, dar [[Marea Criză Economică]] a adus șomaj crescut și tensiuni sociale intensificate, inclusiv un curent [[antisemitism|antisemit]]. Statul polonez reconstituit a avut parte de doar 20 de ani de relativă stabilitate și pace greu menținută între cele două războaie. O mare transformare economică și un plan de dezvoltare industrială națională promovat de ministrul [[Eugeniusz Kwiatkowski]], principalul arhitect al [[Gdynia|proiectului portului Gdynia]], erau încă în desfășurare în momentul izbucnirii războiului.<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 249-250</ref> Situația economică de ansamblu a perioadei interbelice era însă caracterizată prin stagnare. Producția industrială totală (în frontierele dinainte de 1939) crescuse foarte puțin între 1913 și 1939, dar din cauza creșterii demografice, produsul pe cap de locuitor scăzuse cu 17,8%.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 360</ref>

[[Fișier:Poland1939 physical.jpg|thumb|right|315px|[[A doua republică poloneză]] (până în 1939)]]

Lipsa de finanțare a investițiilor străine sau autohtone amânase nivelul dezvoltării industriale necesar pentru crearea unei armate moderne care să îndeplinească rolul de autoapărare; din cauza priorităților strategice și tactice, conducătorii țării nu pregătiseră țara pentru un război major pe frontul de vest.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 369</ref> Regimul „coloneilor” lui Piłsudski, rămas la putere după moartea mareșalului, nu a avut nici viziunea, nici resursele pentru a trata problema deteriorării situației europene. Guvernul (politica externă era sarcina lui [[Józef Beck]]) a trecut la acțiuni ostile oportuniste împotriva [[Ultimatumul polonez adresat Lituaniei în 1938|Lituaniei]] și [[Conflictele de frontieră polono-cehoslovace|Cehoslovaciei]], în vreme ce nu a reușit să controleze situația din ce în ce mai divizată din țară, în care grupuri extremiste și cercuri naționaliste căpătau din ce în ce mai multă mediatizare (o anume [[Tabăra Unității Naționale|Tabără a Unității Naționale]] avea legături cu noul lider agresiv, mareșalul [[Edward Rydz-Śmigły]]).<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 247-248</ref><ref name="Heart 127-129"/>

În 1939, guvernul polonez a respins oferta germană de alianță în niște termeni ce ar fi însemnat abandonarea suveranității naționale a Poloniei; [[Adolf Hitler|Hitler]] a abrogat pactul germano-polon.<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 252-253</ref> Înainte de izbucnirea războiului, Polonia a intrat într-o alianță militară deplină cu Franța și Regatul Unit; puterile occidentale nu aveau însă voința să se confrunte cu [[Germania Nazistă]] și asigurările lor de acțiune militară iminentă aveau doar scopul de a pune presiune pe Hitler.<ref name="playground 319-320"/> La jumătatea lui august, convorbirile anglo-franceze cu sovieticii pentru formarea unei alianțe militare antinaziste au eșuat, parțial din cauza refuzului guvernului polonez de a permite operațiuni ale Armatei Roșii pe teritoriul Poloniei.<ref name="Stalin 'planned to send a million troops to stop Hitler if Britain and France agreed pact'"/><ref name="Heart 155-156"/>{{#tag:ref|Elitele conducătoare poloneze considerau că sovieticii sunt o amenințare mai mare ca naziștii. Izbucnirea războiului a venit imediat după perioadele terorii [[Stalinism|staliniste]].<ref name="Heart 145"/>|group=lower-alpha}} La 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au semnat [[Pactul Molotov–Ribbentrop|Pactul de neagresiune Molotov–Ribbentrop]], care stipula, într-un protocol adițional secret dezmembrarea Poloniei în zone de control naziste și sovietice.<ref name="Heart 127-129"/>

== Al Doilea Război Mondial: invadarea și divizarea ==
{{Articol principal|Istoria Poloniei (1939-1945)}}
[[Fișier:Schleswig Holstein firing Westerplatte September 1939.jpg|thumb|right|300px|Nava de luptă germană {{SMS|Schleswig-Holstein|2}} [[Bătălia de la Westerplatte|bombardând Westerplatte]] la 1 septembrie 1939]]

La 1 septembrie 1939, [[Invadarea Poloniei|Hitler a ordonat pătrunderea trupelor germane în Polonia]].<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 362-365</ref> Polonia semnase un pact cu Regatul Unit (abia cu o săptămână înainte, pe 25 august)<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 362</ref> și cu [[Alianța franco-polonă (1921)|Franța]] și cele două puteri occidentale au declarat război Germaniei, dar au rămas [[Războiul ciudat|inactive]] și nu au ajutat direct țara agresată.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 368-369</ref> La 17 septembrie, [[Invazia sovietică a Poloniei|trupele sovietice au pătruns și ele în țară]] și au ocupat mare parte din estul Poloniei, zone cu populații semnificative [[Ucraineni|ucrainene]] și [[Belaruși|belaruse]] în condițiile [[Pactul Molotov–Ribbentrop|acordului germano-sovietic]].<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 367-368</ref> În vreme ce armatele poloneze luptau cu cele două puteri agresoare, oficialii guvernului polonez și comandamentul armatei au părăsit țara (17/18 septembrie).<ref>[[Czesław Brzoza]] – ''Polska w czasach niepodległości i II wojny światowej (1918-1945)'' [''Polonia în anii independenței și în al Doilea Război Mondial (1918-1945)''], p. 270, Fogra, Cracovia 2003, ISBN 83-85719-61-X</ref> Printre operațiunile militare care au rezistat cel mai mult (până la sfârșitul lui septembrie sau începutul lui octombrie) s-au numărat [[Asediul Varșoviei (1939)|apărarea Varșoviei]], [[Bătălia de la Hel|apărarea Helului]] și rezistența [[Grupul Operațional Independent Polesie|Grupului Polesie]].<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 367</ref>

Luptele din campania din septembrie a celui de al Doilea Război Mondial au reprezentat cea mai semnificativă contribuție poloneză la efortul de război al Aliaților. Cei circa un milion de soldați polonezi mobilizați a amânat semnificativ [[Bătălia Franței|atacul lui Hitler asupra Europei de Vest]], planificat pentru sfârșitul lui 1939. Când ofensiva nazistă a avut totuși loc, amânarea a făcut-o mai puțin eficientă, factor posibil crucial în special în cazul [[Bătălia Angliei|apărării Marii Britanii]].<ref name="Brzoza Sowa 693"/>

[[Fișier:Battle of Bzura-horse artillery.gif|thumb|left|350px|Cavalerie poloneză în [[bătălia de pe Bzura]], [[Invazia Poloniei|septembrie 1939]]]]

După ce Germania a invadat și Uniunea Sovietică în iunie 1941, Polonia a fost ocupată integral de armata germană.<ref>''Heart of Europe. A Short History of Poland'' de Norman Davies, p. 68-69</ref>

Polonezii au format o [[Statul Secret Polonez|mișcare secretă de rezistență]] și un [[Guvernul polonez în exil|guvern polonez în exil]], mai întâi la [[Paris]] și apoi la [[Londra]], guvern recunoscut de Uniunea Sovietică (relațiile diplomatice, rupte de la agresiunea sovietică din septembrie 1939, au fost reluate în iulie 1941).<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 375-382</ref> Pe parcursul celui de al Doilea Război Mondial, circa {{formatnum:400000}} de polonezi au intrat în [[Armia Krajowa]],<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 264-265.</ref> circa {{formatnum:300000}} au luptat sub comandă sovietică, și circa {{formatnum:200000}} au luptat pe Frontul de Vest în unități loiale guvernului polonez în exil.<ref>Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945), p. 693-694</ref>

În aprilie 1943, Uniunea Sovietică a rupt relațiile deteriorate cu guvernul polonez în exil, după ce armata germană a anunțat descoperirea gropilor comune [[Masacrul de la Katyń|ofițerilor polonezi uciși]] la [[Katyń]], în [[URSS]]. Sovieticii au susținut că polonezii ar fi comis un act ostil prin faptul că au cerut [[Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie|Crucii Roșii]] să ancheteze aceste rapoarte.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 382-384</ref>

[[Fișier:Piloci 303.jpg|right|thumb|300 px|Piloții din Escadrila 303 Vânătoare au devenit celebri pentru luptele împotriva germanilor din timpul [[Bătălia Angliei|bătăliei Angliei]]]]

La lichidarea [[Ghetoul Varșovia|ghetoului evreiesc din Varșovia ocupată]] de către unitățile [[Schutzstaffel|SS]], în 1943 orașul a fost scena [[Revolta din ghetoul Varșovia|revoltei din ghetoul Varșovia]]. Eliminarea ghetourilor din orașele poloneze a dus la asemenea revolte declanșate de insurgenți evrei disperați, în fața deportărilor și exterminării.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 389-390</ref>

În timp ce Aliații occidentali cooperau din ce în ce mai mult cu Uniunea Sovietică, influența guvernului polonez în exil a scăzut permanent după moartea liderului său celui mai de seamă — primul ministru [[Władysław Sikorski]] — la 4 iulie 1943.<ref>''Heart of Europe. A Short History of Poland'' de Norman Davies, p. 73-75</ref>

În iulie 1944, [[Armata Roșie]] și [[Armata Populară a Poloniei]] controlată de sovietici au pătruns în Polonia și, după lupte prelungite în 1944 și 1945 i-au învins pe germani, pierzând {{formatnum:600000}} de soldați.<ref name="Buszko 394-395"/>

Cea mai mare luptă armată din Polonia ocupată, eveniment politic major al celui de al Doilea Război Mondial a fost [[Revolta din Varșovia]] din 1944. Insurecția, la care a participat majoritatea populației Varșoviei, a fost instigată de [[Armia Krajowa]] și aprobată de guvernul polonez în exil, în încercarea de a forma o administrație necomunistă a Poloniei înaintea apropierii Armatei Roșii. Revolta a fost pusă la cale cu așteptarea ca forțele sovietice, care sosiseră în urma operațiunilor lor și se aflau de partea cealaltă a [[Vistula|Vistulei]], ar fi contribuit la lupta pentru Varșovia. Sovieticii au oprit însă înaintarea și au asistat pasiv la suprimarea violentă de către germani a rezistenței poloneze prooccidentale.<ref>Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], p. 650-663</ref><ref name="Poland under Communism 4-5"/>

[[Fișier:Sikorski in Gibraltar.jpg|thumb|left|275 px|Generalul [[Władysław Sikorski]], primul ministru al [[Guvernul polonez în exil|guvernului polonez în exil]] și comandant suprem al forțelor armate, cu puțin timp înainte de a muri]]

Insurecția violentă a durat circa două luni și s-a soldat cu moartea și deportarea a sute de mii de civili. După capitularea deznădăjduită a polonezilor la 2 octombrie, germanii au dus la îndeplinire ordinul lui Hitler de a distruge restul infrastructurii orașului. Armata I poloneză, luptând împreună cu Armata Roșie, a intrat în Varșovia la 17 ianuarie 1945.<ref name="Poland under Communism 4-5"/><ref>Czesław Brzoza – ''Polska w czasach niepodległości i II wojny światowej (1918-1945)'' [''Polonia în anii independenței și în al Doilea Război Mondial (1918-1945)''], p. 386-387, 390</ref>

Ca urmare a războiului și a hotărârii conducerii sovietice, hotărâre acceptat de Statele Unite și Regatul Unit la [[Conferința de la Teheran]] (sfârșitul lui 1943), poziția geografică a Poloniei a fost fundamental modificată.<ref>''Heart of Europe. A Short History of Poland'' de Norman Davies, p. 75, 104-105</ref><ref name="Poland under Communism 1"/>{{#tag:ref|Reînființarea Poloniei, restricționată la „o dimensiune minimală” conform limitelor etnografice (ca cele din această hartă din 1920, sau pe teritoriile comune ale Poloniei antebelice și ale celei postbelice),<ref name="Overy 236 map"/> a fost recomandarea lui [[Ivan Maisky]] pentru [[Viaceslav Molotov]] la începutul lui 1944, din cauza a ceea ce Maisky considera dispoziția istoric neprietenoasă a Poloniei față de Rusia și Uniunea Sovietică. [[Iosif Stalin]] a optat pentru o versiune mai mărită, permițând un schimb (compensație teritorială pentru Polonia), care a implicat teritoriile estice obținute de Polonia la [[Pacea de la Riga]] din 1921 și acum pierdute, și estul Germaniei cucerit de la naziști în 1944-1945.<ref name="Poland under Communism 1-3"/> Au mai fost posibile și alte scenarii teritoriale și etnice, în general cu rezultate mai puțin favorabile Poloniei în forma actuală.<ref name="Norman Davies 1939"/>|group=lower-alpha}} Propunerea lui [[Iosif Stalin|Stalin]] ca Polonia să fie mutată mult către vest a fost acceptată de [[Partidul Muncitoresc Polonez|comuniștii polonezi]], care la acea vreme erau în primele etape de formare a unui guvern postbelic.<ref>''Holocaust: The Ignored Reality'' [''Holocaustul: realitatea ignorată''], de Timothy Snyder, ''[[The New York Review of Books]]'', 16 iulie 2009 [http://www.nybooks.com/articles/archives/2009/jul/16/holocaust-the-ignored-reality/]</ref> În iulie 1944, s-a înființat la [[Lublin]] un „[[Comitetul Polonez de Eliberare Națională|Comitet Polonez de Eliberare Națională]]”, care a cauzat protestele primului ministru [[Stanisław Mikołajczyk]] și ale guvernului polonez în exil.<ref name="Buszko 394-395"/><ref name="Poland under Communism 4-5"/>

Până la [[Conferința de la Ialta]] (februarie 1945), considerată de polonezi ca fiind punctul de întorsătură în care s-a pecetluit soarta națiunii de către Marile Puteri, comuniștii înființaseră guvernul provizoriu al Poloniei. Poziția sovieticilor la Conferință a fost una puternică, corespunzătoare gradului în care înaintaseră pe câmpul de luptă din Germania. Cele trei Mari Puteri au dat asigurări că guvernul provizoriu comunist va fi schimbat, cu includerea în el a forțelor democratice din țară active la acel moment în străinătate (scopurile declarate au fost [[Guvernul Provizoriu de Unitate Națională]] și alegeri democratice), dar guvernul în exil de la Londra nu era menționat.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 398-401</ref><ref name="Poland under Communism 6-7"/>

[[Fișier:Jewish prisones of KZGesiowka liberated by Polish Soldiers of Home Army Warsaw1944.jpg|thumb|right|300px|Prizonieri evrei eliberați de soldați polonezi la începutul [[Revolta din Varşovia|Insurecției din Varșovia]]]]

După acordul final de la [[Conferința de la Potsdam|Potsdam]], Uniunea Sovietică a păstrat mare parte din teritoriile obținute prin [[Pactul Molotov–Ribbentrop]] din 1939 (astăzi vestul [[Ucraina|Ucrainei]], vestul [[Belarus]]ului și o parte din [[Lituania]] din jurul [[Vilnius]]ului). Polonia a primit în compensare părți din [[Silezia]] inclusiv orașele [[Wrocław|Breslau (Wrocław)]] și [[Zielona Góra|Grünberg (Zielona Góra)]], din [[Pomerania]] cu [[Szczecin|Stettin (Szczecin)]], și din [[Prusia Orientală]], împreună cu [[Gdańsk|Danzig (Gdańsk)]], zone denumite împreună „[[Teritoriile Recuperate]]”, care au fost încorporate în statul polonez reconstituit. [[Expulzarea germanilor de după al Doilea Război Mondial|Majoritatea populației germane de acolo a fost expulzată către Germania]].<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 408-410</ref> 1,5-2 milioane de polonezi au fost expulzați din zonele anexate de Uniunea Sovietică. Marea lor majoritate au fost recolonizați în fostele teritorii germane.<ref>Nicholas A. Robins, Adam Jones, ''Genocides by the Oppressed: Subaltern Genocide in Theory and Practice'' [''Genocid comis de cei oprimați: genocidul subaltern în teorie și practică'']. [[Indiana University Press]]. 2009. pp. 59-60.</ref>

Estimări științifice și corecte ale pierderilor omenești suferite de polonezi în timpul războiului nu par a fi posibile din lipsa datelor disponibile. Se pot emite doar păreri, și acestea sugerează că vechile aserțiuni din trecut sunt incorecte și motivate politic. Pentru început, populația totală a Poloniei din 1939 și repartiția sa etnică nu este cunoscută cu precizie, singurele date sigure provenind din [[Recensământul polonez din 1931]].<ref name="Brzoza Sowa 694-695"/><ref name="Polskosc nosze z soba w plecaku"/>

[[Fișier:Swierczewski Spychalski Zymierski.jpg|left|thumb|165 px|Generali polonezi pe [[Frontul de Est (Al Doilea Război Mondial)|Frontul de Est]]]]

Cercetările moderne indică faptul că în timpul războiului circa 5 milioane de polonezi au fost uciși, dintre care 3 milioane de evrei.<ref name="Herausforderung Bevölkerung Part 6"/> Conform [[Muzeul Memorial American al Holocaustului|Muzeului Memorial American al Holocaustului]], cel puțin 1,9&ndash;2 milioane de etnici polonezi și 3 milioane de evrei polonezi au fost uciși.<ref name="Polish victims"/> Milioane de oameni au fost deportați în Germania pentru muncă forțată sau în lagăre de exterminare cum ar fi [[Lagărul de exterminare Treblinka|Treblinka]] și [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz]]. Conform unor estimări recente, între 2,35 și 2,9 milioane de evrei polonezi și circa 2 milioane de etnici polonezi au fost uciși.<ref name="Brzoza Sowa 695-696"/> Naziștii au executat zeci de mii de membri ai elitei polonezi în cadrul [[AB Aktion]] și în cadrul [[Operațiunea Tannenberg|Operațiunii Tannenberg]], iar sovieticii au făcut același lucru în [[masacrul de la Katyń]].<ref>Norman M. Naimark. ''Stalin's Genocides'' [''Genocidele lui Stalin'']. [[Princeton University Press]]. 2010. p. 91.</ref><ref>Timothy Snyder. ''Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin''. Basic Books. 2010. pp. 415, 126, 146-147.</ref>{{#tag:ref|„Toate documentele disponibile actualmente privind administrația nazistă arată că, împreună cu evreii, elitele poloneze au fost marcate pentru exterminarea totală. De fapt, Germania Nazistă a realizat acest scop în proporție de aproximativ jumătate, întrucât Polonia și-a pierdut 50% din cetățenii cu diplomă universitară și circa 35% din cei cu diplomă de liceu.”<ref>Aleksander Gella. ''Development of Class Structure in Eastern Europe: Poland and Her Southern Neighbours.'' [''Dezvoltarea structurilor de clase în Europa de Est: Polonia și vecinii săi de la sud''] [[SUNY Press]]. 1989. p. 182.</ref>|group=lower-alpha}} Peste 95% din pierderile din rândurile evreilor polonezi{{#tag:ref|[[Timothy Snyder]] vorbește de circa {{formatnum:100000}} de evrei uciși de polonezi în timpul ocupației naziste, majoritatea fiind probabil membri ai [[Poliția Albastră|Poliției Albastre]], colaboraționiste.<ref name="Polacy wobec Holocaustu"/> Această cifră ar fi fost probabil mai mare de câteva ori dacă Polonia s-ar fi aliat cu Germania în 1939, așa cum susțineau unii istorici polonezi postbelici și de după 1989.|group=lower-alpha}} și 90% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de Germania Nazistă; 5% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de către sovietici și alte 5% de către naționaliștii ucraineni.<ref name="Brzoza Sowa 695-696"/> Aceste pierderi evreiești, împreună cu valurile mai mici de emigrație din timpul războiului și de după acesta, mai ales după dezghețul de după [[Octombrie Polonez]] din 1956, au pus capăt mai multor secole de istorie și prezență evreiască în Polonia.<ref name="Poland under Communism 157-163"/> Magnitudinea pierderilor (și ele substanțiale) din rândul cetățenilor polonezi de etnie germană, ucraineană și belarusă nu este cunoscută cu precizie.<ref name="Brzoza Sowa 696"/>

În 1940-1941, circa {{formatnum:325000}} de cetățeni polonezi au fost deportați de regimul sovietic.<ref name="Brzoza Sowa 695"/> Numărul morților în rândurile polonezilor cauzate de sovietici este însă estimat la mai puțin de {{formatnum:100000}}.<ref name="Brzoza Sowa 696"/> În 1943–1944, naționaliștii ucraineni ([[Organizația Naționaliștilor Ucraineni|OUN]] și [[Armata Insurgentă Ucraineană]]) au [[Masacrele polonezilor din Volînia|masacrat zeci de mii de polonezi în Volînia și Galiția]].<ref name="Brzoza Sowa 696"/>

[[Fișier:Destroyed Warsaw, capital of Poland, January 1945.jpg|thumb|right|285px|[[Varşovia|Varșovia]] distrusă, ianuarie 1945]]

Aproximativ 90% din pierderile umane ale Poloniei din timpul războiului au fost victimele închisorilor, lagărelor de exterminare, raidurilor, execuțiilor, anihilării ghetourilor, epidemiilor, înfometării, muncii forțate excesive și maltratărilor. Au rămas un milion de orfani de război și {{formatnum:590000}} de invalizi. Țara și-a pierdut 38% din bogăția materială (Regatul Unit a pierdut 0,8%, Franța 1,5%).<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 410-411</ref> Aproape jumătate din Polonia interbelică a fost anexată de URSS, inclusiv cele două mari centre culturale [[Lviv|Lwów]] și [[Vilnius]].<ref name="Brzoza Sowa 694"/> Numeroși polonezi nu s-au mai întors în țara pentru care au luptat, pentru că aparțineau unor grupări politice necomuniste sau proveneau din Polonia de est, anexată de URSS, ori fuseseră avertizați, după ce au luptat în vest, despre riscurile de a fi persecutați. Alții au fost persecutați, arestați, torturați și închiși de autoritățile sovietice pentru că luptaseră în [[Armia Krajowa]],<ref name="Poland under Communism 23-24"/> sau au fost persecutați pentru că au luptat pe Frontul de Vest.<ref>[[John Radzilowski]], ''A Traveller's History of Poland''; Northampton, Massachusetts: Interlink Books, 2007, ISBN 1-56656-655-X, p. 223-225</ref>

După înfrângerea Germaniei, și după ce statul polonez reînființat a fost mutat către vest în aria dintre [[Linia Oder–Neisse|liniile Oder–Neisse]] și [[Linia Curzon|Curzon]], germanii care nu au fugit au fost expulzați. Dintre cei care au rămas, mulți au ales să emigreze în Germania postbelică. Conform unei estimări recente, dintre cei 200-250 de mii de evrei care au scăpat de naziști, 40-60 de mii se aflau în Polonia.<ref>[[Gazeta Wyborcza]] wyborcza.pl 2011-01-17, [[Marcin Zaremba]] - ''Biedni Polacy na żniwach - Recenzja "Złotych Żniw"'' [''Sărmanii polonezi la recoltă - recenzie a «Recoltei de Aur»'']</ref> Și mai mulți au fost repatriați din Uniunea Sovietică și din alte părți, iar populația la recensământul din februarie 1946 conținea circa 300.000 de evrei în noile frontiere.<ref name="Buszko 410"/>{{#tag:ref|Unii s-au declarat evrei și în speranța de a li se permite să emigreze. Autoritățile comuniste, urmărind conceptul unei Polonii monoetnice (în conformitate cu recentele modificări de frontiere și expulzări),<ref name="Buszko 410"/><ref name="Snyder 89"/> permiteau evreilor să plece din țară.<ref name="Poland under Communism 23"/> Pentru o discuție privind politicile etnice la începutul regimului comunist, vezi Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', capitolele despre „țările de graniță ucrainene” moderne.|group=lower-alpha}} Dintre evreii care au supraviețuit, mulți au ales sau s-au simțit obligați să emigreze.<ref>Anita J. Prażmowska – ''O istorie a Poloniei'', p. 191</ref> Dintre ucrainenii și [[lemkieni]]i din noile granițe ale Poloniei (circa 700.000), aproape 95% au fost mutați forțat în [[RSS Ucraineană|Ucraina sovietică]], și în 1947 în noile teritorii din nordul și vestul Poloniei prin [[operațiunea Vistula]].<ref name="Snyder 179-201"/><ref name="To Resolve the Ukrainian Problem"/> În total, violențele din anii 1940 (din timpul războiului și imediat de după el), circa 70.000 de polonezi și circa 20.000 de ucraineni au fost uciși.<ref name="Snyder 204-205"/>

Din cauza modificării frontierelor și din cauza mișcărilor masive de populație de diverse naționalități, spontane sau controlate de guverne, Polonia comunistă a ajuns o țară omogenă din punct de vedere etnic, fără minorități semnificative (97,6% din populație formată din etnici polonezi la recensământul din decembrie 1950).<ref name="Brzoza Sowa 695"/><ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 410, 414-417</ref> Restul minorităților nu au mai fost încurajate, nici de autoritățile poloneze și nici de guvernele țărilor vecine, să-și manifeste identitatea etnică.

== Republica Populară Polonă (1945–1989) ==
{{Articol principal|Istoria Poloniei (1945–1989)|Republica Populară Polonă}}
[[Fișier:Curzon line en.svg|thumb|right|230 px|La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, teritoriile trecute cu gri au fost pierdute de Polonia în favoarea Uniunii Sovietice, iar cele cu roz au fost anexate de Polonia de la Germania. Polonia postbelică constă din porțiunile cu alb și cu roz.]]

În iunie 1945, ca implementare a directivelor [[Conferința de la Ialta|Conferinței de la Ialta]], în interpretarea dată acestora de sovietici,<ref name="Poland under Communism 6-7"/> s-a înființat [[Guvernul Provizoriu de Unitate Națională]]; el a fost în scurt timp recunoscut de Statele Unite și de multe alte țări.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 406-408</ref> De la bun început era evident că sovieticii își vor impune dominația lor și un regim [[Comunism|comunist]]: șaisprezece lideri de marcă ale rezistenței secrete antinaziste au fost [[Procesul celor Șaisprezece|judecați la Moscova]] în iunie 1945.<ref name="Poland under Communism 8"/>

[[Referendum în Polonia, 1946|Un referendum național]] aranjat de [[Partidul Muncitoresc Polonez]] a fost utilizat pentru a legitimiza dominația acestui partid asupra politicii Poloniei și pentru a pretinde că există o susținere largă pentru politicile partidului.<ref>Anita J. Prażmowska – ''A History of Poland'', p. 192</ref><ref name="Poland under Communism 9"/> Deși acordul de la Ialta cerea alegeri libere, [[Alegeri legislative în Polonia, 1947|cele din ianuarie 1947]] au fost controlate de către comuniști.<ref name="Zamoyski 369-370"/> Unele elemente democrate și prooccidentale, în frunte cu [[Stanisław Mikołajczyk]], fostul [[Guvernul polonez în exil|prim ministru în exil]], au participat la Guvernul Provizoriu de Unitate Națională și la alegerile din 1947, dar au fost eliminate prin [[fraudă electorală]], intimidări și violență.<ref name="Zamoyski 369-370"/> În vremuri de schimbări radicale, ei au încercat să conserve un oarecare grad de [[economie mixtă]].<ref name="Buszko 417-425"/> [[Guvernul polonez în exil]] a continuat să funcționeze până în 1990, deși influența lui s-a redus.

[[Partidul Muncitoresc Unit Polonez]] a proclamat [[Republica Populară Polonă]] (''Polska Rzeczpospolita Ludowa'') după scurta perioadă a guvernului de coaliție „de Unitate Națională”. Acest partid de guvernământ a fost rezultatul amalgamării forțate (în decembrie 1948) a Partidului Muncitoresc din Polonia, de orientare comunistă, cu mai popularul [[Partidul Socialist Polonez|Partid Socialist]], necomunist, reînființat în 1944 și care se aliase atunci cu comuniștii.<ref name="Buszko 442-445"/><ref name="Poland under Communism 18, 39"/><ref name="Lukowski 285-286"/> Comuniștii, care preferau să folosească termenul „socialism” în Polonia postbelică,<ref name="Poland under Communism 18"/>{{#tag:ref|Existase în trecut și [[Partidul Comunist din Polonia]], dar el a fost eliminat în timpul [[Marea Epurare|epurărilor staliniste]] în 1938.<ref name="Poland under Communism 18"/>|group=lower-alpha}} avea nevoie să includă și partenerul socialist pentru a-și crește popularitatea, pentru a  revendica legitimitate și pentru a elimina concurența în zona de stânga. Socialiștii, care erau în curs de dezorganizare, a trebuit să fie supuși unor presiuni politice și unor epurări ideologice pentru a deveni pretabil la unificarea în termenii Partidului Muncitoresc. Liderul socialist pro-comunist a fost prim-ministrul [[Józef Cyrankiewicz]].<ref name="Buszko 442-445"/><ref name="Lukowski 285-286"/>

[[Fișier:Wladyslaw Gomulka.jpg|thumb|left|180 px|[[Władysław Gomułka]] a declarat în 1947 „drumul polonez către socialism” (ținând sub control, dar nu și eradicând, elementele capitaliste), dar a fost în curând înlăturat.<ref name="Poland under Communism 26, 32-35"/> Cariera lui Gomułka a fost întreruptă atunci când a fost demis și încarcerat de autoritățile [[Stalinism|staliniste]] după câțiva ani.]]

În timpul celei mai opresive perioade [[Stalinism|staliniste]], teroarea, justificată prin necesitatea de a elimina „subversiunile reacționare”, era larg răspândită. Multe mii de persoane percepute ca adversari ai regimului au fost judecate arbitrar și multe au fost executate, mai ales în perioada 1945-1948. Republica Populară a fost condusă de agenți ai Moscovei cum ar fi [[Bolesław Bierut]], [[Jakub Berman]] și [[Konstantin Rokossovsky]]. În 1953 și după aceea, în ciuda unui dezgheț parțial după moartea lui [[Iosif Stalin|Stalin]], persecuția [[Biserica Catolică|Bisericii Catolice]] poloneze independente s-a  intensificat și liderul ei, cardinalul [[Stefan Wyszyński]], a fost încarcerat.<ref>Anita J. Prażmowska – ''A History of Poland'', p. 194-195</ref><ref name="Lukowski 286-292">''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 286-292</ref><ref name="Poland under Communism 39-48"/>

Proprietățile funciare rurale mai mari, fermele agricole și proprietățile funciare ce aparținuseră germanilor în noile teritorii au fost redistribuite prin [[Reformă agrară|reforme agrare]] și industria a fost [[Naționalizare|naționalizată]] începând cu 1944.<ref name="Buszko 417-425"/> Restructurarea comunistă și impunerea de reguli stricte la locul de muncă au întâmpinat opoziție activă din partea înșiși muncitorilor pe care regimul predindea că-i reprezintă încă din 1945-1947.<ref name="Poland under Communism 24-26"/> Planul trienal (1947–1949) a continuat cu reconstrucția, [[Socializarea mijloacelor de producție|socializarea]] și restructurarea economiei. Respingerea [[Planul Marshall|Planului Marshall]] (1947),<ref name="Poland under Communism 12-16"/> a făcut însă ca ambiția de a prinde din urmă standardele de viață din [[Europa de Vest|Europa Occidentală]] să rămână nerealiste.<ref>Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [''Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 434-440</ref>

Marea prioritate în economie a guvernului a fost dezvoltarea unei industrii grele care să poată susține armata. S-au impus instituții de stat, colectivizare și cooperative (la ultima categorie s-a renunțat încă din anii 1940 pentru că nu era suficient de capitalistă, întrucât reținea anumite elemente de inițiativă privată, dar apoi a fost reinstaurată), în vreme ce chiar și firmele private mici erau eradicate.<ref name="Poland under Communism 27, 39"/> Stalinismul a introdus [[îndoctrinare]]a politică și ideologică masivă în viața socială, în cultură și în educație.<ref name="Lukowski 286-292"/><ref name="Poland under Communism 35-39"/>

S-au depus, pe de altă parte, eforturi pentru educație publică universală (inclusiv eliminarea analfabetismului adulților),<ref name="Stelmachowski 189"/> servicii sanitare și concedii de odihnă pentru oamenii care muncesc.<ref>Anita J. Prażmowska – ''A History of Poland'', p. 195, 196</ref> Multe situri istorice, inclusiv districtele centrale ale Varșoviei și Gdańskului distruse de război, au fost reconstruite cu costuri mari.<ref>''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 282</ref><ref name="Poland under Communism 21-22"/> Majoritatea populației urbane a Poloniei încă mai locuiește în blocuri de apartamente construite în perioada comunistă.

[[Fișier:PKiN widziany z WFC.jpg|thumb|right|200 px|Aspirațiile comuniste au fost simbolizate de [[Palatul Culturii şi Ştiinţei, Varşovia|Palatul Culturii și Științei]] din Varșovia]]

În octombrie 1956, după ce al XX-lea Congres al PCUS de la Moscova a lansat [[destalinizare]]a și în urma [[Protestele de la Poznań din 1956|revoltelor muncitorilor din Poznań]],<ref name="Poland under Communism 76-92"/> regimul comunist a fost zguduit. Reținând majoritatea țelurilor economice și sociale comuniste, regimul condus de secretarul general al [[Partidul Muncitoresc Unit Polonez|PZPR]] [[Władysław Gomułka]] a început [[Octombrie Polonez|să liberalizeze viața internă din Polonia]]. După [[Alegeri legislative în Polonia, 1957|alegerile legislative din 1957]], au urmat mai mulți ani de relativă stabilizare

În 1965 Conferința Episcopală Poloneză a emis „Scrisoarea de Reconciliere a Episcopilor Polonezi cu Episcopii Germani”. În 1966 aniversarea a 1.000 de ani de la [[creștinarea Poloniei]], oficiată de cardinalul Stefan Wyszyński și de alți episcopi, s-a transformat într-o uriașă demonstrație de popularitate a Bisericii Catolice poloneze.

Sub conducerea lui Gomułka și a succesorilor săi s-a dezvoltat o viață culturală sofisticată, deși procesul de creație a fost adesea compromis de cenzura comunistă. Au apărut producții importante în domeniile literaturii, teatrului, cinematografiei și muzicii, printre altele. Un jurnalism subtil și variante autohtone ale stilurilor și modelor culturii de masă occidentale erau reprezentate. Informații necenzurate și opere generate de cercurile din diaspora erau transmise prin diverse canale, dintre care cel mai important a fost [[Radio Europa Liberă]].<ref>Anita J. Prażmowska – ''A History of Poland'', p. 198-200</ref>

În 1968 liberalizarea a fost oprită după [[Criza politică din Polonia din 1968|suprimarea demonstrațiilor studențești]] și o campanie [[Antisionism|antisionistă]] la început îndreptată împotriva susținătorilor lui Gomułka din sânul partidului a dus la emigrarea a mare parte din populația evreiască ce încă mai exista în Polonia. În august 1968, Armata Populară Poloneză a participat la [[invadarea Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia]].

[[Fișier:Polish 1970 protests - Zbyszek Godlewski body.jpg|thumb|left|295px|Una din victimele [[Protestele din Polonia din decembrie 1970|protestelor din 1970 de pe coasta Mării Baltice]]]]

În 1970 guvernele Poloniei și [[Germania de Vest|Republicii Federale Germania]] [[Tratatul de la Varșovia (1970)|au semnat un tratat]] prin care și-au normalizat relațiile și prin care RFG a recunoscut frontierele postbelice ''de facto'' dintre Polonia și [[Republica Democrată Germană]].<ref>Anita J. Prażmowska – ''A History of Poland'', p. 203</ref>

În decembrie 1970 [[Protestele din Polonia din decembrie 1970|grevele și protestele din porturile]] [[Gdańsk]], [[Gdynia]] și [[Szczecin]], declanșate de anunțarea de către guvern a unei creșteri a prețurilor bunurilor de consum, au reflectat profunda nemulțumire cu condițiile de viață și de muncă din țară. [[Edward Gierek]] l-a înlocuit pe Gomułka în funcția de prim secretar al PZPR.<ref name="Poland under Communism 180-188"/>{{#tag:ref|Conducerea sovietică, care ordonase anterior reprimarea violentă a [[Revoltele din 1953 din Germania de Est|Revoltelor din RDG (1953)]], a [[Revoluția maghiară din 1956|Revoluției Maghiare]] și a [[Primăvara de la Praga|Primăverii de la Praga]], a devenit îngrijorată de demoralizarea armatei poloneze, o componentă crucială a [[Pactul de la Varșovia|Pactului de la Varșovia]], deoarece fusese utilizată împotriva muncitorilor polonezi. Sovieticii și-au retras susținerea pentru Gomułka, care a insistat să utilizeze forța, iar Biroul Politic polonez l-a demis împreună cu asociații lui.<ref name="Poland under Communism 57-59, 187, 196"/>|group=lower-alpha}}

O altă tentativă de a crește prețurile la alimente s-a soldat cu [[protestele din iunie 1976]].<ref name="Poland under Communism 206-212"/> [[Comitetul Muncitoresc de Apărare]] (KOR), înființat ca răspuns la reprimare, era format din intelectuali disidenți dornici să susțină deschis lupta muncitorilor din industrie cu autoritățile.<ref>Anita J. Prażmowska – ''A History of Poland'', p. 205</ref><ref name="Poland under Communism 212-214"/>

[[Fișier:Lech Walesa 1980.jpg|thumb|right|175px|[[Lech Wałęsa]] în 1980]]

Alimentată prin mari infuzii de credite occidentale, creșterea economică a Poloniei a fost una dintre cele mai mari din lume în prima jumătate a anilor 1970. Mare parte din capitalul împrumutat a fost însă cheltuit greșit, și [[economia planificată]] la nivel central nu a reușit să utilizeze eficient noile resurse. Povara datoriei externe în creștere a devenit insuportabilă la sfârșitul anilor 1970, iar creșterea economică a devenit negativă în 1979.

În octombrie 1978 cardinalul Karol Józef Wojtyła, arhiepiscop al [[Arhidieceza de Cracovia|Arhidiecezei de Cracovia]], a devenit papă și și-a luat numele de [[Ioan Paul al II-lea]]. Noul cap al [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] a fost primit în iunie [[1979]] în vizită în Polonia cu mult entuziasm.

La 1 iulie 1980, când datoria externă a Poloniei se ridicase la peste 20 de miliarde de dolari, guvernul a făcut o nouă tentativă de creștere a prețului cărnii. O reacție în lanț declanșată de greve a paralizat coasta Mării Baltice la sfârșitul lui august și, pentru prima dată, a dus la închiderea minelor de cărbuni din [[Silezia]]. Polonia intra într-o criză prelungită care avea să-i schimbe cursul dezvoltării viitoare.

La 31 august muncitorii de la [[Șantierul Naval Gdańsk|Șantierul Naval Lenin din Gdańsk]], conduși de un electrician pe nume [[Lech Wałęsa]], au semnat cu guvernul [[Acordul de la Gdańsk|un acord în 21 de puncte]] prin care au acceptat oprirea grevei. Acorduri similare s-au semnat și la Szczecin și în Silezia. Principala stipulare a acestor acorduri a fost garantarea dreptului muncitorilor de a forma [[sindicat]]e libere și a dreptului la grevă. După semnarea acordului de la Gdańsk, o nouă mișcare sindicală națională, „[[Solidaritatea]]”, a căpătat o largă răspândire în toată țara.

[[Fișier:00595309(Andropov&Jaruzelski).jpeg|thumb|left|275px|Generalul [[Wojciech Jaruzelski]] la o întâlnire cu șeful securității sovietice [[Iuri Andropov]] în timpul crizei din 1980. Jaruzelski avea să devină ultimul lider al Poloniei comuniste.]]

Nemulțumirea ce a stat la originea grevelor a fost intensificată de ieșirea la iveală a corupției pe scară largă și a proastei gestiuni a statului polonez și a conducerii de partid. În septembrie 1980, Gierek a fost înlocuit în funcția de prim secretar cu [[Stanisław Kania]].

Alarmată de deteriorarea rapidă a autorității Partidului în urma acordurilor de la Gdańsk, Uniunea Sovietică a masat armata de-a lungul frontierei de est a Poloniei în decembrie 1980. În februarie 1981, ministrul apărării, generalul [[Wojciech Jaruzelski]] a preluat postul de prim ministru și în octombrie 1981, a fost numit prim secretar. La primul congres național al Solidarității din septembrie–octombrie 1981, Lech Wałęsa a fost ales președinte național al sindicatului.

În 12–13 decembrie, regimul a declarat [[Legea marțială în Polonia|legea marțială]], decret prin care armata și poliția [[ZOMO]] au fost utilizate pentru a distruge sindicatul liber. Practic toți liderii Solidarității și mulți intelectuali afiliați au fost arestați. Statele Unite și alte țări occidentale au răspuns la legea marțială prin sancțiuni economice împotriva regimului polonez și împotriva Uniunii Sovietice. Frământările din Polonia au durat mai mulți ani după aceea.<ref name="Poland under Communism 325-331"/>

[[Fișier:Pope John Paul II 11 06 1987 01.jpg|thumb|right|315 px|[[Papa Ioan Paul al II-lea]] în Polonia în 1987]]

După ce a reușit să construiască o vagă aparență de stabilitate, regimul polonez s-a relaxat în mai multe etape și după aceea a reinstaurat legea marțială. În decembrie 1982, legea marțială a fost suspendată, și un mic număr de deținuți politici, între care și Wałęsa, au fost eliberați. Deși legea marțială a luat oficial sfârșit în iulie 1983 și s-a pus în aplicare o amnistie parțială, mai multe sute de deținuți politici au rămas închiși.<ref name="Poland under Communism 325-331"/><ref name="Poland under Communism 336-348"/>

În septembrie 1986, s-a declarat amnistia generală și guvernul a eliberat aproape toți deținuții politici. În toată această perioadă, autoritățile au continuat să hărțuiască disidenții și activiștii Solidarității. Solidaritatea a rămas interzisă și publicațiile sale la fel; toate publicațiile independente au fost cenzurate. Cum criza economică nu a fost însă rezolvată și instituțiile societății erau disfuncționale, atât nomenclatura conducătoare cât și opoziția condusă de ''Solidaritatea'' au început să caute ieșiri din impas, și au început să apară contacte de tatonare între cele două părți.<ref name="Poland under Communism 336-348"/>

Incapacitatea guvernului de a frâna declinul economic al Poloniei a condus la valuri de greve în toată țara în aprilie, mai și august 1988. Sub conducerea reformistă a lui [[Mihail Gorbaciov]], URSS s-a destabilizat din ce în ce mai mult și nu a mai fost dispusă să aplice presiuni militare sau de alt ordin asupra regimurilor aliate aflate în dificultate. Spre sfârșitul anilor 1980, guvernul a fost obligat să negocieze cu Solidaritatea în [[Acordul Mesei Rotunde din Polonia|negocierilor Mesei Rotunde]]. Au rezultat [[Alegeri legislative în Polonia, 1989|primele alegeri libere din Polonia, în 1989]], eveniment de cumpănă în procesul de [[Revoluțiile din 1989|cădere a regimului comunist]] din Polonia.

== A Treia Republică Polonă (1989–astăzi) ==

[[Acordul Mesei Rotunde din Polonia|Negocierile „Mesei Rotunde”]] cu opoziția au început în februarie 1989. Aceste convorbiri au dus la semnarea Acordului Mesei Rotunde în aprilie, prin care s-a stabilit ca [[Alegeri legislative în Polonia, 1989|următoarele alegeri pentru Adunarea Națională]] să fie parțial libere. Eșecul comuniștilor la urne a dus la o nouă criză politică. În acord se convenise să se aleagă un președinte comunist și la 19 iulie Adunarea Națională, cu susținerea mai multor deputați ai Solidarității, l-a ales în funcție pe generalul [[Wojciech Jaruzelski]]. Două tentative ale comuniștilor de a forma un guvern au eșuat.

La 19 august, președintele Jaruzelski i-a cerut ziaristului și activistului Solidarității [[Tadeusz Mazowiecki]] să formeze un guvern; la 12 septembrie, [[Sejmul Poloniei|''Sejm''ul]] (legislativul național) a votat guvernul Mazowiecki. Pentru prima oară în istoria postbelică, Polonia avea un guvern condus de un necomunist, precedent ce avea să fie urmat și de alte țări comuniste.<ref name="Poland under Communism ix"/>

În decembrie 1989, ''Sejm''ul a aprobat programul guvernului de reformă și de transformare rapidă a economiei Poloniei de la una planificată la o [[economie de piață]], a modificat Constituția pentru a elimina referirile la „rolul conducător” al Partidului Comunist, și a schimbat numele țării în „Republica Polonă”. [[Partidul Muncitoresc Unit Polonez|Partidul Muncitoresc Unit]] (comunist) s-a dizolvat în ianuarie 1990, în locul lui apărând un nou partid, [[Social-Democrația Republicii Polone]].

[[Fișier:Aleksander Kwasniewski i Lech Walesa,25lecie NSZZ.jpg|thumb|left|185px|Președintele [[Aleksander Kwaśniewski]] împreună cu [[Lech Wałęsa]] în 2005. Kwaśniewski l-a învins pe Wałęsa în [[Alegeri prezidențiale în Polonia, 1995|alegerile prezidențiale din 1995]]; a fost unul dintre mai mulții politicieni post-comuniști ales în funcțiile supreme ale țărilor din Europa de Est.]]

În octombrie 1990, constituția a fost modificată pentru a scurta mandatul președintelui Jaruzelski.

La începutul anilor 1990, Polonia a făcut mari progrese către democratizarea guvernului și în tranziția către economia de piață. În noiembrie 1990, Lech Wałęsa [[Alegeri prezidențiale în Polonia, 1990|a fost ales președinte]] pe un mandat de cinci ani. În decembrie, Wałęsa a devenit primul președinte al Poloniei ales direct de cetățeni.

[[Alegeri legislative în Polonia, 1991|Primele alegeri legislative complet libere]] din Polonia s-au desfășurat în 1991. Au participat peste 100 de partide, niciun partid neobținând peste 13% din totalul voturilor. În [[Alegeri legislative în Polonia, 1993|alegerile legislative din 1993]], gruparea „post-comunistă” [[Alianța Stângii Democrate]] (SLD) a obținut cel mai mare număr de voturi. În 1993, ultimele trupe sovietice sosite după al Doilea Război Mondial, [[Grupul de Forțe de Nord]], a părăsit teritoriul țării, după 50 de ani de prezență.

În noiembrie 1995, Polonia a ținut cel de [[Alegeri prezidențiale în Polonia, 1995|al doilea scrutin prezidențial liber]], și liderul SLD, fostul comunist [[Aleksander Kwaśniewski]] l-a învins pe Wałęsa cu—51.7% la 48.3%. Revenirea la putere a foștilor comuniști avea însă să fie de scurtă durată.

În [[Alegeri legislative în Polonia, 1997|alegerile legislative din 1997]], două partide cu rădăcini în mișcarea Solidaritatea — [[Acțiunea Electorală Solidaritatea]] (AWS) și [[Uniunea Libertății (Polonia)|Uniunea Libertății]] (UW) — au obținut împreună 261 din 460 de locuri în ''Sejm'' și au format un guvern de coaliție. În aprilie 1997, noua [[Constituția Poloniei|Constituție a Poloniei]] a fost definitivată, iar în iulie a intrat în vigoare, înlocuind constituția comunistă modificată puțin în 1992.

Polonia a aderat la [[NATO]] în 1999. Elemente ale Armatei Poloneze au participat de atunci la [[Războiul din Irak]] și la [[Războiul din Afganistan (2001–prezent)|cel din Afganistan]].

În [[Alegeri prezidențiale în Polonia, 2000|alegerile prezidențiale din 2000]], Aleksander Kwaśniewski, fostul lider al [[Alianța Stânga Democrată|SLD]], a fost reales președinte din primul tur. După [[Alegeri legislative în Polonia, 2001|alegerile legislative din septembrie 2001]], SLD (succesoarea partidului comunist) a format o coaliție cu [[Partidul Popular Polonez]] (PSL), agrarian, și cu [[Uniunea Muncii (Polonia)|Uniunea Muncii]], de stânga (UP).

[[Fișier:Castle Square, Warsaw.jpg|thumb|right|325px|[[Piaţa Castelului, Varşovia|Piața Castelului]] din [[centrul istoric al Varșoviei]], reconstruit]]

Polonia a aderat la [[Uniunea Europeană]] în mai 2004. Președintele Kwaśniewski și guvernul său de stânga au susținut acest obiectiv. Singurul partid care s-a opus aderării la UE a fost gruparea populistă, extremistă de dreapta, [[Liga Familiilor Poloneze]] (LPR).

După căderea comunismului, politicile guvernamentale de garantare a angajării au luat sfârșit și multe întreprinderi de stat neprofitabile au fost fie închise, fie restructurate. Începând cu 1989, [[Planul Balcerowicz]] și [[Liberalism economic|politicile economice liberale]] au fost implementate în general cu susținerea principalilor activiști ai Solidarității.<ref name="David Ost Newsweek"/>

Restructurarea și alte efecte laterale ale perioadei de tranziție au cauzat uneori creșterea șomajului până la 20%. După aderarea la [[Uniunea Europeană|UE]], deschiderea treptată a piețelor muncii din Europa de Vest pentru polonezi, combinată cu creșterea economică internă, a dus la o îmbunătățire clară a situației pe piața muncii în Polonia.<ref name="Unemployment rate Poland"/><ref name="Poland Unemployment rate"/><ref name="Eurostat unemployment"/>

Se aștepta ca [[Alegeri legislative în Polonia, 2005|alegerile legislative din septembrie 2005]] să producă o coaliție de partide de centru-dreapta, PiS ([[Lege și Dreptate]]) și PO ([[Platforma Civică]]), pe fondul slăbirii accentuate a stângii. În timpul campaniei dure, însă, PiS a depășit PO, obținând 27% din voturi și devenind cel mai mare partid din Sejm, înaintea PO, care a obținut 24%. În [[Alegeri prezidențiale în Polonia, 2005|alegerile prezidențiale din octombrie]], favoritul de la început, [[Donald Tusk]], liderul PO, a pierdut cu 54% la 46% în al doilea tur de scrutin în fața candidatului PiS [[Lech Kaczyński]].
Negocierile pentru formarea unei coaliții s-au desfășurat simultan cu alegerile prezidențiale, dar ele au ajuns la un impas, iar PO a hotărât să treacă în opoziție. PiS a format un guvern minoritar care s-a bazat pe susținerea unor partide populiste și agrariene mai mici ([[Autoapărarea Republicii Polone|Samoobrona]], [[Liga Familiilor Poloneze|LPR]]) pentru a guverna. Coaliția s-a oficializat, dar situația sa precară a făcut necesare alegerile legislative anticipate.

[[Fișier:Sejm 2009 Komorowski.jpg|thumb|left|175 px|Fostul președinte [[Bronislaw Komorowski]] în perioada când era [[mareșal al Sejmului]]]]

În [[Alegeri legislative în Polonia, 2007|alegerile legislative anticipate din 2007]], Platforma Civică a avut cel mai mare succes (41,5%), clasându-se în fața partidului Lege și Dreptate (32%), și s-a format guvernul lui Donald Tusk, președintele PO. PO guvernează într-o coaliție majoritară condusă de el, împreună cu Partidul Popular Polonez (PSL).

În timpul [[Criza financiară din 2007–2010|crizei economice mondiale]], declanșată și exemplificată în special de criza acută din sistemul bancar american, economia poloneză a rezistat bine, în comparație cu celelalte țări europene.<ref name="Poland Likely To Resist Global Slowdown"/><ref name="Economic Gloom in Europe Barely Touches Proud Poland"/> Semne îngrijorătoare, ce dau în continuare semnalul unor dificultăți viitoare sunt încă prezente și [[criza datoriilor suverane din Europa]], ce afectează câteva economii din Europa, poate încă să afecteze negativ și economia Poloniei, deși aceasta nu a aderat încă la [[zona Euro]].<ref name="Get a move on"/><ref name="Poland Skirts Euro Zone"/>

Prețul social plătit de polonezi pentru implementarea politicilor economice liberale de economie de piață a fost distribuția mai puțin egală a bogăției și sărăcirea unor segmente neproductive ale societății.<ref name="Poles apart?"/>
Conform datelor [[Eurostat]] din 2010, 14% dintre polonezi suferă de „privațiuni materiale severe”, față de media UE de 8%.<ref name="Eurostat poverty"/> Aceasta reprezintă însă o scăđere drastică a nivelului sărăciei, cea mai abruptă din toate țările Europei în anii respectivi (de la aderarea Poloniei la UE).<ref name="Gazeta wyborcza poverty"/><ref name="Gazeta wyborcza common poverty"/>{{#tag:ref|Scăderea sferei sărăciei a fost posibilă datorită reducerii șomajului și influxulu de fonduri europene. Peste două milioane de polonezi au părăsit însă țara pentru a lucra în străinătate. Conform unor cercetători academici polonezi, datele Eurostat, bazate pe informațiile colectate de [[Biroul Central de Statistică (Polonia)|Biroul Central de Statistică]] al Poloniei, nu reflectă complet sărăcia din Polonia.<ref name="Gazeta wyborcza poverty"/> Sărăcia devine din ce în ce mai permanentă în umele zone urbane post-industriale și este cea mai ridicată în rândul copiilor. Cele două articole citate sunt de acord că reducerea sărăciei este cea mai mare din Europa, ambele invocă Eurostat, dar dau cifre divergente.<ref name="Gazeta wyborcza common poverty"/>|group=lower-alpha}}

Președintele Poloniei Lech Kaczyński și toate persoanele de la bord au murit într-un [[Accidentul aviatic de la Smolensk din 2010|accident aviatic la 10 aprilie 2010]] în vestul Rusiei, lângă [[Smolensk]]. Președintele Kaczyński și alte persoane de marcă din societatea poloneză se duceau la o comemorare a [[Masacrul de la Katyń|masacrului de la Katîn]].[[Accidentul aviatic de la Smolensk din 2010|Tragedia de la Smolensk]] a scos la iveală profundele diviziuni din sânul societății poloneze și a devenit un factor destabilizat în politica Poloniei.<ref name="Poland, Lacking External Enemies, Turns on Itself"/><ref name="Division mars Poland's Smolensk plane crash anniversary"/><ref name="Divided Poles mark crash anniversary, rap Russia"/><ref name="Polish paper Rzeczpospolita fires editors over article on presidential crash "/>

[[Fișier:European Union.svg|thumb|right|250px|Polonezii speră la o stabilitate fără precedent în istorie în cadrul [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]].<ref name="Viewpoint: Is Poland moving on from its turbulent past?"/> Introducerea monedei [[euro]] și momentul la care se va face aceasta sunt hotărâri dificile, date fiind [[Criza datoriilor suverane din Europa|criza datoriilor suverane]] din [[zona euro]].<ref name="Can Europe Be Saved?"/><ref name="Debt Rising in Europe"/>]]

În a doua rundă finală a [[Alegeri prezidențiale în Polonia, 2010|alegerilor prezidențiale]] de la 4 iulie 2010, [[Bronisław Komorowski]], președintele interimar și [[mareșalul Sejmului]], candidând din partea Platformei Civice, l-a învins pe [[Jarosław Kaczyński]] cu 53% la 47%.

Relațiile Poloniei cu vecinii săi din Europa au fost bune sau în curs de îmbunătățire, cele cu [[Belarus]]ul fiind un punct nevralgic.<ref name="France Joins Poland and Germany on Wider Unity"/><ref name="Belarus Warns European Union Over Withdrawal of Envoys"/>{{#tag:ref|După [[Alegeri prezidențiale în Ucraina, 2010|alegerea în funcția de președinte al Ucrainei]] a lui [[Viktor Ianukovîci]] și procesul politic al [[Iulia Timoșenko|Iuliei Tîmoșenko]], relațiile Poloniei și Uniunii Europene cu [[Ucraina]] au intrat și ele într-o perioadă dificilă.<ref>Marcin Wojciechowski, ''Ukraina odpływa ku Rosji'' [''Ucraina se îndreaptă spre Rusia''], Gazeta Wyborcza, 2012-05-12</ref>|group=lower-alpha}} Summitul [[Parteneriatul Estic|Parteneriatului Estic]], găzduit în septembrie 2011 de Polonia, deținătoarea președinției prin rotație a [[Consiliul Uniunii Europene|Consiliului Uniunii Europene]], nu s-a finalizat cu niciun acord ferm privind extinderea Uniunii prin aderarea țărilor est-europene și caucaziene, foste republici sovietice. Aderarea la UE a mai multora dintre aceste țări, inclusiv [[Ucraina]], a fost un scop al politicii externe a Poloniei.<ref name="Move East Not on European Union's Agenda for the Moment"/> Polonia este și un mare promotor al aderării la NATO a Ucrainei și [[Georgia|Georgiei]], plan considerat de Rusia ca o amenințare la adresa securității sale<ref name="Russia:Border Conflicts Risk Nuclear War, Officer Says"/><ref name="Russia's military chief warns"/> și încă nesusținut de o majoritate a alegătorilor ucraineni. Timp de mai mulți ani, Polonia și Rusia au fost în dezacord în ce privește [[scutul antirachetă NATO]] din Europa, în care Polonia a încercat să participe activ, și la care Rusia se opune.<ref name="Russia warns on missile defence deal with Nato and US"/>

[[Alegeri legislative în Polonia, 2011|Alegerile legislative din 2011]] au fost în mare parte o confirmare a distribuției politice anterioare. [[Platforma Civică]] a obținut peste 39% din voturi, [[Lege și Dreptate]] aproape 30%, [[Mișcarea lui Palikot]] 10%, [[Partidul Popular Polonez]] și [[Alianța Stângii Democrate]] fiecare câte 8%. Noul element a fost debutul de succes al mișcării de centru-stânga a lui [[Janusz Palikot]], un politician independent, ceea ce a avut ca efect scăderea numărului de voturi al Alianței Stângii Democrate.<ref name="Poland election: In historic first, PM gets a second term"/>

[[Fișier:2007 11 16 Zaprzysiężenie rządu Tuska (2).JPG|thumb|left|250px|Coaliția de guvernare a premierului [[Donald Tusk]] a primit din nou în 2011 majoritatea locurilor în parlament]]

La 28 noiembrie 2011, ministrul polonez de externe, [[Radosław Sikorski]], a ținut un discurs la [[Berlin]], în care a făcut apel la Germania și la celelalte țări europene să își strângă cooperarea și integrarea economică și politică, țel ce urmează a fi realizat printr-un guvern central mai puternic al Uniunii. Sikorski consideră că acțiunile ferme și reformele substanțiale, promovate mai ales de Germania, sunt necesare pentru a preveni prăbușirea monedei euro și destabilizarea ulterioară, cu posibila dispariție a Uniunii Europene. Remarcile sale, îndreptate în principal către publicul german, au fost primite ostil în Polonia de către Jarosław Kaczyński și opoziția parlamentară conservatoare, care l-au acuzat pe ministru de trădarea suveranității Poloniei și au cerut demiterea și judecarea lui. Sikorski a identificat în discursul său mai multe zone importante pentru tradiționaliștii polonezi, pe care el consideră că rămân încă în domeniul guvernelor naționale.<ref name="Poland and the future of the European Union"/>

La summitul UE din 9 decembrie 2011 de la [[Bruxelles]], opoziția britanică a frânat orice modificări aduse [[Tratatele Uniunii Europene|Tratatului Uniunii Europene]]. Toate celelalte guverne din UE, inclusiv delegația poloneză condusă de premierul Tusk, au arătat susținerea pentru noua „guvernanță fiscală” și pentru acordul de coordonare, cu scopul de a impune o disciplină fiscală tuturor statelor membre și pentru a elimina instabilitatea zonei euro. Reformele vor fi implementate în legislația tuturor statelor membre.<ref name="Statement by the Euro Area Heads"/><ref name="Europe's Debt Crisis Brings"/>

În ianuarie 2012, Procuratura Generală a Poloniei a declanșat urmărirea penală a lui [[Zbigniew Siemiątkowski]], fostul șef al serviciilor de informații poloneze. Siemiątkowski este acuzat de facilitarea unui presupus centru de detenție al [[Central Intelligence Agency|CIA]] în Polonia, unde este posibil ca unii suspecți străini să fi fost torturați în contextul [[Războiul împotriva Terorismului|Războiului împotriva Terorismului]]. Presupusele încălcări ale Constituției și legislației internaționale au avut loc în perioada administrației lui [[Leszek Miller]] (2001-2004), actualmente parlamentar și lider al Alianței Stânga Democrată, și care ar putea să fie și el urmărit penal.<ref name="Poland ex-spy boss 'charged over alleged CIA secret prison'"/><ref name="Polish Ex-Official Charged With Aiding C.I.A."/><ref name="Więzienia CIA w Polsce"/> [[Aleksander Kwaśniewski]], președintele Poloniei la acea vreme, a recunoscut că știa despre „închisorile secrete CIA”, împreună cu primul ministru, și că amândoi au consimțit la înființarea lor.<ref name="Kwaśniewski w szarej strefie więzień CIA"/>

În timpul vizitei [[Patriarhul Moscovei și al întregii Rusiei|patriarhului ortodox rus]] în Polonia în 16–19 august 2012, [[Patriarhul Kirill I|Kirill I]], conducătorul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] și arhiepiscopul [[Józef Michalik]], președintele Conferinței catolice a Episcopilor Polonezi, au semnat un mesaj comun al celor două biserici de reconciliere și iertare reciprocă.<ref name="Russian Orthodox leader to visit Poland, sign reconciliation statement"/><ref name="Russian Patriarch Kirill makes historic visit to Poland"/><ref name="Churches in Polish-Russian appeal for friendly ties"/>

== Note explicative ==
[[Fișier:Poland & The New Baltic States.jpg|thumb|225px|right|Polonia și [[Ţările Baltice|Țările Baltice]] după tratatele [[Tratatul de la Versailles|de la Versailles]] și [[Pacea de la Brest-Litovsk|de la Brest-Litovsk]], înainte de [[Pacea de la Riga]]]]
{{listănote|group=lower-alpha}}

== Bibliografie ==
{{listănote|colwidth=30em|refs=

<ref name="Overy 176-177">[[Richard Overy]] (2010), ''The Times Complete History of the World'', Eights Edition, p. 176-177. Londra: Times Books. ISBN 978-0-00-788089-8.</ref>

<ref name="Snyder 60-65">[[Timothy D. Snyder|Timothy Snyder]], ''The Reconstruction of Nations'' [''Reconstrucția Națiunilor''], p. 60-65, 2003 New Haven & London, Yale University Press, ISBN 978-0-300-10586-5</ref>

<ref name="Snyder 57-60, 62">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 57-60, 62</ref>

<ref name="Snyder 40-41, 64-65, 68-69">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 40-41, 64-65, 68-69</ref>

<ref name="Snyder 64-65, 68-69">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 64-65, 68-69</ref>

<ref name="Snyder 63-69">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 63-69</ref>

<ref name="Snyder 139-144">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 139-144</ref>

<ref name="Brzoza Sowa 693">Czesław Brzoza, [[Andrzej Leon Sowa]] – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], [[Wydawnictwo Literackie]], Kraków 2009, ISBN 978-83-08-04125-3, p. 693</ref>

<ref name="Buszko 394-395">Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 394-395</ref>

<ref name="Gierowski 102-181">Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1764-1864'' [''Istoria Poloniei 1764-1864''], p. 102-181</ref>

<ref name="Overy 236 map">Richard Overy (2010), ''The Times Complete History of the World'', Eights Edition, p. 236, hartă</ref>

<ref name="Europe 555">[[Norman Davies]], ''[[Europe: A History]]'', p. 555, 1998 New York, HarperPerennial, ISBN 0-06-097468-0</ref>

<ref name="Brzoza Sowa 694-695">Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], p. 694-695</ref>

<ref name="Gierowski 181-311">Józef Andrzej Gierowski – ''Historia Polski 1764-1864'' [''Istoria Poloniei 1764-1864''], p. 181-311</ref>

<ref name="Polskosc nosze z soba w plecaku">styl.pl, PANI 10/2011, ''Polskość noszę z sobą w plecaku'' [''Duc polonitatea cu mine în raniță''], discuție între Małgorzata Domagalik și [[Jan T. Gross]]</ref>

<ref name="Heart 115-121">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies. Oxford: Oxford University Press paperback 1986. ISBN 0-19-285152-7 (pbk.), p. 115-121</ref>

<ref name="Brzoza Sowa 695-696">Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], p. 695-696</ref>

<ref name="Heart 147">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 147</ref>

<ref name="Polacy wobec Holocaustu">Timothy Snyder, ''Polacy wobec Holocaustu'' [''Polonezii și Holocaustul''], Gazeta Wyborcza 2012-09-07</ref>

<ref name="Heart 115-121, 73-80">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 115-121, 73-80</ref>

<ref name="Brzoza Sowa 696">Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], p. 696</ref>

<ref name="Lukowski 232">''A Concise History of Poland'' [''O concisă istorie a Poloniei''], de Jerzy Lukowski and Hubert Zawadzki, p. 232</ref>

<ref name="Brzoza Sowa 695">Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], p. 695</ref>

<ref name="Lukowski 5">''A Concise History of Poland'' [''O concisă istorie a Poloniei''], de [[Jerzy Lukowski]] și [[Hubert Zawadzki]]. Cambridge: Cambridge University Press, 2nd edition 2006, ISBN 0-521-61857-6, p. 182-216</ref>

<ref name="Brzoza Sowa 694">Czesław Brzoza, Andrzej Leon Sowa – ''Historia Polski 1918-1945'' [''Istoria Poloniei 1918-1945''], p. 694</ref>

<ref name="Lukowski 6">''A Concise History of Poland'' [''O concisă istorie a Poloniei''], de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 217-222</ref>

<ref name="Buszko 410">Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 410</ref>

<ref name="Heart 126">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 126</ref>

<ref name="Snyder 89">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 89</ref>

<ref name="Heart 127-129">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 127-129</ref>

<ref name="Snyder 179-201">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 179-201</ref>

<ref name="Heart 155-156">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 155-156</ref>

<ref name="To Resolve the Ukrainian Problem">{{cite news|publisher=[[Journal of Cold War Studies]]|author=Timothy Snyder|title="To resolve the Ukrainian Problem Once and for All": The Ethnic Cleansing of Ukrainians in Poland, 1943-1947|date=Spring 1999|url=http://www.yale.edu/history/faculty/documents/2ColdWarStudies.pdf|accessdate=2012-12-08|archive-date=2011-08-15|archive-url=https://web.archive.org/web/20110815042549/http://www.yale.edu/history/faculty/documents/2ColdWarStudies.pdf|dead-url=yes}}</ref>

<ref name="Heart 145">''Heart of Europe. A Short History of Poland'' [''Inima Europei. O scurtă istorie a Poloniei''] de Norman Davies, p. 145</ref>

<ref name="Snyder 204-205">Timothy Snyder, ''The Reconstruction of Nations'', p. 204-205</ref>

<ref name="Poland under Communism 4-5">''Poland under Communism: A Cold War History'' [''Polonia sub comunism: o istorie a Războiului Rece''], [[A. Kemp-Welch]]. Cambridge: Cambridge University Press 2008. ISBN 978-0-521-71117-3 paperback, p. 4-5</ref>

<ref name="Buszko 417-425">Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 417-425</ref>

<ref name="Poland under Communism 1">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 1</ref>

<ref name="Buszko 442-445">Józef Buszko – ''Historia Polski 1864–1948'' [Istoria Poloniei 1864–1948''], p. 442-445</ref>

<ref name="Poland under Communism 1-3">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 1-3</ref>

<ref name="Stelmachowski 189">[[Andrzej Stelmachowski]] – ''Kształtowanie się ustroju III Rzeczypospolitej'' [''Formarea sistemului celei de a Treia Republici''], Łośgraf, Warszawa 2011, ISBN 978-83-62726-06-6, p. 189</ref>

<ref name="Poland under Communism 6-7">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 6-7</ref>

<ref name="David Ost Newsweek">[[David Ost]], ''Okrągły Stół nie był spiskiem'' [''Masa rotundă nu a fost o conspirație''], discuție Newsweek, www.polska transformacja.pl</ref>

<ref name="Herausforderung Bevölkerung Part 6">{{cite book|first=Ingo|last=Haar|authorlink=Ingo Haar|chapter="Bevölkerungsbilanzen" und "Vertreibungsverluste"|title=Herausforderung Bevölkerung Part 6|publisher=VS Verlag für Sozialwissenschaften|doi=10.1007/978-3-531-90653-9|year=2007|isbn=978-3-531-15556-2|page=267|url=http://www.springerlink.com/content/q7k7748261511027/|accessdate=2009-08-28}}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>

<ref name="Division mars Poland's Smolensk plane crash anniversary">{{cite news|publisher=BBC News|title=Division mars Poland's Smolensk plane crash anniversary|date=2011-04-09|author=Adam Easton|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-13025746|accessdate=2011-04-10}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 23-24">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 23-24</ref>

<ref name="Divided Poles mark crash anniversary, rap Russia">{{cite news|publisher=[[Reuters]]|title=Divided Poles mark crash anniversary, rap Russia|date=2011-04-10|author=Patryk Wasilewski, Rob Strybel|url=http://www.reuters.com/article/2011/04/10/us-poland-crash-idUSTRE73917A20110410?pageNumber=1|accessdate=2011-04-11}}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>

<ref name="Poland under Communism 23">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 23</ref>

<ref name="Polish paper Rzeczpospolita fires editors over article on presidential crash ">{{cite news|publisher=[[Irish Independent]]/Reuters|title=Polish paper Rzeczpospolita fires editors over article on presidential crash |date=2012-11-06|url=http://www.independent.ie/world-news/europe/polish-paper-rzeczpospolita-fires-editors-over-article-on-presidential-crash-3285704.html|accessdate=2012-11-09}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 157-163">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 157-163</ref>

<ref name="Viewpoint: Is Poland moving on from its turbulent past?">{{cite news|publisher=[[BBC News]]|title=Viewpoint: Is Poland moving on from its turbulent past?|date=2012-04-27|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-radio-and-tv-17825431|accessdate=2012-04-29}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 8">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 8</ref>

<ref name="Can Europe Be Saved?">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Can Europe Be Saved?|date=2011-01-16|author=[[Paul Krugman]]|url=http://www.nytimes.com/2011/01/16/magazine/16Europe-t.html?scp=1&sq=Can%20Europe%20Be%20Saved&st=cse|accessdate=2011-01-23}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 9">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 9</ref>

<ref name="Debt Rising in Europe">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Debt Rising in Europe|date=2011-06-16|author=Kevin Quealy, Karl Russell|url=http://www.nytimes.com/interactive/2010/04/06/business/global/european-debt-map.html|accessdate=2011-06-17}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 18, 39">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 18, 39</ref>

<ref name="France Joins Poland and Germany on Wider Unity">{{cite news|publisher=The New York Times|title=France Joins Poland and Germany on Wider Unity|date=2011-05-20|author=Judy Dempsey|url=http://www.nytimes.com/2011/05/21/world/europe/21iht-poland21.html?_r=1&ref=europe|accessdate=2011-05-22}}</ref>

<ref name="Stalin 'planned to send a million troops to stop Hitler if Britain and France agreed pact'">{{cite news|publisher=[[The Sunday Telegraph|The Telegraph]]|title=Stalin 'planned to send a million troops to stop Hitler if Britain and France agreed pact'|trans_title=Stalin «plănuia să trimită un milion de soldați pentru al opri pe Hitler dacă Regatul Unit și Franța acceptau pactul»|date=2008-10-18|author=Nick Holdsworth|url=http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/russia/3223834/Stalin-planned-to-send-a-million-troops-to-stop-Hitler-if-Britain-and-France-agreed-pact.html|accessdate=2011-10-28}}</ref>

<ref name="Move East Not on European Union's Agenda for the Moment">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Move East Not on European Union's Agenda for the Moment|date=2011-09-30|author=Judy Dempsey|url=http://www.nytimes.com/2011/10/01/world/europe/01iht-summit01.html?ref=europe|accessdate=2011-10-01}}</ref>

<ref name="Lukowski 285-286">''A Concise History of Poland'', de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki, p. 285-286</ref>

<ref name="Russia:Border Conflicts Risk Nuclear War, Officer Says">{{cite news|publisher=The New Times|title=Russia:Border Conflicts Risk Nuclear War, Officer Says|date=2011-11-17|author=The Associated Press|url=http://www.nytimes.com/2011/11/18/world/europe/russia-border-conflicts-risk-nuclear-war-officer-says.html?pagewanted=all|accessdate=2011-11-18}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 18">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 18</ref>

<ref name="Europe's Debt Crisis Brings">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Europe's Debt Crisis Brings Two Former Foes Closer Than Ever|author=[[Nicholas Kulish]]|url=http://www.nytimes.com/2011/12/09/world/europe/debt-crisis-bring-former-foes-poland-and-germany-closer-than-ever.htm?pagewanted=all|date=2011-12-08|accessdate=2011-12-09}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 26, 32-35">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 26, 32-35</ref>

<ref name="Poland election: In historic first, PM gets a second term">{{cite news|publisher=The Christian Science Monitor|title=Poland election: In historic first, PM gets a second term|date=2011-10-11|author=Jaroslaw Adamowski|url=http://www.csmonitor.com/World/2011/1011/Poland-election-In-historic-first-PM-gets-a-second-term|accessdate=2011-10-11}}</ref>

<ref name="Norman Davies 1939">''Norman Davies: W 1939 r. Polacy się świetnie spisali'' [''În 1939 polonezii s-au descurcat deosebit de bine'']: discuțiile lui [[Włodzimierz Kalicki]] cu Norman Davies, Gazeta Wyborcza, 2009-08-24</ref>

<ref name="Russia warns on missile defence deal with Nato and US">{{cite news|publisher=BBC News|title=Russia warns on missile defence deal with Nato and US|date=2012-05-03|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-17937795|accessdate=2012-05-03}}</ref>

<ref name="Prazmowska 164-172">[[Anita J. Prazmowska|Anita J. Prażmowska]] – ''A History of Poland'' [''O istorie a Poloniei''], 2004 Palgrave Macmillan, ISBN 0-333-97253-8, p. 164-172</ref>

<ref name="Więzienia CIA w Polsce">Wojciech Czuchnowski, ''Więzienia CIA w Polsce. Siedem pytań'' (CIA prisons in Poland. The seven questions), Gazeta Wyborcza 2012-04-02</ref>

<ref name="The oldest human traces north of the Carpathians">{{cite web|publisher=Journal of Archaeological Science Volume 37, Issue 8, August 2010, Pages 1886-1897 |title=The oldest human traces north of the Carpathians|trans_title=Cele mai vechi urme umane de la nord de Carpați|url=http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B6WH8-4YH4R61-B&_user=10&_coverDate=08%2F31%2F2010&_rdoc=1&_fmt=high&_orig=browse&_origin=browse&_sort=d&view=c&_acct=C000050221&_version=1&_urlVersion=0&_userid=10&md5=dad33acc5423060fe745648205a9c5b3|accessdate=2010-10-22}}</ref>

<ref name="Russian Patriarch Kirill makes historic visit to Poland">{{cite news|publisher=BBC News|title=Russian Patriarch Kirill makes historic visit to Poland|date=2012-08-16|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-19281205|accessdate=2012-08-16}}</ref>

<ref name="UzP 122-167">Diverși autori, ed. [[Marek Derwich]] și [[Adam Żurek]], ''U źródeł Polski (do roku 1038)'' [''Fundamentele Poloniei (până în anul 1038)''], [[Wydawnictwo Dolnośląskie]], Wrocław 2002, ISBN 83-7023-954-4, p. 1-143</ref>

<ref name="Churches in Polish-Russian appeal for friendly ties">{{cite news|publisher=BBC News|title=Churches in Polish-Russian appeal for friendly ties|date=2012-08-17|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-19298477|accessdate=2012-08-17}}</ref>

<ref name="Wyrozumski 1-177">[[Jerzy Wyrozumski]] – ''Historia Polski do roku 1505'' [''Istoria Poloniei până la 1505''], Państwowe Wydawnictwo Naukowe ([[Polish Scientific Publishers PWN]]), Warszawa 1986, ISBN 83-01-03732-6, p. 1-177</ref>

<ref name="Kwaśniewski w szarej strefie więzień CIA">Ewa Siedlecka, ''Kwaśniewski w szarej strefie więzień CIA'' (Kwaśniewski in the grey area of CIA prisons), Gazeta Wyborcza 2012-05-01</ref>

<ref name="playground 312">Davies, Norman (2005). ''[[God's Playground]]: A History of Poland'' [''Locul de joacă al lui Dumnezeu: istoria Poloniei''], Volumul al II-lea. New York: Columbia University Press. ISBN 978-0-231-12819-3, p. 312</ref>

<ref name="Russia's military chief warns">{{cite news|publisher=Washington Post|title=Russia's military chief warns that heightened risks of conflict near borders may turn nuclear|date=2011-11-17|author=The Associated Press|url=http://www.washingtonpost.com/world/europe/russias-military-chief-potential-conflicts-near-russian-borders-may-grow-into-nuclear-war/2011/11/17/gIQAWQTJUN_story.html?pagewanted=all|accessdate=2011-11-19}}</ref>

<ref name="playground 319-320">Davies, Norman (2005). ''God's Playground: A History of Poland'', Volume II, p. 319-320</ref>

<ref name="Polish Ex-Official Charged With Aiding C.I.A.">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Polish Ex-Official Charged With Aiding the C.I.A.|date=2012-03-27|author=Joanna Berendt, Nicholas Kulish|url=http://www.nytimes.com/2012/03/28/world/europe/polish-ex-official-charged-with-aiding-cia.html|accessdate=2012-03-28}}</ref>

<ref name="Polish victims">{{cite web|publisher=United States Holocaust Memorial Museum|title=Polish victims|url= http://www.ushmm.org/wlc/article.php?lang=en&ModuleId=10005473|accessdate=2009-08-28|trans_title=Victimele poloneze}}</ref>

<ref name="Belarus Warns European Union Over Withdrawal of Envoys">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Belarus Warns European Union Over Withdrawal of Envoys|date=2012-03-01|author=Michael Schwirtz|url=http://www.nytimes.com/2012/03/01/world/europe/belarus-warns-european-union-over-withdrawal-of-envoys.html?_r=1&ref=europe|accessdate=2012-03-01}}</ref>

<ref name="Zamoyski 369-370">''The Polish Way: A Thousand-Year History of the Poles and Their Culture'' [''Calea polonă: o istorie milenară a polonezilor și a culturii lor''] de [[Adam Zamoyski]], 1994 New York: Hippocrene Books, ISBN 0-7818-0200-8, p. 369-370</ref>

<ref name="Poland under Communism 39-48">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 39-48</ref>

<ref name="Poland under Communism 24-26">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 24-26</ref>

<ref name="Poland under Communism 12-16">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 12-16</ref>

<ref name="Poland under Communism 27, 39">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 27, 39</ref>

<ref name="Poland under Communism 35-39">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 35-39</ref>

<ref name="Poland under Communism 21-22">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. 21-22</ref>

<ref name="Poland under Communism 76-92">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 76-92</ref>

<ref name="Poland under Communism 180-188">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 180-188</ref>

<ref name="Poland Unemployment rate">{{cite web|publisher=Index Mundi|title=Poland Unemployment rate|url=http://www.indexmundi.com/poland/unemployment_rate.html|accessdate=2010-12-03}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 57-59, 187, 196">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 57-59, 187, 196</ref>

<ref name="Eurostat unemployment">{{cite web|publisher=[[Eurostat]]|title=Harmonised unemployment rate|url=http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1&plugin=1|accessdate=2012-02-09}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 206-212">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 206-212</ref>

<ref name="Poland Likely To Resist Global Slowdown">{{cite news|publisher=[[Forbes]].com|title=Poland Likely To Resist Global Slowdown|trans_title=Polonia probabil va rezista scăderii globale|url=http://www.forbes.com/2009/06/04/poland-recession-currency-business-oxford.html|accessdate=2010-07-14|first=Oxford|last=Analytica|date=5 iunie 2009}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 212-214">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 212-214</ref>

<ref name="Get a move on">{{cite news|publisher=[[The Economist]]|title=Get a move on. The government should win re-election this year. Then it can get on with reform|url=http://www.economist.com/node/17862276|accessdate=2011-11-12|date=2011-01-06}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 325-331">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 325-331</ref>

<ref name="Poland and the future of the European Union">{{cite web|publisher=Guvernul Poloniei|title=Poland and the future of the European Union|trans_title=Polonia și viitorul Uniunii Europene|url=http://www.msz.gov.pl/files/docs/komunikaty/20111128BERLIN/radoslaw_sikorski_poland_and_the_future_of_the_eu.pdf|accessdate=2011-12-01|date=2011-11-28}}</ref>

<ref name="Poland under Communism 336-348">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, pp. 336-348</ref>

<ref name="Statement by the Euro Area Heads">{{cite web|publisher=European Council|title=Statement by the Euro Area Heads of State or Government|trans_title=Declarația șefilor de stat sau de guvern ai zonei Euro|url=http://consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/126658.pdf|accessdate=2011-12-09|date=2011-12-09}}</ref>

<ref name="Poland under Communism ix">''Poland under Communism: A Cold War History'', A. Kemp-Welch, p. ix</ref>

<ref name="Unemployment rate Poland">{{cite web|publisher=Google|title=Unemployment rate Poland|trans_title=Rata șomajului, Polonia|url=http://www.google.com/publicdata?ds=z9a8a3sje0h8ii_&met=unemployment_rate&idim=eu_country:PL&dl=en&hl=en&q=unemployment+in+poland|accessdate=2010-12-03}}</ref>

<ref name="Economic Gloom in Europe Barely Touches Proud Poland">{{cite news|publisher=[[The New York Times]]|title=Economic Gloom in Europe Barely Touches Proud Poland|trans_title=Marasmul economic din Europa nu prea atinge mândra Polonie|date=2012-07-17|author=Nicholas Kulish|url=http://www.nytimes.com/2012/07/18/world/europe/economic-gloom-in-europe-barely-touches-poland.html?pagewanted=all|accessdate=2012-07-18}}</ref>

<ref name="Poland Skirts Euro Zone">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Poland Skirts Euro Zone Woes, for Now|date=2011-12-14|author=Jack Ewing|url=http://www.nytimes.com/2011/12/15/business/global/15iht-poland15.html?hpw|accessdate=2011-12-16}}</ref>

<ref name="Poles apart?">{{cite web|publisher=[[International Socialism (revistă)|International Socialism]], recenzie de carte de [[Jane Hardy]] pentru [[Adam Fabry]]| quarterly|title=Poles apart?|url=http://www.isj.org.uk/index.php4?id=672&issue=127|accessdate=2010-09-06}}</ref>

<ref name="Eurostat poverty">{{cite web|publisher=Eurostat|title=In 2010, 23% of the population were at risk of poverty or social exclusion|url=http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-08022012-AP/EN/3-08022012-AP-EN.PDF|accessdate=2012-02-10|trans_title=În 2010, 23% din populație era în risc de sărăcie sau excluziune socială}}</ref>

<ref name="Gazeta wyborcza poverty">Marcin Bojanowski, ''W sześć lat w Polsce ubyło 8 mln biednych. Najwięcej w całej UE'' [''Numărul săracilor din Polonia a scăzut cu 8 milioane de-a lungul ultimilor șase ani. Cea mai mare creștere din întreaga UE'']. Ziarul Gazeta Wyborcza, wyborcza.pl, 2012-02-09</ref>

<ref name="Gazeta wyborcza common poverty">Katarzyna Pawłowska-Salińska, ''Bieda nasza powszechna'' [''Sărăcia noastră comună'']. Ziarul Gazeta Wyborcza, wyborcza.pl, 2012-02-16</ref>

<ref name="Poland, Lacking External Enemies, Turns on Itself">{{cite news|publisher=The New York Times|title=Poland, Lacking External Enemies, Turns on Itself|trans_title=În lipsa unor inamici externi, Polonia se îndreaptă împotriva sa însăși|date=2010-11-28|author=Michael Slackman|url=http://www.nytimes.com/2010/11/28/world/europe/28poland.html?_r=1&ref=poland|accessdate=2010-11-30}}</ref>

<ref name="Poland ex-spy boss 'charged over alleged CIA secret prison'">{{cite news|publisher=[[Telegraph Media Group|The Telegraph]]|title=Poland ex-spy boss 'charged over alleged CIA secret prison'|trans_title=Fostul șef al spionajului polonez «acuzat pentru presupusele închisori secrete CIA»|date=2012-03-27|author=Matthew Day|url=http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/poland/9169366/Poland-ex-spy-boss-charged-over-alleged-CIA-secret-prison.html|accessdate=2012-03-28}}</ref>

<ref name="Russian Orthodox leader to visit Poland, sign reconciliation statement">{{cite news|publisher=[[Catholic News Agency]]|title=Russian Orthodox leader to visit Poland, sign reconciliation statement|trans_title=Conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse va vizita Polonia pentru a semna o declarație de reconciliere|date=2012-07-17|url=http://www.catholicnewsagency.com/news/russian-orthodox-leader-to-visit-poland-sign-reconciliation-statement/|accessdate=2012-08-10}}</ref>
}}

== Lectură suplimentară ==
* ''Istoria modernă a Poloniei'', Nicolae Ciachir, Universitatea din București, Facultatea de Istorie-Filozofie, București, 1987

== Legături externe ==
* [http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/problema-poloneza-secolul-al-xix-lea Problema poloneză în secolul al XIX-lea] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140220144610/http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/problema-poloneza-secolul-al-xix-lea |date=2014-02-20 }}, Avram Andrei, ''Historia''

'''''Perioada comunistă'''''
* [http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/polonia-catolica-si-anticomunista-165684.html Polonia catolică și anticomunistă]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}, 25 septembrie 2009, Nicolae Drăgușin, ''România liberă''

{{Subiecte Polonia}}

{{Istoria Europei după țară}}

{{articol bun}}

[[Categorie:Istoria Poloniei]]
[[Categorie:Pagini peste 100K]]