moment
Etimologie
Din latină momentum, franceză moment, italiană momento, germană Moment.
Pronunție
- AFI: /mo'ment/
Substantiv
Declinarea substantivului moment | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | moment | momente |
Articulat | momentul | momentele |
Genitiv-Dativ | momentului | momentelor |
Vocativ | momentule | momentelor |
- interval scurt de timp; clipă, secundă.
- perioadă scurtă în desfășurarea unui proces; fază, etapă.
- episod din acțiunea unei scrieri literare; (p.ext.) specie a genului epic în care este surprins un instantaneu semnificativ din viața cotidiană.
- dată, termen.
- mărime fizică egală cu produsul dintre valoarea unei mărimi date și una sau mai multe distanțe în raport cu un punct, cu o axă sau cu un plan.
- ocazie favorabilă; prilej.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De moment = de scurtă durată; efemer; vremelnic.
- (loc.adv.) Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp.
- Pe moment = în prima clipă, în acea clipă.
- În tot momentul = în permanență, tot timpul.
- La moment = imediat, pe loc; (p.ext.) la timp.
- Din moment în moment sau dintr-un moment în altul = imediat, chiar acum; curând, îndată.
- (Nici) un moment = deloc, niciodată.
- (loc.conj.) Din moment ce... = de vreme ce..., deoarece...
- (loc.adv.) În momentul de față = actualmente, în prezent.
- Din primul moment = chiar de la început.
- În ultimul moment = chiar înainte de expirarea ultimului termen, când nu mai este nici o clipă de pierdut.
- La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodată.
- Un moment, = se spune pentru a solicita cuiva o clipă de răgaz, o întrerupere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online