C
litera a 3-a în alfabetul latin
C este a treia literă din alfabetul latin și a cincea din alfabetul limbii române. În limba română C poate nota trei sunete distincte:
- în grupurile de litere ce și ci este o consoană africată postalveolară surdă, notată fonetic [ʧ];
- în grupurile de litere che și chi este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [c];
- în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [k].
Ultimele două variante de pronunțare nu sînt diferite fonemic.
În limbile slavone, litera "C" se citește ca litera "Ț", această practică fiind utilizată și în limbile baltice, în maghiară și albaneză.
Utilizări
modificare- C, în sistemul cifrelor romane, reprezintă numărul 100.
- ℂ este notația pentru Mulțimea numerelor complexe.
În fizică
modificare- C este simbolul uzual pentru capacitate electrică.
- C este simbolul pentru Coulomb, unitate de măsură pentru sarcină electrică.
- c este simbolul pentru viteza luminii în vid.
- c este simbolul prefixului SI centi-, reprezentând 0,01 din unitatea de măsură asupra căreia se aplică.
În chimie
modificare- C este simbolul chimic pentru Carbon.
- C este un limbaj de programare.
Istorie
modificareHieroglifa egipteană pentru băț de aruncat/cămilă |
Caracterul proto-sinaitic din care derivă gimel-ul fenician |
gimel-ul fenician |
Litera grecească gama |
C-ul etrusc | C-ul latin | Majuscula și minuscula C-ului latin | ||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Își are originea în simbolul fenician gimel (nume probabil legat de cămilă[1]), care reprezenta ocluziunea velară [g]. Această literă a fost schimbată de greci în Γ (gama).
Alte reprezentări
modificareNote
modificare- ^ The Oxford Companion to the English Language, Ed. Tom McArthur, Oxford Univ. Press, 1992, p. 171