Wikipedia

Aristotel

filosof al Greciei Antice
Aristotel

Bustul lui Aristotel de Lysippos la Muzeul Luvru
Date personale
Născut384 î.Hr.[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Archaia Stageira, Macedonia și Tracia⁠(d), Grecia[1] Modificați la Wikidata
Decedat322 î.Hr. (62 de ani)[6][1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Chalcis⁠(d), Grecia Centrală, Grecia[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatStagira[7][4][8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[9] (enteropatie[*]​[10]) Modificați la Wikidata
PărințiNicomacus[*]​[9] Modificați la Wikidata
Frați și suroriArimneste[*][[Arimneste (sister of Aristotle)|​]][11]
Arlinton[*][[Arlinton (brother of Aristoteles)|​]][11] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPythias[*][[Pythias (Greek biologist and embryologist)|​]][9] Modificați la Wikidata
CopiiNicomachus[*][[Nicomachus (Ancient Greek philosopher, son of Aristotle)|​]][9]
Pythias[*][[Pythias (daughter of Aristotle)|​]] Modificați la Wikidata
Etniegrec Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă veche[12][9] Modificați la Wikidata
Filozofi greci
Grecia clasică
Școală/tradițieMaterialism și Empirism
Interese principale
logică, științele naturii, metafizica, etica, estetica
Idei importante
episteme, categorii
InfluențeA influențat
PlatonAlexandru cel Mare, Toma de Aquino, Creștinism
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles; n. 384 î.Hr., Archaia Stageira, Macedonia și Tracia⁠(d), Grecia – d. 322 î.Hr., Chalcis⁠(d), Grecia Centrală, Grecia) a fost un filosof al Greciei Antice, discipol al lui Platon și fondator al școlii peripatetice.

A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca logica, științele naturii, metafizica, etica și estetica. Organizarea cunoașterii în acest sistem a fost un punct de referință în civilizația europeană până la sfârșitul secolului al XVII-lea.

A rafinat învățăturile lui Socrate privind gândirea critică sistematică și folosirea întrebărilor pentru a stabili adevărata natură a realității dincolo de felul în care lucrurile apar la prima privire.[13]

Biografie

modificare

Aristotel s-a născut la Stagira [14], un oraș din Peninsula Calcidică, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, era medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru cel Mare. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.

Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. Acesta este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul constituțiilor orașelor-stat grecești. În 343 î.Hr., era chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru.

În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală – Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Timp de treisprezece ani predă aici și își continuă neobosit cercetările.

Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Aristotel a fost căsătorit cu Phytias, cu care a avut o fiică numită tot Phytias. După moartea soției, Aristotel a avut un fiu numit Nicomahus cu Herphyllis.

În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea școlii îi succede Teofrast, cel mai important discipol al său.

Opera

modificare

Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (sau 145 după Diogenes Laertios), sunt cunoscute 47.

După moartea lui Teofrast, lucrările lui Aristotel ajung în Asia Mică, sunt readuse la Atena pe la 100 î.e.n., și duse la Roma în 86 î.e.n., unde Andronicus din Rhodos organizează prima ediție completă (în greacă). De asemenea, traduceri în arabă au fost păstrate în biblioteci. Lucrările au fost traduse în latină din grecă sau din arabă și reintroduse în civilizația europeană a evului mediu creștin în sec. XII – XIII.

Filosofia (studiul cauzelor prime) este împărțită în domenii (sau științe)

  • teoretice (logică, ale naturii, metafizică),
  • practice (etică, politică, economie), în care omul este văzut ca o ființă morală (capabilă de virtute), preocupată de justiție și legi (gr. zoon politikon), care caută frumosul și
  • poetice (arte tehnice, retorica, poetica). Arta este privită ca o imitație a realității cu rol de purificare a sufletului prin disciplinarea emoțiilor (gr. katharsis).

Operele complete au fost re-editate de Academia de Științe din Berlin între 1831-70 și sunt tradițional împărțite în cinci domenii, care formează Corpus Aristotelicum, colecția standard a lucrărilor de Aristotel.

Lucrearea Constituția atenienilor (Athenaion Politeia) a fost descoperită în 1890 în Egipt și nu este cuprinsă în Corpus Aristotelicum.

Domeniu Titlu Index și titlu în latină
Logică
Articol principal: Organon.
 Categorii (1a) Categoriae
Despre interpretare (16a) De Interpretatione
Analitica primă (24a) Analytica Priora
Analitica secundă (71a) Analytica Posteriora
Topica (100a) Topica
Respingerile sofistice (164a) De Sophisticis Elenchis
Științe ale naturii Fizica (184a) Physica
Despre cer (268a) De Caelo
Despre generare și corupere (314a) De Generatione et Corruptione
Meteorologicele (338a) Meteorologica
Despre univers (391a) De Mundo
Despre suflet (402a) De Anima
Despre simțuri și sensibilități (436a) De Sensu et Sensibilibus
Despre memorie și amintire (449b) De Memoria et Reminiscentia
Despre somn și veghe (453b) De Somno et Vigilia
Despre vise (458a) De Insomniis
Despre divinația prin somn (462b) De Divinatione per Somnum
Despre lungimea și scurtimea vieții (464b) De Longitudine et Brevitate Vitae
Despre tinerețe și bătrânețe (467b) De Juventute et Senectute
Despre spirit (481a) De Spiritu
Istoria animalelor (486a) Historia Animalium
Despre părțile animalelor (639a) De Partibus Animalium
Despre deplasarea animalelor (698a) De Motu Animalium
Despre progresul animalelor (704a) De Incessu Animalium
Despre generarea animalelor (715a) De Generatione Animalium
Despre culori (791a) De Coloribus
Despre lucruri auzite (800a) De audibilibus
Fizionomica (805a) Physiognomonica
Despre plante (815a) De Plantis
Despre minuni auzite (830a) Mirabilibus Auscultationibus
Mecanica (847a) Mechanica
Probleme (859a) Problemata
Despre liniile indivizibile (968a) De Lineis Insecabilibus
Despre direcția și denumirile vânturilor (973a) Ventorum Situ et nominibus
Despre Melissus, Xenophanes și Gorgias (974a) De Melisso, Xenophane, Gorgia
Metafizică
Articol principal: Metafizica (Aristotel).
 (980a) Metaphysica
Etică
Articol principal: Etica Nicomahică.
 (1094a) Ethica Nicomachea
Etica mare (1181a) Magna Moralia
Etica eudemică (1214a) Ethica Eudemia
Despre virtuți și vicii (1249a) De Virtutibus et Vitiis Libellus
Articol principal: Politica (Aristotel).
 (1252a) Politica
Economicele (1343a) Oeconomica
Estetică Retorica (1354a) Ars Rhetorica
Retorica lui Alexandru (1420a) Rhetorica ad Alexandrum
Poetica (1447a) Ars Poetica

Galerie de imagini

modificare
  •  
    Lucrările de etică de Aristotel, o tipăritură în greacă de Aldus Manutius la Veneția în 1498, din colecția Batthyaneum.
  •  
    Platon și Aristotel, într-o pictură de Rafael.
  •  
    Aristotel, într-un detaliu dintr-o pictură murală din Colecția muzeului Vatican.

Traduceri în română

modificare
  • Categorii, traducere de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994.
  • Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971.
  • Organon, traducere de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957, 1958, 1961, 1963 (reeditate la IRI, 1997).
  • Fizica, traducere de N. I. Barbu, Editura Științifică, București, 1966 (reeditare Moldova, Iași, 1995).
  • Fizica, ediție bilingvă, traducere de Alexander Baumgarten, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2018.
  • Despre cer, traducere de Șerban Nicolau, în Revista de filosofie, Editura Academiei, București, numerele 3/1989, 2/1990, 2/1992 (ediție incompletă).
  • Despre cer, traducere de Șerban Nicolau, Editura Paideia, București, 2006.
  • Despre suflet, traducere de N. I. Ștefănescu, Editura Științifică, București, 1969.
  • Parva Naturalia. Scurte tratate de științe naturale, traducere de Șerban Mironescu și Constantin Noica, Editura Științifică, București, 1972.
  • De anima. Parva naturalia, traducere de N. I. Ștefănescu, Șerban Mironescu și Constantin Noica, Editura Științifică, București, 1996.
  • Despre suflet, traducere de Alexander Baumgarten, Editura Humanitas, București, 2005.
  • Metafizica, traducere de Șt. Bezdechi, editura Academiei, București, 1965. Reeditare, IRI, 1996, 1999.
  • Metafizica, traducere de Gh. Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 1998.
  • Metafizica, traducere de Andrei Cornea, Editura Humanitas, București, 2001.
  • Etica nicomahică, Editura Casa Școalelor, București, 1944.
  • Etica nicomahică, traducere de Stella Petecel, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1988 (ediția a II-a, IRI, 1998).
  • Politica, ediție bilingvă, traducere de Alexander Baumgarten, Editura IRI, București, 2001.
  • Politica, traducere de El. Bezdechi, Editura Cultura Națională, 1924. Reeditare Antet, 1996.
  • Retorica, ediție bilingvă, traducere de Maria-Cristina Andrieș, Editura IRI, București, 2004.
  • Poetica, traducere C.I. Balmuș, Editura Științifică, București, 1957.
  • Poetica, traducere de D. M. Pippidi. Editura Academiei, București, 1965 (reeditare, IRI, 1998).
  • Statul atenian, traducere de Ștefan Bezdechi, Editura Casa Școalelor, București, 1944 (reeditare Agora, Iași, 1992).
  • Protrepticul, ediție bilingvă, traducere de Bogdan Minică și Cătălin Partenie, Editura Humanitas, București, 2005.
  • Aristotel, Plotin, Augustin, Ioan Filopon, Toma din Aquino, Alkindi, Avicenna, Avencebrol, Algazel, Averroes, Albert cel Mare, Henri din Gand, Siger din Brabant, Boethius din Dacia, Despre eternitatea lumii. Fragmente sau tratate, traducere din limba latină de Alexander Baumgarten, Editura Iri, București, 1999.
  • Aristotel, Alexandru din Afrodisia, Plotin, Themistius, Averroes, Albert cel Mare, Sf. Toma din Aquino, Siger din Brabant, Despre unitatea intelectului. Fragmente sau tratate, traducere de Alexander Baumgarten, Editura Iri, București, 2002.

Note

modificare
  1. ^ a b c d Aristotle (în engleză), Biography.com, accesat în  
  2. ^ a b A Short History of Astronomy[*][[A Short History of Astronomy (book by Arthur Berry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  4. ^ a b RSKD / Aristoteles[*][[RSKD / Aristoteles (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ a b „Aristotel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ IeL / Aristotel[*][[IeL / Aristotel (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Isocrates and Aristotle on Rhetoric (în engleză) 
  8. ^ Arithmetizations of Syllogistic à la Leibniz (în engleză),  
  9. ^ a b c d e Aristotle (în engleză), accesat în  
  10. ^ Aristotle (în engleză), Biography.com, accesat în  
  11. ^ a b Arimnestos 7 (Pauly-Wissowa)[*][[Arimnestos 7 (Pauly-Wissowa) (encyclopedic article in Paulys Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft (RE))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ „A Brief History of the Idea of Critical Thinking”. www.criticalthinking.org. Accesat în . 
  14. ^ Motiv pentru care i se mai spune Stagiritul.

Bibliografie

modificare
  • Constantin Noica, Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel, ed. Academiei. București, 1968
  • Anton Dumitriu, Logica lui Aristotel, în Istoria logicii, ed. Tehnică, București, 1993
  • Alberto Jori, Aristotele, ed. Bruno Mondadori, Milano 2003.
  • Sorin Vieru, Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai „Categoriilor”, ed. Academiei, București, 1972
  • Mircea Florian, Cosmologia elenă în Revista de filozofie, nr.1,2,3/1929
  • Anghel, E., Substanță și devenire la Aristotel, în Revista de filozofie, nr.2/1995
  • Gheorghe Vlăduțescu, Experiență și inducție la Aristotel, ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975
  • Windelband, W., Istoria filozofiei grecești, ed. Moldova, Iași, 1995
  • Martin Heidegger, Despre esența și conceptul lui ΦYΣΙΣ, în Repere pe drumul gândirii, ed.Politică, București, 1988
  • Cosma, D., Socrate, Bruno, Galilei în fața justiției, Editura Sport-Turism, București, 1982
  • Bernal, J. D., Știința în istoria societății, Editura Politică, București, 1964
  • N. N. Mihăileanu, Istoria matematicii, vol I-II, Editura Enciclopedică Română, 1974, 1981
  • A-A. Iușchevici, Istoria matematicii în Evul Mediu, Editura Stiințifică, 1963
  • E. Kolman, Istoria matematicii în Antichitate, Editura Științifică, 1963

Legături externe

modificare
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Aristotel
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Aristotel.
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aristotel


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aristotel&oldid=16491466