Wikipedia

FCSB

club de fotbal din București, România

Acest articol se referă la clubul de fotbal din București. Pentru alte sensuri, vedeți Steaua (dezambiguizare).
Steaua București
Informații generale
Nume completSC Fotbal Club Steaua București SA
AbreviatFCSB™
PoreclăRoș-albaștrii
Militarii[1]
Nume precedent(e)ASA București
CSCA
CCA
CSA
Data fondării7 iunie 1947
Culori        
StadionStadionul Steaua
(28.365 de locuri)
CampionatLiga I
FinanțatorRomânia George Becali
PreședinteRomânia Helmuth Duckadam[2]
AntrenorRomânia Laurențiu Reghecampf[3]
Prezență online
SteauaFC.com
Palmares
NaționalCampionatul României (23)
Cupa României (21)
Supercupa României (5)
InternaționalCupa Campionilor Europeni (1)
Supercupa Europei (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Fotbal Club Steaua București, cunoscut ca Steaua București sau simplu Steaua, este un club de fotbal din București, România, care evoluează în liga I. Este clubul românesc cu cel mai mare succes fotbalistic pe plan național și internațional. De-a lungul istoriei, Steaua a câștigat cele mai multe campionate, cupe și supercupe ale României, obținând 23 de titluri în Campionatul Național, 21 de Cupe și 5 Supercupe ale României. De asemenea, Steaua a fost prima echipă din estul Europei și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, și a doua echipă est-europenă și singura din România care are în palmares Supercupa Europei.[4]

Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București)[5] de Armata Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961.[6] Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române.[7] Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiția istorică și stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naționale.[8]

De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorită diferitelor schimbări de proprietari și de regimuri. Logoul actual a fost adoptat în 2003 și este o variantă redesenată a blazonului folosit de club între 1974 și 1991.[9] Steaua joacă meciurile de acasă pe Stadionul Steaua, cunoscut și sub numele de Ghencea, stadion care a fost inaugurat în 1974 și are o capacitate de 28.365 de locuri, fiind adesea considerat a fi „Templul fotbalului românesc”.[10][11]

Istorie

Steaua București a luat ființă pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul Comandant Suprem al Armatei Regale Române, a primit inițial denumirea de „Asociația Sportivă a Armatei”. Primul meci a avut loc la data de 24 august 1947, împotriva echipei clujene Dermata și s-a încheiat la egalitate 0 - 0.[12][13]

Clubul a fost format ca o societate sportivă cu șapte secții, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman Braun-Bogdan.[14] A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948,[15] și CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950.[14] În 1949, CSCA a câștigat primul ei trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj.[6]

Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”[16], care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal a României. Steaua de astăzi a câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile nașterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană.[17] Cu numele de „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câștigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 și 1953, precum și prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951. 1956 a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă câștigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins un turneu în Anglia, unde a reușit rezultate notabile în fața unor echipe de prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.[18]

 
Echipa Steaua cu Cupa Campionilor Europeni în 1986.

La sfârșitul anului 1961 CCA și-a schimbat numele în „CSA Steaua București”.[6] Motivul a fost prezența pe stema clubului a unei stele roșii (ceva obișnuit pentru cluburile militare din statele comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc. În anii '60 și '70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 și 1968, respectiv 1976 și 1978, câștigându-și însă renumele de „specialistă a Cupei”.[19] De asemenea în această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad.[20] Până la acea dată, Steaua își jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii și pe „23 August”.[21]

Echipa de start în finala Cupei Campionilor Europeni 1986.

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a jucat o finală europeană.[22] Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând[23], contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem. Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

 
Lotul echipei Steaua în 1989, an în care a jucat finala Cupei Campionilor Europeni

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor '80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989, pierzând însă cu 4-0 în fața lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri naționale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.[24]

Revoluția română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către stat la una liberă de piață, și, prin urmare, mulți dintre jucătorii din echipa anilor '80 s-au transferat la cluburi bogate din Occident. Bazându-se pe noua generație de jucători, Steaua a revenit în prim-planul fotbalului românesc, câștigând campionatul de șase ori la rând, între sezoanele 1992-1993 și 1997-1998, egalând astfel performanța echipei Chinezul Timișoara, din anii '1920.[25] A câștigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 și 1998-99. Pe plan internațional, Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei Campionilor Europeni), între 1994-95 și 1996-97, fiind prima echipă din România care a participat în această competiție.

Echipa de start în finala Cupei Campionilor Europeni 1989.

În 1998, clubul de fotbal s-a separat de CSA Steaua și și-a schimbat definitiv numele în FC Steaua București[26], clubul fiind condus de către omul de afaceri Viorel Păunescu. În acea perioadă, clubul a intrat rapid în datorii.[27] Lui George Becali, alt afacerist, i-a fost oferită funcția de vice-președinte, cu speranța că va investi îndeajuns de mulți bani în club. Becali a ajuns să dețină majoritatea acțiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003.[28] Deși contestat de către o parte a suporterilor[29], Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp și de fostul președinte executiv Mihai Stoica.

Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor). Steaua a și câștigat titlul în 2005, performanță repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) și Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005-2006 Steaua a reușit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid București într-un sfert de finală „all-Romanian”. Steaua a câștigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 50 din istoria clubului.[30] De asemenea, în sezonul 2006-2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru prima dată după 10 ani, performanță repetată și în cele două sezoane următoare.[31]

În perioada 2006-2011 s-au investit în transferuri 45,1 mil. de €.[32]

Tradiție

Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut - jucătorii roș-albaștri au fost supranumiți "viteziștii". Prima perioadă de glorie a Stelei au fost anii '50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alții, pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, și care a câștigat de cinci ori Divizia A, și de patru ori Cupa României. Steaua a dat marea echipă a sfârșitului anilor '80, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni, și care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând încă o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câștigat de 6 ori consecutiv Divizia A și a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.

După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câștigand alte 8 titluri de campioană și reprezentând an de an cu succes România în competițiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, și a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 și semifinala aceleiași cupe în 2006.

În sezonul 2006-2007, Steaua a reușit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiție. A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon și Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, dupa 4-1 și 1-1 cu Dinamo Kiev, 0-3 și 1-1 cu Lyon și 1-4 și 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel pentru șaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deținătoarea trofeului, FC Sevilla, după 0-2 și 0-1. Performanța calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele 2007-2008 și 2008-2009.[33]

Stemă

 
Stemele de-a lungul istoriei[34]

ASA București a fost fondat de către Armata Regală pe 7 iunie 1947, și pe atunci echipa nu avea nicio stemă oficială.

Cum comuniștii au preluat complet controlul în țară pe 30 decembrie 1947[35], Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului, și în mod automat și ASA. Inspirat de Armata Roșie, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club, consistând dintr-o stea roșie inscripționată „A” (simbolul Armatei Roșii), pe un disc albastru, precum și să schimbe numele în „CSCA”.[34]

Doi ani mai târziu, schimbarea numelui în CCA a adus cu ea și o nouă stemă, consistând din aceeași stea roșie, inscripționată „CCA”, și înconjurată de o cunună de lauri.[34] Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a materializat și în schimbarea numelui clubului, în Steaua, din 1961. S-a optat pentru o stemă care, cu un nou design, rămâne simbolul clubului până în ziua de azi: fundalul dungat roș-albastru, cu o stea de aur în mijloc, reprezentând tricolorul românesc. Forma stemei a fost regândită în 1974, când echipa s-a mutat pe Stadionul Ghencea.

În urma Revoluției române din 1989, Armata a decis să rupă orice legătură cu defunctul regim comunist[34], astfel încât, în 1991, CSA Steaua și-a schimbat stema pentru ultima oară, reprezentând un vultur prezent și pe stema Ministerului Apărării, dar și a României.[34] Cum în 1998 a apărut FC Steaua, clubul a adăugat două stele galbene deasupra stemei, reprezentând cele 20 de titluri de campioană a României câștigate de echipă.[34]

2003 a fost anul ultimei schimbări a stemei, decisă de noul Consiliu de Administrație condus de George Becali, în realitate o revenire la varianta din perioada 1974-1991, cu cele două stele prezente deasupra.[9]

Culori

 
Autocarul oficial al clubului FC Steaua București

În timpul primului ei sezon, 1947–48, Steaua a purtat tricouri roș-galbene, cu șorțuri albastre, pentru a simboliza culorile steagului tricolor.[36] Începând cu sezonul următor, odată cu schimbarea identității Armatei Române, s-a renunțat treptat la galben, astfel încât culorile oficiale au rămas, până în ziua de astăzi, roșu și albastru.

Steaua nu a avut niciodată un echipament standard. Cu toate acestea, cea mai folosită combinație de-a lungul timpului a fost tricouri roșii, șorțuri albastre și jambiere roșii. Alte variante au inclus roșu complet, albastru complet, dar și tricouri în dungi roș-albastre, în anii '1960 și '1970. Alte culori au fost folosite foarte rar. Excepții au fost finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, în care Steaua a purtat, pentru prima și singura dată în istoria sa, un echipament alb complet, precum și echipamentul folosit în deplasare în sezonul 1999-00 (galben și roșu), precum și a treia opțiune de echipament din sezonul 2005-2006 (galben și negru).

Echipamentul folosit acasă în sezonul 2009-10, asemănător cu cel din sezonul precedent, consistă din tricouri cu dungi verticale roșii și albastre, șorțuri și jambiere roșii, în timp ce echipamentul din deplasare este de culoare verde fosforescent. Echipamentul de rezervă este roșu-complet.

În prezent echipamentul Stelei este produs de Nike, cu care Steaua a semnat un contract în 2002, după un lung parteneriat cu Adidas.[37] Cu toate acestea, în 1988, Steaua a fost prima echipă de fotbal din România comunistă care a purtat pe tricou numele unei companii occidentale, anume Ford.[38] După aceea au urmat alți sponsori:[39] Castrol, Philips, CBS, BRCE, Bancorex, Dialog (astăzi Orange), BCR, RAFO, CityFinancial, Citibank și Sportingbet.[40] În sezonul 2010-2011 a încheat un contract cu casa de pariuri Bwin pentru 500.000 de euro.[41], dar sigla sponsorului nu a apărut pe echipament.[39]

Stadion

Fișier:Ghencea stadion.jpg
Stadionul Steaua.
Vezi și: Stadionul Steaua.

Steaua a jucat primele ei trei meciuri din istorie pe fostul stadion Venus.[42] Deschis în 1931, stadionul a fost anterior în proprietatea Venus București, un club desființat în 1949.[43] După demolarea stadionului din ordinul regimului comunist, Steaua a jucat meciurile de acasă pe două dintre cele mai mari stadioane multi-uz din București, Republicii (construit în 1926 și demolat în 1984 pentru a face loc ridicării Casei Poporului) și 23 August (construit în 1953). Dintre cele două, 23 August a fost folosit când două meciuri ale unor cluburi din București erau programate în aceiași zi sau pentru meciurile importante din competițiile europene, în timp ce Republicii era folosit pentru meciurile din campionat.

Steaua în acest moment joacă meciurile de acasă pe, Stadionul Steaua, un stadion de fotbal situat în sud-vestul Bucureștiului. Parte a Complexului Sportiv Steaua, a fost inaugurat pe 9 aprilie 1974 când Steaua a jucat un meci amical cu OFK Belgrad,[44] la acel moment fiind singurul stadion special construit pentru fotbal în România Comunistă, fără pistă de atletism.

 
Intrare în Stadionul Ghencea.

Capacitatea inițială a fost de 30.000 de locuri pe bănci. O renovare generală a avut loc în 1991. Aceasta a inclus instalarea de scaune, care a scăzut capacitatea la 28.139.

După o a doua renovare în 2006, care a inclus înlocuirea gazonului, Ghencea era unul dintre cele două stadioane din România (împreună cu Stadionul Dr. Constantin Rădulescu[45]) care putea găzdui meciuri din Liga Campionilor, fiind o arenă de categoria a treia conform clasificării UEFA. Capacitatea actuală a stadionului este de 28.365 de locuri.[46] În ultima vreme, au existat discuții pentru creșterea capacității fie la 45.000 sau la 60.000 de locuri.[47]

România joacă, de asemenea unele meciuri. Primul meci jucat de echipa națională pe Ghencea a fost în martie 1977 împotriva Turciei. Cincizeci și nouă alte meciuri au fost jucate de atunci, ultimul fiind în octombrie 2006 împotriva Bielorusiei.[48] De asemenea, mai multe meciuri de la Campionatul European de Fotbal sub 21 1998 și finala au fost găzduite de această arenă.[49]

Stadionul construit prin ordinul Ministerului Apărării Naționale în interiorul unei foste baze militare a fost folosit mult timp de CSA Steaua. În acest moment, Steaua este singura echipă care joacă aici. În ciuda lobby-ului făcut de actuala conducere de la FC Steaua București, stadionul este încă în proprietatea Armatei Române, dar a fost închiriat clubului pe o perioadă de 49 de ani din 2006.[50]

Suporteri

 
Peluza Nord în 2005

Înființat în 1995, grupul „Armata Ultra” s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există și astăzi. Printre acestea se numără „Titan Boys”, „Ultras”, „Tineretului Korp”, „Skins Berceni”, „Nucleo”, „Insurgenții”, sau mai noile grupuri „Stil Ostil” sau „Vacarm”, „Tradizione”, „Armata 47 Vest”.[51]

În deplasările din alte țări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puțin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susținută de un număr record de suporteri, beneficiind și de aportul diasporei românești din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 20.000 de suporteri ai roș-albaștrilor au luat loc în tribunele stadionului "Santiago Bernabeu".[52]

Recorduri

Vezi și: Statisticile Stelei.

Cu 60 de sezoane petrecute în Liga 1, este una dintre cele două echipe românești care au jucat doar în prima ligă română, alături de FC Dinamo București (59 de sezoane). În același timp, Steaua este deținătoarea recordului actual de campionate naționale (23), cupe naționale (20) și supercupe naționale (5). Între 1993 și 1998, cele șase titluri câștigate la rând au egalat recordul stabilit de Chinezul Timișoara în anii 1920. Pe plan internațional, este singura echipă din România care a câștigat o cupă europeană (Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987), sau care s-a calificat într-o finală UEFA (Cupa Campionilor Europeni în 1986, respectiv 1989).

Timp de 3 ani și 3 luni (iunie 1986 - septembrie 1989), Steaua a strâns 104 meciuri fără înfrângere în campionat, stabilind pe atunci un record mondial (în prezent depășit), și un record european care încă nu a fost doborât. De asemenea în liga națională, Steaua a strâns 112 meciuri fără înfrângere acasă, între noiembrie 1989 și august 1996. Seria de 17 victorii consecutive în campionat a fost egalată doar de Dinamo.[53]

Tudorel Stoica este jucătorul cu cele mai multe prezențe pentru Steaua în Liga 1, un record dificil de doborât. Golgheterul „all-time” al Stelei în campionat este Anghel Iordănescu, cu 146 de goluri înscrise. Alte recorduri au fost stabilite de foști jucători precum Dorinel Munteanu (cele mai multe selecții în echipa națională - 131) sau de Gheorghe Hagi (cele mai multe goluri pentru echipa națională - 35; de asemenea cele mai multe prezențe ale unui jucător român în cupele europene - 93).[54] La vremea respectivă, transferul lui Hagi a stabilit recordul pentru suma de transfer din liga internă către un club străin, cu 4.300.000 de dolari plătiți de Real Madrid CF Stelei în 1990.

Palmares[55]

Intern

Liga I:

Cupa României:

Supercupa României:

European

Internațional

Cupa Intercontinentală:

Steaua în Europa

Incluzând sezonul 2011–2012

Competiție S M V E Î GM GA G
Cupa Intercontinentală 1 1 0 0 1 0 1 – 1
Liga Campionilor / Cupa Campionilor Europeni 22 115 42 30 43 165 162 + 3
Cupa Cupelor UEFA 11 40 14 12 14 51 54 – 3
UEFA Europa League / Cupa UEFA 14 86 32 28 26 113 95 + 18
Supercupa Europei 1 1 1 0 0 1 0 + 1
Total 49 243 89 70 84 330 312 + 18

Jucătorii

Lotul actual[57]

Nr. Poziție Jucător
1   P Răzvan Stanca
2   F Cornel Râpă
3   F Doru Bratu
4   F Lukasz Szukala
5   M Mihai Pintilii
6   F Florin Gardoș
7   M Alexandru Chipciu
8   F Lucian Filip
9   A Mihai Costea
10   M Cristian Tănase
11   M Andrei Prepeliță
12   P Ciprian Tătărușanu
14   F Iasmin Latovlevici
17   F Daniel Georgievski
19   F Valeriu Lupu
Nr. Poziție Jucător
20   A Leandro Tatu
21   F Vlad Chiricheș
22   M Paul Pârvulescu
24   A Raul Rusescu
25   M Cristian Pușcaș
27   M Ionuț Năstăsie
28   M Iulian Roșu
33   P Ștefan Ciuculescu
55   M Alexandru Bourceanu (Capitan[58])
77   M Adrian Popa
80   A Gabriel Iancu
90   A Stefan Nikolić
95   P Valentin Cojocaru
99   A Adi Sobrinho
—   F Gabriel Matei

Jucători remarcabili

Vezi și: Lista jucătorilor de la FC Steaua București.

De-a lungul timpului, mari fotbaliști ai României, iar, după Revoluție, și unii fotbaliști străini de valoare, au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuș sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectați de suporterii acestei echipe.[59]

Portari Fundași Mijlocași Atacanți

Antrenori

Stafful actual

Istoricul antrenorilor[60]

Nume Perioadă Trofee Total
Național Internațional
LI CR SR UCL CCU UEL SE
  Coloman Braun-Bogdan 02.1948–05.1948
0
0
0
0
0
0
0
0
  Colea Vâlcov 08.1948–07.1949
0
1
0
0
0
0
0
1
  Francisc Rónnay 03.1950–11.1950
09.1953–11.1953
03.1954–06.1954
0
1
0
0
0
0
0
1
  Gheorghe Popescu 03.1951–08.1953
08.1958–07.1960
03.1962–07.1962
4
3
0
0
0
0
0
7
  Ilie Savu 09.1954–11.1955
1958
08.1964–06.1967
1
3
0
0
0
0
0
4
  Ștefan Dobay 03.1956–11.1956
1
0
0
0
0
0
0
1
  Angelo Niculescu 03.1958–06.1958
0
0
0
0
0
0
0
0
  Ștefan Onisie 09.1960–06.1961
08.1962–11.1963
08.1970–06.1971
1
1
0
0
0
0
0
2
  Eugen Mladin 08.1961–11.1961
0
0
0
0
0
0
0
0
  Gheorghe Ola 03.1963–07.1964
0
0
0
0
0
0
0
0
  Ștefan Kovacs 08.1967–07.1970
1
2
0
0
0
0
0
3
  Valentin Stănescu 08.1971–12.1972
0
0
0
0
0
0
0
0
  Gheorghe Constantin 03.1973–12.1973
08.1978–06.1981
0
1
0
0
0
0
0
1
  Constantin Teașcă 03.1974–06.1975
0
0
0
0
0
0
0
0
  Emerich Jenei 08.1975–06.1978
08.1983–05.1984
10.1984–10.1986
04.1991–12.1991
08.1993–04.1994
10.1998–04.2000
4
3
0
1
0
0
0
7
  Traian Ionescu 08.1981–12.1981
0
0
0
0
0
0
0
0
  Constantin Cernăianu 11.1981–07.1983
0
0
0
0
0
0
0
0
  Florin Halagian 09.1984–10.1984
0
0
0
0
0
0
0
0
  Anghel Iordănescu 10.1986–06.1990
08.1992–06.1993
4
2
0
0
0
0
1
7
  Costică Ștefănescu 08.1990–12.1990
0
0
0
0
0
0
0
0
  Bujor Hălmăgeanu 03.1991–04.1991
0
0
0
0
0
0
0
0
  Victor Pițurcă 03.1992–06.1992
08.2000–06.2002
10.2002–06.2004
06.2010-08.2010
1
1
1
0
0
0
0
3
  Dumitru Dumitriu 08.1994–06.1997
05.2005–06.2005
4
2
2
0
0
0
0
8
  Mihai Stoichiță 08.1997–10.1998
09.2009–06.2010
03.2012-
1
0
1
0
0
0
0
2
  Cosmin Olăroiu 08.2002–10.2002
03.2006–05.2007
1
0
1
0
0
0
0
2
  Walter Zenga 08.2004–05.2005
0
0
0
0
0
0
0
0
  Oleg Protasov 08.2005–12.2005
0
0
0
0
0
0
0
0
  Gheorghe Hagi 07.2007–09.2007
0
0
0
0
0
0
0
0
  Massimo Pedrazzini 09.2007–10.2007
0
0
0
0
0
0
0
0
  Marius Lăcătuș 10.2007–10.2008
01.2009–05.2009
09.2010-03.2011
0
0
0
0
0
0
0
0
  Dorinel Munteanu 10.2008–12.2008
0
0
0
0
0
0
0
0
  Cristiano Bergodi 06.2009–09.2009
0
0
0
0
0
0
0
0
  Ilie Dumitrescu 08.2010–09.2010
0
0
0
0
0
0
0
0
  Sorin Cîrțu 03.2011–05.2011
0
0
0
0
0
0
0
0
  Gabriel Caramarin (interimar) 05.2011
0
1
0
0
0
0
0
1
  Ronny Levy 05.2011–09.2011
0
0
0
0
0
0
0
0
  Ilie Stan 10.2011–03.2012
0
0
0
0
0
0
0
0
  Laurențiu Reghecampf 05.2012–
0
0
0
0
0
0
0
0
Total 1947– 23 21 5 1 0 0 1 51

Președinții[61]

Nume Perioadă
  Oreste Alecsandrescu 1947–1948
  Nicolae Petre Draga 1948
  Vasile Mesaroș 1948–1949
  Policarp Dovaăcescu 1949
  Alexandru Florescu 1949–1951
  Edgar Gâță 1952–1953
  Alexandru Florescu 1953–1954
  Ilie Savu 1954
  Ștefan Alexiu 1954–1958
  Ioan Teodorescu 1958–1961
  Aurelian Budeanu 1961–1964
  Maximilian Pandele 1964–1975
  Gheorghe Drăgănescu 1975–1980
  Aurel Ion 1980–1983

Nume Perioadă
  Cornel Oțelea 1983–1984
  Ioan Popescu 1984–1985
  Nicolae Gavrilă 1985–1989
  Constantin Tănase 1989–1990
  Nicolae Gavrilă 1990–1991
  Cornel Oțelea 1991–1997
  Cristian Gațu 1997–1998
  Gheorghe Cernat 1998–2000
  Viorel Păunescu 1998–2003
  Mihai Stoica 2002–2007
  George Becali 2003–2007
  Marius Lăcătuș 2005–2007
  Valeriu Argăseală 2007–2010
  Helmuth Duckadam 2010–

Note

  1. ^ „Club facts: Steaua”. UEFA.com. 27 august 2010. Accesat în 1 octombrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ „UPDATE Helmuth Duckadam, noul președinte al Stelei!”. prosport.ro. 11 august 2010. Accesat în 28 noiembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ „Reghecampf este oficial antrenorul Stelei » Gigi Becali: "Vreau titlul în 6 luni"”. gsp.ro. 21 mai 2012. Accesat în 21 mai.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  4. ^ Marius Doroftei (7 mai 2009). „Steaua 1986 - 7 mai, ziua în care românii au cucerit Europa”. ziare.com. Accesat în 3 august 2025.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ Dida, Alexandru (21–12–2001), Steaua fotbalului românesc, Pro TV Magazin, nr.51/IV, pp. 62–63
  6. ^ a b c „Steaua, în 63 de ani de existență”. prosport.ro. 5 iunie 2010. Accesat în 3 august 2025.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  7. ^ „Clubul Sportiv al Armatei - Steaua”. defense.ro. Accesat în 23 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  8. ^ „Gigi Becali, în război cu CSA Steaua”. ziare.com. 11 noiembrie 2010. Accesat în 23 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  9. ^ a b „Stema clubului Steaua București”. steauaonline.com. Accesat în . 
  10. ^ „În Ghencea e templul fotbalului românesc! Cine va juca acolo, 'ciulinii Bărăganului'?”. prosport.ro. Accesat în 26 mai.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  11. ^ „"Steaua NU va pleca niciodata din Templul Fotbalului Romanesc!" Vrei sa joace pe National Arena?”. sport.ro. Accesat în 26 mai.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  12. ^ „63 de ani de la înființarea Stelei, sărbătorită doar de suporteri”. tvr.ro. . Accesat în .  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  13. ^ „Divizia A Etapa 1 1947-1948”. labtof.ro. Accesat în .  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  14. ^ a b Dida, Alexandru (21–12–2001), Steaua fotbalului românesc, Pro TV Magazin, nr.51/IV, pp.62–63
  15. ^ „62 de ani de istorie!”. steauafc.com. Accesat în . 
  16. ^ Brancu, Constantin (1994), Din culisele supercampioanei, Tempus, p.5–8, ISBN 973-95993-1-1
  17. ^ a b c Steaua București pe romaniansoccer.ro Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "rosoccer" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  18. ^ „Steaua Anglicană”. FCSteaua.ro. 
  19. ^ „Cupa Romaniei: STEAUA - Otelul Galati”. FCSteaua.ro. 
  20. ^ „Ghencea Stadion”. StadiumGuide.com. 
  21. ^ Cătălin Oprișan, Steaua, legenda unei echipe de fotbal, p. 50–64
  22. ^ „Rapid a fost prima finalistă a unei cupe europene, Steaua, prima cîștigătoare”.  Text " workgsp.ro " ignorat (ajutor)
  23. ^ „Helmuth Duckadam, portar în echipa fotbaliștilor retrași brusc din activitate”. realitatea.net. 
  24. ^ „Unbeaten in the Domestic League”. RSSSF.com. Accesat în . 
  25. ^ „Romania - List of Champions”. RSSSF.com. Accesat în . 
  26. ^ Besutiu, Andrei. „Politica mineaza sportul românesc”. Ziua. Accesat în . 
  27. ^ Petrache, Bogdan & Predan, Cristian. „Conducatorii vor plati cu averea datoriile cluburilor”. 9am.ro. Accesat în . 
  28. ^ „Planurile lui Becali”. Evenimentul. Accesat în . 
  29. ^ Necula, Simona. „Suporterii echipei Steaua au protestat impotriva patronului clubului”. Realitatea Românească. Accesat în . 
  30. ^ „Steaua a cucerit al 50-lea trofeu din istoria clubului”. HotNews.ro. Accesat în . 
  31. ^ „Steaua s-a calificat pentru a treia oară consecutiv în grupele Ligii Campionilor”. realitatea.net. Accesat în . 
  32. ^ „Transferuri Steaua București”. transfermarkt.de. Accesat în . 
  33. ^ Adrian Ilincescu (). „Magica Steaua, al treilea sezon consecutiv în Champions League”. Hotnews.ro. Accesat în . 
  34. ^ a b c d e f Nicu Bădescu (). „14 embleme pentru istorie! Steaua și Dinamo și-au împărțit în România jucătorii, trofeele, dar și siglele: câte 7 pentru fiecare”. Prosport.ro. Accesat în . 
  35. ^ Mircea Ionnitiu (). „Mircea Ionnitiu : "30 decembrie 1947"”. Kent State University. Accesat în . 
  36. ^ „Zbuciumata infiintare a Stelei”. 
  37. ^ „Steaua renunta la Adidas pentru Nike”. adevarul.ro. Accesat în . 
  38. ^ „Steaua ca brand”. iaa.ro. Accesat în . 
  39. ^ a b „Steaua fără sponsor! Fără logo pe piept, doar 33 la sută șanse la titlu”. prosport.ro. . Accesat în . 
  40. ^ Steaua is now online! Echipa din Ghencea are un nou sponsor!
  41. ^ „Steaua și-a găsit un nou sponsor! SUMĂ record pentru Liga I! Ce va scrie pe tricourile "roș - albaștrilor" și câți bani vor încasa”. prosport.ro. . Accesat în . 
  42. ^ „Steaua a jucat de la înființare doar în Capitală » Niciodată n-a părăsit Bucureștiul”. gsp.ro. . Accesat în . 
  43. ^ „Venus București”. romaniansoccer.ro. Accesat în . 
  44. ^ „Ghencea Stadion”. StadiumGuide.com. Accesat în . 
  45. ^ „Dinamo trebuie sa revina pe Stadionul National in UEFA”. onlinesport.ro. Accesat în . 
  46. ^ Stadionul echipei
  47. ^ Stan, Sebastian. „60.000 de locuri?”. prosport.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ „Istoric - PALMARES ALL-TIME”. frf.ro. Accesat în . 
  49. ^ „Remember: Fotbal la București - CE de tineret din 1998”. ecultural.ro. Accesat în . 
  50. ^ „Stadionul Stelei va fi concesionat pe o jumatate de secol clubului de fotbal”. 9am.ro. Accesat în . 
  51. ^ „<<Trup și suflet pentru culori>>”. click.ro. 16 septembrie 2009. Accesat în 23 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  52. ^ „20.000 de romani au visat 70 de minute pe Bernabeu”. gandul.info. Accesat în . 
  53. ^ „Inter Milano a egalat recordul tandemului Steaua - Dinamo”. 7plus.ro. Accesat în . 
  54. ^ Alin Huiu. „Steaua Europeana”. onlinesport.ro. Accesat în . 
  55. ^ Trofeele câștigate de Steaua pe site-ul oficial
  56. ^ Seria Stelei de 104 meciuri fără înfrângere în Divizia A
  57. ^ „Prima echipă - Steaua”. steauafc.com. Accesat în . 
  58. ^ „Reghecampf a rezolvat dilema căpitanului Stelei!”. Gazeta Sporturilor. . Accesat în . 
  59. ^ Legendele echipei Steaua București pe site-ul oficial
  60. ^ Cătălin Oprișan, Steaua, legenda unei echipe de fotbal
  61. ^ Cătălin Oprișan, Steaua, legenda unei echipe de fotbal, p. 368–369

Legături externe

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de FCSB


Format:Europa League 2009/10

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=FCSB&oldid=7496381