Limba engleză: Diferență între versiuni

Limbile proto-celtice erau vorbite în zona Insulei Britanice și făceau parte din pachetul de limbi proto-indo-europene. Ele au fost vorbite în această zonă până la sfârșitul [[Secolul al VIII-lea î.Hr.|secolului al VIII-lea î.Hr.]] și au fost reprezentative pentru Epoca Bronzului în zona Insulei Britanice. După sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. a dispărut Epoca Bronzului, iar acest grup de limbi a evoluat în grupul de limbi celtice. Semnele de punctuație au apărut în limba engleză abia în secolul al XV-lea.<ref>{{Citat web|url=https://greenforest.com.ua/journal/read/interesting-facts-about-english|titlu=Limba engleză|publisher=greenforest.com.ua}}</ref>

Limbile celtice fac parte din setul de limbi indo-europene. Acest pachet de limbi strainestrăine a circulat pe o perioadă de 5 secole în toată Europa. Ele au fost vorbite în epoca fierului și au apărut la începutul secolului 6 î.Hr.

Limbile celtice insulare au apărut în secolul 6 î.Hr. și au primit diverse influențe de-a lungul timpului. Aceste influențe s-au menținut până in ziua de astăzi, dar s-au modificat o datăodată cu interacțiunea cu alte popoare și alte limbi străine.

Indiferent de origini, aceste dialecte germanice s-au unit până la un punct (încă mai rămăseseră variațiuni geografice) și au format ceea ce astăzi se numește vechea engleză. Vechea engleză se aseamănă cu unele dialecte de pe coasta de nord-vest a Germaniei și [[OlandaȚările de Jos|OlandeiȚărilor de Jos]] de astăzi. De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze, aceasta și-a păstrat o structură sintetică mai degrabă apropiată de cea a limbii proto-indo-europene, adoptând convențiile saxonei de vest, în timp ce engleza orală a devenit din ce în ce mai analitică în natura sa, pierzând sistemul complex al cazurilor și bazându-se mai mult pe prepoziții și ordine fixă a cuvintelor pentru a transmite sensurile. Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc”, când literatura era până la un punct redactată cu variațiunile dialectale orale aproape intacte, după ce vechea engleză și-a pierdut statutul de limbă literară a nobilimii. Se afirmă că dezvoltarea timpurie a limbii a fost influențată de substratul celt. Mai târziu, a fost influențată de limba nord-germanică înrudită nordica veche, vorbită de [[vikingi]]i care s-au stabilit în principal pe coasta de nord și est, ajungând până la [[Londra]], în regiunea cunoscută ca „Danelaw”.

Întrebarea privind care este limba cea mai înrudită cu engleza nu are un răspuns sigur. Aparte de limbile „creole”, cu împrumuturi din engleză, precum [[Tok pisin|tok pisin]], [[scots]] (vorbită în special în [[Scoția]] și părți din [[Irlanda de Nord]]), nu este o limbă galică, ci face parte din familia de limbi anglice: atât scots, cât și engleza modernă provin din engleza veche, cunoscută și ca „anglo-saxonă”. Ruda cea mai apropiată a englezei, după scots, este frizona, vorbită în nordul OlandeiȚărilor de Jos și nord-vestul Germaniei. Alte limbi vest-germanice mai puțin înrudite sunt: [[limba germană|germana]], saxona joasă, [[limba neerlandeză|neerlandeza]] și [[afrikaans]]. Limbile nord-germanice din [[Scandinavia]] sunt mai puțin apropiate de engleză decât cele vest germanice.

Peste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă. Engleza este astăzi, probabil, a treia limbă ca număr de vorbitori nativi, după [[limba chineză|chineza mandarină]] și [[limba spaniolă|spaniolă]].<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www.ethnologue.com/13/top100.html |title=Top 100 Languages by Population |work=Ethnologue |date=februarie 1999}}</ref><ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2098.html |title=Languages |work=CIA World Factbook |accessdate=2007-10-16 |archive-date=2014-03-07 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140307124031/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2098.html |dead-url=yes }}</ref> Cu toate acestea, combinând vorbitorii nativi cu cei non-nativi, este probabil cea mai vorbită limbă din lume, deși pe locul doi dacă luăm în considerație combinația limbilor chineze, depinzând dacă variantele de chineză sunt considerate dialecte sau limbi de sine stătătoare.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www2.ignatius.edu/faculty/turner/languages.htm |title=The World's Most Widely Spoken Languages |work=Saint Ignatius High School |accessdate=2007-10-16 |archive-date=2011-09-27 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110927062910/http://www2.ignatius.edu/faculty/turner/languages.htm |dead-url=yes }}</ref><ref>{{en icon}} {{cite journal |url=http://sino-platonic.org/complete/spp029_chinese_dialect.pdf |title=What Is a Chinese “Dialect/Topolect”? Reflections on Some Key Sino-English Linguistic Terms |editor=Victor H. Mair |journal=Sino-Platonic Papers |publisher=University of Pennsylvania |location=Philadelphia |issue=29 |date=septembrie 1991}}</ref> Estimările care includ engleza ca limbă străină variază de la 470 de milioane la peste un miliard, depinzând de standardele folosite pentru a stabili nivelul și gradul de alfabetizare atins în limba respectivă.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://encyclopedia2.tfd.com/English+language |title=English language |work=The Free Dictionary by Farlex}}</ref> Conform unor surse, numărul celor care vorbesc engleza ca limbă străină este de trei ori mai mare decât cel al vorbitorilor nativi.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://europe.newsweek.com/not-queens-english-114797?rm=eu |title=Not the Queen's English |work=Newsweek |date=6 martie 2005}}</ref>

Țările cu cele mai mari populații de vorbitori nativi de engleză sunt, în ordine descendentă: [[Statele Unite]] (225 milioane),<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.census.gov/prod/2013pubs/acs-22.pdf |title=Language Use in the United States: 2011 |work=American Community Survey Reports |publisher=U.S. Census Bureau |author=Camille Ryan |page=3}}</ref> [[Marea Britanie]] (56,6 milioane),<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.theguardian.com/uk/datablog/2013/jan/31/census-2011-language-map |title=Census 2011: the language data visualised |work=The Guardian |author=Simon Rogers |date=31 ianuarie 2013}}</ref> [[Canada]] (19,4 milioane),<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www12.statcan.gc.ca/census-recensement/2011/dp-pd/hlt-fst/lang/Pages/highlight.cfm?TabID=1&Lang=E&Asc=1&PRCode=01&OrderBy=999&View=1&tableID=401&queryID=1&Age=1 |title=Population by mother tongue and age groups (total), 2011 counts, for Canada, provinces and territories |work=Statistics Canada}}</ref> [[Australia]] (16,5 milioane),<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://unstats.un.org/unsd/demographic/products/dyb/dyb2012.htm |title=Demographic Yearbook 2012 |work=United Nations Statistics Division}}</ref> [[Africa de Sud]] (4,89 milioane),<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://unstats.un.org/unsd/publications/statistical-yearbook |title=Publications |work=UNSD}}</ref> [[Irlanda]] (4,27 milioane)<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_386_en.pdf |title=Europeans and their Languages |work=European Commission |date=iunie 2012}}</ref> și [[Noua Zeelandă]] (3,82 milioane).<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www.stats.govt.nz/Census/2013-census/profile-and-summary-reports/quickstats-culture-identity/languages.aspx |title=2013 Census QuickStats about culture and identity |work=Statistics New Zealand |date=15 aprilie 2014 |accessdate=2016-09-30 |archive-date=2023-06-02 |archive-url=https://web.archive.org/web/20230602033843/https://www.stats.govt.nz/Census/2013-census/profile-and-summary-reports/quickstats-culture-identity/languages.aspx |dead-url=yes }}</ref> Țări precum [[Jamaica]] și [[Nigeria]] au de asemenea milioane de vorbitori nativi ale unor dialecte care variază de la o creolă bazată pe engleză la o versiune aproape standard a englezei. Dintre acele țări unde engleza este vorbită ca limbă secundară, [[India]] are cei mai mulți vorbitori, iar profesorul de lingvistică [[David Crystal]] susține că, dacă se adună vorbitorii nativi și cei non-nativi, India are cel mai mare număr de oameni care vorbesc sau înțeleg engleza.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.theguardian.com/education/2004/nov/19/tefl |title=Subcontinent raises its voice |work=The Guardian |date=19 noiembrie 2004}}</ref> După India se află [[Republica Populară Chineză]].<ref>{{en icon}} {{cite journal |title=English in China |author=Yong Zhao, Keith P. Campbell |journal=World Englishes |volume=14 |issue=3 |pages=377–390 |date=1995}}</ref>

Engleza este limba cea mai studiată ca limbă străină în Uniunea Europeană (de către 89% dintre elevi),<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www.dailymail.co.uk/news/article-2436051/English-lingua-franca-Europeans-thirds-speak-language-squeezed-rivals.html |title=English is the lingua franca of Europeans as two thirds speak the language which has squeezed out all its rivals |work=Daily Mail |author=Steve Doughty |date=27 septembrie 2013}}</ref> urmată fiind de [[franceză]] (32%), [[germană]] (18%) și [[spaniolă]] (8%). În Uniunea Europeană, o mare parte din populație pretinde că poate conversa la un anumit nivel în engleză. Dintre țările non-anglofone, un procentaj important din populație a afirmat că poate conversa în engleză, în următoarele țări: [[OlandaȚările de Jos]] (87%), [[Suedia]] (85%), [[Danemarca]] (83%), [[Luxemburg]] (66%), [[Finlanda]] (60%), [[Slovenia]] (56%), [[Austria]] (53%), [[Belgia]] (52%) și [[Germania]] (51%). [[Norvegia]] și [[Islanda]] prezintă de asemenea o majoritate de vorbitori competenți ai englezei.

Pe lângă aceste aspecte, sunt anumite diferențe în ortografia cuvintelor depinzând de regiuni și țări, și anume (în termeni generali) între ortografia în cadrul [[engleza americană|englezei americane]] și [[engleza britanică|englezei britanice]]. În [[Statele Unite]], [[Canada]] și în alte țări care au fost puternic influențate de Statele Unite se vorbește (și se scrie) engleza americană; în timp ce în [[Marea Britanie]] și restul de peste 50 de țări care fac parte din așa-numita „British Commonwealth” (precum [[Australia]], [[Noua Zeelandă]], [[Africa de Sud]] și așa mai departe) se vorbește și scrie engleza britanică. Diferențele există fiindcă engleza britanică a menținut modul de scriere a cuvintelor preluate din alte limbi (precum [[limba franceză]]), în timp ce engleza americană a adaptat ortografia pentru a reflecta pronunția acestora. Deși populației din România îi este foarte cunoscut accentul american, datorită filmelor hollywoodiene, de obicei în cadrul cursurilor de limba engleză (atât în cadrul învățământului de stat cât și particular) se predă engleza britanică și implicit ortografia aferentă. Diferențele se pot observa în cinci cazuri:<ref>{{cite web |url=http://www.absoluteschool.net/blog/diferentele-intre-tarile-vorbitoare-de-limba-engleza/ |title=Diferențele între țările vorbitoare de limba engleză |work=Absolute School |date=24 martie 2014 |accessdate=2014-06-11 |archive-date=2014-07-03 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140703123333/http://www.absoluteschool.net/blog/diferentele-intre-tarile-vorbitoare-de-limba-engleza/ |dead-url=yes }}</ref>

Cuvintele de origine olandezăneerlandeză sunt în principal cele despre nave, cele provenind din limba nordică veche sunt în principal moștenite din anii 800–1000 d. Hr., când [[vikingi]]i cuceriseră estul și nordul Angliei, în timp ce majoritatea celor de origine franceză sunt din perioada cuceririi normande (multe altele însă de asemenea au fost adoptate în secolele XVII–XIX, când franceza era limba occidentală a politicii internaționale și a comerțului).