COMUNICARE A COMISIEI –

Orientări privind interpretarea articolului 6a din Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2021/C 526/02)

CUPRINS

INTRODUCERE

131

1.

DOMENIUL DE APLICARE AL ARTICOLULUI 6A

132

1.1.

Semnificația „notificării reducerii prețurilor”

132

1.2.

Comercianții vizați

133

2.

INDICAREA PREȚULUI „ANTERIOR”

134

2.1.

Norme generale

134

2.2.

Indicarea „prețului anterior” în cazul anunțurilor generale de reducere a prețurilor

135

2.3.

Programe de fidelitate și reducerile personalizate ale prețurilor

136

3.

LEGĂTURA CU DIRECTIVA PRIVIND PRACTICILE COMERCIALE NELOIALE

137

4.

OPȚIUNI ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE

138

4.1.

Bunurile perisabile

138

4.2.

Bunurile „din noua colecție”

139

4.3.

Reducerile progresive ale prețurilor

139

INTRODUCERE

Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) (denumită în continuare „DIP”) urmărește să le permită consumatorilor să evalueze și să compare cu ușurință prețul produselor pe baza unor informații omogene și transparente. Astfel, consumatorii pot face alegeri în cunoștință de cauză (2).

DIP le impune comercianților să indice într-un mod „clar, ușor de identificat și lizibil” prețul de vânzare și prețul pe unitate de măsură (adică prețul pe kilogram, litru sau orice altă unitate cantitativă unică utilizată pe scară largă și uzual în statul membru în cauză). Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European și a Consiliului (3) a modificat DIP, adăugând norme specifice – articolul 6a – privind notificările de reducere a prețurilor. Directiva (UE) 2019/2161 va deveni aplicabilă în întreaga UE de la 28 mai 2022.

Noul articol 6a din DIP abordează problema transparenței reducerilor prețurilor (4) prin introducerea unor norme specifice pentru a se asigura faptul că acestea sunt reale. Articolul 6a urmărește să împiedice comercianții să majoreze în mod artificial prețul de referință și/sau să inducă în eroare consumatorii cu privire la cuantumul reducerii. Acesta sporește transparența și asigură faptul că în mod efectiv consumatorii plătesc mai puțin pentru bunuri atunci când se anunță o reducere a prețurilor. Noua dispoziție privind reducerea prețurilor le permite, de asemenea, autorităților de aplicare a legii și autorităților de supraveghere a pieței să controleze mai ușor corectitudinea reducerilor prețurilor, deoarece stabilește norme clare privind prețul de referință „anterior” pe care trebuie să se bazeze reducerea anunțată.

Scopul prezentei comunicări este de a oferi îndrumări cu privire la modul în care ar trebui interpretate și aplicate aceste noi dispoziții privind anunțurile de reduceri ale prețurilor. Pentru a asigura securitatea juridică și a facilita asigurarea respectării, prezenta comunicare evidențiază aspecte care sunt comune tuturor statelor membre, inclusiv legătura dintre DIP și alte acte legislative ale UE.

Comunicarea nu analizează aplicarea directivei în fiecare stat membru, inclusiv hotărârile instanțelor naționale și ale altor organisme competente. Pe lângă diferitele surse de informare disponibile în statele membre, în baza de date privind protecția consumatorilor, accesibilă pe portalul e-justiție (5), se găsesc informații privind dispozițiile naționale de transpunere a DIP, jurisprudența și literatura juridică.

În cazul în care nu se specifică altfel, articolele menționate în prezenta comunicare sunt cele din DIP, astfel cum a fost modificată ulterior și cel mai recent prin Directiva (UE) 2019/2161. În cazul în care citatele din textul directivei conțin o evidențiere vizuală, aceasta a fost adăugată de către Comisie.

Prezenta comunicare se adresează statelor membre UE și Islandei, Liechtensteinului și Norvegiei, în calitate de semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European (6) (SEE). Prin urmare, trimiterile la UE, la Uniune sau la piața unică ar trebui să fie înțelese ca trimiteri la SEE, respectiv la piața SEE.

Prezenta comunicare este concepută exclusiv ca document de orientare, textele actelor legislative ale Uniunii fiind singurele cu putere de lege. Orice interpretare cu caracter de autoritate a legislației trebuie să rezulte din textul directivei și direct din hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare: „CJUE” sau „Curtea”). Prezenta comunicare ține seama de hotărârile Curții publicate până în octombrie 2021 și nu poate aduce atingere evoluțiilor viitoare ale jurisprudenței Curții.

Punctele de vedere exprimate în prezenta comunicare nu pot aduce atingere poziției pe care Comisia Europeană ar putea să o adopte în fața Curții. Informațiile cuprinse în prezenta comunicare au caracter general și nu se adresează niciunei persoane sau entități în mod specific. Nici Comisia Europeană, nici orice persoană care acționează în numele Comisiei Europene nu este responsabilă de modul în care ar putea fi utilizate informațiile de mai jos.

întrucât prezenta comunicare reflectă stadiul tehnologiei de la momentul redactării, orientările oferite pot fi modificate la o dată ulterioară.

1.   DOMENIUL DE APLICARE AL ARTICOLULUI 6A

Articolul 6a (1) Orice notificare de reducere a prețului indică prețul anterior aplicat de comerciant pentru o perioadă determinată, înainte de aplicarea reducerii de preț. (2) Prețul anterior reprezintă cel mai scăzut preț practicat de comerciant cel puțin în perioada ultimelor 30 de zile înainte de data aplicării reducerii de preț. (3) Statele membre pot prevedea norme diferite pentru bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid. (4) Dacă produsul a fost prezent pe piață mai puțin de 30 de zile, statele membre pot prevedea, de asemenea, o perioadă de timp mai scurtă decât cea menționată la alineatul (2). (5) Dacă reducerea de preț este majorată treptat, statele membre pot prevedea ca prețul anterior să fie considerat prețul fără reducere înainte de prima aplicare a reducerii de preț.

1.1.   Semnificația „notificării reducerii prețurilor”

Articolul 6a se aplică declarațiilor promoționale ale vânzătorului conform cărora acesta a redus prețul bunului (bunurilor) respectiv(e). De exemplu, o reducere a prețurilor ar putea fi anunțată:

—	ca procent (%), de exemplu „reducere de 20 %”, sau ca o valoare specifică, de exemplu „reducere de 10 EUR”;

—	prin indicarea unui nou preț (mai mic), împreună cu indicarea prețului (mai mare) aplicat anterior. Prețul anterior poate fi prezentat tăiat. De exemplu, „acum 50 EUR, redus de la 100 EUR” sau „50 EUR/100 EUR”;

—	prin orice altă tehnică promoțională, cum ar fi „cumpărați azi fără a plăti TVA”, care informează consumatorul că reducerea prețului este egală cu valoarea TVA-ului (ceea ce nu înseamnă că TVA-ul nu este colectat);

—	prezentarea prețului curent ca preț „de pornire” sau ca un preț similar și indicarea unui preț mai mare ca prețul normal al bunului în viitor.

Articolul 6a se aplică anunțurilor de reducere a prețurilor atât atunci când acestea se referă la un bun (bunuri) anume din oferta vânzătorului, cât și atunci când sunt făcute printr-un anunț general de reducere a prețurilor (a se vedea secțiunile 2.2 și 3).

Articolul 6a nu abordează și nu restricționează în niciun fel fluctuațiile și reducerile prețurilor care nu implică un anunț de reducere a prețurilor. Articolul 6a vizează abordarea „anunțurilor” de reducere a prețurilor. Prin urmare, acesta nu acoperă aranjamentele pe termen lung care le permit consumatorilor să beneficieze în mod sistematic de prețuri reduse și de anumite reduceri ale prețurilor individuale (a se vedea secțiunea 2.3 privind programele de fidelitate și reducerile de prețuri personalizate).

Articolul 6a se aplică indiferent dacă anunțul privind reducerea prețului indică o reducere măsurabilă a prețului sau nu. De exemplu, anunțurile precum „reduceri”, „oferte speciale” sau „oferte de Vinerea neagră” care creează impresia unei reduceri a prețurilor fac, de asemenea, obiectul articolului 6a, iar prețul „anterior” trebuie indicat pentru bunurile vizate de anunț (a se vedea secțiunea 2.2 privind anunțurile generale de reducere a prețurilor).

În schimb, articolul 6a nu se aplică afirmațiilor generale de marketing care promovează oferta vânzătorului comparând-o cu ofertele altor vânzători, fără a invoca sau a crea impresia unei reduceri a prețurilor, ca de exemplu „cele mai bune/cele mai mici prețuri”. Cu toate acestea, astfel de declarații fac obiectul Directivei privind practicile comerciale neloiale („DPCN”) (a se vedea secțiunea 3 privind legătura dintre DIP și DPCN).

De asemenea, articolul 6a nu se aplică nici altor tehnici de promovare a avantajelor de preț care nu reprezintă reduceri ale prețurilor, cum ar fi compararea prețurilor și ofertele (condiționate) legate. Aceste alte tehnici de promovare a avantajului de preț fac în continuare obiectul DPCN (a se vedea secțiunea 3).

În ceea ce privește noțiunea de „preț”, articolul 6a acoperă „prețul de vânzare”, astfel cum este definit la articolul 2 litera (a) din DIP (7). DIP impune, de asemenea, indicarea „prețului unitar”, astfel cum este definit la articolul 2 litera (b) (8). Pentru bunurile vândute în vrac (de exemplu, țesături, materiale de construcții, alimente) (9), în cazul în care prețul de vânzare nu poate fi determinat până când consumatorul nu indică ce cantitate din bunul respectiv dorește să achiziționeze, „trebuie indicat doar prețul unitar” în temeiul articolului 3 alineatul (3) din DIP. Articolul 6a se aplică și anunțurilor de reducere a prețurilor cu privire la astfel de bunuri, în cazul în care anunțul privind reducerea de preț se referă la prețul unitar (10). În aceste cazuri, articolul 6a se aplică indicării prețului unitar „anterior”.

DIP se aplică „produselor”, care trebuie interpretate, în contextul acestei directive, ca fiind „bunuri”. „Bunurile” sunt definite în alte dispoziții ale legislației UE privind protecția consumatorilor (11) ca fiind bunuri mobile. Prin urmare, DIP, inclusiv articolul 6a, nu se aplică serviciilor (12) (inclusiv serviciilor digitale) sau conținutului digital.

Articolul 6a din DIP se aplică anunțurilor de reducere a prețurilor făcute pe toate canalele de distribuție (de exemplu, magazine tradiționale, online).

1.2.   Comercianții vizați

DIP se aplică comerciantului, care este definit la articolul 2 litera (d) ca fiind „orice persoană fizică sau juridică ce vinde sau oferă spre vânzare produse care intră în domeniul său de activitate comercială sau profesională”. Prin urmare, noul articol 6a se aplică comerciantului care este partea efectivă în contractul cu consumatorul, și anume vânzătorului bunurilor, inclusiv vânzătorilor care utilizează intermediari, în special piețele online.

În schimb, articolul 6a nu se aplică intermediarilor care le oferă comercianților doar mijloacele de a-și vinde produsele (13), cum ar fi piețele online, sau care doar prezintă la nivel agregat și afișează informații despre prețuri furnizate de alți vânzători (platforme de comparare a prețurilor). Acești intermediari fac în continuare obiectul normelor generale privind răspunderea și obligațiile de diligență profesională ale intermediarilor. Cu toate acestea, intermediarul face obiectul normelor DIP atunci când este vânzătorul efectiv al bunurilor sau atunci când vinde în numele unui alt comerciant.

Din același motiv, articolul 6a nu se aplică anunțurilor de tip rambursare prin care terți care nu sunt vânzători de bunuri, cum ar fi producătorii/distribuitorii, le promit consumatorilor care au achiziționat bunul (bunurile) în cauză să le ramburseze o parte din prețul plătit, la cererea individuală a consumatorilor și pe parcursul unei anumite perioade. Astfel de practici de rambursare fac în continuare obiectul DPCN și nu trebuie utilizate pentru a eluda cerințele DIP privind anunțurile de reducere a prețurilor.

Articolul 6a se aplică, de asemenea, comercianților cu sediul în afara UE care își direcționează vânzările către consumatorii din UE, inclusiv comercianților care oferă bunuri prin intermediul platformelor. Aplicabilitatea DIP în cazul comercianților din afara UE este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (14). Acest regulament se aplică „obligațiilor necontractuale în materie civilă și comercială, în situații care implică un conflict de legi”.

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma II: Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg dintr-un act de concurență neloială este legea țării în care sunt sau pot fi afectate relațiile concurențiale sau interesele colective ale consumatorilor.

Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul Roma II: Nu se poate deroga de la legea aplicabilă în conformitate cu prezentul articol printr-un acord încheiat în temeiul articolului 14.

Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma II, DIP va fi aplicabilă cazurilor de încălcare care aduc atingere intereselor colective ale consumatorilor din UE. În temeiul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul Roma II, nu se poate deroga de la legea aplicabilă printr-un acord privind alegerea legii aplicabile.

Autoritățile naționale vor fi responsabile de asigurarea respectării acestor norme. Dacă va fi necesar, acestea își vor putea exercita competențele de investigare și de asigurare a respectării legislației în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului (15) privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului.

2.   INDICAREA PREȚULUI „ANTERIOR”

2.1.   Norme generale

Articolul 6a alineatul (1) îi impune comerciantului care anunță o reducere a prețului să indice prețul „anterior”. Articolul 6a alineatul (2) definește prețul anterior ca fiind cel mai scăzut preț practicat de comerciant cel puțin în perioada ultimelor 30 de zile înainte de data aplicării reducerii prețului.

Articolul 6a alineatele (3)-(5) le oferă statelor membre opțiuni de reglementare care le permit să deroge de la această regulă generală în cazul bunurilor susceptibile de a se deteriora sau a se perima rapid, al bunurilor care se află pe piață de mai puțin de 30 de zile și, respectiv, al bunurilor pentru care reducerea prețurilor crește progresiv (a se vedea secțiunea 4).

Cu excepția bunurilor care fac obiectul opțiunilor de reglementare menționate la articolul 6a alineatele (3)-(5), statele membre nu pot prevedea o perioadă mai scurtă de 30 de zile pentru stabilirea prețului „anterior”. Scopul acestei perioade de referință de cel puțin 30 de zile este de a împiedica comercianții să jongleze cu prețurile și să prezinte reduceri ale prețurilor false, cum ar fi să majoreze prețul pentru o scurtă perioadă de timp pentru a-l reduce ulterior prin prezentarea acestuia ca o reducere (semnificativă) a prețului care induce în eroare consumatorii. Prin urmare, termenul de 30 de zile pentru stabilirea prețului de referință „anterior” garantează că prețul de referință este real, și nu doar un instrument de marketing utilizat pentru ca reducerea să pară atractivă.

Articolul 6a alineatul (2) nu împiedică comercianții să indice drept preț „anterior” prețul cel mai scăzut aplicat pe o perioadă chiar mai lungă de 30 de zile (de exemplu, ca parte a strategiei de marketing). Nu se vor încălca cerințele articolului 6a dacă prețul „anterior” indicat este, de fapt, mai mic decât prețul cel mai mic din cele 30 de zile imediat anterioare anunțului privind reducerea prețului.

În schimb, o reglementare națională care impune o perioadă mai lungă de 30 de zile pentru stabilirea prețului „anterior” ar trebui să fie evaluată din punctul de vedere al conformității sale cu dreptul Uniunii. În conformitate cu articolul 10 din DIP, orice norme naționale care depășesc cerințele prezentei directive trebuie să fie mai favorabile în ceea ce privește informarea consumatorilor și compararea prețurilor, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în temeiul TFUE (16).

Pentru a se conforma articolului 6a, comerciantul care anunță o reducere a prețului trebuie să identifice cel mai mic preț pe care l-a perceput pentru bunul sau bunurile respective cel puțin în cele 30 de zile care preced data de la care se aplică reducerea prețului. Acest preț cel mai scăzut include orice preț care a fost „redus” anterior în perioada respectivă. Neluarea în considerare a prețurilor practicate în cursul oricăror perioade promoționale anterioare din cele 30 de zile anterioare anunțului de reducere a prețurilor va fi contrară articolului 6a din DIP.

Aceeași regulă se aplică atunci când un comerciant prezintă inițial reducerea prețului făcând referire la un viitor preț majorat, apoi aplică prețul majorat pentru mai puțin de 30 de zile și anunță apoi o reducere a prețului. Indiferent de strategia de marketing folosită pentru anunțarea reducerii prețului, prețul anterior reducerii trebuie să rămână cel mai mic preț din ultimele 30 de zile, și anume, în acest caz, prețul de pornire inițial (a se vedea, de asemenea, secțiunea 4.2 privind bunurile „din noua colecție”).

În consecință, reducerea prețului trebuie prezentată utilizând ca referință prețul „anterior” indicat, adică orice reducere procentuală indicată trebuie să se bazeze pe prețul „anterior”, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 6a:

—

De exemplu, în cazul în care anunțul privind reducerea prețului este „reducere de 50 %”, iar prețul cel mai scăzut din ultimele 30 de zile a fost de 100 EUR, vânzătorul va trebui să prezinte prețul de 100 EUR ca preț „anterior” pe baza căruia se calculează reducerea de 50 %, în pofida faptului că ultimul preț de vânzare al bunului a fost de 160 EUR. În același timp, articolul 6a nu împiedică vânzătorul să indice alte prețuri de referință atunci când anunță reducerea prețului, cu condiția ca aceste prețuri de referință suplimentare să fie clar explicate, să nu creeze confuzie și să nu distragă atenția consumatorului de la indicarea prețului „anterior” în conformitate cu articolul 6a.

—

De exemplu, un comerciant care practică reduceri ale prețurilor mai des decât o dată la 30 de zile ar putea, în plus, să informeze consumatorul cu privire la celelalte prețuri anterioare, după cum urmează: „reducere de 20 % din [data de începere] și până la [data de încheiere]: 80 EUR în loc de 100 EUR, cel mai mic preț din ultimele 30 de zile. Prețul obișnuit al articolului, în afara perioadelor promoționale, din ultimele 30 de zile (sau 100 de zile etc.) a fost de 120 EUR.”

În general, modul în care sunt prezentate și calculate orice alte astfel de prețuri de referință face obiectul DPCN. În acest sens, comercianții trebuie să se asigure întotdeauna că este clar pentru consumator ce reprezintă celelalte prețuri de referință indicate.

Articolul 6a din DIP nu le impune comercianților să indice perioada în care au aplicat prețul „anterior” indicat. În plus, acesta nu afectează durata campaniilor de reducere a prețurilor. Acest articol le impune pur și simplu comercianților să indice prețul „anterior” la începutul fiecărei reduceri a prețului, pe care îl post păstra pe întreaga perioadă de reducere a prețului. Comercianții pot anunța reduceri ale prețurilor pentru bunuri pe o perioadă mai lungă de timp, inclusiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile. De asemenea, în cazul în care reducerea prețului durează mai mult de 30 de zile fără întrerupere, prețul „anterior” care trebuie indicat rămâne cel mai mic preț aplicat în perioada de cel puțin 30 de zile care precede reducerea.

Echitatea recurgerii la perioade de reducere a prețurilor excesiv de lungi în comparație cu perioadele în care bunul este vândut la prețul „integral” trebuie evaluată în temeiul DPCN (a se vedea, de asemenea, secțiunea 3 privind legătura cu DPCN).

În cazul în care un comerciant vinde bunuri prin diferite canale de vânzare/puncte de vânzare (de exemplu, diferite magazine fizice și/sau online) la prețuri diferite, iar respectivele canale de vânzare/puncte de vânzare diferite fac obiectul unui anunț general de reducere a prețului, comerciantul trebuie să indice ca preț „anterior” pentru produsele în cauză pe fiecare canal de vânzare/în fiecare punct de vânzare cel mai scăzut preț pe care l-a aplicat pe respectivul canal de vânzare/în respectivul punct de vânzare în ultimele 30 de zile.

Anunțurile înșelătoare de reducere a prețurilor care creează impresia că reducerea se aplică tuturor canalelor de vânzare/punctelor de vânzare ale comerciantului respectiv, când, de fapt, doar unele dintre canalele de vânzare/punctele de vânzare fac obiectul reducerii prețului, trebuie să fie evaluate în raport cu DPCN.

Articolul 6a nu împiedică comercianții să prelungească o campanie de reducere a prețurilor atât timp cât consumatorii sunt informați în mod clar că este vorba despre o prelungire, și nu despre o nouă campanie de reducere a prețurilor, iar prezentarea generală a campaniei nu este susceptibilă să le creeze o impresie falsă consumatorilor.

2.2.   Indicarea „prețului anterior” în cazul anunțurilor generale de reducere a prețurilor

Articolul 6a nu îi împiedică pe comercianți să anunțe reduceri generale ale prețurilor, de exemplu:

—	„reducere de 20 % la toate articolele astăzi” sau

—	„reducere de 20 % la toate podoabele de Crăciun în această săptămână”.

În cazul în care reducerea prețului (astfel cum este descrisă în secțiunea 1.1) este anunțată printr-o declarație generală, de exemplu un banner fizic sau o comunicare online, prețul „anterior” nu trebuie indicat pe același suport ca și anunțul de reducere a prețului în sine. În schimb, prețul „anterior” pentru produsele individuale care fac obiectul anunțului trebuie indicat la punctul de vânzare, și anume pe etichetele bunurilor respective din magazine sau în secțiunile referitoare la preț ale interfețelor magazinelor online.

De asemenea, un comerciant poate anunța o reducere generală a prețurilor prin care oferă reduceri diferite pentru diferite categorii de bunuri. În aceste cazuri, comerciantul trebuie să identifice în mod clar categoriile de bunuri în cauză și reducerea prețului aferentă acestora, de exemplu:

—	„Reducere de 30 % pentru bunurile pe a căror etichetă este aplicată o bulină albastră și 40 % pentru bunurile pe a căror etichetă este aplicată o bulină roșie”.

În ceea ce privește indicarea prețului „anterior” pentru bunurile individuale care fac obiectul anunțului general de reducere a prețurilor, trebuie să se facă distincția între două cazuri:

—

cazul în care, în ultimele 30 de zile, comerciantul nu a majorat prețul bunurilor individuale care fac obiectul anunțurilor generale și nu a organizat alte reduceri (generale) ale prețurilor în perioada respectivă. În acest caz, prețul „anterior” în sensul articolului 6a va fi prețul de vânzare aplicat anterior bunurilor, și anume prețul indicat deja pe eticheta bunului sau în secțiunea referitoare la preț a interfeței magazinului online. În consecință, comerciantul nu va trebui să modifice etichetele/informațiile online pentru bunurile în cauză ca urmare a aplicării articolului 6a din DIP;

—

cazul în care comerciantul a majorat prețul sau a organizat o altă reducere (generală) a prețurilor în ultimele 30 de zile. În acest caz, prețul de vânzare de pe etichetă sau online nu se califică drept preț „anterior”, deoarece nu va fi cel mai mic preț din ultimele 30 de zile, astfel cum se prevede la articolul 6a. Prin urmare, comerciantul va trebui să ajusteze etichetele relevante sau indicarea online a prețului bunurilor care fac obiectul anunțului general de reducere a prețurilor pentru a indica prețul „anterior” corect pentru produsele respective.

Articolul 6a din DIP nu împiedică publicitatea în grup pentru reducerile prețurilor în cazul cărora entități centrale, cum ar fi francizorii, planifică și promovează campanii de reducere a prețurilor în numele vânzătorilor (comercianților cu amănuntul) care își distribuie produsele. În cazul în care o astfel de entitate centrală anunță reduceri ale prețurilor în numele membrilor săi, aceasta trebuie să se asigure că comercianții cu amănuntul participanți sunt în măsură să respecte cerințele privind reducerile prețurilor, de exemplu, trebuie să le permită comercianților cu amănuntul participanți să respecte normele privind indicarea prețului „anterior”. Fiecare comerciant cu amănuntul participant rămâne responsabil, inclusiv în acest caz, de asigurarea faptului că bunurile relevante pe care le vinde în cadrul campaniei de reducere a prețurilor au prețul „anterior” corect.

Astfel cum s-a explicat mai sus, în cazul în care comerciantul cu amănuntul participant și-a menținut prețurile stabile în cele 30 de zile ce preced anunțarea reducerii, nu va fi necesară ajustarea prețurilor individuale „anterioare”, deoarece prețul de vânzare anterior va constitui prețul „anterior” în sensul articolului 6a. Dacă acest lucru nu este aplicabil în cazul anumitor bunuri care fac obiectul campaniei generale, vânzătorul trebuie să ajusteze prețul „anterior” pentru bunurile în cauză. Sunt incluse aici cazurile în care campaniile de reducere a prețurilor lansate de vânzătorul respectiv (comerciantul cu amănuntul) pentru bunurile sale sunt urmate, în mai puțin de 30 de zile, de campanii lansate de entitatea centrală. În astfel de cazuri, pentru a determina prețul „anterior”, comerciantul cu amănuntul în cauză trebuie să ia în considerare prețul redus practicat în campania (campaniile) anterioară (anterioare).

2.3.   Programe de fidelitate și reducerile personalizate ale prețurilor

Articolul 6a din DIP nu se aplică programelor vânzătorilor de fidelizare a clienților, cum ar fi cardurile de reducere sau bonurile valorice, care îi dau dreptul consumatorului la o reducere a prețului pentru toate produsele vânzătorului sau pentru anumite game de produse pe parcursul unor perioade neîntrerupte lungi (de exemplu, 6 luni, 1 an) sau care permit acumularea de credite (puncte) pentru achizițiile viitoare.

Articolul 6a din DIP nu se aplică nici reducerilor de preț personalizate reale care nu sunt de natură să „anunțe” o reducere a prețurilor. Un exemplu tipic de astfel de reduceri ale prețurilor sunt cele care rezultă din achizițiile anterioare ale consumatorului de la vânzătorul în cauză, cum ar fi atunci când consumatorul primește un cupon valoric de tip „reducere de 20 %” la cumpărare, valabil pentru următoarea achiziție, cu condiția ca aceasta să fie efectuată până la sfârșitul lunii. Alte exemple de reduceri ale prețurilor personalizate reale care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 6a sunt reducerile acordate cu ocazii speciale pentru respectivul consumator, cum ar fi atunci când se înscrie în programul de fidelitate sau la căsătoria sau ziua de naștere a consumatorului, precum și reducerile aplicate la momentul cumpărării care nu au fost „anunțate” în prealabil.

Astfel de programe de fidelitate și de oferte personalizate continuă să fie evaluate în temeiul DPCN [a se vedea secțiunile 2.8.2 și 4.2.8 din Orientările privind DPCN (17)].

În schimb, articolul 6a din DIP va fi aplicabil reducerilor prețurilor care, chiar dacă sunt prezentate ca personalizate, sunt, în realitate, oferite/anunțate tuturor consumatorilor. O astfel de situație ar putea apărea atunci când comerciantul pune la dispoziție bonuri valorice sau coduri de reducere pentru toți potențialii consumatori care vizitează magazinul tradițional sau magazinul online în anumite perioade. Exemple ar putea fi campanii precum:

—	„Azi beneficiați de o reducere de 20 % dacă utilizați codul XYZ”; sau

—	„În acest weekend, numai membrii programului de fidelitate beneficiază de o reducere de 20 % la toate articolele”,

în cazul în care codul/programul de fidelitate este accesibil/utilizat de mulți clienți sau de majoritatea clienților. În aceste cazuri, comerciantul trebuie să respecte cerințele de la articolul 6a, și anume să se asigure că prețul „anterior” al tuturor bunurilor în cauză este cel mai mic preț al lor disponibil public în ultimele 30 de zile (a se vedea secțiunea 2.1 privind anunțurile generale de reducere a prețurilor).

3.   LEGĂTURA CU DIRECTIVA PRIVIND PRACTICILE COMERCIALE NELOIALE

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale (18) („DPCN”) interzice practicile comerciale neloiale în tranzacțiile dintre întreprinderi și consumatori (19). Aceasta se aplică tuturor practicilor comerciale care au loc înainte, în timpul și după ce a avut loc o tranzacție între întreprinderi și consumatori. Articolul 2 litera (d) din DPCN definește practicile comerciale ca fiind „orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori”. O practică comercială neloială ar putea fi o practică înșelătoare sau agresivă (articolele 6-9) sau o încălcare a cerințelor privind diligența profesională [articolul 5 alineatul (2)] care este probabil să denatureze decizia comercială a unui consumator mediu.

Articolul 3 alineatul (4) din DPCN stipulează că, în cazul în care dispozițiile DPCN și alte norme comunitare care reglementează aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale sunt în conflict, normele comunitare prevalează și se aplică respectivelor aspecte specifice.

Prin urmare, în măsura în care articolul 6a din DIP introduce un set specific de norme privind definirea și indicarea prețului „anterior” atunci când se anunță o reducere a prețului, acesta prevalează asupra DPCN în ceea ce privește acele aspecte ale reducerii prețului care sunt reglementate de normele specifice respective (20).

În consecință, corectitudinea prețului „anterior” indicat de vânzător și a reducerii prețului corespunzătoare trebuie evaluată în raport cu cerințele specifice ale articolului 6a din DIP. Totuși, acest lucru nu împiedică autoritățile naționale de aplicare a legii să aplice, de asemenea, DPCN în cazul practicilor comercianților care încalcă articolul 6a din DIP atunci când acestea constituie, de asemenea, practici neloiale interzise de DPCN, în special acțiuni înșelătoare în legătură cu existența unui avantaj de preț specific în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (d).

În plus, astfel cum se menționează în secțiunea 1.2.5 din Orientările privind DPCN, DPCN și, în special, articolul 6 alineatul (1) litera (d) privind afirmațiile înșelătoare referitoare la existența unui avantaj de preț, rămân aplicabile altor aspecte ale reducerilor prețurilor. DPCN s-ar putea aplica diferitelor aspecte înșelătoare ale practicilor de reducere a prețurilor, cum ar fi:

—	perioade în care se aplică reduceri ale prețurilor care sunt excesiv de lungi comparativ cu perioada în care bunurile sunt vândute la un preț fără reducere;

—	publicitatea de tipul „reducere de până la 70 %”, în condițiile în care doar câteva dintre articole sunt reduse cu 70 %, iar restul sunt reduse cu un procent semnificativ mai mic.

În această privință, trebuie remarcat faptul că, în afară de reducerile prețurilor, un vânzător poate utiliza alte tipuri de practici care promovează avantajele de preț, cum ar fi:

—	comparații cu alte prețuri, de exemplu prețurile altor comercianți (21) sau prețul de vânzare cu amănuntul recomandat de producător;

—	ofertele condiționate combinate sau legate (de exemplu, „la 1 articol cumpărat, al 2-lea este gratis” sau „reducere de 30 % la cumpărarea a trei articole”.

Astfel de practici promoționale nu intră în domeniul de aplicare al articolului 6a din DIP, ci fac în continuare pe deplin obiectul DPCN.

DPCN acoperă, de asemenea, orice anunțuri de reducere a prețurilor sau alte tipuri de practici care promovează avantaje de preț în ceea ce privește conținutul digital (22) și toate tipurile de servicii, întrucât DIP se aplică numai bunurilor mobile (a se vedea secțiunea 1.1).

Un vânzător poate, de asemenea, să combine compararea prețurilor cu un anunț de reducere a prețurilor reglementat de articolul 6a din DIP. Astfel cum se menționează în secțiunea 2.8.2 din Orientările privind DPCN, un vânzător care prezintă o comparație a prețurilor trebuie să acorde o atenție deosebită asigurării faptului că consumatorul mediu nu percepe comparația cu, de exemplu, prețul cu amănuntul recomandat, ca fiind o reducere a prețului. În cazul în care, din cauza prezentării sale înșelătoare, compararea prețurilor este percepută efectiv de un consumator mediu ca fiind o reducere a prețului, o astfel de practică poate constitui o încălcare atât a DPCN, cât și a articolului 6a din DIP din cauza prezentării incorecte a prețului „anterior”.

4.   OPȚIUNI ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE

Articolul 6a alineatele (3)-(5) le oferă statelor membre posibilitatea de a deroga de la regula generală privind reducerile prețurilor în cazul:

—	bunurilor susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid. („bunuri perisabile”);

—	bunurilor care au fost prezente pe piață mai puțin de 30 de zile (bunuri „din noua colecție”); și

—	reducerilor succesive ale prețurilor dintr-o perioadă de 30 de zile.

4.1.   Bunurile perisabile

Articolul 6a (3) Statele membre pot prevedea norme diferite pentru bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid.

Opțiunea prevăzută la articolul 6a alineatul (3) le permite statelor membre să prevadă norme diferite pentru bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid. Astfel de norme pot consta chiar într-o excludere totală a unor astfel de bunuri din domeniul de aplicare al articolului 6a sau în permiterea vânzătorului să indice drept preț „anterior” a ultimului preț aplicat imediat înainte de reducerea prețului.

Bunurile „susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid” sunt bunuri perisabile pentru care poate fi necesar să se aplice reduceri mai frecvent pentru a le vinde mai rapid din cauza apropierii datei de expirare. Această noțiune este utilizată și la articolul 16 primul paragraf litera (d) din Directiva privind drepturile consumatorilor (23) („DDC”), care prevede că consumatorii nu au drept de retragere în cazul contractelor la distanță și al contractelor negociate în afara spațiilor comerciale pentru „furnizarea de bunuri care sunt susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid”.

DDC nu definește „bunurile care sunt susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid”. Respectarea criteriilor obiective ale faptului de „a se deteriora sau a se perima rapid” trebuie evaluată de la caz la caz. Exemple de bunuri care sunt susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid sunt alimentele proaspete și băuturile cu termene scurte de expirare. Această posibilitate a statelor membre de a deroga de la regula generală privind reducerile prețurilor nu poate fi aplicată bunurilor care nu sunt perisabile ca urmare a compoziției și proprietăților lor fizice, ci doar „expiră” în sens comercial, cum ar fi îmbrăcămintea sezonieră (24).

Aceeași abordare ca cea din DDC este valabilă atunci când se interpretează această noțiune în cadrul DIP.

4.2.   Bunurile „din noua colecție”

Articolul 6a (4) Dacă produsul a fost prezent pe piață mai puțin de 30 de zile, statele membre pot prevedea, de asemenea, o perioadă de timp mai scurtă decât cea menționată la alineatul (2).

Opțiunea prevăzută la articolul 6a alineatul (4) le permite statelor membre să permită anunțuri de reducere a prețurilor și în ceea ce privește bunurile („din noua colecție”) pe care comerciantul le vinde de mai puțin de 30 de zile atunci când anunță reducerea prețurilor. Opțiunea este formulată în sens larg și se referă la „o perioadă de timp mai scurtă” (față de perioada implicită de cel puțin 30 de zile).

Spre deosebire de alegerea în materie de reglementare privind bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid, pentru care statele membre pot prevedea „norme diferite”, inclusiv excluderea unor astfel de bunuri din domeniul de aplicare al articolului 6a, această opțiune de reglementare se referă numai la „o perioadă mai scurtă”. Prin urmare, aceasta nu poate fi interpretată în sensul că include și posibilitatea scutirii totale a acestor bunuri de obligația de a respecta o perioadă de referință pentru stabilirea prețului „anterior”.

Prin urmare, în cazul în care statele membre aleg să aplice această posibilitate de derogare de la regula generală, trebuie să stabilească o anumită perioadă pentru stabilirea prețului „anterior” sau, alternativ, să le permită comercianților să stabilească ei înșiși perioada și să indice această perioadă împreună cu prețul „anterior” aferent. În acest din urmă scenariu, în cazul în care perioada de referință specifică nu este stabilită de normele naționale, corectitudinea anunțurilor de reducere a prețurilor pentru bunurile în cauză va continua să fie evaluată de la caz la caz în temeiul DPCN.

Noțiunea de „prezență pe piață” trebuie interpretată în contextul normei generale prevăzute la articolul 6a primul și al doilea paragraf, care se referă la acțiunile comerciantului în cauză care anunță reducerea prețurilor. Prin urmare, în acest context, termenul „piață” se referă la vânzarea bunurilor de către comerciantul respectiv, astfel cum este definit la articolul 2 litera (d) din DIP.

Ar trebui să se considere că bunurile sunt deja prezente pe „piață” atunci când vânzătorul reia oferta pentru aceleași bunuri după o perioadă de întrerupere, de exemplu după ce bunurile au fost scoase temporar din stoc sau în cazul bunurilor sezoniere, cum ar fi hainele de iarnă/vară. În acest caz, întrucât astfel de bunuri nu ar fi, strict vorbind, din noua colecție, excepția prevăzută la articolul 6a alineatul (4) nu s-ar aplica.

Totuși, în aceste situații, comerciantul poate alege, ca perioadă de referință pentru stabilirea prețului „anterior”, o perioadă mai lungă în care bunul a fost oferit spre vânzare pentru o perioadă totală de cel puțin 30 de zile. Prin urmare, în cazul în care vânzătorul oferă din nou un bun spre vânzare după o perioadă de întrerupere, vânzătorul poate anunța o reducere a prețului indicând drept preț „anterior” cel mai scăzut preț aplicat în perioada de referință anterioară întreruperii (de exemplu, în ultimul an), cu condiția ca:

—	bunul să fi fost oferit spre vânzare pentru o perioadă totală de cel puțin 30 de zile în cursul perioadei de referință respective; și

—	prețul „anterior” indicat să fie cel mai mic preț din întreaga perioadă de referință.

Sub rezerva unei evaluări de la caz la caz, comerciantului i se poate impune, în conformitate cu articolul 7 din DPCN, să informeze consumatorul atunci când prețul „anterior” indicat este un preț care nu a fost aplicat în perioada imediat anterioară reducerii prețului, ci, de exemplu, în sezonul precedent.

4.3.   Reducerile progresive ale prețurilor

Articolul 6a (5) Dacă reducerea de preț este majorată treptat, statele membre pot prevedea ca prețul anterior să fie considerat prețul fără reducere înainte de prima aplicare a reducerii de preț.

Opțiunea de reglementare prevăzută la articolul 6a alineatul (5) se aplică atunci când prețul este redus treptat, fără întrerupere, în cursul aceleiași campanii de vânzare. În acest caz, prețul „anterior” este prețul cel mai scăzut din cursul celor 30 de zile anterioare aplicării primului anunț de reducere a prețurilor și rămâne prețul „anterior” pentru toate anunțurile ulterioare de reducere a prețurilor în cursul campaniei de vânzare.

—

De exemplu, prețul cel mai scăzut al bunului din cele 30 de zile anterioare începerii campaniei de vânzare a fost de 100 EUR. Vânzătorul indică 100 EUR ca fiind prețul său „anterior” atunci când anunță prima reducere de preț (de exemplu, o reducere de 10 %) și, ulterior, poate păstra același preț „anterior” și atunci când anunță următoarele reduceri, de 20 % și 30 %.

Situația este diferită în cazul campaniilor de vânzări succesive în cursul unei perioade de 30 de zile (de exemplu, în cadrul unor promoții precum „reducere de 20 % în fiecare duminică din decembrie” sau în cursul unor campanii succesive precum „Ziua persoanelor celibatare”, „Vinerea neagră”, „Lunea cumpărăturilor online” sau în campaniile de vânzări de Crăciun din noiembrie/decembrie). În contextul unor astfel de campanii de vânzări succesive, în care prețul este majorat pe perioade (scurte) intermitente, se aplică regula generală de la articolul 6a, iar prețul „anterior” pentru fiecare reducere de preț succesivă este cel mai mic preț din ultimele cel puțin 30 de zile, adică incluzând prețul redus în cursul promoțiilor anterioare.

Pentru a evita o eludare a articolului 6a alineatele (1) și (2), alineatul (5) se interpretează în mod restrictiv. Prin urmare, acesta se aplică numai atunci când prețul este redus progresiv, fără întreruperi și fără a majora prețul „anterior” indicat în cursul perioadei de reducere continuă a prețului.

---

(1)  Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor („DIP”) (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).

(2)  A se vedea considerentele 6 și 12 din DIP.

(3)  Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivelor 98/6/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme (JO L 328, 18.12.2019, p. 7).

(4)  În 2018, sub coordonarea Comisiei, autoritățile naționale de protecție a consumatorilor au efectuat o examinare anuală la nivelul UE a site-urilor de comerț electronic (acțiuni de verificare) în cadrul rețelei de cooperare în materie de protecție a consumatorului („CPC”). Această acțiune de verificare a vizat transparența prețurilor, inclusiv a reducerilor prețurilor. În cazul a peste 31 % din cele 431 de site-uri de comerț electronic verificate care ofereau reduceri, autoritățile de protecție a consumatorilor au suspectat că ofertele speciale nu erau autentice sau au constatat că modalitatea de calcul al prețului redus nu era clară. A se vedea comunicatul de presă al Comisiei din 19 februarie 2019: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/IP_19_1333

(5)  https://e-justice.europa.eu/591/RO/consumer_law_database?init=true

(6)  JO L 1, 3.1.1994, p. 3.

(7)  „Preț de vânzare înseamnă prețul final al unei unități din produs sau al unei cantități date din produs, inclusiv TVA și toate celelalte taxe;”, articolul 2 litera (a) din DIP.

(8)  „Preț unitar înseamnă prețul final, inclusiv TVA și toate celelalte taxe, pentru un kilogram, un litru, un metru, un metru pătrat sau un metru cub din produs sau pentru o unitate cantitativă unică diferită care este folosită la scară largă și în mod obișnuit în statul membru respectiv pentru comercializarea unor produse specifice;”, articolul 2 litera (b) din DIP.

(9)  „Produse vândute în vrac înseamnă produse care nu sunt preambalate și sunt măsurate în prezența consumatorului;”, articolul 2 litera (c) din DIP.

(10)  A se vedea considerentul 7 din DIP.

(11)  În temeiul Directivei privind drepturile consumatorilor („DDC”) [Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64)], astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/2161, bunurile sunt definite ca „(a) orice obiect corporal mobil; apa, gazul și energia electrică sunt considerate „bunuri” în sensul prezentei directive atunci când acestea sunt puse în vânzare în volum limitat sau în cantitate fixă; (b) orice obiect corporal mobil care încorporează un conținut digital sau un serviciu digital sau este interconectat cu acestea, astfel încât, în absența respectivului conținut digital sau serviciu digital, bunul nu și-ar putea îndeplini funcțiile («bunuri cu elemente digitale»);”.

(12)  A se vedea Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind punerea în aplicare a Directivei 1998/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor [COM(2006) 325 final, p. 4].

(13)  În temeiul Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, consumatorii trebuie să fie întotdeauna informați cu privire la identitatea comerciantului efectiv (pentru informații suplimentare, a se vedea orientările privind DDC).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).

(15)  Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).

(16)  A se vedea, în special, articolele 34 și 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(17)  https://ec.europa.eu/info/law/law-topic/consumer-protection-law/unfair-commercial-practices-law/unfair-commercial-practices-directive_en

(18)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(19)  Înainte de modificările aduse DIP prin Directiva (UE) 2019/2161, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat în cauza C-421/12, Comisia Europeană/Regatul Belgiei, ECLI:EU:C:2013:769, imposibilitatea statelor membre de a adopta norme naționale mai prescriptive privind reducerile prețurilor pe baza DPCN și a Directivei (inițiale) privind indicarea prețurilor.

(20)  A se vedea, de asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza C-476/14, Citroën, ECLI:EU:C:2016:527.

(21)  Compararea prețurilor diferiților comercianți intră, de asemenea, sub incidența Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21), care stabilește condițiile în care este permisă publicitatea comparativă.

(22)  Definit ca „date produse și furnizate în format digital” la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale (JO L 136, 22.5.2019, p. 1).

(23)  Directiva 2011/83/UE.

(24)  A se vedea Orientările referitoare la Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor: https://ec.europa.eu/info/law/law-topic/consumer-protection-law/consumer-contract-law/consumer-rights-directive_en