08/Volumul 001

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1

/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

—

Legislație („L”),

—

Comunicări și informări („C”).

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

P 013/204

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(a)

atunci când intervine o modificare a oricărui fapt esențial pentru adoptarea deciziei în cauză;

(b)

atunci când părțile încalcă orice obligație conexă deciziei;

(c)

atunci când decizia se bazează pe informații eronate sau care induc în eroare sau

(d)

atunci când părțile abuzează de exceptarea de la aplicarea dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) din tratat care li se acordă în temeiul deciziei.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6

P 036/533

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(a)

(b)

care conțin restricții impuse în legătură cu achiziționarea sau utilizarea drepturilor de proprietate industrială – în special a brevetelor, a modelelor de utilitate, a desenelor și a modelor sau mărcilor – sau în legătură cu drepturile rezultate din contractele care prevăd cesiunea sau concesiunea procedeelor de fabricație sau a cunoștințelor privind utilizarea și aplicarea de tehnici industriale.

(a)

restricțiile sau clauzele care nu pot figura în acorduri;

(b)

clauzele care trebuie să figureze în acorduri sau celelalte condiții care trebuie să fie îndeplinite.

—

în cele trei luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului sunt astfel modificate încât să îndeplinească condițiile menționate mai sus, potrivit dispozițiilor respectivului regulament și

—

modificările sunt aduse la cunoștința Comisiei în termenul stabilit prin regulament.

(a)

înainte de a publica un proiect de regulament;

(b)

înainte de a adopta un regulament.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

9

L 285/46

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(a)

aplicarea standardelor și tipurilor;

(b)

cercetarea și dezvoltarea de produse sau procedee, până la stadiul aplicării industriale, precum și aplicarea rezultatelor, inclusiv dispozițiile referitoare la dreptul proprietății industriale și la cunoștințele tehnice confidențiale;

(c)

specializarea, inclusiv acordurile necesare realizării acesteia.

(a)

restricțiile sau clauzele care pot sau care nu pot să figureze în acordurile, deciziile și practicile concertate;

(b)

clauzele care trebuie să figureze în acordurile, deciziile și practicile concertate sau celelalte condiții care trebuie să fie îndeplinite.

—

dacă sunt modificate în șase luni de la intrarea în vigoare a regulamentului, astfel încât să îndeplinească condițiile menționate, în conformitate cu dispozițiile regulamentului și

—

dacă modificările sunt aduse la cunoștința Comisiei în termenul stabilit prin regulament.

(a)

înainte de a publica un proiect de regulament;

(b)

înainte de a adopta un regulament.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

12

L 291/144

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

1.

La sfârșitul alineatului (1) se inserează următorul text:

„Un regulament adoptat în temeiul articolului 1 poate dispune că interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat nu se aplică, pe perioada pe care acesta o stabilește, acordurilor și practicilor concertate care existau la data aderării și care, în virtutea aderării, intră în domeniul de aplicare al articolului 85 și nu îndeplinesc condițiile articolului 85 alineatul (3).”

2.

Alineatul (2) se completează cu următorul text:

„Alineatul (1) se aplică acordurilor și practicilor concertate care, în virtutea aderării, intră în domeniul de aplicare al articolul 85 alineatul (1) din tratat și pentru care este obligatorie notificarea înainte de 1 iulie 1973, în conformitate cu articolele 5 și 25 din Regulamentul nr. 17, numai dacă acestea au fost notificate înainte de această dată.”

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

13

L 131/73

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În toate statele membre telecomunicațiile constituie, în întregime sau parțial, monopol de stat acordat sub formă de drepturi speciale sau exclusive unuia sau mai multor organisme responsabile cu furnizarea și exploatarea infrastructurii de rețea și a serviciilor aferente acesteia. Drepturile în cauză includ, deseori, nu numai furnizarea serviciilor aferente utilizării rețelei, ci și livrarea echipamentelor terminale pentru racordarea utilizatorilor la rețea. De-a lungul ultimelor decenii, sectorul rețelelor de telecomunicații a cunoscut o dezvoltare tehnică remarcabilă, cu precădere în domeniul echipamentelor terminale.

(2)

Ca reacție față de evoluția din domeniul tehnologiei și al economiei, câteva state membre și-au revăzut politica acordării drepturilor speciale sau exclusive în sectorul telecomunicațiilor. Datorită creșterii numărului tipurilor de echipamente terminale și posibilității utilizării multiple a acestora, se impune ca utilizatorii să aibă posibilitatea de a alege în mod liber între diferitele tipuri de echipamente disponibile, pentru a putea beneficia pe deplin de progresele tehnologice din domeniu.

(3)

Articolul 30 din tratat interzice restricțiile de ordin cantitativ în ceea ce privește importurile din alte state membre, precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Acordarea drepturilor speciale sau exclusive de import sau comercializare de bunuri unei organizații poate duce, așa cum se întâmplă deseori, la restricții privind importurile din alte state membre.

(4)

Articolul 37 din tratat dispune că „Statele membre adaptează în mod treptat orice monopol de stat cu caracter comercial, astfel încât la expirarea perioadei de tranziție să nu existe nici o discriminare între cetățenii statelor membre privind condițiile de achiziționare și de comercializare a mărfurilor.

Dispozițiile prezentului articol se aplică în cazul oricărui organism prin intermediul căruia un stat membru, de drept sau de fapt, supervizează, determină sau influențează, în mod apreciabil, direct sau indirect, importurile sau exporturile dintre statele membre. Dispozițiile de față se aplică, de asemenea, monopolurilor delegate de către stat altor organisme.” Articolul 37 alineatul (2) interzice statelor membre să introducă orice măsuri noi, contrare principiilor enunțate la articolul 37 alineatul (1).

(5)

Drepturile speciale sau exclusive privind echipamentele terminale, de care se bucură monopolurile naționale în domeniul telecomunicațiilor, se exercită în așa fel încât, în practică, dezavantajează echipamentele din alte state membre, în special împiedicându-i pe utilizatori să aleagă liber echipamentele care se potrivesc cel mai bine necesităților lor, în ceea ce privește prețul și calitatea, indiferent de proveniența acestora. În consecință, în toate statele membre exercitarea acestor drepturi nu este compatibilă cu articolul 37, cu excepția Spaniei și a Portugaliei, unde monopolurile naționale urmează să fie adaptate în mod treptat până la sfârșitul perioadei de tranziție prevăzute în actul de aderare.

(6)

Furnizarea serviciilor de instalare și de întreținere a echipamentelor terminale constituie un element cheie în achiziționarea sau închirierea acestora. Rezervarea drepturilor exclusive în acest domeniu ar fi echivalentă cu menținerea drepturilor exclusive de comercializare. Prin urmare, dacă eliminarea drepturilor exclusive de import și comercializare urmează să aibă un efect real, asemenea drepturi trebuie să fie eliminate, la rândul lor.

(7)

Articolul 59 din tratat prevede că „restricțiile privind libertatea de prestare a serviciilor în cadrul Comunității se elimină în mod treptat pe parcursul perioadei de tranziție în cazul resortisanților statelor membre stabiliți într-un alt stat al Comunității decât cel al persoanei căreia îi sunt destinate aceste servicii”. Întreținerea echipamentelor terminale constituie un serviciu în sensul articolului 60 din tratat. Odată cu expirarea perioadei de tranziție, serviciul în cauză care, din punct de vedere comercial, nu poate fi disociat de comercializarea terminalelor trebuie să fie prestat în mod liber, în mod deosebit atunci când este furnizat de operatori calificați.

(8)

Articolul 90 alineatul (1) din tratat prevede că „în cazul întreprinderilor publice și al întreprinderilor cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu pot dispune și nici menține în vigoare nici o măsură care să contravină reglementărilor prezentului tratat, îndeosebi celor prevăzute la articolele 7 și 85-94.”

(9)

De regulă, piața echipamentelor terminale este încă dominată de un sistem care permite denaturarea concurenței de pe piața comună; această situație continuă să producă nerespectări ale regulilor concurenței enunțate în cadrul tratatului și să afecteze în mod nefavorabil dezvoltarea comerțului, într-o măsură contrară intereselor Comunității. O concurență mai puternică pe piața echipamentelor terminale presupune introducerea unor specificații tehnice și a unor proceduri de omologare transparente care să întrunească criteriile esențiale menționate în Directiva 86/361/CEE a Consiliului (1) și să permită libera circulație a echipamentelor terminale. La rândul său, această transparență impune publicarea specificațiilor tehnice și a procedurilor de omologare. Pentru asigurarea aplicării acestor proceduri într-o manieră transparentă, obiectivă și fără discriminare, este necesar ca elaborarea și aplicarea acestor reguli să fie încredințate unor organisme independente de concurenții de pe piața în cauză. Este esențial ca specificațiile și procedurile de omologare să fie publicate într-o manieră simultană și ordonată. Publicarea simultană împiedică, totodată, eventualele comportamente care contravin dispozițiilor tratatului. Publicarea în manieră simultană și ordonată se poate realiza numai cu ajutorul unui act normativ cu caracter obligatoriu pentru toate statele membre. Instrumentul adecvat acestui scop este o directivă.

(10)

Tratatul atribuie Comisiei sarcini foarte clare și îi conferă atribuții specifice în privința monitorizării relațiilor între statele membre și întreprinderile lor publice și întreprinderile cărora le-au delegat drepturi speciale sau exclusive, îndeosebi cu privire la eliminarea restricțiilor de ordin cantitativ și la măsurile cu efect echivalent, cu privire la discriminarea între resortisanții statelor membre și la concurență. În consecință, singurul act prin intermediul căruia Comisia își poate îndeplini în mod eficient însărcinările și atribuțiile ce i-au fost conferite este o directivă bazată pe articolul 90 alineatul (3).

(11)

Organismele sau întreprinderile de telecomunicații sunt întreprinderi în sensul articolului 90 alineatul (1) întrucât ele desfășoară o activitate economică organizată care implică producția de bunuri sau servicii. Ele sunt întreprinderi publice sau private cărora statele membre le-au acordat drepturi speciale sau exclusive de import, comercializare, racordare, punere în serviciu și/sau întreținere a echipamentelor terminale pentru telecomunicații. Acordarea și menținerea drepturilor speciale și exclusive pentru echipamentele terminale sunt măsuri luate în sensul aceluiași articol. Condițiile de aplicare a exceptării prevăzute la articolul 90 alineatul (2) nu sunt întrunite. Chiar dacă furnizarea unei rețele de telecomunicații pentru uzul publicului larg este un serviciu de interes economic general, pe care statul îl încredințează organismelor de telecomunicații, eliminarea drepturilor speciale sau exclusive ale acestora de import și comercializare a echipamentelor terminale nu ar obstrucționa, de drept sau de fapt, prestarea acestui serviciu. Aceasta este cu atât mai adevărat cu cât statele membre au dreptul de a supune echipamentele terminale procedurilor de omologare, pentru a se asigura că ele se conformează exigențelor esențiale.

(12)

Articolul 86 din tratat interzice, ca fiind incompatibilă cu principiile pieței comune, orice conduită a uneia sau a mai multor întreprinderi care ar implica abuzul de poziție dominantă în cadrul pieței comune sau pe un segment substanțial al acesteia.

(13)

Organismele de telecomunicații dețin, în mod individual sau în comun, monopolul asupra rețelei lor naționale de telecomunicații. Orice rețea națională constituie o piață. În consecință, aceste organisme dețin, în mod individual sau în comun, o poziție dominantă pe un segment substanțial al pieței în cauză în sensul articolului 86.

Drepturile speciale sau exclusive de import și de comercializare a echipamentelor terminale pe care statele le acordă acestor organisme au ca efect:

O astfel de conduită este interzisă în mod expres de articolul 86 literele (d) și (b) și poate afecta în mod semnificativ relațiile comerciale între statele membre.

În toate situațiile, astfel de drepturi speciale sau exclusive în domeniul pieței echipamentelor terminale dau naștere unei situații care vine în contradicție cu obiectivul articolului 3 litera (f) din tratat, care prevede instituirea unui sistem care să împiedice denaturarea concurenței pe piața comună și impune ca, a fortiori, concurența să nu fie eliminată. Statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 5 din tratat, să se abțină de la întreprinderea oricăror măsuri care ar putea periclita realizarea obiectivelor din tratat, inclusiv a articolului 3 litera (f).

În consecință, trebuie ca drepturile exclusive de import și comercializare a echipamentelor terminale să fie considerate ca incompatibile cu articolul 86 coroborat cu articolul 3, iar acordarea sau menținerea acestor drepturi de către un stat membru este interzisă prin articolul 90 alineatul (1).

(14)

Pentru a se permite utilizatorilor accesul la echipamentele terminale pe care aceștia le doresc, sunt necesare cunoașterea și redarea cu transparență a caracteristicilor punctelor de terminație ale rețelei la care echipamentele terminale urmează să fie racordate. În consecință, statele membre trebuie să asigure publicarea caracteristicilor respective și accesul utilizatorilor la punctele de terminație.

(15)

Pentru a-și putea comercializa produsele, producătorii echipamentelor terminale trebuie să cunoască specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească. În consecință, este necesar ca statele membre să oficializeze și să publice specificațiile și regulile de omologare, pe care trebuie să le comunice Comisiei sub formă de proiect, în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Comisiei (2). Specificațiile pot fi aplicate și produselor importate din alte state membre numai în măsura în care ele sunt necesare în scopul asigurării conformității cu exigențele esențiale prevăzute la articolul 2 alineatul (17) din Directiva 86/361/CEE, care pot fi solicitate în mod legitim în baza dreptului comunitar. În orice situație, statele membre trebuie să respecte articolele 30 și 36 din tratat, conform cărora un stat membru importator trebuie să permită importul pe teritoriul său al echipamentelor terminale legal produse și comercializate într-un alt stat membru, putând supune aceste echipamente doar unei omologări și, eventual, refuza omologarea din motive legate de conformitatea cu exigențele esențiale menționate mai sus.

(16)

Avându-se în vedere complexitatea acestor specificații și proceduri, publicarea lor imediată nu poate fi luată în considerare. Pe de altă parte, concurența efectivă nu este posibilă în absența unei asemenea publicări, întrucât potențialii concurenți ai organismelor sau întreprinderilor cu drepturi speciale sau exclusive nu cunosc specificațiile exacte cu care trebuie să fie conforme echipamentele lor terminale și nici termenii procedurilor de omologare, deci nici costurile și durata acestor proceduri. În consecință, trebuie stabilit un termen limită de publicare a specificațiilor și procedurilor pentru aprobarea de tip. O perioadă de doi ani și jumătate va permite, de asemenea, organismelor de telecomunicații cu drepturi speciale sau exclusive să se adapteze la noile condiții ale pieței și va permite agenților economici, în special întreprinderilor mici și mijlocii, să se adapteze la noul mediu concurențial.

(17)

Monitorizarea specificațiilor și regulilor de omologare nu poate fi încredințată unuia dintre concurenții de pe piața echipamentelor terminale, datorită evidentului conflict de interese ce ar surveni în acest caz. În consecință, statele membre trebuie să se asigure că răspunderea elaborării specificațiilor și regulilor de omologare este atribuită unui organism independent de administratorul rețelei, precum și de orice alt concurent de pe piața terminalelor.

(18)

Deținătorii drepturilor speciale sau exclusive cu privire la echipamentele terminale în cauză au reușit să impună clienților contracte pe termen lung, împiedicând ca introducerea liberei concurențe să dobândească un efect practic într-o perioadă rezonabilă. În consecință, este necesar ca utilizatorilor să li se ofere dreptul de a obține revizuirea duratei contractelor respective,

—

„echipament terminal” reprezintă echipamentul racordat în mod direct sau indirect la terminația unei rețele publice de telecomunicații, în scopul trimiterii, prelucrării sau recepționării de informații. Racordarea este indirectă atunci când echipamentul este amplasat între terminal și terminația rețelei. În ambele cazuri de racordare (directă sau indirectă), aceasta se poate efectua prin cablu, fibre optice sau electromagnetic.

Echipament terminal mai înseamnă stațiile satelit destinate numai recepției care nu sunt reracordate la rețeaua publică dintr-un stat membru;

—

„întreprindere” reprezintă organismul public sau privat căruia un stat membru îi acordă drepturi speciale sau exclusive de import, comercializare, racordare, punere în serviciu și/sau întreținere a echipamentelor terminale pentru telecomunicații.

—

pot, în lipsa specificațiilor tehnice, să refuze aprobarea de racordare și punere în serviciu a echipamentelor terminale în cazurile în care, în baza unui aviz motivat al organismului menționat în articolul 6, aceste echipamente nu întrunesc exigențele esențiale prevăzute la articolul 2 alineatul (17) din Directiva 86/361/CEE;

—

pot solicita ca agenții economici să posede calificările tehnice necesare racordării, punerii în serviciu și întreținerii echipamentelor terminale în baza unor criterii obiective, nediscriminatorii și disponibile publicului larg.

—

nu mai târziu de 31 decembrie 1988, în ceea ce privește echipamentele din categoria A de pe lista din anexa I;

—

nu mai târziu de 30 septembrie 1989, în ceea ce privește echipamentele din categoria B de pe lista din anexa I;

—

nu mai târziu de 30 iunie 1990, în ceea ce privește celelalte echipamente terminale din categoria C de pe lista din anexa I.

—

data adoptării măsurii sau

—

data introducerii proiectului de lege sau

—

data intrării în vigoare a măsurii.

—

tipul echipamentelor terminale și drepturile aferente.

—

echipamentele terminale a căror racordare și/sau punere în funcțiune a fost restricționată;

—

calificările tehnice solicitate, cu referire la publicarea acestora.

—

referințele publicațiilor în care sunt specificate particularitățile tehnice;

—

numărul punctelor de terminație de rețea accesibile;

—

numărul punctelor de terminație de rețea existente în prezent.

—

organismul sau organismele independente desemnate.

—

măsurile intrate în vigoare;

—

numărul contractelor reziliate.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

19

L 143/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(a)

stabilirea în comun a tarifelor pentru primele de risc pe baza unor statistici colective sau a numărului de cereri de despăgubire;

(b)

stabilirea condițiilor standard de asigurare;

(c)

acoperirea în comun a anumitor tipuri de risc;

(d)

rezolvarea cererilor de despăgubire;

(e)

verificarea și acceptarea echipamentelor de siguranță;

(f)

registrele privind riscurile agravate și sistemele de informare cu privire la acestea, cu condiția ca ținerea registrelor și gestionarea respectivelor informații să fie realizate în sensul protejării confidențialității.

(a)

restricțiile sau clauzele care pot sau care nu pot figura în acorduri, decizii sau practici concertate;

(b)

clauzele care trebuie să figureze în acordurile, deciziile și practicile concertate, precum și alte condiții care trebuie îndeplinite.

—

sunt modificate în următoarele șase luni de la intrarea în vigoare a respectivului regulament, astfel încât să îndeplinească condițiile prevăzute de respectivul regulament și

—

modificările sunt aduse la cunoștința Comisiei în termenul stabilit în respectivul regulament.

(a)

înainte de publicarea unui proiect de regulament;

(b)

înainte de adoptarea unui regulament.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

22

L 268/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Cartea verde privind o abordare comună în domeniul comunicațiilor prin satelit în Comunitatea Europeană, adoptată de Comisie în noiembrie 1990, a stabilit principalele modificări ale cadrului de reglementare necesare pentru exploatarea potențialului acestor mijloace de comunicații. Această Carte verde privind sateliții a reclamat, inter alia, liberalizarea totală a serviciilor prin satelit și a sectoarelor de echipamente, inclusiv eliminarea tuturor drepturilor speciale sau exclusive în acest domeniu supuse procedurilor de licențiere, precum și accesul liber și nerestricționat la capacitatea segmentului de spațiu.

(2)

Rezoluția Consiliului din 19 decembrie 1991 privind dezvoltarea pieței comune a serviciilor și echipamentelor de comunicații prin satelit (1) a venit în sprijinul poziției Comisiei exprimate în Cartea verde privind sateliții și a stabilit ca principale scopuri următoarele: armonizarea și liberalizarea pieței pentru stații de sol pentru comunicații prin satelit adecvate, inclusiv, când este cazul, eliminarea drepturilor speciale sau exclusive în acest domeniu, în special sub rezerva condițiilor necesare pentru îndeplinirea cerințelor esențiale.

(3)

Parlamentul European, în Rezoluția privind dezvoltarea pieței comune a serviciilor și echipamentelor de comunicații prin satelit (2), solicită Comisiei adoptarea legislației necesare în vederea creării cadrului necesar pentru a permite îndepărtarea restricțiilor existente și dezvoltarea unor activități noi în domeniul comunicațiilor prin satelit, accentuând nevoia armonizării și a liberalizării piețelor serviciilor prin satelit și a echipamentelor corespunzătoare.

(4)

Câteva state membre au deschis deja concurenței anumite servicii de comunicații prin satelit și au introdus sisteme de licențe. Cu toate acestea, acordarea licențelor în anumite state membre nu se bazează încă pe criterii obiective, proporționale și nediscriminatorii sau, în cazul operatorilor care concurează cu organizațiile de telecomunicații, este supusă unor restricții tehnice cum ar fi interzicerea conectării echipamentelor lor la rețea cu centrale de comutare operată de organizațiile de telecomunicații. Alte state membre mențin drepturi exclusive acordate întreprinderilor publice naționale.

(5)

Directiva 88/301/CEE a Comisiei din 16 mai 1988 cu privire la concurența pe piața echipamentelor terminale de telecomunicații (3), astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European, prevede eliminarea drepturilor speciale sau exclusive în ceea ce privește importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor terminale de telecomunicații. Această directivă nu se referă la toate tipurile de echipamente pentru stații de sol pentru comunicații prin satelit.

(6)

În hotărârea pronunțată în cazul C-202/88, Franța împotriva Comisiei  (4), Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat valabilitatea Directivei 88/301/CEE a Comisiei la 19 martie 1991. Cu toate acestea, în ceea ce privește drepturile speciale, directiva a fost declarată nulă pe motiv că nici dispozițiile directivei, nici preambulul nu specifică concret tipul de drepturi la care se face referire și măsura în care existența acestor drepturi contravine diferitelor dispoziții din tratat. În ceea ce priveste importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor de telecomunicații, drepturile speciale sunt de fapt drepturile acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi, prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care, pe un teritoriu geografic dat:

Această definiție nu aduce atingere aplicării articolului 92 din Tratatul CE.

(7)

Existența drepturilor exclusive are ca efect restrângerea liberei circulații a acestor echipamente atât în ceea ce privește importul și comercializarea echipamentelor de telecomunicații (inclusiv echipamentele de satelit), deoarece anumite produse nu sunt comercializate, cât și în ceea ce privește conectarea, punerea în funcțiune sau întreținerea acestora, deoarece, având în vedere caracteristicile pieței și, în special, diversitatea și natura tehnică a produselor, un monopol nu are interes să furnizeze aceste servicii pentru produsele pe care nu le-a comercializat sau importat, nici să alinieze prețurile pe baza costurilor din moment ce nu există riscul concurenței din partea societăților nou intrate pe piață. Luând în considerare faptul că pe majoritatea piețelor de echipamente există de obicei o gamă largă de echipamente de telecomunicații și dezvoltarea probabilă a piețelor pe care există până în prezent un număr limitat de producători, orice drept special care limitează direct sau indirect – de exemplu, prin neprevederea unei proceduri de autorizare deschise și nediscriminatorii – numărul întreprinderilor autorizate să importe, să comercializeze, să conecteze, să pună în funcțiune și să întrețină aceste echipamente poate avea același efect ca acordarea drepturilor exclusive.

Aceste drepturi exclusive sau speciale constituie măsuri cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative incompatibile cu articolul 30 din Tratatul CE. Nici una dintre caracteristicile stațiilor terestre de conectare prin satelit sau ale pieței petru comercializarea sau întreținerea stațiilor nu poate să justifice un regim juridic discriminatoriu față de regimul aplicat altor echipamente terminale de telecomunicații. Prin urmare, este necesară eliminarea tuturor drepturilor exclusive în vigoare în ceea ce privește importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor pentru stațiile de sol pentru comunicații prin satelit, precum și a drepturilor cu efecte comparabile, și anume toate drepturile speciale cu excepția acelora care constau în avantaje legale sau rezultate din măsuri de reglementare conferite uneia sau mai multor întreprinderi și care afectează doar capacitatea altor întreprinderi de a se angaja în oricare dintre activitățile menționate mai sus, pe același teritoriu geografic și în condiții în mod semnificativ echivalente.

(8)

Echipamentele pentru stațiile de sol pentru comunicații prin satelit trebuie să satisfacă cerințele esențiale armonizate de Directiva 93/97/CEE a Consiliului (5) cu referire specială la utilizarea eficientă a frecvențelor. Va fi posibilă supravegherea aplicării acestor cerințe esențiale parțial prin acordarea licențelor pentru furnizarea serviciilor în cauză. Alinierea la cerințele esențiale se va realiza în principal prin adoptarea normelor tehnice comune și prin armonizarea condițiilor anexate licențelor. Cu toate acestea, chiar și în absența condițiilor armonizate, statele membre vor trebui să își adapteze normele. În ambele cazuri, statele membre trebuie, între timp, să se asigure că aplicarea acestor norme nu ridică bariere în calea comerțului.

(9)

Eliminarea drepturilor speciale sau exclusive cu privire la conectarea echipamentelor pentru stațiile de sol pentru comunicații prin satelit necesită recunoașterea dreptului de a conecta acest echipament la rețele comutate operate de organizațiile de telecomunicații astfel încât operatorii titulari ai unei licențe să își poată oferi serviciile publicului.

(10)

Directiva 90/388/CEE a Comisiei din 28 iunie 1990 cu privire la concurența pe piețele serviciilor de telecomunicații (6), astfel cum a fost modificată prin Acordul privind SEE, prevede eliminarea drepturilor speciale sau exclusive acordate de statele membre în legătură cu furnizarea serviciilor de telecomunicații. Cu toate acestea, directiva exclude serviciile de comunicații prin satelit din domeniul de aplicare al acesteia.

(11)

În cauzele conexate C-271/90, C-281/90 și C-289/90, Regatul Spaniei c. Comisiei  (7), Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat valabilitatea Directivei Comisiei din 17 noiembrie 1992. Cu toate acestea, în ceea ce privește drepturile speciale, directiva a fost declarată nulă pe motiv că nici dispozițiile directivei, nici preambulul acesteia nu precizează tipul de drepturi la care se referă și sub ce aspect existența acestor drepturi contravine diferitelor dispoziții din tratat. În consecință, aceste drepturi trebuie să fie definite în prezenta directivă. În ceea ce privește serviciile de telecomunicații, drepturile speciale sunt de fapt drepturi ce sunt acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi, prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care, pe un teritoriu geografic dat:

Această definiție nu aduce atingere aplicării articolului 92 din Tratatul CE. În sectorul serviciilor de telecomunicații, aceste avantaje speciale, legale sau rezultate din măsuri de reglementare pot consta, printre altele, în dreptul de a face achiziții obligatorii de interes general, în derogări de la normele în vigoare în materie de urbanism sau în posibilitatea de a obține o autorizație fără a fi obligatorie trecerea prin procedura uzuală.

(12)

În cazul în care numărul întreprinderilor autorizate pentru furnizarea serviciilor de telecomunicații prin satelit este limitat de un stat membru prin drepturi speciale și, a fortiori, prin drepturi exclusive, acestea constituie restricții care pot fi incompatibile cu articolul 59 din tratat, ori de câte ori această limitare nu este justificată de cerințe esențiale, întrucât aceste drepturi împiedică alte întreprinderi să furnizeze (sau să obțină) serviciile respective la (sau de la) alte state membre. În cazul serviciilor prin rețeaua de satelit, aceste cerințe esențiale pot fi folosirea efectivă a spectrului de frecvență și evitarea interferenței dăunătoare între sistemele de telecomunicații prin satelit și alte sisteme tehnice terestre sau spațiale. În consecință, dacă echipamentul folosit pentru a oferi servicii satisface cerința esențială ce poate fi aplicată comunicațiilor prin satelit, nu se justifică un regim juridic diferit aplicat acestuia. Pe de altă parte, drepturile speciale ce constau doar în avantaje speciale legale sau rezultate din măsuri de reglementare nu împiedică, în principiu, intrarea pe piață a altor întreprinderi. Compatibilitatea acestor drepturi cu Tratatul CE trebuie, prin urmare, să fie evaluată de la caz la caz, ținându-se seama de impactul lor asupra libertății efective a altor entități de a furniza aceleași servicii de telecomunicații și posibilele lor justificări cu privire la activitatea în cauză.

(13)

Drepturile exclusive care există de obicei în domeniul comunicațiilor prin satelit erau în general acordate organizațiilor care se bucurau deja de o poziție dominantă în crearea rețelelor terestre sau unora dintre filialele acestora. Astfel de drepturi au efectul de a extinde poziția dominantă de care se bucurau aceste organizații și deci de a consolida această poziție. Drepturile exclusive acordate în domeniul comunicațiilor prin satelit sunt, prin urmare, incompatibile cu articolul 90 din Tratatul CE, coroborat cu articolul 86.

(14)

Aceste drepturi exclusive care limitează accesul pe piață au, de asemenea, efectul de a restrânge sau împiedica, în detrimentul utilizatorilor, folosirea comunicațiilor prin satelit ce pot fi oferite, împiedicând astfel progresul tehnic în acest sector. Datorită faptului că deciziile lor de investiții se bazează probabil pe drepturi exclusive, întreprinderile în cauză se găsesc adesea în postura de a lua decizia de a da prioritate tehnologiilor terestre, în timp ce societățile nou intrate pe piață ar putea utiliza tehnologia de comunicații prin satelit. Organizațiile de telecomunicații au preferat în general dezvoltarea legăturilor terestre prin fibră optică, iar comunicațiile prin satelit au fost folosite îndeosebi ca o soluție tehnică de ultimă instanță atunci când costul alternativelor terestre a fost prohibitiv sau în scopul difuzării de date și/sau programe de televiziune, mai degrabă decât să le folosească ca pe o tehnologie de difuzare complementară în sine. Prin urmare, drepturile exclusive implică o restricție asupra dezvoltării comunicațiilor prin satelit și acest lucru este incompatibil cu articolul 90 din tratat, coroborat cu articolul 86.

(15)

Cu toate acestea, acolo unde este implicată furnizarea de servicii prin satelit, procedurile de autorizare sau de declarare sunt justificate pentru a asigura îndeplinirea cerințelor esențiale, care fac obiectul principiului proporționalității. Autorizarea nu este justificată atunci când o simplă procedură de declarare ar fi suficientă pentru atingerea obiectivelor relevante. De exemplu, în cazul furnizării unui serviciu prin satelit care implică folosirea doar a unei stații de sol VSAT subordonate dintr-un stat membru, acesta din urmă nu trebuie să impună mai mult decât o procedură de declarare.

(16)

Articolul 90 alineatul (2) din tratat prevede exceptarea de la aplicarea articolului 86 în cazurile în care aplicarea acestuia din urmă ar împiedica realizarea, de drept și de fapt, a sarcinilor specifice atribuite organizațiilor de telecomunicații. În temeiul respectivei dispoziții, Directiva 90/388/CEE permite menținerea pe o perioadă de tranziție a drepturilor exclusive privind telefonia vocală.

„Telefonia vocală” este definită la articolul 1 din Directiva 90/388/CEE ca exploatare comercială pentru public a transportului direct și a comutării vocale în timp real între terminalele de rețea comutată publică, permițând oricărui utilizator să folosească un echipament conectat la astfel de terminale de rețea pentru a comunica cu alt terminal. În cazul transportului și al comutării directe vocale prin rețelele de stații terestre de conectare prin satelit, această utilizare comercială în favoarea publicului larg poate avea loc doar când rețeaua de stații de sol pentru comunicații prin satelit este conectată la rețeaua publică comutată.

În ceea ce privește celelalte servicii, altele decât telefonia vocală, nici un tratament special în temeiul articolului 90 alineatul (2) nu se justifică în special având în vedere contribuția nesemnificativă a unor astfel de servicii la cifra de afaceri a organizațiilor de telecomunicații.

(17)

Furnizarea serviciilor de comunicații prin rețeaua de satelit pentru transmiterea programelor de televiziune și radio reprezintă un serviciu de telecomunicații în sensul prezentei directive și intră astfel sub incidența dispozițiilor sale. În pofida eliminării anumitor drepturi speciale și exclusive cu privire la stațiile de sol pentru comunicații prin satelit de receptare neconectate la rețeaua publică a unui stat membru și eliminarea drepturilor speciale și exclusive cu privire la serviciile de comunicații prin satelit furnizate emițătorilor publici sau privați, conținutul serviciilor de difuzare prin satelit către emițători publici sau privați, conținutul serviciilor de difuzare prin satelit către public furnizat prin benzi de frecvență definite în Regulamentul radio pentru serviciile de difuzare prin satelit (SDS) și serviciile fixe prin satelit (SFS) continuă să fie reglementate de norme specifice adoptate de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar și de aceea nu fac obiectul prezentei directive.

(18)

Prezenta directivă nu exclude adoptarea măsurilor în conformitate cu dreptul comunitar și obligațiile internaționale în vigoare în vederea asigurării resortisanților statelor membre unui tratament echivalent în țări terțe.

(19)

Oferirea de către operatorii de satelit a capacității segmentului de spațiu al sistemelor de comunicații prin satelit naționale, internaționale sau private către operatorii autorizați de rețele de stații de sol pentru comunicații prin satelit face încă obiectul, în unele state membre, al altor restricții de reglementare decât cele compatibile cu frecvența și cu măsurile de coordonare ale poziției impuse prin angajamentele internaționale ale statelor membre. Aceste restricții suplimentare contravin articolului 59, ceea ce implică faptul că astfel de operatori de satelit trebuie să aibă libertate deplină de furnizare a serviciilor lor în întreaga Comunitate, odată ce sunt autorizați într-un stat membru.

(20)

Testele pentru a stabili dacă stațiile de sol pentru comunicații prin satelit ale operatorilor titulari de licență, alții decât operatorii naționali, respectă specificațiile care reglementează accesul tehnic și operațional la sistemele interguvernamentale de comunicații prin satelit sunt, în majoritatea statelor membre, îndeplinite de semnatarul național al țării pe al cărei teritoriu funcționează stația.

Aceste controale de conformitate sunt prin urmare realizate de furnizorii de servicii care sunt concurenți. Acest fapt este incompatibil cu dispozițiile tratatului, în special cu articolul 3 litera (g) și cu articolul 90, coroborat cu articolul 86. De aceea, statele membre trebuie să se asigure că aceste controale de conformitate pot fi îndeplinite direct între operatorul rețelei de stații de sol pentru comunicații prin satelit interesat și organizația interguvernamentală însăși, numai sub supravegherea autorităților de reglementare.

(21)

O mare parte din capacitatea segmentului de spațiu disponibil este oferită de către organizațiile internaționale de comunicații prin satelit. Tarifele de utilizare a acestei capacități sunt încă mari în multe state membre deoarece această capacitate nu poate fi dobândită decât de la semnatar pentru statul membru în cauză. O astfel de exclusivitate permisă de unele statele membre duce la divizarea pieței comune în detrimentul consumatorilor care solicită capacitate. În rezoluția din 19 decembrie 1991, Consiliul a cerut statelor membre să îmbunătățească accesul la segmentul de spațiu al organizațiilor interguvernamentale. În ceea ce privește stabilirea și utilizarea de sisteme separate, măsura restrictivă luată în conformitate cu convențiile internaționale semnate de statele membre ar putea avea efecte incompatibile cu dreptul comunitar, limitând oferta în detrimentul consumatorului în conformitate cu articolul 86 litera (b). În cadrul organizațiilor internaționale de comunicații prin satelit, revizuirile dispozițiilor instrumentelor constitutive relevante sunt în curs de desfășurare, inter alia, cu privire la accesul îmbunătățit și la stabilirea și utilizarea de sisteme separate. Pentru a permite Comisiei să își exercite sarcina de supraveghere atribuită de Tratatul CE, instrumentele trebuie să permită statelor membre să își îndeplinească obligațiile de cooperare consacrate la articolul 5 alineatul (1), coroborat cu articolul 234 alineatul (2) din tratat.

(22)

Pentru evaluarea măsurilor prezentei directive, Comisia, în contextul realizării obiectivelor fundamentale din tratat menționate la articolul 2, inclusiv cel al consolidării coeziunii economice și sociale, prevăzut la articolul 130A, va ține seama și de situația acelor state membre în care rețeaua de sol nu este încă suficient dezvoltată și care ar putea justifica amânarea pentru aceste state membre în ceea ce privește serviciile prin satelit și, în măsura în care este necesar, a datei de aplicare efectivă a dispozițiilor prezentei directive până la 1 ianuarie 1996,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 2, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre care au acordat întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive trebuie să asigure retragerea drepturilor exclusive, precum și a acelor drepturi speciale care:

3.

La articolul 3, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

29

L 095/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31

L 142/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât, în temeiul articolului 94 din tratat, Consiliul poate adopta orice regulamente adecvate de aplicare a articolelor 92 și 93 și în special, poate stabili condițiile de aplicare a articolului 93 alineatul (3) și categoriile de ajutoare exceptate de la această procedură;

(2)

întrucât, în conformitate cu tratatul, evaluarea compatibilității ajutoarelor cu piața comună este, în principal, de competența Comisiei;

(3)

întrucât funcționarea corespunzătoare a pieței interne impune aplicarea strictă și eficientă a regulilor de concurență privind ajutoarele de stat;

(4)

întrucât Comisia a aplicat articolele 92 și 93 din tratat în numeroase decizii și a prezentat, de asemenea, politica sa în mai multe comunicări; întrucât, având în vedere experiența considerabilă dobândită în aplicarea articolelor 92 și 93 din tratat și textele generale adoptate de Comisie pe baza acestor dispoziții, este necesar, pentru asigurarea unei supravegheri eficiente și simplificarea procedurilor administrative, fără a reduce controlul Comisiei, ca aceasta să fie autorizată să stabilească prin regulamente, în domenii în care dispune de suficientă experiență pentru a defini criterii generale de compatibilitate, că anumite categorii de ajutoare sunt compatibile cu piața comună în temeiul uneia sau mai multor dispoziții din articolul 92 alineatele (2) și (3) din tratat și sunt exceptate de la procedura prevăzută la articolul 93 alineatul (3) din tratat;

(5)

întrucât regulamentele de exceptare pe categorii vor crește transparența și certitudinea juridică; întrucât acestea pot fi aplicate direct de instanțele naționale, fără a aduce atingere articolelor 5 și 177 din tratat;

(6)

întrucât este necesar ca, la adoptarea regulamentelor de exceptare a unor categorii de ajutoare de la obligația de notificare prevăzută la articolul 93 alineatul (3) din tratat, Comisia să precizeze scopul ajutoarelor, categoriile de beneficiari și pragurile care limitează ajutoarele exceptate, condițiile care reglementează cumulul ajutoarelor și condițiile de monitorizare, pentru asigurarea compatibilității cu piața comună a ajutoarelor care intră sub incidența prezentului Regulament;

(7)

întrucât este necesar ca, la adoptarea regulamentelor de exceptare a unor categorii de ajutoare de la obligația de notificare prevăzută la articolul 93 alineatul (3) din tratat, să i se permită Comisiei să precizeze condiții suplimentare detaliate în vederea asigurării compatibilității cu piața comună a ajutoarelor care intră sub incidența prezentului Regulament;

(8)

întrucât ar putea fi util să se stabilească praguri sau alte condiții adecvate pentru notificarea acordărilor de ajutoare, astfel încât Comisia să poată examina individual efectele unui anumit ajutor asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale între statele membre și compatibilitatea acestuia cu piața comună;

(9)

întrucât, având în vedere dezvoltarea și funcționarea pieței comune, Comisiei ar trebui să i se permită să stabilească, prin regulament, că anumite ajutoare nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 92 alineatul (1) din tratat și sunt, prin urmare, exceptate de la procedura de notificare prevăzută la articolul 93 alineatul (3), cu condiția ca ajutorul acordat aceleiași întreprinderi pe parcursul unei perioade determinate să nu depășească o anumită valoare stabilită;

(10)

întrucât, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, Comisia are obligația de a examina în mod constant toate sistemele de ajutor de stat existente, în cooperare cu statele membre; întrucât, în acest scop și în vederea garantării celui mai înalt grad de transparență posibil și a unui control adecvat, Comisia ar trebui să asigure instituirea unui sistem fiabil de înregistrare și păstrare a informațiilor privind aplicarea regulamentelor pe care le adoptă, la care să aibă acces toate statele membre, și, în vederea îndeplinirii acestei obligații, să primească de la statele membre toate informațiile necesare privind punerea în aplicare a ajutoarelor exceptate de la obligația de notificare care pot fi examinate și evaluate împreună cu statele membre în cadrul Comitetului consultativ; întrucât, în acest scop, ar trebui să fie posibilă, de asemenea, solicitarea de către Comisie a furnizării acestor informații, în măsura necesară asigurării eficienței acestor revizuiri;

(11)

întrucât controlul acordării de ajutoare implică probleme de fapt, de drept și economice de natură foarte complexă și extrem de variate, într-un mediu aflat în continuă schimbare; întrucât, în consecință, Comisia ar trebui să examineze cu regularitate categoriile de ajutoare care trebuie exceptate de la obligația de notificare; întrucât Comisia ar trebui să poată abroga sau modifica regulamentele pe care le-a adoptat în temeiul prezentului Regulament în cazul în care se modifică împrejurările referitoare la un element important care a determinat adoptarea acestora sau dacă dezvoltarea progresivă ori funcționarea pieței comune impune acest lucru;

(12)

întrucât Comisia, în strânsă și permanentă legătură cu statele membre, ar trebui să poată defini cu exactitate sfera de aplicare a regulamentelor și condițiile prevăzute de acestea; întrucât, pentru a asigura cooperarea dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre, este oportună instituirea unui Comitet consultativ în domeniul ajutorului de stat care să fie consultat înainte de adoptarea, de către Comisie, a regulamentelor în temeiul prezentului regulament,

(a)

ajutoarele pentru:

(b)

ajutoarele care respectă harta aprobată de Comisie pentru fiecare stat membru privind acordarea ajutoarelor regionale.

(a)

scopul ajutorului;

(b)

categoriile de beneficiari;

(c)

pragurile exprimate fie ca intensitate a ajutoarelor în raport cu totalul costurilor eligibile, fie ca valori maxime ale ajutorului;

(d)

condițiile care reglementează cumulul ajutoarelor;

(e)

condițiile de monitorizare, în conformitate cu articolul 3.

(a)

să stabilească praguri sau alte condiții pentru notificarea acordărilor de ajutoare individuale;

(b)

să excludă anumite sectoare din sfera lor de aplicare;

(c)

să impună condiții suplimentare privind compatibilitatea ajutoarelor exceptate în temeiul acestor regulamente.

(a)

înainte de publicarea oricărui proiect de regulament;

(b)

înainte de adoptarea oricărui regulament.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

35

L 173/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

37

L 173/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(a)

activități anticoncurențiale au loc pe întregul teritoriu sau pe o parte substanțială a teritoriului uneia dintre părți și afectează interesele celeilalte părți și

(b)

activitățile în cauză sunt contrare legislației în domeniul concurenței a părții pe teritoriul căreia acestea au loc.

(a)

să asigure că fluxurile comerciale și de investiții dintre părți, precum și concurența și bunăstarea consumatorilor pe teritoriile părților nu sunt împiedicate de activități anticoncurențiale pentru care legislațiile în domeniul concurenței ale uneia sau alteia dintre părți, ori ale ambelor părți le pot remedia și

(b)

să stabilească proceduri de cooperare menite să asigure punerea în aplicare efectivă și eficientă a dreptului concurenței, în virtutea cărora autoritățile de concurență ale fiecărei părți evită, în mod normal, alocarea resurselor de care dispun, în domeniul aplicării, spre a se ocupa de activitățile anticoncurențiale care au loc, în principal, pe teritoriul celeilalte părți și a celor care sunt îndreptate, în principal, spre teritoriul celeilalte părți, atunci când autoritățile de concurență ale celeilalte părți sunt capabile și pregătite să examineze, ele însele, aceste activități și să adopte sancțiuni efective pentru combaterea lor, în temeiul legislației acesteia.

1.

„Efecte negative” și „afectat negativ” înseamnă un prejudiciu cauzat de activitățile anticoncurențiale:

2.

„Parte solicitantă” înseamnă partea care este afectată negativ de activități anticoncurențiale care au loc pe întregul teritoriu sau pe o parte semnificativă a teritoriului celeilalte părți.

3.

„Parte solicitată” înseamnă partea pe teritoriul căreia se presupune că se desfășoară astfel de activități anticoncurențiale.

4.

„Legislația (legislațiile) în domeniul concurenței” înseamnă:

precum și celelalte acte cu putere de lege și acte administrative pe care părțile vor conveni, în scris, să le considere „legislația în domeniul concurenței”, în sensul prezentului acord.

5.

„Autoritățile de concurență” înseamnă:

6.

„Măsuri de punere în aplicare” înseamnă orice aplicare a legislației în domeniul concurenței, prin investigație sau procedură efectuată de autoritățile de concurență ale uneia dintre părți.

7.

„Activități anticoncurențiale” înseamnă orice comportament sau operațiune, contrară legislației în domeniul concurenței a uneia dintre părți.

(a)

activitățile anticoncurențiale în discuție:

(b)

efectele negative asupra intereselor părții solicitante fac sau sunt susceptibile de a face obiectul unei investigații complete și adecvate și, dacă este cazul, pot fi eliminate, sau sunt susceptibile de a fi eliminate sau remediate, în mod corespunzător, în temeiul legilor, procedurilor și remediilor părții solicitate. Părțile recunosc că poate fi oportună luarea de măsuri de aplicare separate, atunci când activitățile anticoncurențiale care afectează ambele teritorii justifică impunerea de sancțiuni în ambele jurisdicții și

(c)

autoritățile de concurență ale părții solicitate se angajează că, în derularea propriilor măsuri de aplicare:

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

41

L 083/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât, fără a aduce atingere regulilor procedurale speciale stabilite prin regulamente pentru anumite sectoare, prezentul regulament ar trebui să se aplice ajutorului din toate sectoarele; întrucât, în sensul aplicării articolelor 77 și 92 din tratat, Comisia deține, în temeiul articolului 93 din tratat, competența specifică de a decide asupra compatibilității ajutoarelor de stat cu piața comună atunci când examinează ajutoarele de stat existente, atunci când adoptă decizii privind ajutorul nou sau ajutorul modificat și atunci când ia măsuri în cazul nerespectării deciziilor sale sau a obligațiilor privind notificarea;

(2)

întrucât, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, Comisia a elaborat și a instituit o practică constantă de aplicare a articolului 93 din tratat și a stabilit anumite principii și reguli procedurale într-o serie de comunicări; întrucât este necesară codificarea și consolidarea acestei practici printr-un regulament, în vederea asigurării efectivității și eficienței procedurilor prevăzute la articolului 93 din tratat;

(3)

întrucât un regulament de procedură privind aplicarea articolului 93 din tratat va crește transparența și certitudinea juridică;

(4)

întrucât, pentru a asigura certitudinea juridică, este necesară definirea situațiilor în care un ajutor trebuie considerat ajutor existent; întrucât realizarea și consolidarea pieței comune constituie un proces treptat, reflectat în evoluția permanentă a politicii în domeniul ajutorului de stat; întrucât, ca urmare a acestei evoluții, este posibil ca anumite măsuri, care în momentul punerii în aplicare nu reprezentau ajutor de stat, să fi devenit între timp ajutor;

(5)

întrucât, în conformitate cu articolul 93 alineatul (3) din tratat, orice proiect de acordare a unui nou ajutor trebuie notificat Comisiei și nu poate fi pus în aplicare decât după autorizarea acestuia de către Comisie;

(6)

întrucât, în conformitate cu articolul 5 din tratat, statele membre au obligația de a coopera cu Comisia și de a-i furniza toate informațiile necesare pentru a-i permite Comisiei să își îndeplinească îndatoririle în conformitate cu prezentul regulament;

(7)

întrucât termenul în care Comisia urmează să efectueze examinarea preliminară a ajutorului notificat ar trebui să fie stabilit la două luni de la data primirii notificării complete sau a primirii unei declarații temeinic argumentate din partea statului membru în cauză, prin care acesta consideră notificarea completă, deoarece informațiile suplimentare solicitate de Comisie nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate; întrucât, din motive de certitudine juridică, examinarea respectivă trebuie să se finalizeze printr-o decizie;

(8)

întrucât, în toate cazurile în care, în urma examinării preliminare, Comisia nu poate decide dacă ajutorul este compatibil cu piața comună, trebuie să se deschidă o procedură oficială de investigare pentru a permite Comisiei să obțină toate informațiile necesare pentru evaluarea compatibilității ajutorului și pentru a permite părților interesate să își prezinte observațiile; întrucât drepturile părților interesate pot fi cel mai bine protejate în cadrul procedurii oficiale de investigare descrise la articolul 93 alineatul (2) din tratat;

(9)

întrucât, după analizarea observațiilor prezentate de părțile interesate, Comisia ar trebui să încheie examinarea printr-o decizie finală de îndată ce îndoielile sale au fost eliminate; întrucât, în cazul în care examinarea nu se finalizează într-o perioadă de 18 luni de la data deschiderii procedurii, este necesar ca statul membru în cauză să aibă posibilitatea de a solicita o decizie, pe care Comisia trebuie să o adopte în termen de două luni;

(10)

întrucât, pentru a asigura aplicarea corectă și efectivă a regulilor privind ajutorul de stat, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a revoca o decizie întemeiată pe informații eronate;

(11)

întrucât, pentru a asigura respectarea articolului 93 din tratat, în special a obligației de notificare și a clauzei suspensive prevăzute la articolul 93 alineatul (3), Comisia trebuie să examineze toate cazurile de ajutor ilegal; întrucât, pentru considerente de transparență și certitudine juridică, trebuie adoptate procedurile de urmat în astfel de cazuri; întrucât, atunci când un stat membru nu a respectat obligația de notificare sau clauza suspensivă, Comisia nu este obligată să respecte termene;

(12)

întrucât, în cazul ajutorului ilegal, Comisia trebuie să aibă dreptul de a obține toate informațiile necesare pentru a adopta o decizie și pentru a restabili imediat, atunci când este cazul, concurența nedenaturată; întrucât, în consecință, este necesar să i se permită Comisiei să adopte măsuri provizorii adresate statelor membre în cauză; întrucât măsurile provizorii pot consta în ordine de furnizare a informațiilor, ordine de suspendare sau ordine de recuperare; întrucât, în caz de nerespectare a unui ordin de furnizare a informațiilor, Comisia trebuie să poată lua o decizie pe baza informațiilor disponibile și, în cazul nerespectării unui ordin de suspendare sau de recuperare, să poată sesiza direct Curtea de Justiție, în conformitate cu articolul 93 alineatul (2) al doilea paragraf din tratat;

(13)

întrucât, în cazul ajutoarelor ilegale care nu sunt compatibile cu piața comună, trebuie restabilită concurența efectivă; întrucât, în acest scop, este necesară recuperarea fără întârziere a ajutorului, inclusiv a dobânzii; întrucât este necesar ca recuperarea să se realizeze în conformitate cu procedurile de drept național; întrucât aplicarea acestor proceduri nu trebuie să ridice obstacole în calea restabilirii concurenției nedenaturate, prin împiedicarea executării imediate și efective a deciziei Comisiei; întrucât, pentru a obține acest rezultat, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura efectul util al deciziei Comisiei;

(14)

întrucât, din considerente de certitudine juridică, trebuie să se stabilească, în ceea ce privește ajutorul ilegal, un termen de prescripție de zece ani, după expirarea căruia recuperarea ajutorului să nu mai poată fi dispusă;

(15)

întrucât utilizarea abuzivă a ajutorului poate avea asupra funcționării pieței comune efecte similare cu cele ale ajutorului ilegal și, de aceea, trebuie tratată în temeiul unor proceduri similare; întrucât, spre deosebire de ajutorul ilegal, ajutorul susceptibil de a fi fost utilizat abuziv a fost aprobat anterior de către Comisie; întrucât, în consecință, Comisiei nu trebuie să i se permită să recurgă la un ordin de recuperare în cazul utilizării abuzive a ajutorului;

(16)

întrucât este necesar să se definească toate posibilitățile acordate terților pentru a-și apăra interesele în cadrul procedurilor privind ajutorul de stat;

(17)

întrucât, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, Comisia, în cooperare cu statele membre, are obligația de a examina permanent toate schemele de ajutoare existente; întrucât, pentru considerente de transparență și certitudine juridică, este necesar să se precizeze sfera de aplicare a cooperării prevăzute la acest articol;

(18)

întrucât, pentru a asigura compatibilitatea schemelor de ajutor existente cu piața comună, și în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, Comisia trebuie să propună măsuri adecvate în cazul în care o schemă de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piața comună și trebuie să inițieze procedura prevăzută la articolul 93 alineatul (2) din tratat în cazul în care statul membru în cauză refuză să pună în aplicare măsurile propuse;

(19)

întrucât, pentru a permite Comisiei să monitorizeze eficient respectarea deciziilor Comisiei și pentru a facilita cooperarea dintre Comisie și statele membre în vederea examinării permanente, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) din tratat, a tuturor schemelor de ajutor existente din statele membre, este necesară instituirea unei obligații generale de raportare privind toate schemele de ajutor existente;

(20)

întrucât, în cazul în care Comisia are îndoieli serioase privind respectarea deciziilor sale, ar trebui să aibă la dispoziția sa instrumente suplimentare care să îi permită obținerea informațiilor necesare pentru a verifica dacă deciziile sale sunt respectate efectiv; întrucât, în acest scop, vizitele de control la fața locului sunt un instrument adecvat și util, mai ales în cazurile de posibilă utilizare abuzivă a ajutorului; întrucât, în consecință, Comisia trebuie împuternicită să efectueze vizite de control la fața locului și trebuie să beneficieze de cooperarea autorităților competente din statele membre în cazul în care o întreprindere se opune unei astfel de vizite;

(21)

întrucât, din considerente de transparență și certitudine juridică, este oportună asigurarea publicității deciziilor Comisiei, cu respectarea în același timp a principiului conform căruia deciziile privind cazurile de ajutor de stat se adresează statelor membre în cauză; întrucât, în consecință, este necesară publicarea tuturor deciziilor care pot afecta interesele părților interesate, fie integral, fie în rezumat, sau punerea la dispoziția părților interesate de copii ale deciziilor care nu au fost publicate deloc sau nu au fost publicate integral; întrucât, la dezvăluirea informațiilor publice privind deciziile sale, Comisia trebuie să respecte normele privind secretul profesional, în conformitate cu articolul 214 din tratat;

(22)

întrucât Comisia, în strânsă legătură cu statele membre, trebuie să poată adopta dispoziții de punere în aplicare prin care să se stabilească reguli detaliate privind procedurile menționate de prezentul regulament; întrucât, pentru a asigura cooperarea dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre, este necesară crearea unui Comitet consultativ în domeniul ajutorului de stat, care să fie consultat înaintea adoptării de către Comisie a dispozițiilor în temeiul prezentului regulament,

(a)

„ajutor” înseamnă orice măsură care îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 92 alineatul (1) din tratat;

(b)

„ajutor existent” înseamnă:

(c)

„ajutor nou” înseamnă orice ajutor, respectiv orice schemă de ajutor și orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente;

(d)

„schemă de ajutor” înseamnă orice act în baza căruia, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate alocări individuale de ajutor întreprinderilor definite în mod general și abstract, precum și orice act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată și/sau într-un cuantum nedeterminat;

(e)

„ajutor individual” înseamnă orice ajutor de stat care nu este acordat în baza unei scheme de ajutor de stat sau este acordat în baza unei scheme, dar trebuie notificat în mod individual;

(f)

„ajutor ilegal” înseamnă un ajutor de stat nou, pus în aplicare cu încălcarea condițiilor prevăzute la articolul 93 alineatul (3) din tratat;

(g)

„ajutor de stat utilizat abuziv” înseamnă ajutorul folosit de către beneficiar cu încălcarea unei decizii adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (3) sau al articolului 7 alineatul (3) sau (4) din prezentul regulament;

(h)

„persoană interesată” înseamnă orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor, în special beneficiarul ajutorului, întreprinderile concurente și asociațiile profesionale.

—

în conformitate cu o practică consacrată, nu există îndoieli cu privire la caracterul de ajutor al măsurii în cauză

și

—

o intervenție este urgentă

și

—

există un risc serios de prejudiciere semnificativă și ireparabilă a unui concurent.

(a)

modificări de fond ale schemei de ajutor

sau

(b)

introducerea unor cerințe procedurale

sau

(c)

abrogarea schemei de ajutor.

(a)

să pătrundă în toate incintele și pe toate terenurile întreprinderii în cauză;

(b)

să solicite explicații orale la fața locului;

(c)

să examineze registrele contabile și alte evidențe de activitate și să ridice sau să solicite copii ale acestora.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

50

L 148/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât, prin Regulamentul său nr. 19/65/CEE (5), Consiliul a împuternicit Comisia să declare prin regulament, fără a aduce atingere aplicării Regulamentului nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962, primul regulament de aplicare a articolelor 81 și 82 din tratat (6), și în conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din tratat, că articolul 81 alineatul (1) nu se aplică anumitor categorii de acorduri, și, în special, unor categorii de acorduri la care nu participă decât două întreprinderi și în care o parte se angajează față de cealaltă să livreze anumite produse numai acesteia, în scopul revânzării în interiorul unei părți determinate din teritoriul pieței comune, sau în care o parte se angajează față de cealaltă să cumpere anumite produse numai de la aceasta, în scopul revânzării, sau în care cele două întreprinderi contractează în scopul revânzării astfel de angajamente exclusive de livrare și cumpărare;

(2)

întrucât, în temeiul Regulamentului nr. 19/65/CEE, Comisia a adoptat, în special, Regulamentul (CEE) nr. 1983/83 din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat unor categorii de acorduri de distribuție exclusivă (7), Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat unor categorii de acorduri de cumpărare exclusivă (8), precum și Regulamentul (CEE) nr. 4087/88 din 30 noiembrie 1988 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat unor categorii de acorduri de franciză (9) („regulamente de exceptare”);

(3)

întrucât Comisia a publicat la 22 ianuarie 1997 o Carte verde privind politica comunitară de concurență și restricțiile verticale, care a suscitat o largă dezbatere publică referitoare la aplicarea articolului 81 alineatele (1) și (3) din tratat acordurilor verticale sau practicilor concertate;

(4)

întrucât, în reacțiile lor la această Carte verde, statele membre, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, precum și părțile interesate s-au exprimat, în ansamblu, în favoarea unei reforme a politicii comunitare de concurență în privința acordurilor verticale; întrucât aceasta implică revizuirea regulamentelor de exceptare pe categorie menționate mai sus;

(5)

întrucât o asemenea reformă trebuie să îndeplinească dubla exigență de a asigura o protecție eficientă a concurenței și de a garanta un nivel suficient de certitudine juridică pentru întreprinderi; întrucât trebuie, în urmărirea acestor obiective, să se țină seama de necesitatea de a simplifica, pe cât posibil, controlul administrativ, precum și cadrul regulamentar; întrucât, la o putere de piață egală, restricțiile verticale sunt, în general, considerate mai puțin nocive pentru concurență decât restricțiile orizontale;

(6)

întrucât regulamentele de exceptare menționate anterior nu se limitează la definirea categoriilor de acorduri cărora li se aplică și la precizarea restricțiilor sau a clauzelor care nu pot figura în acorduri, ci includ și o enumerare a clauzelor exceptate; întrucât acest mod de a reglementa relațiile contractuale este, în general, perceput ca fiind prea rigid, într-un context economic în care structurile și tehnicile de distribuție evoluează în ritm rapid;

(7)

întrucât respectivele regulamente de exceptare nu se aplică decât acelor categorii de acorduri bilaterale exclusive încheiate în scopul revânzării care, fie au ca obiect distribuția și/sau cumpărarea exclusivă de bunuri, fie includ restricții impuse în raport cu achiziționarea sau utilizarea drepturilor de proprietate industrială; întrucât sunt, în special, excluse din domeniul lor de aplicare înțelegerile verticale încheiate între mai mult de două întreprinderi, acordurile de distribuție selectivă, acordurile privind serviciile și acordurile privind livrarea și/sau cumpărarea de servicii sau de produse destinate prelucării sau integrării în alte produse; întrucât, în consecință, un număr important de înțelegeri verticale nu pot să beneficieze de o exceptare în temeiul articolului 81 alineatul (3) din tratat decât în urma unei examinări individuale efectuate de Comisie, ceea ce poate diminua certitudinea juridică a întreprinderilor interesate și poate genera o îngreunare nejustificată a controlului administrativ;

(8)

întrucât dezbaterea care a urmat publicării Cărții verzi a subliniat, în plus, necesitatea de a se defini condițiile de aplicare a articolului 81 alineatele (1) și (3), ținându-se seama, în mod corespunzător, de efectele economice ale înțelegerilor verticale; întrucât orice criteriu economic care limitează domeniul de aplicare al unei exceptări pe categorii, din cauza efectelor anticoncurențiale care pot să decurgă dintr-un acord, ar trebui să țină seama de segmentul de piață deținut de întreprinderea interesată;

(9)

întrucât Comisia ar trebui deci să fie împuternicită să înlocuiască legislația existentă printr-o legislație care să fie mai simplă, mai flexibilă și mai precisă și care să poată reglementa toate tipurile de acorduri verticale; întrucât o astfel de extindere a domeniului de aplicare al regulamentului de exceptare referitor la astfel de acorduri ar trebui să fie însoțită de criterii precum pragurile cotei de piață, permițând să se precizeze circumstanțele în care, ținând seama de efectele economice posibile ale acordurilor, regulamentul își încetează aplicabilitatea; întrucât stabilirea unor astfel de praguri ale cotei de piață ar trebui să țină seama de puterea pe piață a întreprinderii interesate; întrucât ar trebui să fie excluse de la aplicarea regulamentului anumite restricții anticoncurențiale verticale grave, cum sunt prețurile de revânzare minimale și fixe și anumite forme de protecție teritorială, oricare ar fi cota de piață a întreprinderii vizate;

(10)

întrucât competențele conferite Comisiei prin Regulamentul nr. 19/65/CEE nu-i permit acesteia să procedeze la o reformă a regulilor actualmente în vigoare, care ar reglementa toate tipurile de acorduri verticale; întrucât ar trebui, în consecință, să fie extins domeniul de aplicare al articolului 1 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (b) din respectivul regulament, cu scopul de a reglementa toate acordurile vizate la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care sunt încheiate între două sau mai multe întreprinderi, dintre care fiecare operează, în vederea realizării acordului, la un nivel diferit al lanțului de producție sau de distribuție și care privesc condițiile în care părțile la acord pot cumpăra, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii („acorduri verticale”), inclusiv acordurile de distribuție exclusivă, cele de cumpărare exclusivă, cele de franciză și cele de distribuție selectivă, precum și orice combinații ale acestora și anumite acorduri verticale nereciproce, încheiate între întreprinderi concurente, precum și acorduri verticale încheiate între o asociație de vânzători cu amănuntul mici și mijlocii și membrii săi sau între o astfel de asociație și furnizorii săi;

(11)

întrucât regulamentele de exceptare menționate mai sus împuternicesc Comisia, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul nr. 19/65/CEE, să retragă beneficiul aplicării respectivelor regulamente atunci când, într-un caz determinat, un acord sau o rețea de acorduri similare are anumite efecte care sunt incompatibile cu condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3); întrucât, în vederea asigurării unei supravegheri eficiente a piețelor și a unei mai mari descentralizări în aplicarea regulilor comunitare de concurență, este necesar să se prevadă ca, atunci când efectele unui astfel de acord se fac simțite pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului unui stat membru care prezintă toate caracteristicile unei piețe distincte, autoritatea competentă a acestui stat membru poate retrage beneficiul exceptării pe categorii pe teritoriul său și să adopte o decizie vizând eliminarea respectivelor efecte; întrucât ar trebui ca respectivul articol 7 să fie completat, în consecință, astfel încât să precizeze circumstanțele în care autoritățile competente ale statelor membre pot să retragă beneficiul aplicării regulamentului de exceptare pe categorii;

(12)

întrucât, pentru a garanta o supraveghere eficientă a efectelor care apar, pe o piață determinată, din cauza existenței unor rețele paralele de acorduri similare, un regulament de exceptare pe categorie poate stabili condițiile în care acele rețele de înțelegeri pot să fie excluse de la aplicarea acestuia, prin regulament; întrucât astfel de condiții pot să se bazeze pe criterii precum rata de acoperire a pieței de către astfel de rețele de acorduri; întrucât Comisia va fi deci abilitată să constate, prin regulament, că, pe o piață determinată, acordurile în cauză îndeplinesc condițiile menționate; întrucât, în această situație, aceasta va trebui să stabilească o perioadă de tranziție, cu o durată minimă de șase luni, la expirarea căreia exceptarea pe categorii va înceta să fie aplicabilă acordurilor vizate pe piața vizată; întrucât acest regulament care dispune neaplicarea regulamentului de exceptare pe categorii acordurilor vizate, pe o piață determinată, are ca efect aplicarea articolului 81 din tratat după o examinare individuală; întrucât Comisia va consulta Comitetul consultativ înainte de a adopta un astfel de regulament, și, de asemenea, la cererea unui stat membru, înainte de publicarea proiectului de regulament,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Se inserează următorul articol 1a:

„Articolul 1a

Un regulament adoptat în conformitate cu articolul 1 poate stabili circumstanțele care pot conduce la excluderea din domeniul său de aplicare a anumitor rețele paralele de acorduri sau de practici concertate similare care operează pe o piață determinată; atunci când aceste circumstanțe se reunesc, Comisia poate să constate acest lucru prin regulament și să stabilească un termen la expirarea căruia regulamentul adoptat în conformitate cu articolul 1 își încetează aplicabilitatea pentru aceste acorduri sau practici concertate, pe respectiva piață; acest termen trebuie să fie de cel puțin șase luni.”

3.

La articolul 6, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Comisia consultă Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante:

4.

La articolul 7, paragraful existent devine alineatul (1) și se adaugă următorul alineat (2):

„(2)   Atunci când, într-un anumit caz, acordurile sau practicile concertate cărora li se aplică un regulament adoptat în temeiul articolului 1 au anumite efecte care sunt incompatibile cu condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat și care se produc pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului unui stat membru care prezintă toate caracteristicile unei piețe distincte, autoritatea competentă a acestui stat membru poate, din oficiu, ori la cererea Comisiei sau a unor persoane fizice sau juridice care pretind un interes legitim, să retragă beneficiul aplicării acestui regulament.”

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

54

L 175/49

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât trebuie să se invoce articolul 235 din tratat datorită includerii în textul acordului a concentrărilor economice și achizițiilor care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (2), bazat în special pe articolul 235;

(2)

întrucât, având în vedere dimensiunea internațională tot mai pronunțată a problemelor de concurență, se recomandă consolidarea cooperării internaționale în acest domeniu;

(3)

întrucât, în acest scop, Comisia a negociat un acord cu Guvernul Canadei privind aplicarea regulilor de concurență ale Comunităților Europene și ale Canadei;

(4)

întrucât ar trebui aprobat prezentul acord, inclusiv schimbul de scrisori,

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

55

L 175/50

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prezentul acord are ca scop să promoveze cooperarea și coordonarea între autoritățile de concurență ale părților, precum și să reducă posibilitatea sau incidența diferențelor între părți în aplicarea legislației acestora în domeniul concurenței.

(2)

În sensul prezentului acord:

(3)

Orice trimitere din prezentul acord la o anumită dispoziție prevăzută de legislația în domeniul concurenței a unei părți se înțelege ca trimitere la dispoziția în cauză cu modificările sale ulterioare și la orice dispoziții ulterioare.

(1)

Fiecare parte notifică celeilalte părți, în conformitate cu prezentul articol și cu articolului IX, măsurile de punere în aplicare care ar putea afecta interesele importante ale celeilalte părți.

(2)

Măsurile de punere în aplicare care ar putea afecta interesele importante ale celeilalte părți și, prin urmare, trebuie, de regulă, să facă obiectul unei notificări, cuprind acele măsuri care:

(3)

Notificarea în temeiul prezentului articol se face, în general, de îndată ce autoritatea de concurență află despre existența circumstanțelor care trebuie să facă obiectul unei notificări și, în orice caz, în conformitate cu alineatele (4)-(7) din prezentul articol.

(4)

Atunci când există situații care ar trebui notificate privind anumite concentrări sau achiziții, respectiva notificare se face:

(5)

(6)

Atunci când există circumstanțe care fac de regulă obiectul unei notificări, pentru a ține seama și de punctul de vedere al celeilalte părți, respectiva notificare trebuie făcută cu suficient timp înainte de următoarele evenimente:

(7)

(8)

Notificările trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite părții notificate realizarea unei evaluări inițiale a efectelor măsurilor de aplicare asupra propriilor interese importante. Notificările cuprind numele și adresele persoanelor fizice și juridice implicate, natura activităților care fac obiectul investigației și dispozițiile legislative aplicabile.

(9)

Notificările efectuate în temeiul prezentului articol se comunică în conformitate cu articolul IX.

(1)

Fiecare parte poate solicita consultări cu privire la orice chestiune privind prezentul acord. Cererea de organizare a unor consultări indică motivele cererii și precizează dacă termene de procedură sau alte constrângeri justifică rezolvarea de urgență a cererii. Fiecare parte răspunde prompt unei cereri de organizare a unor consultări pentru a ajunge la o concluzie compatibilă cu principiile menționate de prezentul acord.

(2)

În decursul consultărilor organizate în temeiul alineatului (1), autoritatea de concurență a fiecărei părți ține seama în special de observațiile celeilalte părți în lumina principiilor menționate de prezentul acord și este pregătită să explice celeilalte părți rezultatele specifice ale aplicării principiilor în cauză chestiunii care face obiectul consultărilor.

(1)

Autoritatea de concurență a fiecărei părți acordă asistență autorității de concurență a celeilalte părți în cadrul măsurilor de punere în aplicare, în limitele conforme cu legislația și cu interesele importante ale părții care acordă asistență.

(2)

În cazul în care autoritățile de concurență ale ambelor părți doresc să adopte măsuri de punere în aplicare cu privire la aspecte conexe, acestea pot conveni că este în interesul amândurora să își coordoneze măsurile de punere în aplicare. Pentru a stabili dacă anumite măsuri de punere în aplicare ar trebui coordonate, integral sau parțial, autoritatea de concurență a fiecărei părți ține seama, printre altele, de următoarele elemente:

(3)

(1)

Părțile constată faptul că pe teritoriul unei părți se pot desfășura practici anticoncurențiale care, pe lângă faptul că încalcă legislația în domeniul concurenței a părții în cauză, afectează în mod negativ și interesele importante ale celeilalte părți. Părțile convin asupra faptului că este de interes comun să ia măsuri împotriva unor asemenea practici anticoncurențiale.

(2)

În cazul în care o parte are motive să creadă că anumite practici anticoncurențiale desfășurate pe teritoriul celeilalte părți pot afecta sau afectează în mod negativ interesele importante ale primei părți, aceasta poate solicita ca autoritatea de concurență a celeilalte părți să inițieze măsuri corespunzătoare de punere în aplicare. Cererea trebuie formulată cât mai exact posibil în ceea ce privește natura practicilor anticoncurențiale și efectul acestora asupra intereselor părții solicitante și include o ofertă de informații și de cooperare suplimentare pe care autoritatea de concurență solicitantă o poate asigura.

(3)

Partea căreia îi este adresată solicitarea consultă partea solicitantă, iar autoritatea de concurență a părții căreia îi este adresată solicitarea analizează cu atenție posibilitatea adoptării unor noi măsuri de punere în aplicare sau a extinderii măsurilor deja adoptate privind practicile anticoncurențiale menționate în cerere. Autoritatea de concurență a părții solicitate informează autoritatea de concurență solicitantă cu privire la decizia sa, precum și la motivele respectivei decizii. În cazul în care adoptă măsuri de punere în aplicare, autoritatea de concurență căreia îi este adresată solicitarea informează autoritatea de concurență solicitantă cu privire la faptele importante survenite și la rezultatul măsurilor de punere în aplicare.

(4)

Prezentul articol nu limitează puterea discreționară a autorității de concurență a părții solicitate, în conformitate cu legislația sa și cu politicile sale de punere în aplicare, de a adopta sau nu măsuri de punere în aplicare privind practicile anticoncurențiale menționate în cerere, și nici nu împiedică autoritatea de concurență a părții solicitante să ia măsuri de punere în aplicare în ceea ce privește respectivele practici anticoncurențiale.

(1)

În cadrul legislației proprii și în măsura în care acest lucru este compatibil cu propriile interese importante, fiecare parte, ținând seama de scopul prezentului acord prevăzut la articolul I, analizează cu atenție interesele importante ale celeilalte părți în toate etapele măsurilor de punere în aplicare, inclusiv în deciziile privind inițierea unei investigații sau a unei proceduri, privind domeniul unei investigații sau a unei proceduri și natura măsurilor corective sau sancțiunilor solicitate în fiecare caz.

(2)

Atunci când anumite măsuri de punere în aplicare ale unei părți pot afecta în mod negativ interesele importante ale celeilalte părți, fiecare parte, în conformitate cu principiile generale menționate anterior, face tot posibilul pentru concilierea intereselor divergente ale părților, fiecare parte ținând seama, în această privință, de toți factorii pertinenți, inclusiv de:

(1)

În scopul promovării principiilor prevăzute de prezentul acord, părțile convin că au un interes comun în a schimba informații care să faciliteze aplicarea eficientă a propriilor legislații în domeniul concurenței și în a promova o mai bună înțelegere a politicilor și a măsurilor de punere în aplicare a fiecăreia dintre ele.

(2)

Fiecare parte este de acord să furnizeze celeilalte părți, la cererea acesteia, informațiile pe care le deține și pe care partea solicitantă le consideră ca fiind relevante pentru o măsură de punere în aplicare avută în vedere sau luată de autoritatea de concurență a părții solicitante.

(3)

În cazul unei acțiuni paralele întreprinse de autoritățile de concurență ale părților în scopul punerii în aplicare a legislației în domeniul concurenței, autoritatea de concurență a fiecărei părți, la cererea autorității de concurență a celeilalte părți, stabilește dacă persoanele fizice sau juridice implicate sunt de acord cu schimbul de informații confidențiale pertinente dintre autoritățile în materie de concurență ale celor două părți.

(4)

În decursul consultărilor desfășurate în temeiul articolului III, fiecare parte furnizează celeilalte părți toate informațiile de care dispune pentru a facilita o dezbatere cât mai amplă a aspectelor pertinente ale unei anumite operațiuni.

(1)

În scopul promovării intereselor comune în cooperarea și coordonarea privind măsurile de punere în aplicare, funcționarii competenți ai autorităților de concurență ale părților se întâlnesc de două ori pe an sau după cum convin autoritățile de concurență ale părților, pentru: (a) a face schimb de informații privind măsurile de punere în aplicare și prioritățile curente; (b) a face schimb de informații privind sectoarele economice de interes comun; (c) a discuta schimbările de politică avute în vedere și (d) a discuta alte chestiuni de interes comun privind punerea în aplicare a legislației în domeniul concurenței.

(2)

Un raport asupra respectivelor reuniuni bianuale este pus la dispoziția Comitetului mixt de cooperare în temeiul Acordului-cadru de cooperare comercială și economică între Comunitățile Europene și Canada.

(1)

Fără a aduce atingere oricărei alte dispoziții prevăzute în prezentul acord, nici o parte nu este obligată să comunice informații celeilalte părți în situația în care comunicarea informațiilor în cauză este interzisă conform legislației părții care deține informațiile sau dacă respectiva comunicare este incompatibilă cu interesele sale importante.

(2)

Cu excepția cazului în care părțile nu convin altfel, fiecare parte protejează, în cea mai mare măsură posibilă, confidențialitatea informațiilor care i-au fost furnizate în mod confidențial de către cealaltă parte în temeiul prezentului acord. Fiecare parte se opune, în cea mai mare măsură posibilă, oricărei cereri de divulgare a respectivelor informații înaintată de o parte terță.

(3)

(4)

Înainte de a lua orice măsură care poate genera o obligație legală de a pune la dispoziția unei părți terțe informații transmise în mod confidențial în temeiul prezentului acord, autoritățile de concurență ale părților se consultă reciproc și acordă atenția cuvenită intereselor lor importante.

(5)

Informațiile primite de o parte în temeiul prezentului acord, cu excepția informațiilor primite în temeiul articolului II, se utilizează numai în scopul punerii în aplicare a legislației în domeniul concurenței a părții respective. Informațiile primite în temeiul articolului II se utilizează numai în scopul prezentului acord.

(6)

O parte poate solicita ca informațiile furnizate în temeiul prezentului acord să nu fie utilizate decât în anumite condiții precizate de aceasta. Partea care primește informațiile nu le poate utiliza de o manieră contrară acestor condiții fără acordul prealabil al celeilalte părți.

(1)

Prezentul acord intră în vigoare la data semnării.

(2)

Prezentul acord rămâne în vigoare 60 de zile de la data la care o parte îi notifică celeilalte, în scris, intenția sa de a denunța acordul.

(3)

Părțile analizează funcționarea prezentului acord în termen de cel mult douăzeci și patru de luni de la data intrării sale în vigoare pentru a evalua măsurile de cooperare, pentru a identifica alte sectoare în care ar putea coopera în mod util și alte modalități de ameliorare a prezentului acord. Părțile au decis, de comun acord, ca respectiva evaluare să cuprindă, printre altele, o analiză a cazurilor existente sau potențiale pentru a determina dacă o cooperare mai strânsă ar putea servi mai bine propriilor interese. La prezentul acord sunt anexate trei scrisori transmise între părți. Aceste scrisori sunt parte integrantă a prezentului acord.

—

Comisia retransmite statului membru sau statelor membre ale căror interese importante sunt afectate notificarea trimisă de Comisie sau primită de la autoritatea de concurență din Canada. Statele membre sunt notificate cât mai curând posibil și în limba prevăzută pentru comunicările dintre părți. Atunci când Comisia trimite informații autorităților canadiene, ea informează și statele membre cu privire la aceasta;

—

de asemenea, Comisia notifică, cât mai curând posibil, statului membru sau statelor membre, ale căror interese importante sunt afectate, orice cooperare sau coordonare a măsurilor de punere în aplicare.

(i)

sunt relevante pentru măsurile de aplicare ale statului membru;

(ii)

implică practici anticoncurențiale, altele decât concentrările sau achizițiile, întreprinse, integral sau parțial, pe teritoriul statului membru;

(iii)

implică un comportament considerat ca fiind solicitat, încurajat sau aprobat de către statul membru;

(iv)

implică o concentrare sau o achiziție în care:

este o întreprindere constituită sau organizată în conformitate cu legislația statului membru;

(v)

atrag impunerea sau aplicarea unor măsuri corective care ar impune sau ar interzice un comportament pe teritoriul statului membru sau

(vi)

implică informații pe care autoritatea de concurență din Canada trebuie să le caute pe teritoriul statului membru.

08/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66

L 336/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Regulamentul nr. 19/65/CEE împuternicește Comisia să aplice articolul 81 alineatul (3) din tratat [fostul articol 85 alineatul (3)], prin regulamente, anumitor categorii de acorduri verticale și practici concertate corespunzătoare care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1).

(2)

Experiența acumulată până acum face posibilă definirea unei categorii de acorduri verticale care pot fi privite ca satisfăcând în mod normal condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3).

(3)

Această categorie include acordurile verticale pentru cumpărarea ori vânzarea de bunuri sau servicii, atunci când acordurile sunt încheiate între întreprinderi neconcurente, între anumite întreprinderi concurente ori de către anumite asociații de comercianți cu amănuntul; aceasta include, de asemenea, acorduri verticale care conțin dispoziții accesorii privind transferul sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală; în sensul prezentului regulament, termenul „acorduri verticale” include practicile concertate corespunzătoare.

(4)

Pentru aplicarea articolului 81 alineatul (3) prin regulament, nu este necesară definirea acelor acorduri verticale care sunt susceptibile de a intra sub incidența articolului 81 alineatul (1); la evaluarea individuală a acordurilor în temeiul articolului 81 alineatul (1) trebuie să se țină seama de mai mulți factori, în special de structura pieței, în ceea ce privește cererea și oferta.

(5)

Beneficiul exceptării pe categorii trebuie limitat la acorduri verticale despre care se poate presupune, cu suficientă siguranță, că satisfac condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3).

(6)

Acordurile verticale din categoriile definite în prezentul regulament pot îmbunătăți eficiența economică în cadrul unui proces de producție sau de distribuție prin facilitarea unei mai bune coordonări între întreprinderile participante; acestea pot determina, în special, o reducere a costurilor de tranzacție și de distribuție ale părților și pot optimiza nivelul investițiilor și al vânzărilor.

(7)

Probabilitatea ca asemenea efecte de creștere a eficienței să compenseze anumite efecte anticoncurențiale ale restricțiilor incluse în acordurile verticale depinde de puterea de piață a întreprinderilor vizate și, prin urmare, de gradul în care aceste întreprinderi resimt concurența altor furnizori de bunuri sau servicii, pe care cumpărătorul le consideră ca fiind interschimbabile sau substituibile între ele, în funcție de caracteristicile produselor, de prețurile acestora și de scopul în care urmează să fie utilizate.

(8)

Se poate presupune că, atunci când cota pe care o deține furnizorul pe piața relevantă nu depășește 30 %, acordurile verticale care nu conțin anumite tipuri de restricții cu efecte anticoncurențiale grave determină, în general, o îmbunătățire a producției sau a distribuției și asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut; în cazul acordurilor verticale care conțin obligații exclusive de aprovizionare, cota de piață a cumpărătorului este relevantă pentru determinarea efectelor generale ale unor asemenea acorduri verticale asupra pieței.

(9)

Peste pragul de 30 % al cotei de piață, nu se poate presupune că acordurile verticale care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1) vor da naștere în general unor avantaje obiective de o asemenea natură și dimensiune încât să compenseze prejudiciile pe care le creează concurenței.

(10)

Prezentul regulament nu trebuie să excepteze acordurile verticale ce conțin restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea efectelor pozitive menționate mai sus; în special acordurile verticale care conțin anumite tipuri de restricții cu efecte anticoncurențiale grave, precum prețurile de vânzare minime sau fixe, precum și anumite tipuri de protecție teritorială trebuie să fie excluse de la beneficiul exceptării pe categorii prevăzute de prezentul regulament, indiferent de cota de piață a întreprinderilor vizate.

(11)

Pentru a asigura accesul pe piața relevantă sau pentru a preveni coluziunea pe această piață, exceptarea pe categorii trebuie să fie subordonată anumitor condiții; în acest sens, exceptarea obligațiilor de neconcurență trebuie limitată la obligațiile care nu depășesc o durată definită; din aceleași motive, orice obligație, directă sau indirectă, prin care se impune membrilor unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți, trebuie exclusă de la beneficiul prezentului regulament.

(12)

Stabilirea unui prag de cotă de piață, excluderea anumitor acorduri verticale de la exceptarea prevăzută de prezentul regulament, precum și condițiile prevăzute de prezentul regulament pentru acordarea exceptării asigură în general că acordurile cărora li se aplică exceptarea pe categorii nu vor permite întreprinderilor participante să elimine concurența pentru o parte substanțială a produselor în cauză.

(13)

În cazuri particulare în care acordurile care intră sub incidența prezentului regulament au totuși efecte incompatibile cu articolul 81 alineatul (3), Comisia poate retrage beneficiul exceptării pe categorii; acest lucru se poate produce în special atunci când cumpărătorul are o putere de piață semnificativă pe piața relevantă unde revinde bunuri sau furnizează servicii ori unde rețelele paralele de acorduri verticale au efecte similare care restrâng de o manieră semnificativă accesul pe piața relevantă sau concurența în cadrul acesteia; asemenea efecte cumulative pot apărea în cazul distribuției selective sau al obligațiilor de neconcurență.

(14)

Regulamentul nr. 19/65/CEE împuternicește autoritățile competente ale statelor membre să retragă beneficiul exceptării pe categorii acelor acorduri verticale care au anumite efecte incompatibile cu condițiile prevăzute de articolul 81 alineatul (3), atunci când aceste efecte se resimt în teritoriile statelor membre sau pe o parte a acestora și dacă aceste teritorii au caracteristicile unei piețe geografice distincte; statele membre trebuie să se asigure că exercitarea acestei competențe de retragere nu aduce atingere aplicării uniforme, în piața comună, a normelor comunitare de concurență sau a efectului deplin al măsurilor adoptate pentru punerea în aplicare a acestor norme.

(15)

Pentru a întări controlul rețelelor paralele de acorduri verticale care au efecte restrictive similare și care acoperă peste 50 % dintr-o piață dată, Comisia poate declara prezentul regulament inaplicabil acordurilor verticale care conțin restricții specifice privind piața respectivă, restabilind, în acest fel, aplicarea deplină a articolului 81 acestui tip de acorduri.

(16)

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolului 82.

(17)

În conformitate cu principiul supremației dreptului comunitar, nici o măsură adoptată în temeiul dreptului național al concurenței nu trebuie să aducă atingere aplicării uniforme, în întreaga piața comună, a regulilor comunitare de concurență sau a efectului deplin al oricăror măsuri adoptate pentru punerea în aplicare a acestor reguli, inclusiv a prezentului regulament,

(a)

„întreprinderi concurente” înseamnă furnizori reali sau potențiali pe aceeași piață a produsului; piața produsului include bunuri sau servicii care sunt considerate de cumpărător interschimbabile sau substituibile cu bunurile sau serviciile contractuale, din punct de vedere al caracteristicilor, prețului și utilizării preconizate;

(b)

„obligația de neconcurență” înseamnă orice obligație directă ori indirectă prin care i se interzice cumpărătorului să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunuri ori servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale sau orice obligație directă sau indirectă prin care i se impune cumpărătorului să cumpere de la furnizor sau de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80 % din achizițiile sale totale anuale de bunuri sau servicii contractuale și de bunuri și servicii substituibile pe piața relevantă, calculate pe baza valorii achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent;

(c)

„obligația de furnizare exclusivă” înseamnă orice obligație directă sau indirectă prin care i se impune furnizorului să vândă bunurile sau serviciile specificate în acord numai unui cumpărător în interiorul Comunității, în scopul unei utilizări specifice sau pentru revânzare;

(d)

„sistem de distribuție selectivă” înseamnă un sistem de distribuție prin care furnizorul se obligă să vândă bunurile sau serviciile contractuale, direct sau indirect, numai anumitor distribuitori selectați pe baza unor criterii stabilite și prin care acești distribuitori se obligă să nu vândă aceste bunuri sau servicii unor distribuitori neagreați;

(e)

„drepturi de proprietate intelectuală” include drepturi de proprietate industrială, drepturi de autor și drepturi conexe;

(f)

„know-how” reprezintă un ansamblu secret, substanțial și identificat de informații practice, nebrevetate, rezultat din experiența furnizorului și testate de acesta: în acest context, „secret” înseamnă că know-how-ul, în întregime sau în configurația și în ansamblul precis al componentelor sale, nu este, în general, cunoscut sau ușor accesibil; „substanțial” înseamnă că acest know-how trebuie să includă informații care sunt indispensabile cumpărătorului pentru utilizarea, vânzarea sau revânzarea bunurilor sau serviciilor contractuale; „identificat” înseamnă că acest know-how trebuie descris într-o manieră suficient de cuprinzătoare pentru a face posibil să se verifice dacă îndeplinește criteriile de secret și substanțialitate;

(g)

„cumpărător” înseamnă o întreprindere care, în cadrul unui acord care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1) din tratat, vinde bunuri și servicii în numele altei întreprinderi.

(a)

cumpărătorul are o cifră de afaceri anuală totală care nu depășește 100 milioane EUR sau

(b)