Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32010L0023

    Directiva 2010/23/UE a Consiliului din 16 martie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă pentru prestarea anumitor servicii care prezintă risc de fraudă

    JO L 72, 20.3.2010, p. 1–2 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 30/06/2015

    ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/23/oj

    20.3.2010   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 72/1


    DIRECTIVA 2010/23/UE A CONSILIULUI

    din 16 martie 2010

    de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă pentru prestarea anumitor servicii care prezintă risc de fraudă

    CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 113,

    având în vedere propunerea Comisiei Europene,

    având în vedere avizul Parlamentului European (1),

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

    hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

    întrucât:

    (1)

    Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) specifică faptul că taxa pe valoarea adăugată (TVA) este datorată de orice persoană impozabilă care realizează livrări de bunuri sau prestări de servicii taxabile. Totuși, în cazul tranzacțiilor transfrontaliere și pentru anumite sectoare naționale cu grad ridicat de risc, precum construcțiile sau deșeurile, se prevede transferul obligației de plată a TVA către beneficiarul livrării sau al prestării.

    (2)

    Având în vedere gravitatea fraudei în domeniul TVA, statelor membre ar trebui să li se permită să aplice, cu caracter temporar, un mecanism prin care obligația de a plăti TVA îi revine persoanei căreia i se transferă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE (4), și alte unități care pot fi utilizate în conformitate cu aceeași directivă.

    (3)

    Introducerea unui asemenea mecanism care vizează aceste servicii care, conform experienței recente, sunt deosebit de expuse la riscul de fraudă, spre deosebire de aplicarea sa generală, nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra principiilor fundamentale ale sistemului TVA, precum plata fracționată.

    (4)

    Statele membre ar trebui să realizeze un raport de evaluare privind aplicarea mecanismului pentru a permite o evaluare a eficienței acestuia.

    (5)

    Pentru a evalua efectele aplicării mecanismului asupra activităților frauduloase în mod transparent, rapoartele de evaluare ale statelor membre ar trebui să se bazeze pe criterii prestabilite, definite de statele membre. O astfel de evaluare ar trebui să stabilească în mod clar nivelul fraudei înainte și după aplicarea mecanismului și orice modificare asociată a tendințelor activităților frauduloase, inclusiv prestările altor servicii. Raportul ar trebui să evalueze, de asemenea, costurile de conformare pentru persoanele impozabile.

    (6)

    Fiecare stat membru care a depistat o modificare a tendințelor activităților frauduloase pe teritoriul său în ceea ce privește serviciile care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să elaboreze un raport în acest sens.

    (7)

    Pentru a le oferi tuturor statelor membre posibilitatea de a aplica un astfel de mecanism, este necesară o modificare specifică a Directivei 2006/112/CE.

    (8)

    Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv combaterea fraudei în domeniul TVA printr-o măsură temporară care derogă de la regulile existente ale Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

    (9)

    Directiva 2006/112/CE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    Articolul 1

    În Directiva 2006/112/CE se introduce următorul articol:

    „Articolul 199a

    (1)   Statele membre pot prevedea până la 30 iunie 2015 și pentru o perioadă minimă de doi ani ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă beneficiară a următoarelor operațiuni:

    (a)

    transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (5), transferabile în conformitate cu articolul 12 din directivă;

    (b)

    transferul altor unități care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeași directivă.

    (2)   Statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) cu ocazia introducerii unui astfel de mecanism și furnizează Comisiei următoarele informații:

    (a)

    o declarație privind domeniul de aplicare al măsurii de punere în practică a mecanismului și o descriere detaliată a măsurilor care o însoțesc, inclusiv orice obligații de raportare ale persoanelor impozabile și orice măsuri de control;

    (b)

    criteriile de evaluare, pentru a permite comparația între activitățile frauduloase în legătură cu serviciile menționate la alineatul (1) înainte și după aplicarea mecanismului, activitățile frauduloase în legătură cu alte servicii înainte și după aplicarea mecanismului și orice intensificare a altor tipuri de activități frauduloase înainte și după aplicarea mecanismului;

    (c)

    data intrării în vigoare și perioada acoperită de măsura de aplicare a mecanismului.

    (3)   Statele membre care aplică mecanismul prevăzut la alineatul (1) trimit un raport Comisiei, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la alineatul (2) litera (b), cel târziu la 30 iunie 2014. Raportul trebuie să indice în mod clar informațiile care trebuie tratate cu confidențialitate și informațiile care pot fi publicate.

    Raportul trebuie să conțină o evaluare detaliată a eficacității și a eficienței generale ale măsurii, în special în ce privește:

    (a)

    impactul activităților frauduloase în legătură cu prestarea de servicii care fac obiectul acestei măsuri;

    (b)

    posibilul transfer al activităților frauduloase către bunuri sau alte servicii;

    (c)

    costurile de conformare pentru persoanele impozabile, rezultate din aplicarea acestei măsuri.

    (4)   Fiecare stat membru care, începând cu data intrării în vigoare a prezentului articol, a depistat o modificare a tendințelor activităților frauduloase pe teritoriul său în ceea ce privește serviciile enumerate la alineatul (1) prezintă Comisiei un raport în acest sens cel târziu la 30 iunie 2014.

    Articolul 2

    Statele membre care aleg să aplice mecanismul prevăzut la articolul 199a alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE informează Comisia cu privire la dispozițiile măsurii de aplicare a mecanismului la data de începere a aplicării sale.

    Articolul 3

    Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Articolul 4

    Directiva se aplică până la 30 iunie 2015.

    Articolul 5

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Articolul 6

    Prezenta directivă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Adoptată la Bruxelles, 16 martie 2010.

    Pentru Consiliu

    Președintele

    E. SALGADO


    (1)  Avizul din 10 februarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

    (2)  Avizul din 21 ianuarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

    (3)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

    (4)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

    (5)  JO L 275, 25.10.2003, p. 32.”


    Top